Sensul vieții

„Suntem atât de departe de universul interior încât ne imaginăm că îl putem găsi tot în exterior, la biserică sau la psiholog sau în altă parte. Nici nu mai știm drumul către ființa noastră intimă. Explic. Spuneam că în vreme ce occidentul și-a căutat fericirea în lumea exterioară pe care a încercat să o stăpânească prin tehnologie, orientul s-a aplecat mai curând către lumea interioară dezvoltând tehnici de introspecție și reușind astfel să cartografieze mult mai precis decât occidentul, universul interior. Această cunoaștere a ființei lăuntrice, de fapt, dă sens existenței. Cuvântul sens este fundamental. Oamenii nu pot trăi fără să aibă un sens al vieții, al existenței, al ființei, o înțelegere. Ceea ce se petrece în civilizația occidentală este o pierdere a sensului existenței care conduce la nefericire și mai ales la frică existențială. Nu poți fi fericit dacă ți-e frică. Cum trăim? Mergem la serviciu ca să câștigăm bani, folosim banii ca să mâncăm, și mâncăm ca să putem merge la serviciu. Ce sens are această situație? De ce trăim? Ca să uităm de acest non-sens evident, de această goană după vânt, de aceată deșertăciune a deșertăciunilor, ne prefacem că totul e în regulă, ne uităm la televizor, ne refugiem într-o realitate virtuală, într-un fals, ca să ne ținem mintea ocupată. Trăim emoții care nu sunt ale noastre, apoi comunicăm la telefon sau pe internet cu oameni pe care nu-i vedem și credem că aceasta înseamnă relaționare, când, din nou, avem de-a face cu un surogat. Descoperim în jurul nostru oameni care au totul, mașini, bani, obiecte nenumărate dar care ajung la psihiatru, care se refugiază în alcool și droguri deși aparent nimic nu le lipsește, doborâți de depresie. Credem mereu că ne lipsește ceva dinafara noastră ca să fim fericiți și când obținem acel ceva descoperim că tot nefericiți suntem. Aceasta se datorează lipsei de sens pe care o simțim inconștient, îndepărtării de noi înșine, înstrăinării de esența finței noastre. Orientalii au știut să nu piardă această orientare, să rămână în contact cu interiorul. Fericirea este o stare de a fi, iar o stare este exclusiv generată în interior. Nu depinde de cicumstanțe exterioare. Este o filosofie foarte rafinată, pe care noi am pierdut-o. De aceea, dacă mergem la biserică de pildă căutând acolo fericirea, nu o vom găsi, pentru că ea nu ne poate fi dată prin intermediul unor ritualuri golite de semnificație, ci numai descoperită prin introspecție. În occident, Dumnezeu este imaginat undeva în afară. În orient, este înăuntru. Primii creștini știau acest lucru. Din acele timpuri provine extraordinara ”rugăciune a inimii”, una dintre cele mai puternice mijloace de accesare a dimensiunilor interioare ale ființei, care a supraviețuit în europa până în zilele noastre, o tehnică echivalentă cu meditațiile orientului. Numai că toate acestea au fost uitate. Psihologul nu face altceva decât să ne însoțească pe drumul către noi înșine, ne ajută să descoperim meandrele propriului interior, să ne regăsim sensul. În orient nu este nevoie de psihologi pentru că acolo au fost dezvoltate tehnici de introspecție, de meditație, de cunoaștere a spațiului interior, singurul în măsură să ne racordeze la ritmurile universului, să ne dezvăluie adevărata semnificație a vieții. Omul modern este atât de înstrăinat de sine, încât îi este și frică să rămână singur, în tăcere, în spațiul interior. Așa se explică această insatisfacție generalizată într-o mare de bunuri care ne înconjoară, valul de sinucideri, de depresii, de alienare. Dacă ar trebui să dau un sfat, cum să ne apropiem de noi înșine, ar suna banal pentru că știți deja. Sau credeți că știți, dar n-ați încercat niciodată cu adevărat. V-aș spune ”apropiați-vă de natură, învățați să ascultați, practicați meditația, conștientizarea, aveți curajul să vă simțiți inima”. Banal, nu? Dar ați încercat vreodată cu adevărat să faceți acest lucru? Oamenii ies în natură sau pe malul mării și în loc să se conecteze cu mediul, stau cu muzica la maximum, iar când sunt obosiți se uită la televizor crezând că asta îi va relaxa când în realitate ei continuă să se depărteze continuu de ceea ce sunt cu adevărat.”images-2

sursa:  „Întoarcere la Dumnezeu” –  Dr. Dumitru Constantin Dulcan

Anunțuri

Publicat de

Radu Dragan

Dumnezeu e întotdeauna în noi, trebuie doar să îl lăsăm să se manifeste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s