Sarmizegetusa – poarta spre sufletul tău

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Privește oamenii de pe străzi, aglomerația cotidiană. Nu ți se pare că ceva s-a pierdut? Ceva ce mai regăsești doar în drumețiile prin munți sau prin satele mai ferite de trepidația lumii sau în ochii unui om simplu, neatins de febra vitezei și a modelor de ultimă oră. Ceva ce se trezeste în tine cand asculți Balada lui Ciprian Porumbescu, Rapsodia I de George Enescu sau tulburătoarea Ciuleandră. Ceva ce te înfioara când îl citești pe Eminescu sau contempli zborurile lui Brâncuși.

Iar acel ceva care învie atât de năvalnic în tine e sufletul . Și întotdeauna după astfel de momente viața ta capătă un nou, dar cunoscut parfum, depasești greutățile mai usor, zâmbești mai senin și te simți mai liber.

De ce să nu ne amintim atunci mai des unde ne este sufletul? Nu e greu. Nu trebuie decât să găsim zece minute în fiecare săptămână, zece minute pe care să le petrecem  singuri, fără riscul de a fi deranjați.

Primul pas este să faci din încaperea în care vei ramane un spațiu curat, luminos, liniștit, să aduci flori, să aprinzi o lumânare sau să arzi tămâie. Poți face orice te inspiră pentru a da o nota de sacru camerei tale, să te imbraci în alb, Apoi așază-te pe un scaun, cu spatele drept, sau pe sol, cu picioarele încrucișate sau într-o postură de meditație . Indiferent de postură, elementul cheie este să menții spatele drept. Închide ochii și urmărește să te relaxezi cât mai profund la nivel fizic, psihic și mental. Nu lăsa gândurile să te perturbe, rămâi cât mai liniștit. Întregul exercițiu nu ține decât zece minute.

Când simți că ești suficient de focalizat și interiorizat, imaginează-ți că te afli în centrul sanctuarului de la Sarmizegetusa. Dacă îți este greu să vizualizezi cu ochii închiși, poți privi imaginea pe care am oferit-o aici. Urmărește să fii cat mai atent la ceea ce îți inspira această imagine. Atinge fiecare stâlp al sanctuarului, fiecare vestigiu de piatră și observă cum energia lor specifică te cuprinde. Lasă-te în voia ei. Este o energie spirituală extrem de înaltă și rafinată, care te umple de pace și liniște și te scaldă în lumină. Primește această energie prin fereastra larg deschisă a sufletului tău. Bucura-te cât mai intens de starea care apare. Acum simti ca faci parte dintr-un tot, ca se revarsa asupra ta toata setea de viata si libertate, tot curajul si intreaga bunatate care vibrează atât de puternic în sufletul tău. Menține cât poți de mult această stare, și, în final, rostește aceasta rugăciune: Te invoc pe tine, suflet al neamului romanesc, să mă trezești pe mine și pe frații mei români de pretutindeni, pentru ca prin și cu mine, și prin și cu frații mei români de pretutindeni să se împlinească misiunea spirituală a Romaniei.

Timp de un minut, privește cu atenție înlăuntrul tău și fii atent la toate transformările care se petrec în ființa ta. Când cele zece minute s-au încheiat, deschide ochii, întinde-te sau relaxează-te și bucură-te de efectele miraculoase ale acestei tehnici. Pentru că ea nu te apropie doar de semenii tăi sau de țara ta, ci și de sufletul tău, de ceea ce ești tu cu adevărat.
sursa: http://www.luxsublima.ro

Balada Egoului

ego_by_einstein

„Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alungă egoul din mintea sa.

Frate, unii spun că sunt învățați,

…Alții spun că au renuntat la toate,

Unii spun că și-au supus simțurile

Dar boala ego-ului îi chinuie încă.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alungă egoul din mintea sa.

Frate, unii spun că sunt yoghini,

Altii spun că au dobândit beatitudinea interioară

Dar „eu” și „al meu”, „tu” și ‚al tău”

Nu le-au alungat din mintea lor

Ce șansă mai au de a supraviețui

Când sunt loviți de o asemenea boală?

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce alungă ego-ul din mintea sa.

Unii spun că dau cu generozitate pomană,

Alții spun că fac cu vigoare penitențe

Dar ei nu cunosc Adevărul,

Ei nu realizeaza Ham(eu sunt spiritul)

Ei toți vor fi înghițiți de Maya(iluzie)

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alungă egoul din mintea sa.

Unii spun că sunt specialiști în multe practici,

Alții spun că duc o viață pură

A adevăratului Sine

Toate pretențiile lor sunt deșarte

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alungă egoul din mintea sa.

Unii spun că au practicat toate formele de cucernicie,

Altii spun că au făcut toate posturile rituale

Dar nodul ego-ului lor este nedesfăcut;

Ei doar au îngrămădit, pe capul lor, mai multe datorii.

Prietene, va trece oceanul

Numai cel ce-alunga egoul din mintea sa .”

sursa : http://he.scribd.com/doc/104696780/Kabir

CALEA SPRE TINE

sufletul

Este în natura vieţii să conţină atît haos, cît şi ordine. Tiparele

apar din dezordine şi sînt topite la loc în dezordine. Trupul

tău, la anumite niveluri, este complet haotic — vîrtejuri

de atomi de oxigen intră în sîngele tău la fiecare respiratie

enzime hrănitoare şi proteine umplu fiecare celulă, chiar şi

reţeaua de neuroni din creierul tău este ca o furtună electrică

ce nu încetează vreodată. Totuşi, acest haos nu este decît o faţetă

a ordinii, pentru că nu există nici o îndoială că celulele

noastre sînt capodopere ale funcţiei de organizare şi că activitatea

creierului nostru are ca rezultat gînduri coerente.

