Vindecare prin iluminare…..

Lumea devine asemeni unui animal de pradă doar atunci când noi ne pierdem echilibrul. Lumea de astăzi şi-a pierdut echilibrul. Oamenii şi recoltele sunt asaltate de microbi şi virusuri. Arsenalele noastre de antibiotice se dovedesc rapid ineficiente. Procesul de Iluminare ne readuce în starea de echilibru astfel încât Universul să poată funcţiona din nou spre binele nostru.

Procesul de Iluminare produce vindecarea, în trei feluri. Mai întâi, distruge reziduurile şi depozitele care aderă la pereţii unei chakre. Acest lucru promovează longevitatea şi întăreşte imunitatea. În al doilea rând, arde energia toxică din jurul înregistrărilor fizice şi emoţionale dăunătoare. Acesta este combustibilul pe care o înregistrare îl foloseşte pentru a se exprima. în cel de-al treilea rând, curăţă înregistrările din Câmpul Energetic de Lumină. Procesul de Iluminare aduce vindecarea chiar la sursă, la nivelul de început al fiinţei noastre. Atunci când aceste înregistrări sunt şterse, emoţiile şi comportamentele negative pot fi rapid schimbate. Puterea sistemului imunitar este descătuşată, astfel încât vindecarea fizică se accelerează.

Fiecare înregistrare din Câmpul Energetic de Lumină este legată de o chakră, prin intermediul căreia îşi eliberează informaţiile toxice înspre sistemul nervos central. înregistrarea este sursa, chakra este conductorul, iar sistemul nervos este reţeaua de distribuţie. Fiecare chakră conţine o hartă a tărâmului fizic şi emoţional al vietii voastre. Aşa cum un lanţ muntos poate fi prezentat în mai multe feluri , printr-o hartă aeriană, o hartă care prezintă diferitele straturi ale pământului, sau o hartă demografică – tot astfel, chakrele conţin hărţi ale experienţei vieţii noastre, interpretate în mod diferit. în prima chakră se află hărţile pentru supravieţuire. în cea de-a doua sunt hărţile emoţionale – şi aşa mai departe. Ca să înţeleg mai bine problema unui client, eu fac o evaluare a chakrelor, pentru a determina care centru energetic este cel compromis. Astfel, aflu prin care chakră o înregistrare din Câmpul Energetic de Lumină mă informează despre starea sa emoţională şi fizică.

Tot ceea ce este viu reprezintă lumină captată de materie. Balenele mănâncă plancton, care se hrăneşte cu lumină. Noi mâncăm plantele a căror hrană o constituie lumina. Totul este făcut din lumină, chiar şi energiile întunecate care blochează chakrele şi alimentează înregistrările. Asemenea unui buştean care trebuie pus în foc pentru a-şi elibera lumina, aceste energii trebuie aprinse.Nu există energii rele. Există doar energii care sunt „lumină”, şi, prin urmare, ajută viaţa , şi energii „grele”, care nu pot fi digerate. Câmpul Energetic de Lumină vă va arde energiile în mod natural şi automat, atunci când înconjuraţi un client cu el. Reziduurile care nu pot fi arse vor reveni în pământ, asemenea cenuşii rezultate în Sacru. Lumina eliberată prin ardere, este reabsorbită de către client şi umple din nou rezervele de combustibil ale Câmpului Energetic de Lumină.

Procesul de Iluminare transformă energiile grele în lumină. Aceasta este o metaforă pentru transformarea rănilor emoţionale în surse de putere şi de cunoaştere. În mitologie, aceasta este calea vindecătorului rănit. Printr-un proces alchimic vă puteţi transforma rănile într-o sursă de curaj şi forţă. Fiecare rană emoţională conţine lecţii valoroase. Odată ce aceste lecţii sunt învăţate, clientul nu mai are nevoie să retrăiască experienţa dureroasă. Rănile încetează să mai dicteze realitatea şi devin daruri ale iubirii şi puterii. Ceea ce a fost cândva o poveste cumplită se poate transforma în pace şi compasiune. Atunci când sunt integrate, aceste experienţe temperează duritatea sufletului.

