Meditația iertării.

Începe prin a-ţi găsi o poziţie confortabilă şi închide ochii. Petrece câteva momente creând o atmosferă de Recunoştinţă în interiorul fiinţei tale….
Apoi concentrează-ţi atenţia asupra respiraţiei urmărindu-i ritmul; urmărind cum intră şi cum apoi îţi părăseşte trupul. Concentrează-te pe zona inimii. Cu fiecare expiraţie simţi cum tensiunea şi stresul îţi părăsesc fiinţa. Le scoţi din tine cu fiecare val de aer pe care îl elimini pe nas.
Cu fiecare inspiraţie simţi cum liniştea şi pacea te cuprind tot mai mult. Simţi cum liniştea şi acceptarea cresc şi se extind înlăuntrul fiinţei tale. Relaxează-te treptat, treptat şi simte cum inima ta se înmoaie tot mai mult devenind extrem de gingaşă. Apoi proiectează în zona inimii tale gândul despre tine, despre persoana ta. Vizualizează-te acolo şi îmbrăţişează-te cu tandreţe.
În timp ce te îmbrăţişezi cu căldură concentrează-te asupra iertării, sentimentului de iertare şi simte cum îţi oferi ţie însăţi iertare.
În şoaptă, încet repetă după mine cuvintele: Mă iert. Mă iert. Pentru orice suferinţă am cauzat, pentru orice durere am cauzat, fie că a fost prin cuvânt ori prin acţiunea mea, mă iert pe mine însămi.
S-ar putea ca spunând această afirmaţie să simţi că ceva din tine se opune, se luptă, nu acceptă. S-ar putea ca să-ţi treacă prin faţa ochilor multe motive pentru care nu ai merita iertarea. Este vorba de lucrurile ruşinoase pe care poate le-ai făcut. Este vorba şi de toate sentimentele de ruşine asociate cu acele fapte. Acceptă tot ce ai făptuit şi tot ce ai simţit. Simte cum cu expiraţia le scoţi afară din trupul tău şi le elimini. Inspiră şi expiră.
Orice gând ar apărea în mintea ta acum nu te speria, repetă cuvintele de iertare şi imaginează-ţi că orice gând rebel se elimină prin expiraţie. Concentrează-te pe iertare care-ţi intră în inimă prin intermediul aerului pe care îl inspiri în plămâni.
Lasă ca iertarea să îţi umple fiinţa. Leagănă-te pe tine însuţi, îmbrăţişându-te în inima ta, aşa cum o mamă şi-ar îmbrăţişa pruncul. Îmbrăţişează-te cu tandreţe şi gingăşie acceptându-te deplin pe tine însuţi. Simte cum iertarea îţi inundă întreaga fiinţă. Repetă de mai multe ori: Mă iert. Mă iert. Rămâi cu aceste cuvinte în gând pentru câteva minute…
Acum adu-ţi în inimă pe cineva care are nevoie de iertarea ta, pe cineva pe care tu ai vrea să-l ierţi. Îmbrăţişează această persoană în inima ta. Simte-i prezenţa. Expulzează prin expiraţie orice sentiment ce se opune iertării acestei persoane. Expiră orice sentiment de furie, de suferinţă sau frică şi inspiră iertare. Relaxează-ţi, înmoaie-ţi pântecele, abandonează orice rezistenţă.
În şoaptă spune acestei persoane: te iert, te iert pentru orice durere mi-ai cauzat, pentru price suferinţă mi-ai creat prin cuvântul sau prin acţiunea ta. Te iert.
La început poate fi greu să ierţi, dar orice pas spre iertare este un pas făcut spre vindecare spirituală. Ai răbdare cu tine, repetă cuvintele. Inspiră cuvintele de iertare în inimă. Încearcă să înţelegi ce te opreşte ca să ierţi cu fiecare inspiraţie. Expiră toate motivele pentru care această persoană nu ar merita iertarea, toate momentele în care această persoană te-a rănit.
Inspiră iertare. Simte cum în procesul iertării graniţele dintre tine şi acea persoană se dizolvă. Îmbrăţişează această persoană în inima ta, simte iertarea pe care o simţi pentru această persoană. Îmbrăţişează această persoană cu dragoste. Repetă în şoaptă: Te iert. Menţine acest gând în mintea ta pentru câteva minute.
Acum adu-ţi în inimă pe cineva de la care ai vrea să-ţi ceri iertare, pe cineva faţă de care ai greşit sau pe cineva care a suferit din cauza ta şi care şi-a închis inima faţă de tine. Adu acea persoana în inima ta şi îmbrăţişează acolo cu dragoste şi iertare.
În şoaptă repetă cuvintele: cer iertare de la tine, cer iertare de la tine. Dacă te-am rănit sau dacă ţi-am cauzat suferinţă prin gândurile mele sau prin faptele mele, te rog să mă ierţi.
Expiră orice rezistenţă ai putea simţi înlăuntrul tău. Expiră resentimentele, suferinţa şi durerea. Scoate-le afară. Repetă cuvintele de iertare. Simte cum iertarea creşte, lasă iertarea să te cuprindă. Simte inima cum se deschide pentru a primi iertarea . Crede că ai fost iertat, că iertarea ţi-a fost oferită. Acceptă această iertare. Repetă „Sunt iertată”. Stai cu aceste gânduri pentru câteva minute…
Acum revin-o la imaginea ta în inimă. Simte fericirea iertării cu toate părticelele fiinţei tale. Eşti iertată, ai iertat, ai fost iertată.
Simte cum uşurarea şi recunoştinţa curg prin tine, umplându-te. Lasă iubirea care sălăşuieşte în tine să radieze întreaga ta fiinţă. Bucură-te în iertare.
Fie ca toate fiinţele să vieţuiască în iubire. Inspiră adânc recunoştinţă, absoarbe recunoştinţă în fiinţa ta înainte de a încheia această meditaţie.