într-adevăr, haosul şi ordinea sînt atît de apropiate una de

cealaltă, încît nu pot fi separate.

„Trebuie să fii haos înainte de

a putea fi o stea sclipitoare”, a spus Merlin. Iar acest lucru

este literalmente adevărat, pentru că naşterea galaxiilor a fost

precedată de vîrtejurile de gaze ce formau universul la începuturi.

Atunci nu exista nici un tipar care să ordoneze gazele,

doar o foarte slabă forţă de atracţie. Totuşi, în afară de slaba

forţă gravitaţională, s-a produs un lanţ de evenimente care

au condus în cele din urmă la formarea ADN-ului uman, o

moleculă atît de complexă, încît alterarea uneia dintre cele 3

milioane de unităţi genetice poate face diferenţa între viaţă şi

moarte.

După propriile puteri, orice om se luptă cu ordinea şi dezordinea.

Lucrurile au tendinţa să decadă; ceea ce înainte era

proaspăt şi copt se va altera; ceea ce era tînăr se dezvoltă, îmbătrîneşte

şi moare. „Moartea este o iluzie”, a spus Merlin,

„dar lupta pe care o dau muritorii în faţa morţii este foarte

reală.

Nici un muritor nu ştie de fapt ce este moartea, totuşi

acest eveniment iminent este atît de înfricoşător, încît muritorii luptă împotriva lui din toate puterile, fără a-şi da seama de îngrozitoarea dezordine şi de haosul pe care le stîrnesc.”

Magul ştie că viaţa se organizează totdeauna din interior.

Aceleaşi forţe slabe ale gravitaţiei care creează din haos stele

sclipitoare există la toate nivelurile naturii. E absolut sigur că

un trandafir se va dezvolta ca un trandafir, chiar dacă atunci

cînd abia e încolţit nu pare diferit de o violetă. în sămînţă pretenţia

la unicitate s-ar putea să rezide într-o ramificaţie măruntă

a celor două spirale ale moleculei de ADN. Noi, oamenii,

însă sîntem foarte preocupaţi să ne dezvoltăm cum trebuie, şi

prin urmare cheltuim nenumărate ore de efort şi strădanie

pentru a încerca să ne afirmăm unicitatea.

— Ce contează dacă păsările trăiesc fără să gîndească sau

dacă un trandafir rămîne trandafir? a întrebat Arthur. Ele nu

au minte şi, prin urmare, nu au de ales decît să fie ceea ce sînt.

— Adevărat, voi, muritorii, aveţi liber arbitru, dar aveţi o

părere prea bună despre acest lucru, replică Merlin. Eu trăiesc

fără a face alegeri şi găsesc că o asemenea viaţă este cu

mult mai fericită.

— Fără alegeri? Dar iei hotărîri ca şi mine, protestă Arthur.

Merlin ridică din umeri.

— Te laşi înşelat de aparenţe. Priveşte-ţi mîinile. Nu este

nici o îndoială că ele îţi aparţin, totuşi nu tu alegi cum să se

dezvolte celulele; habar nu ai ce face ca nervii şi muşchii să se

mişte; nu îţi creşti în mod conştient unghiile şi nu îţi vindeci

o rană cînd mîinile ţi-s tăiate, nu-i aşa?

— Adevărat, nu trebuie să fac nici unul dintre lucrurile

acestea.

— Cu alte cuvinte, acestea nu mai reprezintă pentru tine

alegeri, a continuat Merlin. Aceste funcţiuni sînt controlate

de o parte involuntară a creierului tău, care are grijă de ele în

mod automat. în acelaşi fel, toate lucrurile cărora tu le dedici

atîta timp — a gîndi, a lua decizii, a simţi, a alege, a judeca —

eu le-am încredinţat părţii automate a creierului meu. Ceea ce

nu este de fapt decît un alt fel de a spune că le-am predat lui

Dumnezeu.

— Atunci la ce îţi foloseşte mintea conştientă? a întrebat

Arthur.

— Ca sa te poti bucura de lume si de miracolul vietii. Sunt aspecte acestea. Si ca spectator nimic nu este mai frumos si nu-ti aduce mai multa multumire.

––––––––––––––––––––––––––––-

Alchimia este arta transformării. După cum ne învaţă magii,

secretele alchimiei există pentru a transforma starea de

suferinţă şi ignoranţă a muritorilor într-una de iluminare şi

fericire. Merlin spunea:

— Alchimia este un proces ce se desf…

ăşoară permanent.

Indiferent la ce nivel al vieţii te afli, nu poţi opri transformările

să apară. Pe mine mă interesează transformarea ta. Comparată

cu aceasta, transformarea metalelor inferioare în aur

este trivială. Alchimia este o aventură a căutării, iar aventura

căutării urmăreşte întotdeauna acelaşi lucru — perfecţiunea.

Aşa cum aurul este metalul cel mai apropiat de perfecţiune,

deoarece nu poate fi corupt, perfecţiunea fiinţei umane înseamnă

eliberarea de suferinţă, de durere, de îndoială şi de

frică.—

Dar dacă fiinţele umane nu pot fi perfecţionate? Dacă

în realitate sîntem slabi şi imperfecţi, aşa cum arătăm? a întrebat

Arthur.

— Secretul nu stă în felul cum arătăm, a răspuns Merlin, ci

în profunzimea cu care sîntem dispuşi să privim.