Lecţiile sunt integrate la un nivel energetic. Atunci când energiile toxice dintr-o chakră sunt arse, seminţele naturale ale acelei chakre pot creşte. Atunci când frica nu mai sălăşluieşte în noi, înfloreşte compasiunea. Atunci când sentimentul de lipsă nu-şi mai are lăcaşul în prima chakră, trăim experienţa iubirii abundente a Universului. Atunci când durerea nu ne mai ocupă cea de-a treia chakră, putem schimba lumea. Arhitectura noastră luminoasă se schimbă. După câteva săptămâni, urmează înţelegerea intelectuală. Înţelegerea urmează întotdeauna vindecării. Schimbarea apare întâi la nivelul energetic, apoi intervine intelectul. In vindecarea cu Lumină, mintea poate înţelege acest lucru, de abia după ce câmpul energetic şi corpul se schimbă, dar adevărata transformare nu poate fi niciodată precedată de intelect.

Procesul de Iluminare transformă emoţiile grele asociate cu traume şi boli, în energia hrănitoare a vieţii. Produsele rezultate din arderea lemnului, de exemplu, sunt căldura şi lumina. Energiile grosiere sunt compactate în grămezi dense, ceea ce le face inutilizabile ca forţă vitală şi combustibil. La fel cum un buştean nu ne poate încălzi, decât după ce îi dăm foc, nu putem curăţa aceste energii dense, până când Procesul de Iluminare nu descătuşează Lumina din interiorul lor.

Sursa Alberto Villoldo

Reclamă

Semnele trezirii spirituale….

Semnele de tranziție ale organismului spre o altă stare de conștiință nu sunt boli,sunt doar semne pe care le primim de la Divinitate pentru ca să înțelegem că devenim diferiți. Dacă cunoaștem și înțelegem aceste stări vom observa că trec de la sine fără să fie nevoie să umblăm prin spitale .

Gândiți-vă că nici o boală nu se vindecă într-o oră ,dar multe din aceste simptome trec într-o oră.

Iată mai jos cele mai frecvente simptome ale trecerii înspre o conștiință extinsă.

Căldură intensă în interiorul corpului”bufeuri, mâini sau picioare extrem de calde, coloana vertebrală,spate ,cap, sau simțiți tot corpul în flăcări.

Transpirație extremă cu fiecare puseu de căldură puternică.

Anumite zone ale corpului extrem de reci.

Brusc apar tremurături,vă este foarte frig deși nu e cazul din cauza frigului.

Energie electrică ,vă curentați de tot ce atingeți, aveți energie suplimentară în corp și atunci când atingeți lucrurile apar scântei.

Spasme musculare, convulsii, mâncărimi, senzații ciudate pe piele sau sub piele, sensibilitatea nervilor.

Dureri și presiuni în zona coloanei vertebrale,presiuni atât de intense că dau dureri mari de coloană.

Confuzie mentala, incapacitatea de a vă concentra, pierderea temporară a anumitor cuvinte,nume termeni, brusc nu știți numele unei peroane sau nu vă aduceți aminte un eveniment sau începeți fraza și nu știți ce vroiați să spuneți.

Schimbări bruște de dispoziție, furie, frustrare, tristete, bucurie, fericire, repulsie față de toate lucrurile negative.

Aveți impresia că ați cam”înnebunit”din cauza faptului că nimic nu vă mai place,vă supără tot, nu vă mai adaptați la nimic, vă simțiți străin nu numai printre oamenii din jur sau cunoscuți dar de multe ori experimentați asta și în propria familie cu copii vostri, lucru care va tulbura,va bulverseaza și vă da impresia că nu mai gândiți corect.

Uneori vă exprimați incontrolabil furia și repulsia față de lucrurile care le considerați foarte negative acum, dar erau perfect normale mai ieri.

Clarviziune, știți dinainte cum se vor termina anumite situații sau “ghiciți “gândul celui de lângă voi.

Simțiți mirosuri de flori sau de tamâie deși nu există așa ceva prin preajmă.

Auziți diferite sunete, tonuri sau muzică deși nu există nimic care să le propage.

Valuri bruște de greață, rău inexplicabil.

Ameteală, sentimentul că ați cădea.

Alergii inexplicabile sau sensibilitatea la anumite chimicale cu care nu ați avut probleme niciodata,exemplu de la o crema de mâini sau fată, sampon sau sapun sau orice altceva cu care nu ați avut probleme.