image

Sursa:www.reikiroman/altervista.org

Radu Drăgan

Semnele tranziției spre conștiința extinsă .

self-transformation-involution

Semnele de tranziție ale organismului spre o altă stare de conștiință nu sunt boli,sunt doar semne pe care le primim de la Divinitate pentru ca să înțelegem că devenim diferiți. Dacă cunoaștem și înțelegem aceste stări vom observa că trec de la sine fără să fie nevoie să umblăm prin spitale .

Iată mai jos cele mai frecvente simptome ale trecerii înspre o conștiință extinsă.

Căldură intensă în interiorul corpului”bufeuri, mâini sau picioare extrem de calde, coloana vertebrală,spate ,cap, sau simțiți tot corpul în flăcări.

Transpirație extremă cu fiecare puseu de căldură puternică.

Anumite zone ale corpului extrem de reci.

Brusc apar tremurături,vă este foarte frig deși nu e cazul din cauza frigului.

Energie electrică,vă curentați de tot ce atingeți,aveți energie suplimentară în corp și atunci când atingeți lucrurile apar scântei.

Spasme musculare, convulsii, mâncărimi, senzații ciudate pe piele sau sub piele, sensibilitatea nervilor.

Dureri și presiuni în zona coloanei vertebrale,presiuni atât de intense că dau dureri mari de coloană.

Confuzie mentala, incapacitatea de a vă concentra, pierderea temporară a anumitor cuvinte,nume termeni, brusc nu știți numele unei peroane sau nu vă aduceți aminte un eveniment sau începeți fraza și nu știți ce vroiați să spuneți.

Schimbări bruște de dispoziție, furie, frustrare, tristete, bucurie, fericire, repulsie față de toate lucrurile negative.

Aveți impresia că ați cam”înnebunit”din cauza faptului că nimic nu vă mai place,vă supără tot, nu vă mai adaptați la nimic, vă simțiți străin nu numai printre oamenii din jur sau cunoscuți dar de multe ori experimentați asta și în propria familie cu copii vostri, lucru care va tulbura,va bulverseaza și vă da impresia că nu mai gândiți corect.

Uneori vă exprimați incontrolabil furia și repulsia față de lucrurile care le considerați foarte negative acum, dar erau perfect normale mai ieri.

Clarviziune, știți dinainte cum se vor termina anumite situații sau “ghiciți “gândul celui de lângă voi.

Simțiți mirosuri de flori sau de tamâie deși nu există așa ceva prin preajmă.

Auziți diferite sunete, tonuri sau muzică deși nu există nimic care să le propage.

Valuri bruște de greață, rău inexplicabil.

Ameteală, sentimentul că ați cădea.