Aventurile căutării sînt călătorii personale, iar fiecare pas

pe care îl faci, îl faci de unul singur. Dar Merlin avea multe

să-i spună lui Arthur înainte ca el să-şi înceapă aventura căutării:

„Ţi-am spus de multe ori că acest bulgăre de carne şi’

oase nu este trupul tău şi că această personalitate limitată pe

care o experimentezi nu eşti tu însuţi. Trupul tău este de fapt

infinit şi una cu universul. Spiritul tău cuprinde toate spiritele

şi nu are limite în timp şi spaţiu. Lucrarea alchimică va face

ca aceste adevăruri să se dezvăluie în faţa ta.”

Cînd Merlin rostea aceste cuvinte, vremea magilor aproape

apusese, făcînd loc unei noi epoci, ce urma să fie condusă

de raţiune. Raţiunea susţine că alchimia este imposibilă şi pe

măsură ce magii s-au retras în crepusculul legendei, oamenii

au început să accepte faptul că în realitate sînt limitaţi şi sortiţi

să trăiască ca alcătuiri de carne şi sînge în valea strîmtă a

spaţiului şi timpului.

Deoarece luăm ca de la sine înţeles faptul că lucrurile solide

sînt reale, atribuim realitate materiei solide din care sîntem

făcuţi. Norii, copacii, florile, animalele şi trupul tău, toate

sînt făcute din aceiaşi atomi de hidrogen, azot, oxigen şi

carbon, dar aceşti atomi sînt într-o permanentă modificare şi

schimbare — mai puţin de un procent din atomii prezenţi în

corpul tău anul trecut există încă şi astăzi. Discutînd chiar şi

în termeni materialişti, nu prea are sens să spui că tu eşti materie

solidă cînd este clar că această soliditate este o lume a

spaţiului gol şi a unei curgeri continue. Căutarea pe care o reprezintă

alchimia începe sub suprafaţa atomilor şi a moleculelor,

în spatele aparenţei schimbării.

Chiar dacă era doar un copil, Arthur era nerăbdător să

plece în prima lui aventură şi spera din toată inima că Merlin

îi va face rost de un cal şi de o hartă. Dar Merlin i-a spus:

„Hărţile sînt inutile acolo unde mergi tu, pentru că teritoriul

din faţa ta se modifică mereu. Ar fi ca şi cum ai încerca să faci

o hartă a apei care curge.”

Odată ce accepţi că tu eşti curgerea vieţii şi nimic mai

mult, aventura căutării perfecţiunii devine o aventură dincolo

de nemărginire. Lucrurile care sînt perfecte în tine se numesc

esenţă, fiinţă şi iubire. Ele nu pot fi mărginite de timp şi

spaţiu. Cînd traversezi o încăpere, oare iubirea pentru familia ta păşeşte laolaltă cu tine? Cînd intri într-o baie, oare esenţa

ta se udă? Graniţele pot fi trasate pe o hartă, iar aspectul vizibil

al fiinţei umane poate fi reprezentat ca oase, muşchi, ţesuturi

şi celule. Poate fi făcută o hartă a creierului, reprezentînd

felurile în care interacţionează continuu cele 10 milioane

de neuroni. Totuşi, în ambele cazuri, hărţile nu sînt teritoriul

însuşi. Esenţa, fiinţa şi iubirea care fac să existe fiinţa umană

au o viaţă a lor, care începe şi se sfîrşeşte cu aceeaşi invizibilă

conştiinţă.

— Pot să te văd ca pe un nor de energie, i-a spus Merlin

lui Arthur. Şi tu mă poţi vedea astfel, dar nici acesta nu eşti

tu cel adevărat. Nu e vorba decît tot de materie, doar că la un

nivel mai subtil.

— Ce fel de energii? a întrebat băiatul.

— Să le numim lumină şi umbră, care te înconjoară şi se

schimbă în funcţie de felul în care gîndeşti şi în care simţi. Lumina

este diferită atunci cînd eşti fericit sau trist, inspirat sau

obosit, incitat sau plictisit. Unii muritori trec prin această

lume ca lumini strălucitoare, alţii, ca umbre cenuşii. Dar indiferent

de cît de strălucitoare ar fi lumina, ea nu este la fel de

reală precum liniştea din interiorul tău.

— De ce eu nu mă văd pe mine însumi în felul în care mă

vezi tu? a întrebat Arthur.

— Pentru că energiile acestea slujesc ca învelitori. Unele

sînt dese, altele transparente şi nu există doi oameni care să

fie înveliţi exact la fel. Dar cu toţii arătaţi ca nişte nori umblători.

Pînă cînd nu-ţi decojeşti sufletul de învelitori, nu îţi vei

da seama de miezul etern şi limpede care se găseşte în centrul tău.

sursa : http://www.scribd.com/doc/81614194/Deepak-Chopra-Calea-Magului

1000 de cuvinte

„ Aici, în 1000 de cuvinte ce reprezinta mesajele de baza din Conversații cu Dumnezeu , este tot ceea ce rasa umana trebuie să știe pentru a se elibera de o doctrină globală care creează separare și concurența vicioasă, înlocuindu-o , în sfârșit cu un etos de unitate și cooperare , înțelegere și compasiune , generozitate și iubire.

( 1 ) Suntem cu toții Unul . Toate lucrurile sunt un lucru. Există doar un singur lucru , și toate lucrurile sunt parte a acestui singur lucru care este . Aceasta înseamnă că ești divin . Tu nu ești corpul tau , nu ești mintea ta , și tu nu ești sufletul . Tu ești o combinație unică de toate trei , care cuprinde totalitatea a ceea ce ești tu . Ești o individualizare a Divinității , o expresie a lui Dumnezeu pe Pământ .

( 2 ) Este de ajuns . Nu este necesar de a concura, de a te lupta pentru resurse. Tot ce ai de făcut este să le folosești.

( 3 ) Nu e nimic ce trebuie să faci . Adică fă ceea ce simți să faci, niciodată nu sunt impuse cerințe, condiții . Dumnezeu nu vrea nimic , nu are nevoie de nimic , nu cere nimic , nu comanda nimic .