Sensibilitate severă la sunete, mirosuri, lumini, căldură, frig, energii, sau la alte persoane care vă stau în preajmă, senzația că nu le puteți tolera prezența, de fapt sunteți sensibili la energia corpului lor, nu au aceeași frecvență cu voi ,nici măcar pe aproape ca să fie totuși tolerată de biocâmpul vostru energetic .

Schimbări bruște în a mânca diferite mâncăruri care nu v-au plăcut niciodată, sau pofte, nu mai reușiți să mâncați decat alimente ușoare sau care au multe proteine, mâncați puțin și foarte rar.

Dificultate în digestie, incapacitatea de a bea alcool, vi se face greață imediat.

Episoade de diaree, sensibilitate intestinală, balonare, dureri și presiuni în abdomen.

Stări intense de durere de cap, presiuni în cap, senzație de dureri acute de gât.

Incapacitatea de a functiona cum trebuie, căutați să fiți mereu singuri, intimitate, liniște.

Cădere masivă de păr, rupere, păr uscat, subnutrit.

Coșmaruri, vise lucide.

Vă treziți în mod repetat în timpul nopții.

Nevoie de somn în timpul zilei, epuizare.

Epuizare fizică profundă, epuizare emoțională,mentală.

Letargie, dureri ale corpului, oase, articulații.

Agitație, nervozitate, senzație că ați rămas singur pe lume, durere sufletească inexplicabilă care vă lasă organismul epuizat.

Trecere bruscă de la bucurie la plâns.

Extinderea conștiinței, percepției, vedeți lumea cu alți ochi decât până acum.

Toate aceste stări vă aduc multă suferință, dar este drumul vostru spre Ascensiune Spirituală.

În momentul în care veți întelege în mod real ce se întâmplă cu voi ,aceste simptome vor dispărea lăsând loc unei liniști pe care nu ați mai simțit-o până acuma.

Multumiți Divinului pentru că treceți prin ele, răsplata este o viața care nu se va compara cu ceea ce ați trăit înainte .

Reclamă

Nu spune niciodată : niciodată.

Orice se poate întâmpla cu orice ființă umană vreodată, ți se poate întâmpla și ție. Poți să te îmbolnăvești,poți să ai un accident,poți să mori , totul este posibil. Omul este vulnerabil. Doar să te duci pe drum şi poţi fi lovit de o mașină. Poţi să te relaxezi într-o cameră şi tavanul să cadă. Nu există nici o modalitate de a te salvezi. Problemele psihologice sunt numai probleme. Poți deveni paranoic, poţi deveni nebun, poți paraliza din cauza fricii – dar aceasta nu are nimic de-a face cu realitatea. Poţi vedea un orb mergea pe drum perfect drept – orbirea în sine nu este problema. Poţi vedea cerșetori cu picioarele rupte , fără mâini , și totuși râzând, vorbind în continuare cu ceilalți, făcând remarci,având opinii, cântând o melodie. Doar urmărește viața : viața nu este o problemă. Omul are capacitatea extraordinară pentru a se adapta la realitate, dar omul nu are capacitatea de a-și aranja viitorul. Odată ce încerci să te protejezi şi să te fixezi în viitor, atunci totul va fi un haos. Vei pierde prezentul încercând să-ți cauți viitorul . Şi apoi vor apărea o multitudine de probleme. Nu există nici o modalitate de a controla viitorul .

Viața este un fenomen complex . Totul este posibil şi nimic nu este sigur. Dacă vei îmbrățișa frica de trecut sau de viitor, vei hrăni psihologia. Ceva trebuie făcut cu mintea ta. Meditația este modul prin care privești viitorul fără minte ,este singurul mod de a privi realitatea.

Durerea și plăcerea sunt lucrurile care definesc starea de bine și starea de rău. Au venit împreună la pachet. Ele nu sunt două lucruri diferite; ele sunt un singur lucru , şi nu pot fi separate . Cum poți să îți închipui că poți avea parte numai de bine , și șă pierzi din vedere cealată parte a binelui , răul.

Răul trebuie acceptat așa cum accepți binele , fără rău nu poți avea adevărata dimensiune a binelui , nu ai la ce raporta binele , nu poți defini binele.