Alergii inexplicabile sau sensibilitatea la anumite chimicale cu care nu ați avut probleme niciodata,exemplu de la o crema de mâini sau fată, sampon sau sapun sau orice altceva cu care nu ați avut probleme.

Sensibilitate severă la sunete, mirosuri, lumini, căldură, frig, energii, sau la alte persoane care vă stau în preajmă, senzația că nu le puteți tolera prezența, de fapt sunteți sensibili la energia corpului lor, nu au aceeași frecvență cu voi ,nici măcar pe aproape ca să fie totuși tolerată de biocâmpul vostru energetic .

Schimbări bruște în a mânca diferite mâncăruri care nu v-au plăcut niciodată, sau pofte, nu mai reușiți să mâncați decat alimente ușoare sau care au multe proteine, mâncați puțin și foarte rar.

Dificultate în digestie, incapacitatea de a bea alcool, vi se face greață imediat.

Episoade de diaree, sensibilitate intestinală, balonare, dureri și presiuni în abdomen.

Stări intense de durere de cap, presiuni în cap, senzație de dureri acute de gât.

Incapacitatea de a functiona cum trebuie, căutați să fiți mereu singuri, intimitate, liniște.

Cădere masivă de păr, rupere, păr uscat, subnutrit.

Coșmaruri, vise lucide.

Vă treziți în mod repetat în timpul nopții.

Nevoie de somn în timpul zilei, epuizare.

Epuizare fizică profundă, epuizare emoțională,mentală.

Letargie, dureri ale corpului, oase, articulații.

Agitație, nervozitate, senzație că ați rămas singur pe lume, durere sufletească inexplicabilă care vă lasă organismul epuizat.

Trecere bruscă de la bucurie la plâns.

Extinderea conștiinței, percepției, vedeți lumea cu alți ochi decât până acum.

Nu vă speriați,toate acestea sunt trecatoare.de câte ori nu v-a durut ceva și a trecut de la sine?

De câte ori nu ați uitat de durere când nu vă mai găndeați la ea .

Dacă aveți o boală ori doare ori nu doare.

Sau doare numai când îi dați voie să doară?

Toate aceste stări vă aduc multă suferință, dar este drumul vostru spre Ascensiune Spirituală.

În momentul în care veți întelege în mod real ce se întâmplă cu voi ,aceste simptome vor dispărea lăsând loc unei liniști pe care nu ați mai simțit-o până acuma.

Multumiți Divinului pentru că treceți prin ele, răsplata este o viața care nu se va compara cu ceea ce ați trăit înainte .

Exerciții pentru dezvoltarea concentrarii.

improve-iq-score

1. Respiraţi conştient

Umpleţi-vă şi go­liţi-vă plămânii în rit­mul dvs. În timp ce in­spiraţi, lăsaţi gândurile să colinde în voie. Dar pe expiraţie încercaţi să vă concentraţi asupra flu­xu­lui de aer pe care îl trimiteţi afară din plă­mâni. La început, când abia vă însuşiţi tehnica, limitaţi-vă la numai câ­teva respiraţii. Mai târ­ziu, pe măsură ce vă deprindeţi s-o practicaţi, puteţi respira un timp mai îndelungat. Aşa cum am arătat mai sus, metoda vă ajută şi la redobândirea concentrării.
Durata exerciţiului: individuală.

2. Trei, doi, unu

Luaţi seama la trei lucruri: un scaun, un perete, o plantă. Acordaţi fiecăruia din ele câte trei secunde. Apoi concentraţi-vă pe trei zgomote. După aceea, pi­păiţi trei obiecte. Repetaţi exerciţiul cu numai două lu­cruri, pe urmă cu unul singur. Aveţi libertatea să vă ale­geţi poziţia: aşezaţi pe scaun, întinşi pe spate ori stând în picioare. Această tehnică vă ajută să scăpaţi de obi­ceiul de a pierde timp adâncindu-vă în gânduri inu­tile.
Durata exerciţiului: 1-2 minute.

3. Nici o mişcare

Aşezaţi-vă undeva şi îndreptaţi-vă privirea spre un punct aflat pe perete sau pe podea, la o distanţă de apro­ximativ jumătate de metru. Fixaţi-vă privirea pe acel loc, ţinând ochii pe jumătate închişi şi simţiţi ce se întâmplă în corpul dvs. Străduiţi-vă să vă mişcaţi cât mai puţin posibil, chiar dacă, nefiind obişnuiţi cu imo­bilitatea, începeţi să aveţi senzaţii de durere în membre.
Durata exerciţiului: 8 minute sau mai mult.