( 4 ) Dumnezeu vorbește cu toată lumea , tot timpul . Întrebarea nu este ‘ Cui îi vorbeste Dumnezeu ? ‘

Întrebarea este ‘ Cine îl ascultă ? ‘

( 5 ) Există trei principii de bază ale vieții : funcționalitate, adaptabilitate și sustenabilitate .

( 6 ) Nu există nici un lucru cum ar fi bine și rău, este numai ceea ce funcționează și ceea ce nu funcționează, având în vedere ceea ce intentionăm să facem .

( 7 ) În sens spiritual nu există victime și nici răufăcători în lume , deși în sensul uman se pare că există cu siguranță. Cu toate acestea, pentru că voi sunteți Divinul , nimic nu se poate întampla împotriva voinței tale .

( 8 ) Nimeni nu face nimic nepotrivit , dat fiind modelul lui despre Lume .

( 9 ) Nu există nici un loc numit iad , și osânda veșnică nu există .

( 10 ) Moartea nu exista . Ceea ce numim ” moarte ” este pur și simplu un proces de reidentificare .

( 11 ) Nu există nici un astfel de lucru ca spațiu și timp, există doar aici și acum.

( 12 ) Iubirea este tot ceea ce există .

( 13 ) Tu ești creatorul propriei realități , folosind cele trei instrumente de creație: gând, cuvânt și acțiune .

( 14 ) Viața ta nu are nimic de-a face cu tine . Este vorba despre toți cei a căror viață o atingi , și cum o atingi .

( 15 ) Scopul vieții tale este de a te recrea din nou în următoarea grandioasa versiune a celei mai mare viziuni pe care au avut-o vreodată despre cine ești .

( 16 ) În momentul în care declari ceva , opusul acestuia va intra în spațiul tău . Aceasta este legea contrastelor , care creeaza un câmp contextual în care ceea ce dorești să exprimi poate fi experimentat .

( 17 ) Nu există adevăr absolut . Tot adevărul este subiectiv . În acest cadru , există cinci niveluri de a afirma adevărul: Spune adevărul tău ție însuți despre tine însuți; Spune adevarul tău ție însuți despre un altul ; Spune altcuiva adevărul tău despre tine ; Spune altcuiva adevărul tau despre un altul ; Spune adevărul tau despre tot la toată lumea.

( 18 ) Rasa umană trăiește într-un set precis de iluzii . Cele zece Iluzii ale oamenilor sunt : necesitate există , eșec există , separare există, insuficiența există, cerințe există , judecata există, condamnare există, condiționare există, superioritate există, ignoranța există. Aceste iluzii au menirea de a servi omenirea , dar ea trebuie să învețe cum să le folosească .

( 19 ) Cele trei concepte de bază ale Trairii Holistice a vieții sunt: Onestitate , Conștiență și Responsabilitate . Trăiește conform acestor precepte și mania pe tine însuți va dispărea din viața ta .

( 20 ) Viața funcționează în paradigma: A Fi – A Face – A Avea . Cei mai mulți oameni cred că ea funcționează invers, imaginându-și că în primul rând trebuie să ” aibă ” lucruri , în scopul de a ” face ” lucruri , astfel, să ajunga să ” fie ” ceea ce ei doresc să fie . Inversarea acestui proces este cel mai rapid mod de a experimenta măiestria în viață .

( 21 ) Există trei niveluri de conștientizare : 1.Speranța; 2. Credința; 3. Cunoastere . Maestria spirituală se refera la a trai de pe al treilea nivel.

( 22 ) Există cinci idei eronate despre Dumnezeu care creează criza , violența , ucidere și război . În primul rând , ideea că Dumnezeu are nevoie de ceva . În al doilea rând , ideea că Dumnezeu poate să nu obțina ceea ce are nevoie . În al treilea rând , ideea că Dumnezeu te-a despărțit de El pentru că nu I-ai dat ceea ce are nevoie . În al patrulea rând , ideea că Dumnezeu încă mai are nevoie asa de tare de ceea ce vrea de la tine, incat iti cere acum , de pe poziția ta separata , să Ii dai . În al cincilea rând , ideea că Dumnezeu te va distruge dacă nu îndeplinesti cerințele Sale .

( 23 ) Există, de asemenea, cinci erori despre viața care creează criza , violența , ucidere și război . În primul rând , ideea că ființele umane sunt separate unele de altele . În al doilea rând , ideea că nu este suficient din ceea ce ființele umane au nevoie ca sa fie fericite. În al treilea rând , ideea că , în scopul de a obține lucrurile din care nu exista suficient , ființele umane trebuie să concureze unele cu altele . În al patrulea rând , ideea că unele ființe umane sunt mai bune decât alte ființe umane . În al cincilea rând , ideea că este adecvat pentru ființele umane ca pentru a rezolva diferențele grave create intre ele, trebuie sa se ucida reciproc.

( 24 ) Crezi că esti terorizat de către alte persoane , dar în realitate nu esti terorizat decat de convingerile tale . Experiența voastra despre voi și lumea voastra se va schimba dramatic dacă adoptați , colectiv , cei cinci pași pentru Pace :

  1. Permite-ți să recunoști faptul că unele dintre vechile tale credințe despre Dumnezeu și despre viața nu mai functionează.
  1. Explorează posibilitatea că există ceva ce nu înțelegi pe deplin despre Dumnezeu și despre viață , și că această înțelegere ar putea schimba totul .
  1. Anunță că ești deschis pentru noi înțelegeri despre Dumnezeu și viață, înțelegeri care ar putea produce un nou mod de viață pe această planetă .
  1. Cu mult curaj examineaza aceste noi înțelegeri și , în cazul în care se aliniază cu adevarul tau interior și cunoașterea interioara, include-le in sistemul tau de credințe.
  1. Exprimă-ți viața ca o demonstrație a celor mai mari convingeri ale tale , mai degrabă decât ca o negare a lor.