Dacă tot timpul vei avea parte de bine ,vei rămâne acolo în bine ,nu vei evolua , motivația în stare de bine dispare ,nu mai e necesar efort pentru că ai ceea ce înseamnă bine pentru tine . Când prea mult rămâi pe loc în starea de lene existențială , dacă tu nu conștientizezi că e prea mult pe loc ,moneda se întoarce cu răul spre tine. De tine depinde cât de des se va învârti și cu ce frecvență și intensitate vei vedea răul și binele.

Radu Dragan

Reclamă

Aura

Aura energetică este extensia a ceea ce reprezintă fiecare individ în plan fizic. Aura dezvăluie adevărata identitate, personalitate, cum individul interacţioneză cu ceilalţi oameni şi cum se comportă cu propria persoană.

Acţiunile, gândurile şi emoţiile sunt toate prezente în aura. Cu cât devenim mai conştienti de propria aură, cu atât putem să învaţam mai multe despre noi şi să evoluam aşa cum nici măcar n-am visat.

Aurele sunt flexibile, deoarece sunt în permanentă schimbare. Mărimea, culoarea, textura şi densitatea sunt relative şi se pot schimba în funcţie de starea spirituala şi de încercările la care ne supune viaţa.

De exemplu, Dr. V. Hunt, cercetător stiintific la UCLA, a observat că femeile tind să aibă o energie mai puternică în partea superioara a corpului, iar bărbaţii au aura mai pronunţată în jurul jumătăţii inferioare. Este fapt dovedit, că oamenii care se gândesc deseori la viitorul lor, îşi deplasează aura în faţa. Cei care îşi petrec mai mult timp amintindu-şi trecutul, sau care nu vor să-şi planifice viitorul, au energia concentrată în partea din spate a corpului.

Unele aure pot fi mai largi decât altele, unele pot fi mai rotunjite sau pot avea forma unui ou. Nu există aure tipice, deoarece fiecare dintre noi suntem diferiţi. Aura se poate extinde spre exterior mai mult sau mai puţin.

Oamenii cu aure restrânse tind să se piardă în mulţime la petreceri şi la alte evenimente sociale. Îşi strâng aura atât de tare în jurul corpului fizic ca să nu fie observaţi, iar cei cu aure largi pot domina într-o întâlnire, sunt puternici si mereu in centrul atentiei.

Imaginile mentale se pot creea în minte, ca apoi să fie transferate câmpului energetic din jurul corpului fizic, aurei. Dacă un om isi imagineaza că se va îngrăşa, invariabil va stoca undeva această imagine. Apoi, ori de câte ori se va uita în oglindă, subconştientul lui va vedea imaginea negativă şi o va întări.

Acesta este motivul pentru care multe persoane se îngraşă după o cură de slăbire. Imaginile mentale negative pe care şi le creează despre propria persoană se întăresc, se înrădăcinează atât de tare în subconştient, încât le este foarte greu să scape de ele.

În propria aură, noi putem înmagazina atât imagini pozitive, cât şi imagini negative. Noi ne proiectăm gândurile sau imaginile mentale în exterior, în lume. Realitatea „de afară”, cea din exteriorul nostru, este creeată pe baza acestor proiecţii.

„Corpul planetar este o icoană fidelă a sentimentelor, impresiilor, senzaţiilor şi dorinţelor noastre.

El se schimbă în tonalităţi de culori şi vibraţii, după stările noastre sufleteşti. Fiecare calitate sau defect al sufletului nostru – nobleţea sau ticăloşia fiinţei noastre – se arată în exterior, în aura noastră planetară, prin anumite culori. Dacă punem în faţa unui clarvăzător, a unui om care a dobândit vederea spirituală, o persoană, veselă sau tristă, calmă sau iritată, vicioasă sau cuminte – mediumul lucid ne va indica anumite culori şi vibraţii în undele aurei din jurul corpului şi în special în cea care înconjoară capul persoanei examinate. Astfel, roşu aprins denotă mânia de care e cuprins un om, roşu închis arată că acel om e un senzual desfrânat, roşu brun dezvăluie pe omul zgârcit, pe avarul al cărui gând e îndreptat numai la bani, uitând că totul va rămâne aici, când va sosi momentul cel mare. Cenuşiu deschis arată frica, portocaliu indică un om orgolios, mândru de fiinţa sa. Galbenul denotă pe omul ce posedă o inteligenţă superioară. Violetul arată pe omul spiritualizat. Rozul deschis, asemenea rozelor, arată iubirea sub toate formele ei.