4. Învăţaţi cum se zboară

Luaţi o poziţie lejeră. Braţele atârnă destinse pe lângă corp, palmele fiind orientate spre interior. Ridi­caţi lent bra­ţele întinse prin lateral, până le aduceţi la nivelul umerilor. Acum întoarceţi palmele în sus şi apro­piaţi braţele întin­se deasupra capului, astfel încât vârfu­rile degetelor să se atingă. Pe expiraţie desprindeţi degetele şi readuceţi braţele la înălţimea umerilor, co­bo­rându-le lin şi întorcând palmele în jos.
Durata exerciţiului: 3 minute sau mai mult.

5. Lăsaţi gândurile să plutească

Luaţi loc şi priviţi un punct de pe podea. Imaginaţi-vă o apă curgătoare, pe care plutesc la vale mici bărcuţe, con­fecţionate din hârtie albă. Fiecărui gând care vă vine în minte daţi-i un nu­me şi aşezaţi-l într-una din bărcuţele de hârtie. Lăsaţi bărcuţele să alunece pe apă, înde­părtându-se încet, una după alta.
Durata exerciţiului: 10 minute.

6. Percepeţi spaţiile goale

Retrageţi-vă într-un loc liniştit şi în­dreptaţi-vă atenţia în mod deliberat asu­pra spaţiilor goale dintre obiecte. Aces­tea pot fi două ceşti de cafea, două scau­ne, dar şi două frunze ale unei plan­te. Apoi închideţi ochii şi încercaţi să vă percepeţi corpul. Aveţi degetele mâi­nilor depărtate, ţineţi gura deschisă? Cât de lungi sunt pauzele dintre inspiraţie şi expiraţie? Dar cele de la înghiţit şi cli­pit?
Durata exerciţiului: 5 minute.

7. Exerciţiu de “pierdere a mâinilor”

Staţi aşezaţi, cu spatele drept şi ochii închişi. Ima­ginaţi-vă că n-aţi avea mâini. Ce s-ar schimba pentru dvs. în viaţa de fiecare zi? Timp de câteva minute, ur­măriţi situaţiile care vă vin în minte şi sentimentele pro­vocate de ele. Apoi lăsaţi deoparte acest joc al ima­ginaţiei. Fiţi atenţi la respiraţie, simţiţi-vă corpul şi mâinile. Ce sentiment aveţi acum?
Durata exerciţiului: 6-8 minute.

8. Senzaţii în mers

Umblaţi fără grabă şi percepeţi cu maximă claritate ce se întâmplă la fiecare pas în parte: deplasarea greutăţii corpului, punerea piciorului în pământ, rularea tălpii, activitatea musculară în zona gambelor, a coap­selor şi feselor. Mişcarea lentă o puteţi exersa chiar la prima ieşire de dimineaţă, mergând spre staţia de auto­buz ori spre chioşcul de ziare. Şi nu aveţi reţineri să vă jucaţi cu diverse feluri de a merge: păşiţi lejer, mergeţi fără zgomot, umblaţi agale, călcaţi apăsat… Între­baţi-vă mereu cum vă simţiţi.
Durata exerciţiului: 5 minute sau mai mult.

9. La volan

În viaţa de zi cu zi, şofatul este o rutină – încercaţi să-l practicaţi cu atenţia trează. Începeţi îndată după ce v-aţi instalat în maşină: simţiţi tapiţeria scaunului şi a rezemătorii în atingere cu coapsele, fesele şi spatele dvs.? Fiţi atenţi la apăsarea cheii de contact, în momen­tul când porniţi motorul. Şi la felul cum conduceţi ma­şina, cum vă încadraţi în trafic. Urmăriţi ce emoţii vă încearcă în timpul cursei.
Durata exerciţiului: minimum 5 minute.

10. Apă pe piele

Ţinând duşul în mână, aţi deschis vreodată robinetul de apă caldă cu toată atenţia? Faceţi-o şi observaţi ce temperatură vă creează o senzaţie plăcută. Cum se simt picăturile de apă care se rostogolesc pe piele. Cum vă atinge jetul dur sau mângâietor pe coapse, pe abdomen şi pe spate. Intonează apa o melodie? Încercaţi de ase­menea să simţiţi consistenţa cremoasă a săpunului pe corpul dvs.
Durata exerciţiului: în funcţie de modul personal de a face duş.