( 25 ) Să fie o singura Evanghelie pentru toți oamenii de pe Pământ : ” Suntem cu Toții Unul . Calea noastra nu este o cale mai bună , ci este doar una diferita. ”

Cele o mie de cuvinte de mai sus, însușite și puse în practică, ar putea schimba lumea într-o singură generație.

Sursa:   textul publicat sub titlul ” 25 de mesaje de baza – 1000 de cuvinte care vor schimba Lumea” Neale Donald Walsch Conversații cu Dumnezeu cropped-golden-rays.jpg, la 16 decembrie 2012, in http://www.theglobalconversation.com/blog/?p=3174

MATERIE ȘI SPIRIT

Spaţiul şi timpul nu sunt altceva decât instrumentele minţii pentru a pune toate lucrurile împreună. Dar ce este acest Univers? Din ce este alcătuită materia? Există cu adevărat spiritul? Ce este spiritul cu adevărat? E şi el o realitate independentă de materie? Atunci, cum de nu putem descoperi spiritul, la fel cum am făcut cu materia?

maxresdefaultFizica, cel puţin, ne-a oferit răspunsul la prima întrebare. Materia e alcătuită din atomi, iar atomii, la rândul lor, sunt alcătuiţi din electroni şi nucleu. Nucleul, la rândul său, e format din protoni şi neutroni. Protonii, de exemplu, sunt formaţi din quarci. Nu vreau să ţin în acest articol un curs plictisitor de fizică, dar pot spune că fizica, în ultimul secol, a făcut nişte descoperiri incredibile privind structura subatomică a materiei. OK, am înţeles că aceasta e materia. Materia de fapt înseamnă o mişcare a elementelor sale componente; nu există nimic static în materie, totul se mişcă.

Dar care este locul spiritului în această lume a materiei? Mai există el? Se află în afara materiei? E separat de materie? Filozofiile spirituale ale lumii, spun că omul are şi spirit, în afară de trupul fizic, care e materie. Dacă are spirit, unde e acesta? Şi cum de spiritul poate supravieţui în lumea materială? Oricum, ştiinţa nu recunoaşte existenţa spiritului, aşa că… Nu ne rămâne decât să ne uităm ce spun marile tradiţii spirituale ale lumii despre el. Mulţi nu l-au înţeles ce reprezintă el exact, aşa că voi încerca să-l explic pe înţelesul tuturor.

Spiritul nu este o entitate separată sau independentă de materie. El nu aparţine nici măcar materiei. El, pur şi simplu, este singura realitate. Materia pare a fi reală, pare a avea substanţă, dar nu este. Să facem un simplu exerciţiu de imagine: să presupunem că spiritul este un ventilator, atârnat pe tavan. Ventilatorul, atunci când nu funcţionează, este format din palete şi este un obiect real. În momentul în care ventilatorul porneşte, paletele se învârt extrem de repede, încât ochiul uman nu mai percepe exact fiecare paletă în parte, ci vede doar o mişcare. Ei bine, această mişcare reprezintă materia. Dacă scoatem ventilatorul din priză, mişcarea se opreşte. Aşadar, mişcarea este total dependentă de ventilator; ea de fapt, nici nu are o realitate proprie, fiind doar o iluzie. Singura realitate e ventilatorul. Deci, şi materia e doar o iluzie. Singura realitate e spiritul.

Energie și materie

Până nu demult s-a crezut că în lumea noastră toate sunt de sine stătătoare, separate şi că lucrurile şi fiinţele nu se pot influenţa reciproc. Ultimele rezultate ale ştiinţei au dovedit exact contrariul: totul este interconectat cu tot şi în mod tainic interdependent.

La începutul anilor ’90, fizicianul rus Vladimir Poponin a uimit lumea ştiinţifică cu experienţele realizate care, ulterior, au devenit de-a dreptul celebre. Respectiv, el a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, vrând ca prin această alăturare să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Astfel din una din eprubete el a extras tot aerul pentru a obţine vid (un spaţiu plin de informaţii şi energie, şi nu gol, cum se credea până recent, în care există fotoni care pot să fie măsuraţi destul de exact cu instrumente speciale). Astfel, în experimentul său, Poponin a constatat la început că fotonii din în vid sunt distribuiţi în eprubetă, aşa cum şi era de aşteptat, în mod dezordonat. Apoi a introdus ADN-ul uman. Şi… stupoare! În prezenţa ADN-ului, particulele de fotoni din vid s-au ordonat într-o formă anume. Concluzia cercetătorului a fost că ADN-ul uman are o influenţă directă asupra fotonilor ordonându-i în forme regulate. Prin extensie, s-a dedus că acest lucru dovedeşte că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea din jurul nostru. Faptul este fără precedent în cultura occidentală, în care o astfel de influenţă nu a fost niciodată menţionată şi nicidecum acceptată, ca în cazul culturii orientale. Dar experienţele lui Poponin sunt de netăgăduit tocmai pentru că au demonstrat negru pe alb, că fotonii atomilor se grupează după un model anume în prezenţa ADN-ului uman. Aşa, pentru prima oară, ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi spun dintotdeauna, anume că noi suntem parte integrantă din această lume şi că noi o influenţăm în permanenţă prin simpla noastră prezenţă.

Un gol… plin!