Culorile corespunzătoare sentimentelor şi pasiunilor omeneşti, fiind legate de gradul de evoluţie al entităţii spirituale, au un caracter permanent, persistând pe parcursul unei vieţi terestre. Numai stările sufleteşti ocazionale – durerea, veselia, iritarea de moment – se arată prin culori corespunzătoare lor, care pier odată cu schimbarea stării sufleteşti.

Stările sufleteşti superioare generează vibraţii armonioase, unde vibratorii egale, ritmice şi ordonate, care se propagă în spaţiu pe mari distanţe. Dacă întâlnesc în calea lor un om, îi provoacă o armonizare a vibraţiilor învelişului său spiritual, iar acesta se va simţi mai liniştit, mai mulţumit, fără să ştie cauza noii sale stări.

Omul preocupat de gândul răzbunării, al uciderii, al furtului, omul frământat de invidie şi pasiuni josnice, răspândeşte în jurul său unde neregulate, dezordonate, cu intensităţi şi amplitudini diferite. Prin vibraţiile lor, aceste unde dezarmonizează tot ce întâlnesc în cale. Un om nervos, ce nu-şi găseşte liniştea, pe care îl irită toţi şi toate, are corpul planetar într-o continuă furtună. Unor asemenea oameni li se recomandă un mediu liniştit, la ţară, departe de vâltoarea lumii, de furnicarul marilor centre urbane, locuri unde influenţele nefericite ale omenirii în frământare sunt mai reduse”.

Sursa:  Scarlat Demetrescu – post-07-22-1„Din tainele vieții si a universului”

Sacrificiul are la bază doar iubire.

89d3ccfd34104f6cc8e44ab7c48ea890.jpg

În secolul al XV-lea, într-un oraş micuţ locuia o familie care avea 18 copii. Pentru a-şi întreţine familia tatăl, bijutier de profesie, era nevoit să lucreze chiar şi 18 ore pe zi pentru a le oferi mâncare. În plus se mai ocupa şi cu orice altceva găsea de lucru prin vecinătate.

În ciuda condiţiei lor nevoiaşe, doi dintre copiii familiei, cei mai mari, vroiau sa-şi urmeze visul lor, acela de a-şi valorifica talentul pentru desen. Ei erau conştienţi de faptul că tatăl lor nu-şi permitea să-i trimită să studieze la Academia de la Nürenberg.

După lungi discuţii noaptea în patul lor aglomerat cei doi au stabilit un pact. Vor da cu banul iar cel care va pierde va munci la mină şi va câştiga bani pentru a-l susţine pe celălalt să studieze la Academie. Apoi după ce fratele care va câştiga va termina Academia, după 4 ani îl va susţine pe celălalt să-şi completeze studiile, fie prin vânzarea operelor sale, fie muncind de asemenea la mină.

Într-o duminică după slujba de la biserică au dat cu banul iar Albrecht Dürer a câştigat şi a plecat la Nürenberg. Albert a plecat în minele periculoase şi timp de patru ani şi-a susţinut fratele cu bani. Lucrările fratelui său au făcut imediat senzaţie. Gravurile lui, sculpturile şi pânzele cu ulei erau mai bune decât ale multor profesori iar atunci când a absolvit ajunsese să câştige sume importante.

Când s-a întors în satul său familia a dat o cină pentru a-i sărbatori triumfala întoarcere acasă. După o masă lungă şi memorabilă din care n-au lipsit muzica şi râsul, Albrecht s-a ridicat din capul mesei pentru a ţine un toast pentru cel mai iubit dintre fraţii săi, pentru anii de sacrificiu pe care i-a îndurat pentru ca el să-şi îndeplinească visul. Şi cuvintele de încheiere au fost: ”şi acum Albert, cel mai binecuvântat frate al meu, acum e rândul tău. Acum te poţi duce la Nürenberg să-ţi urmezi visul şi eu voi avea grijă de tine!”.