11. O nouă experienţă gustativă

Când staţi la masă, deschideţi-vă toate simţurile! Ce culoare, formă şi consistenţă are un anumit aliment? Cum se simte, atunci când îl pipăiţi? Scoate un zgomot în clipa când îl luaţi în mână, îl tăiaţi cu cuţitul ori îl înţepaţi cu furculiţa? Şi ce gust are mâncarea? După fiecare îmbucătură mestecată, faceţi câte o scurtă pauză şi depuneţi tacâmul pe farfurie.
Durata exerciţiului: individuală.

Când oamenii îşi antrenează consecvent aten­ţia, se pot observa şi modificări morfologice în creier. Nucleul amigdalian, centrul anxietăţii, se re­strânge. Dimpotrivă, hipocampul creşte – iar prin aceasta se îmbunătăţeşte funcţia memoriei. Prin urmare,devenim mai apţi să învăţăm lucruri noi. Ce ne-am putea dori mai mult?

Sursa: Financiarul

Practica spirituală și eliminarea gândurilor negative

image

Uneori veţi simţi că vă cutremuraţi numai la gândul vreunei acţiuni rele, sau veţi fi foarte tulburaţi. Amintindu‑vă asemenea acţiuni petrecute în trecut. Acestea sunt semne de progres spiritual. Acum simţiţi că nu aţi mai fi în stare să repetaţi aceleaşi acţiuni. Nu numai mintea se va împotrivi, dar chiar şi corpul fizic se va cutremura ori de câte ori un gând malefic vă va împinge să repetaţi o acţiune prin forţa obişnuinţei. Continuaţi practica spirituală cu şi mai multă dăruire şi vigoare. Astfel, toate amintrile acţiunilor şi gândurilor malefice, toate ispitele malefice, vor dispărea de la sine. Vă veţi stabili acum în starea de puritate şi pace.

La început, cum vă aşezaţi pentru meditaţie, cum vă năpădesc o sumedenie de gânduri negative. De ce oare se produce acest lucru exact în timpul meditaţiei, atunci când urmăriţi să menţineţi doar gânduri pure? Sunt numeroşi aspiranţii care ajung chiar să îşi părăsească practica spirituală din acest motiv. Aşa cum, dacă deranjaţi o maimuţă, ea va încerca să se răzbune, şi gândurile malefice vor încerca să se răzbune, tot la fel, atacându‑vă cu o forţă dublată atunci când urmăriţi să văconcentraţi asupra unor gânduri divine, sublime. Este ca şi cum aţi încerca să vă curăţaţi casa de duşmani, lucru care nu poate fi făcut fărăîmpotrivirea acestora.

Există în natură o lege a rezistenţei. Vechile gânduri malefice vor încerca să vă înduplece, spunându‑vă: „O bunule om! Nu fi crud, nu ne izgoni din mintea ta, căci noi suntem aici din timpuri imemoriale. Avem deci toate drepturile să locuim aici. Noi te‑am ajutat întotdeauna să înfăptuieşti atâtea acţiuni negative. De ce acum vrei să ne părăseşti? Oricum, fii convins că nu ne vom părăsi domeniul ce ne aparţine de drept cu una cu două! „. Nu vă lăsaţi descurajaţi. Continuaţi practica regulată a meditaţiei şi aceste gânduri îşi vor pierde puterea, căci o altă lege a naturii este aceea că pozitivul învinge totdeauna negativul. Chiar şi cel mai nătâng aspirant va constata o uluitoare schimbare dacă îşi va menţine constant practica spirituală timp de doi sau trei ani. Acum, el nu va mai putea renunţa la practică nici chiar pentru o singură zi, căci va simţi o autentică neîmplinire, un gol interior, ca şi cum ziua respectivă ar fi trecut degeaba.
Atunci când mintea este goală (când i se permite reveria pasivă), gândurile malefice vor încerca imediat să intre. Acesta este un punct cheie în comiterea păcatului, căci acţiunile mentale sunt de fapt acţiunile reale. Cu o singură privire desfrânată aţi şi comis adulterul în propria voastră inimă. Amintiţi‑vă mereu acest lucru ! Dumnezeu judecă omul după motivaţiile sale, în timp ce oamenii obişnuiţi se judecă unul pe altul doar după acţiunile fizice exterioare, greşind adesea asupra adevăratelor lor intenţii.