Poponin nu s-a oprit însă aici cu experienţele! El a extras apoi din eprubetă ADN-ul uman şi a descoperit un lucru şi mai uimitor: anume că fotonii rămaşi în eprubetă au continuat să se comporte ca şi când ADN-ul uman ar fi fost încă prezent, păstrând ordinea imprimată de acesta. S-a dedus că fotonii şi ADN-ul uman păstrau cumva legătura, deşi fuseseră separaţi fizic de parcă un câmp subtil îi ţinea încă conectaţi. Experienţele au fost repetate de nenumărate ori până când şi ultimul sceptic a fost convins de noua realitate descoperită, anume că ADN-ul uman influenţează lumea din jurul lui. S-a demonstrat astfel că există un câmp cuantic de energie care ne uneşte cu tot ce există în jurul nostru chiar dacă înainte de aceste experienţe se credea că spaţiul care ne înconjoară este gol. Prin experimentele lui, Poponin a demonstrat că acest spaţiu nu este nici pe departe gol ci plin de energie şi informaţie.

Gândul care ucide

Poponin nu s-a oprit însă aici şi şi-a continuat experimentele încercând să afle dacă şi cum sentimentele, gândurile şi credinţele care izvorăsc profund din inima noastră, care sunt de fapt emisii de energie, modifică ADN-ul. Pentru aceasta, el izolat în câte o eprubetă ADN de la diferite persoane. Apoi acestea au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale şi au fost măsurate reacţiile electrice produse la nivelul ADN-urilor respective. Aşa s-a constatat că atunci când este înconjurată de stări de iubire, recunoştinţă, compasiune, bucurie etc. molecula de ADN se dilată, iar lanţurile de ADN se deschid şi se măresc. Când sunt scăldate în sentimente negative (furie, frustrare, stres), molecula de ADN se micşorează şi-şi blochează multe din coduri. S-a dedus că, de aceea, sentimentele negative ne separă de lumea din jurul nostru şi ne deconectează de fluxul miraculos al vieţii. Experimentele au demonstrat însă şi că această blocare poate să fie anulată de îndată ce experimentatorul emite, iarăşi, stări de recunoştinţă, iubire şi fericire. Ulterior, într-un alt experiment, au fost izolate mostre de ADN uman care de data asta au fost plasate la mari distanţe faţă de subiectul-sursă. În timp ce acesta trăia emoţii intense s-a descoperit că mostrele sufereau instantaneu aceleaşi modificări de parcă s-ar fi aflat încă în locul de origine. Timp de 20 de ani experimentele au tot fost repetate sub diferite forme. Concluzia a fost mereu aceeaşi: genele ADN sunt modificate de energiile din exterior. Ştiinţa care se ocupă cu studierea acestor fenomene a fost numită epigenetică.

Emiţători-receptori bipezi

În urmă cu câţiva ani se ştia că partea genetică a ADN-ului adică genele, nu reprezintă decât 10% din ADN. Despre restul de 90% nu se ştia nimic, fiind numit gunoi ADN. S-a trecut însă la studierea detaliată a genelor, la identificarea fiecăreia în parte şi s-a descoperit că genele reprezintă de fapt doar 5% din ADN. Restul de 95% continua să rămână un mister. Contrariaţi, cercetătorii ruşi Vladimir Poponin şi Pjotr Garajajev au emis un posibil răspuns: anume că 95% din ADN este de fapt folosit în procesul de comunicare cu ceilalţi. Moleculele de ADN din organismul uman fac parte dintr-o gamă mult mai largă de semnale biologice, pentru că asigură încărcarea organismului cu energie prin care se realizează regenerarea acestuia celulă cu celulă, moleculă cu moleculă. Prof. dr. Fritz A. Popp (renumit biofizician german) a descoperit şi că o mare parte din această comunicare se realizează prin lumină, prin aşa-numiţii biofotoni. Judecând după importanţa acestora era evident că ADN-ul trebuia să aibă un rol foarte important. Concluzia a fost că noi transmitem informaţii nu doar prin intermediul creierului şi al inimii, ci şi prin intermediul ADN-ului nostru. Tot prin el, putem să şi recepţionăm informaţia pe care apoi o înmagazinăm. Pe scurt, suntem într-o permanentă stare de emisie-recepţie.

Vârtejuri de energie

Fizica cuantică este total diferită de fizica mecanică clasică învăţată de părinţii şi bunicii noştri la şcoală. Potrivit acesteia din urmă, modelul unui atom este reprezentat de un nucleu în jurul căruia gravitează particule fixe de electroni şi protoni. Fizica modernă ştie însă astăzi că nu este vorba despre nişte particule fizice propriu-zise, ci de o concentraţie de energie în diferite zone ale atomului. De nişte unităţi de materie-energie, care conţin informaţie şi energie. Cu cât ne apropiem mai mult de electroni şi protoni şi chiar de nucleul atomului, cu atât acestea par că se… rarefiază. Ceea ce pe vremuri se credea că este format din particule fixe se dovedeşte a fi astăzi construit doar din… vârtejuri de energie. În concluzie, atomul nu are nici un fel de structură fizică, materială! „Materia este, de fapt, o iluzie. Materia doar ne apare ca fiind materie, dar cercetată detaliat cu ajutorul unor microscoape electronice, se dovedeşte clar că este formată doar din energie”, afirmă şi prof. dr. Ervin Laszlo, renumit savant filosof al sistemelor şi teoretician al evoluţiei generale. Prin urmare nu este nici o exagerare să declarăm că nu există materie propriu-zisă, ci doar energie. „În acest Univers nu există materie! – susţine şi prof. dr. James L. Oschman, biofizician şi expert în biologia celulei, de renume mondial. Tot ceea ce ne apare ca fiind fix sau dens, e de fapt energie condensată.” Şi mai interesant este însă că energia unui atom este construită din acelaşi gen de energie din care sunt create gândurile, convingerile şi emoţiile noastre. „Nu suntem altceva decât energie pură care posedă informaţie şi care e integrată perfect în acest sistem macrocosmic”, ne asigură oamenii de ştiinţă. Fizica cuantică ne învaţă astăzi că atomul se transformă singur când se schimbă câmpul său electromagnetic. Asta înseamnă că noi chiar putem să influenţăm orice atom din acest univers, indiferent de timp sau de distanţă, în funcţie de ce energii emitem. Mai rămâne doar să conştientizăm asta şi să învăţăm cum să o facem!

maxresdefault

Sursa http://www.scoalaedu.ro

Interpretarea judecatii de apoi in viziunea lui Scarlat Demetrescu.