Toate capetele s-au întors cu nerăbdare spre celălalt capăt al mesei unde stătea Albert. Lacrimile îi curgeau pe faţa palidă iar capul plecat şi-l mişca dintr-o parte în alta, în timp ce repeta în continuu ”nu, nu, nu”. În final Albert s-a ridicat şi şi-a şters lacrimile de pe obraji şi a privit spre figurile care îi erau dragi. Apoi, ţinându-şi mâinile aproape de obrazul drept a spus blând.

”Nu, frate, nu pot să merg la Nürenberg. Este prea târziu pentru mine. Uite, uite ce au făcut cei 4 ani de muncă în mină mâinilor mele. Oasele de la fiecare deget au fost strivite cel puţin o dată, iar în ultimul timp sufăr de artrită care mi-a afectat atât de rău mâna dreaptă încât nu pot nici măcar să ţin paharul pentru a toasta cu tine… cu atât mai mult să fac linii delicate pe pânză, cu pensula sau creionul. Nu frate, pentru mine e prea târziu.”

Mai mult de 450 ani au trecut. Pâna acum sute de capodopere ale lui Albrecht Dürer: portrete, schiţe, desene în cărbune, gravuri etc. sunt expuse în orice muzeu mare din lume. Cel mai ciudat lucru este că ţie îţi e familiară doar una singură, a cărei reproducere o poţi avea acasă sau la birou.

Într-o zi, pentru a-i aduce un omagiu lui Albert pentru tot sacrificiul său, Albrecht Dürer i-a pictat fratelui său mâinile muncite cu palmele şi degetele subţiri îndreptate spre cer. Şi-a denumit opera simplu ”mâini”, dar lumea întreagă şi-a deschis imediat inima spre capodopera sa şi a redenumit tributul iubirii ”mâini în rugăciune”.

Data viitoare când vezi o copie a acestei creaţii emoţionante, mai priveşte-o odată. Dă-i voie să-ţi amintească – dacă mai aveai nevoie – că nimeni, nimeni nu reuşeşte singur.

http://www.globexpress.com

Îndemn la simplitate.

Omul este adesea greu încercat. Când se află la o răspântie a vieţii îşi spune: “dacă scap şi din această încercare, omenia mea va creşte. De aci înainte viaţa mi se va scurge mai înţelept. Voi îndrepta tot ceea ce îninte vreme nu putem vedea că e rău, voi face numai bine. Voi cuprinde tot ce mă împrejmuie şi voi modela frumos. Zilele să-mi fie luminate şi clipa rodnică.”

image

De cele mai multe ori, omul uită suferinţa, uită legământul faţă de Dumnezeu şi faţă de fiinţa sa apăsată. Viaţa noastră e cu mult mai tragică decât ne-o închipuim.

Că omul suferă şi se înnobilează este un lucru îmbucurător. Dar ce poate fi mai trist decât suferinţa fără frumuseţe, fără rodnicie, fără urmă.

Viaţa, viaţa aceasta zilnică ne face să pierdem frumuseţea pură a începuturilor, ne macină sufletul şi ne acoperă cu poveri de uităm cine suntem şi unde mergem. Viaţa noastră uscată, greoaie, amară, uneori dezgustător de trivială, alteori banală şi mai totdeauna întâmplătoare, poate să aibă o încercare de răspuns, loc din care se desprind noi căi, căile luminii şi ale frumuseţii. Se deschid porţile largi ale cerului care cheamă, îmbogăţeşte şi flutură mereu alte îndemnuri, ne înfrigurează sufletul în aşteptarea înţelesului.

Sensul încercărilor vieţii este înnoirea; ele ciocănesc rugina de pe suflet. Încercările grele ce se abat asupră-ne ne descoperă pe noi înşine, cei uitaţi nouă.

Aşa pătrunzi înăuntru, în inima ta şi a lumii acesteia, în realitatea ascunsă a Dumnezeului viu.