De aceea, păstraţi‑vă mintea mereu ocupată şi astfel gândurile rele nu vor mai putea intra. O minte leneşă (pasivă) este locuinţa preferată a diavolului. Supravegheaţi‑vă mintea în fiecare clipă. Cea mai bună metodă este săfiţi angajaţi în permanenţă într‑o anumităactivitate benefică: de la măturat şi curăţenie şi până la meditaţie, lectură, cântece, rugăciuni, ajutorarea celor bolnavi sau neputincioşi. Evitaţi bârfa şi vorbăria inutilă şi umpleţi‑vă mintea numai cu gânduri sublime conţinute în scripturile sacre.

Radu Drăgan

Doar Iubire ……..

image

Oamenii te pot susţine şi încuraja, dar nimeni nu te poate învăţa cum să te iubeşti pe tine însuţi. Aceasta este lucrarea fiecărui suflet individual. Fiecare suflet vine în experienţa fizică, dornic să se confrunte cu aceste probleme ale valorii de sine. Însă, încă de la începutul sejurului sufletului aici, capacităţii sale naturale de a iubi şi de a-i include pe alţii în trăirea acestei iubiri i se impun anumite condiţii.
Este absolut esenţial ca aceste condiţii să fie modificate total. Dacă sufletul părăseşte lumea fizică, crezând că este victima experienţei sale de aici, el va fi tras din nou înapoi pentru a se dezvăţa de această convingere. Încercarea de a găsi iubire în afara ta eşuează mereu, pentru că nu poţi primi de la altul ceva ce tu nu ţi-ai dat ţie însuţi. Când te privezi de iubire, îi atragi în viaţa ta pe alţii care fac acelaşi lucru. Experienţa iubirii necondiţionate începe în inima ta, nu în inima altcuiva!

Nu condiţiona capacitatea de a te iubi pe tine însuţi de capacitatea altcuiva de a te iubi. Nu-ţi pune încrederea în condiţiile impuse iubirii sau în forma în care ea se prezintă, căci acestea sunt tranzitorii şi supuse vicisitudinilor vieţii de zi cu zi. Iubirea reală nu se schimbă. Ea există independent de forma prin care se exprimă. Sursa acestei Iubiri eterne, omniprezente, lipsite de formă, este înăuntrul tău. Acolo trebuie să-ţi pui încrederea, căci această Iubire este mai certă decât orice vei cunoaşte vreodată; atunci când Ea este ferm aşezată în inima ta, nu vei mai avea nevoie să cauţi fericirea în afara ta.
În viaţa ta, oamenii vor veni şi vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Alţii se vor purta urât. Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigăt de ajutor al cuiva care suferă. Îi vei încuraja pe alţii să găsească şi ei Sursa Iubirii înăuntru – aşa cum ai făcut şi tu – ştiind prea bine că nu le poţi rezolva micile probleme. Tragedia vieţii lor nu poate fi abordată decât prin bunăvoinţa lor de a privi în propriile lor inimi şi minţi.

Iar cel ce dăruieşte ştie întotdeauna când şi cui să dea darul. Nu e nimic complicat în actul iubirii. Totul devine complicat numai atunci când cineva începe să țină iubire pentru el – iar atunci, ceea ce oferă nu se mai poate numi iubire. Cel ce se iubeşte pe sine însuşi nu se teme să fie singur. Căci a fi singur este un prilej de a te iubi şi de a te accepta tot mai profund. Se simte el nevrednic, dacă cel iubit îl respinge? Se autocompătimeşte şi se retrage din lume, sau se adânceşte el în căutarea unui înlocuitor? Nu. El continuă, pur şi simplu, să respire şi să-şi extindă iubirea, la fiecare pas al experienţei sale. Cel care se iubeşte necondiţionat nu iubeşte pe fragmente şi cu intenţii ascunse. El nu caută pe cineva special pe care să-l iubească, ci iubeşte pe oricine care se află în faţa sa. O persoană nu este mai demnă sau mai nedemnă de iubirea sa decât alta. Când trăieşti Iubirea reală, nu te mai simţi separat de alţii. Pierzi orice aspect al identităţii tale care îi respinge pe alţii. Te deschizi spre o realitate mai vastă – pe care o creezi împreună cu alţii, prin încredere reciprocă. Judecata încetează şi acceptarea domneşte!