  Duhul se intrupeaza pentru a corecta greselile din trecut. Intrupându-se ca om pe pamânt, entitatea spirituala sau duhul îsi duce viata savârsind uneori fapte bune, dar de cele mai multe ori – fapte necugetate. In întelepciunea Ei, Divinitatea a socotit ca nu e bine ca greselile comise de un duh în decursul întruparii sale sa i se înscrie mereu în cartea vietii, pentru ca el are deja acumulate destule crime, minciuni, pasiuni si alte greseli din vietile trecute. Duhul s-a întrupat sa lichideze sau sa corijeze o parte din ele, dar daca se aduna greseli noi în cartea vietii sale, nu va mai putea sa le achite niciodata. Prin urmare, Divinitatea a hotarât ca multe din greselile comise de un om trupesc, în decursul unei vieti, sa fie platite chiar în acea viata.

Prima judecata a duhului are loc în timpul vietii sale terestre. La câteva ceasuri sau zile de la greseala comisa, duhul este chemat sus, în fata unui Tribunal compus din cei trei superiori ai marelui grup din care face parte – grupul german, latin, slav etc. In fata acestui For de prim grad, apar spiritul culpabil si acuzatorul sau. Acuzatorul îsi formuleaza plângerea contra fratelui sau, care i-a adus o critica nedreapta, o pierdere nemeritata, o suferinta nemotivata etc. si cere ca Justitia divina sa-i dea satisfactie. Inculpatul este însotit de dreptasul sau, care a vazut si auzit tot, asistând ca martor al Divinitatii. Vinovatul nu-si poate nega fapta, ci cel mult cauta sa o motiveze, pentru ca patru martori glasuiesc împotriva sa. Astfel fapta este înscrisa în perispiritul gresitului, este cunoscuta de dreptasul sau, de dreptasul victimei si, în plus, e fotografiata în arhiva eterica a Pamântului. Asadar, negarea este imposibila, cel mult acuzatul cauta sa se scuze. Examinând împrejurarile, judecatorii apreciaza gravitatea faptei, iar Legea divina, cerând ca nimeni sa nu se faca judecatorul semenului sau, dicteaza o pedeapsa mai mare ori mai mica.

Catre dimineata, duhurile se coboara în trupurile lor si nici unul dintre ele nu stie ce s-a petrecut în acea noapte, sus în spatiu. Dar în zilele urmatoare, anumite forte executa sentinta asupra culpabilului si el cade greu bolnav, are o pierdere oarecare, ori sufera moralmente din cauza unei actiuni facute contra persoanei sale. Cu alte cuvinte, omul trece prin zile grele, în care sufletul îi este zdruncinat din seninatatea, pacea si multumirea lui.

In general, aceste pedepse nu sunt de lunga durata si nici atât de drastice, încât sa schimbe prea mult destinul. Este ca si cum s-ar tese o pânza si, din timp în timp, un nod apare în urzeala sau batatura si pânza iese cu mici noduri. Cu alte cuvinte, viata îsi urmeaza firul trasat, orânduit dinaintea întruparii duhului, dar în decursul ei intervin lacrimi si suferinte, care sunt fructul greselilor actuale ale duhului. Asadar, în decursul vietii trupesti, duhul se prezinta de multe ori în fata Juriului suprem al marii colectivitati din care face parte, platind greselile comise în aceasta viata.

Dar în fine, ata de pe mosorul vietii s-a terminat, ziua plecarii a sosit si duhul trebuie sa-si paraseasca locuinta de lut. Dupa încetarea vietii terestre, duhul e luat de ghidul sau, urcat în fata celor trei superiori ai grupului sau, care examinându-l sumar, dau o sentinta provizorie, ordonând în ce nivel va locui pe durata sederii sale în spatiu. Dupa aceea e luat de ghid si coborât la suprafata pamântului, pentru a sta o vreme în preajma celor dragi, consolându-i, conducându-le pasii, corectându-i si încurajându-i. Cu aceasta ocazie, el asista la înmormântarea trupului sau, observându-si trupul pe care l-a animat si cu care a gustat toate placerile lumii trupesti. Dupa aproximativ 42 de zile – timp în care se purifica în sferele inferioare – duhul îsi ia zborul si se înalta în nivelul desemnat, conform hotarârii superiorilor grupului sau. Dupa o sedere mai scurta sau mai îndelungata in spatiu, timp în care a luat cunostinta de tot trecutul sau, superiorii sai decid coborârea la o noua întrupare.

 

Guvernatorul Solar da sentinta finala

Pentru desfasurarea acestei judecati, ghidul sau îl prezinta în fata celor trei superiori ai Pamântului, superiorii îngerilor care conduc evolutia globului, cu tot ce se afla pe el. Acest Juriu suprem al Pamântului este prezidat, de la distanta, de Stapânul sistemului solar. Juriul Pamântului examineaza toata viata duhului candidat la reîntrupare – binele si raul facut de el, si examinarea sa este vazuta, auzita si stiuta, chiar în acel moment, de Guvernatorul solar. In fine, Domnul, stând pe tronul Sau solar, pronunta sentinta care este transmisa mental, de la distanta.