Sursa : E. BERNEA – Îndemn la simplitate

Radu Drăgan

Sensul vieții

„Suntem atât de departe de universul interior încât ne imaginăm că îl putem găsi tot în exterior, la biserică sau la psiholog sau în altă parte. Nici nu mai știm drumul către ființa noastră intimă. Explic. Spuneam că în vreme ce occidentul și-a căutat fericirea în lumea exterioară pe care a încercat să o stăpânească prin tehnologie, orientul s-a aplecat mai curând către lumea interioară dezvoltând tehnici de introspecție și reușind astfel să cartografieze mult mai precis decât occidentul, universul interior. Această cunoaștere a ființei lăuntrice, de fapt, dă sens existenței. Cuvântul sens este fundamental. Oamenii nu pot trăi fără să aibă un sens al vieții, al existenței, al ființei, o înțelegere. Ceea ce se petrece în civilizația occidentală este o pierdere a sensului existenței care conduce la nefericire și mai ales la frică existențială. Nu poți fi fericit dacă ți-e frică. Cum trăim? Mergem la serviciu ca să câștigăm bani, folosim banii ca să mâncăm, și mâncăm ca să putem merge la serviciu. Ce sens are această situație? De ce trăim? Ca să uităm de acest non-sens evident, de această goană după vânt, de aceată deșertăciune a deșertăciunilor, ne prefacem că totul e în regulă, ne uităm la televizor, ne refugiem într-o realitate virtuală, într-un fals, ca să ne ținem mintea ocupată. Trăim emoții care nu sunt ale noastre, apoi comunicăm la telefon sau pe internet cu oameni pe care nu-i vedem și credem că aceasta înseamnă relaționare, când, din nou, avem de-a face cu un surogat. Descoperim în jurul nostru oameni care au totul, mașini, bani, obiecte nenumărate dar care ajung la psihiatru, care se refugiază în alcool și droguri deși aparent nimic nu le lipsește, doborâți de depresie. Credem mereu că ne lipsește ceva dinafara noastră ca să fim fericiți și când obținem acel ceva descoperim că tot nefericiți suntem. Aceasta se datorează lipsei de sens pe care o simțim inconștient, îndepărtării de noi înșine, înstrăinării de esența finței noastre. Orientalii au știut să nu piardă această orientare, să rămână în contact cu interiorul. Fericirea este o stare de a fi, iar o stare este exclusiv generată în interior. Nu depinde de cicumstanțe exterioare. Este o filosofie foarte rafinată, pe care noi am pierdut-o. De aceea, dacă mergem la biserică de pildă căutând acolo fericirea, nu o vom găsi, pentru că ea nu ne poate fi dată prin intermediul unor ritualuri golite de semnificație, ci numai descoperită prin introspecție. În occident, Dumnezeu este imaginat undeva în afară. În orient, este înăuntru. Primii creștini știau acest lucru. Din acele timpuri provine extraordinara ”rugăciune a inimii”, una dintre cele mai puternice mijloace de accesare a dimensiunilor interioare ale ființei, care a supraviețuit în europa până în zilele noastre, o tehnică echivalentă cu meditațiile orientului. Numai că toate acestea au fost uitate. Psihologul nu face altceva decât să ne însoțească pe drumul către noi înșine, ne ajută să descoperim meandrele propriului interior, să ne regăsim sensul. În orient nu este nevoie de psihologi pentru că acolo au fost dezvoltate tehnici de introspecție, de meditație, de cunoaștere a spațiului interior, singurul în măsură să ne racordeze la ritmurile universului, să ne dezvăluie adevărata semnificație a vieții. Omul modern este atât de înstrăinat de sine, încât îi este și frică să rămână singur, în tăcere, în spațiul interior. Așa se explică această insatisfacție generalizată într-o mare de bunuri care ne înconjoară, valul de sinucideri, de depresii, de alienare. Dacă ar trebui să dau un sfat, cum să ne apropiem de noi înșine, ar suna banal pentru că știți deja. Sau credeți că știți, dar n-ați încercat niciodată cu adevărat. V-aș spune ”apropiați-vă de natură, învățați să ascultați, practicați meditația, conștientizarea, aveți curajul să vă simțiți inima”. Banal, nu? Dar ați încercat vreodată cu adevărat să faceți acest lucru? Oamenii ies în natură sau pe malul mării și în loc să se conecteze cu mediul, stau cu muzica la maximum, iar când sunt obosiți se uită la televizor crezând că asta îi va relaxa când în realitate ei continuă să se depărteze continuu de ceea ce sunt cu adevărat.”images-2

sursa:  „Întoarcere la Dumnezeu” –  Dr. Dumitru Constantin Dulcan