Spiritualitatea ca medicament.

2013_hku_Andrey_Popov

Nu există boli imposibil de tratat, ci doar indivizi imposibil de tratat – a spus celebrul specialist în medicina cu plante, dr. John Cristopher.

Dacă alte tratamente nu au dat roade, mai putem încerca un tratament medical ipotetic, ca o ultimă soluţie şi nu numai: spiritualitatea. Spiritualitatea îi implică pe cei care sunt într-o relaţie permanentă şi afectivă cu divinitatea şi caută răspunsuri la întrebări privind rostul în lume. Cei religioşi se încadrează într-o altă categorie. Religia este un set de idei formalizate pentru definirea unei înţelegeri a divinului.

O persoană poate fi spirituală fără să fie religioasă.

George Bernard Show spunea: „există o singură religie, deşi există o sută de variante ale ei”.

Primii sfătuitori în îngrijirea sănătăţii au fost preoţii-doctori din culturile antice. De asemenea, Biblia este plină de descrieri ale vindecărilor miraculoase. Multe grupuri religioase au şi astăzi o tradiţie vindecătoare activă, prin punerea mâinilor, prin ungerea cu mir şi rugăciunile pentru sănătate. Religiile, credinţa şi spiritualitatea au roluri atât de importante în vindecare şi în prevenire, în confruntarea cu boala şi în calitatea îngrijirii, încât ele constituie parte a tratamentelor  holistice ale persoanei – trup, minte, şi da, spirit.

O mulţime de studii efectuate în ultimele decenii arată că, dacă aveţi o anumită disciplină spirituală în viaţă, de la participarea la slujbele religioase la meditaţie, sunteţi în general mai sănătoşi. Beneficiile practicilor spirituale asupra sănătăţii sunt atât de profunde, încât oamenii de ştiinţă au început să studieze care sunt diferenţele legate de sănătate dintre credincioşi şi necredincioşi. Scanarea creierului arată că meditaţia şi rugăciunea pot să schimbe activitatea cerebrală şi să îmbunătăţească răspunsul imunitar. De asemenea, practicile spirituale pot reduce pulsul şi tensiunea arterială, ambele reducând răspunsul la stres al corpului uman. Oamenii internaţi în spitale care nu au folosit niciun fel de practici spirituale, au avut perioade mai lungi de spitalizare de până la trei ori, în medie, faţă de cei care au fost regulat la biserică sau au practicat meditaţia.

Care este firul comun al acestor lucruri?  Unele forme de practică religioasă duc la un stil de viaţă mai sănătos şi la o viaţă mai sănătoasă. Este vorba aici de practica spirituală în general, nu de una anumită. Astfel de rezultate au convins cercetătorii că există o mare putere vindecătoare în spiritualitate.

Există dovezi şi în sprijinul ideii că spiritualitatea îmbunătăţeşte sănătatea mentală. Conform statisticilor, sunt mult mai puţine sinucideri printre oamenii credincioşi şi asta pentru că majoritatea credincioşilor cred că sinuciderea este ceva rău în ochii lui Dumnezeu şi că, sinucigându-se, ar putea fi condamnaţi pe vecie. Numărul sinuciderilor în rândul celor care nu se duc la biserică este în medie de patru ori mai mare decât în rândul celor care se duc regulat.

Religia joacă un rol important şi în reducerea altor comportamente distructive, cum ar fi abuzul de alcool sau de droguri. Oamenii credincioşi tind să bea mai puţin, să nu fumeze şi să nu consume droguri. Chiar şi adolescenţii care merg la biserică des, sunt tentaţi să folosească mai puţin alcoolul şi drogurile.

Mai mult, nu numai că religia previne comportamentele abuzive, dar promovează şi experienţe pozitive de viaţă, cum ar fi căsătoria, strângerea relaţiilor de familie şi starea personală de bine.

Prin urmare, dacă sunteţi conectaţi şi împliniţi spiritual, veţi fi fericiţi în aproape orice domeniu al vieţii. Există atât de multă putere în credinţă şi spiritualitate încât, categoric, pot duce la autovindecare.

Spre exemplu, într-un studiu, rugăciunea i-a ajutat pe cei internaţi în azile, care sufereau de demenţă sau agitaţie. Sub îndrumarea unui cercetător, cei internaţi s-au rugat câte cinci minute, în cinci din cele şapte zile ale săptămânii, patru săptămâni la rând. Era şi un grup de control care nu se ruga. Cercetătorul a oferit două rugăciuni la alegere, fără nuanţe către un anumit cult religios. Membrii grupului de rugăciune au devenit mai vorbăreţi, mai vioi, mai familiarizaţi cu mediul înconjurător şi cu oamenii din jur. În mod evident, rugăciunea a avut un rol benefic.

Într-un alt studiu, vindecători spirituali creştini, iudei, buddhişti, indieni americani sau de alte orientări, s-au rugat câte o oră zilnic, pentru 40 de pacienţi bolnavi de SIDA. După şase luni, pacienţii pentru care se rugaseră aveau rezultate medicale mai bune decât cei din grupul de control, pentru care nu se rugase nimeni. Rezultatele medicale includeau mai puţine boli asociate cu SIDA, mai puţine vizite la medic şi o stare de spirit mai bună.

Toate dovezile (mult mai multe decât cele exemplificate aici), arată că divinitatea căreia îi adresăm rugăciunea, este chiar o realitate şi nu o ficţiune.

Cei mai mulţi dintre noi ştim asta, dar mulţi ajung să se adreseze divinităţii doar în cazuri extreme.

sursa terapii.com

Anunțuri

Publicat de

Radu Dragan

Dumnezeu e întotdeauna în noi, trebuie doar să îl lăsăm să se manifeste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s