Dupa gradul de evolutie al duhului putem spune ca exista doua moduri în care decurge judecata. Daca duhul ce se va întrupa este de un ordin inferior, cei trei superiori ai grupului sau expun fulgerator viata lui umana, faptele luminoase si petele întunecate ale existentei sale. Judecata este audiata de Domnul din tronul Sau solar si de Juriul suprem al Pamântului. Sentinta se da de Domnul si este pronuntata de presedintele Juriului suprem al Pamântului format din trei entitati angelice, înconjurat de 9 asesori si 27 delegati, toti îngeri, apartinând Forului suprem al Pamântului, compus din 39 de sfinte duhuri angelice.

Entitatea candidata la întrupare care apartine unei trepte evolutive superioare, fiind constienta de puterea legilor ceresti si cunoscându-si acum, ca duh – dupa o analiza îndelungata – toate greselile îsi alcatuieste singura planul noii vieti terestre, prin care sa-si achite datoriile sau sa-si repare greselile din alte vieti. Infatisându-se în fata Forului suprem – format din 39 de îngeri, sfinte duhuri ale Adevarului si Domnului suprem si nevazut – duhul decis sa se întrupeze îsi prezinta planul întocmit pentru noua sa viata trupeasca. Stapânul sistemului solar, examinând planul si gasindu-l bun îsi da binecuvântarea, iar Juriul suprem al Pamântului, prin presedintele sau, în numele Celui de sus, pronunta Amin, adica: Sa fie asa precum tu ai dorit. Spiritele inferioare nu au discernamântul necesar întocmirii unui destin nou prin care sa-si achite datoriile si sa repare greselile comise împotriva parintilor, copiilor, fratilor, semenilor. Nu e usor sa alcatuiesti o forma noua de existenta pamânteasca, în care angrenajele sa fie astfel facute încât sa satisfaca, dintr-o data, mai multe exigente, si sa realizeze mai multe reparatii. De aceea, în asemenea cazuri, cele trei sfinte duhuri supreme ale grupului de care apartine duhul examineaza trecutul vietii sale, aduna faptele, le elimina pe unele, le prefera pe altele, pentru a fi reparate cât mai multe din datorii sau suparari si, în fine, din totalul lor alcatuiesc un nou destin, pe care duhul inferior îl primeste, i se supune, cunoscând înalta întelepciune a celor care au examinat si hotarât. Judecata fiind facuta, duhul e coborât de ghidul sau în nivelul cuvenit gradului sau evolutiv si de acum, pâna la viitoarea sa întrupare, face urmatoarele trei lucruri capitale:

îndeplineste misiunea primita de la superiorul grupului sau;

asista la conferintele-lectii ale superiorilor sai, pentru a învata noi taine ceresti;

pregateste viitoarea sa viata pamânteasca, cautând duhurile împreuna cu care se va întrupa, încheind cu ele anumite întelegeri.

Prin urmare a doua judecata se face între doua întrupari ale duhului.

 147-580x386Finalul scolii planetare, urmat de marea alegere

In fine, a treia si cea mai înfricosatoare judecata are loc când s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la scoala planetei noastre. Ea are loc aproximativ dupa 26.000 de ani de existenta pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituala si-a dus existenta când pe pamânt – ca om trupesc, când în Cer – ca om ceresc sau duh spatial. In scurgerea acestui timp, omul a trait sute si mii de vieti. Unele din ele au fost mai bune, altele mai zbuciumate, unele mai întelepte, altele pline de ticalosii. Dar, în fine, legea evolutiei l-a împins mereu mai sus. Timpul trece încet, dar secolele se însira, si iata ca a sosit finalul scolii planetare. Acum se face marea alegere, acum are loc marele examen al acestei existente ciclice de aproximativ 26.000 de ani.

Pentru acest examen, amanuntit si nepartinitor, însusi Guvernatorul solar se coboara din Tronul maririi Sale si înconjurat de Juriul Sau solar, compus din sfintele duhuri angelice solare, vine spre Pamânt si îsi stabileste Judecata în atmosfera fluidica a Lunii noastre. La aceasta Judecata divina asista fara consultare Juriul Pamântului, format din marile entitati conducatoare ale planetei noastre, care de acum nu mai au nici un cuvânt, ele asistând doar ca simpli martori la sfânta si divina Judecata. Unul câte unul, duhurile Pamântului, care au terminat ciclul sederii lor pe aceasta planeta, trec pe dinaintea Domnului si a îngerilor Sai.

Cei care au dus o existenta din bine în mai bine, vor fi condusi de îngerii solari pe o alta planeta, mai avansata, iar cei care au stagnat, din existenta în existenta – opunându-se curentului evolutiv, prin liberul lor arbitru, rau aplicat – vor fi luati de alti îngeri si dusi pe o planeta inferioara a sistemului nostru. Aici duhul lenes se va trezi din toropeala sa si nu va mai ignora legile ceresti si omenesti. Insa, de multe ori, aceste duhuri sunt duse pe un alt soare, dati în primire Guvernatorului altui sistem, pentru a fi repartizati pe una din planetele acelui sistem, de o evolutie asemanatoare cu a Pamântului nostru.

Aproximativ la fiecare 26.000 de ani are loc, în fata divinului nostru Stapân, marea Judecata, de care vorbeste si Sfânta Scriptura.

Prin urmare, pe acest glob terestru, omul trece prin trei feluri de judecati:

– judecatile din timpul unei întrupari;

– judecatile de dupa fiecare întrupare;

– judecata divina de la finele scolii planetare.

Text extras din cartea “Din tainele vietii si ale universului” de Scarlat Demetrescu – editura Emet.