Cel ce iubeşte fără condiţii nu impune nici o limită libertăţii sale şi nici libertăţii altcuiva. El nu încearcă să păstreze iubirea – întrucât a încerca să o păstrezi, înseamnă a o pierde. Iubirea este un dar care trebuie oferit în mod constant, întrucât este cerut în fiecare clipă. Iubirea nu ia ostatici, nu se târguieşte şi nu poate fi compromisă de frică! Orice obstacol în calea iubirii sălăşluieşte în inimă – şi acolo trebuie el dizolvat. Nu aştepta că cerul să vină că să-ţi răspândească iubirea. Fă-o tu acum! Asta pentru că cerul este în ochii tăi, atunci când priveşti cu acceptare şi compasiune. Este în mâinile tale, atunci când le întinzi ca să ajuţi. Este în mintea ta, atunci când vezi “bine” în loc de “rău”.

Felul în care vezi lumea determină ce va fi lumea pentru tine. Aşadar, nu căuta să-i schimbi pe ceilalţi sau lumea din jurul tău! În schimb, uită-te la tine! Priveşte-ţi convingerile şi vei vedea unde e nevoie să te deschizi. Priveşte în inima ta şi vei şti unde anume e nevoie să aduci Iubire. Adevărul este că nu putem fi fericiţi alături de o altă persoană dacă nu suntem fericiţi cu noi înşine. Dacă îţi place cine eşti, a fi cu altcineva nu este decât o extensie a propriei fericiri. Însă, dacă nu te placi pe tine însuţi, a fi cu cineva nu face decât să îţi exacerbeze starea de nefericire.

Decizia de a intra într-o relaţie de parteneriat nu trebuie să se bazeze pe dorinţa de a evita să te priveşti pe tine însuţi, ci pe consimţirea de a intensifica acest proces. Atunci când trăieşti lângă alţi oameni este foarte probabil să aibă loc o declanşare reciprocă a rănilor nevindecate. Nu este nici plăcut şi nici simplu să devii conştient de părţile nevindecate. Oricum, este o etapă necesară a călătoriei către reîntregirea psihică. O relaţie seamănă cu o uriaşă gaură neagră. Săpa în straturile superficiale ale conştientului până ce scoate la lumina cele mai adânci temeri şi nesiguranţe.

Cine nu este dispus la o confruntare în profunzime cu ele, îşi pune sub semnul întrebării dorinţa de a fi într-o relaţie apropiată cu cineva. Nu te poţi apropia de cineva fără să te confrunţi cu tine însuţi!

Paul Ferrini

Radu Drăgan

Creier versus inimă.

 

image

Noi gândim încontinuu, fie că vrem sau nu aceasta. Fiecare dintre noi are aproximativ 60.000 de gânduri pe zi.

Iar toate aceste gânduri ale noastre produc consecinţe, pentru că fiecare gând este de fapt o energie pe care o lansăm în Univers şi nu doar în direcţia dorită, ci în toate direcţiile.

Energia emisă de gândurile noastre îşi caută apoi, în drumul ei, o altă energie cu care să vibreze la unison, după principiul „ceea ce se aseamănă se adună”.

Fiecare gând, indiferent că este bun sau rău, declanşează un proces de rezonanţă. Tot ceea ce va vibra la unison cu energia gândurilor noastre va fi atras automat în viaţa noastră.

Gândurile tale secrete, felul în care îi judeci pe ceilalţi, vorbăria interminabilă a minţii – totul formează un fel de intenţie.

Aşadar, prin gândurile noastre, noi emitem permanent energie către exterior, fapt care influenţează într-o mare măsură ceea ce atragem în viaţa noastră. De aceea, o scanare atentă a propriilor gânduri, mai ales a celor despre noi înşine, ne ajută să conştentizăm ce anume avem de schimbat. Ştiţi ce este minunat aici?Faptul că stă în puterea noastră să ne alegem gândurile. Precum la un televizor, putem comuta pe diferite programe, iar dacă v-aţi săturat de emisiunea„Sunt un prost. Nu fac nimic cum trebuie”, apăsaţi butonul şi alegeţi „Dragostea lui Dumnezeu mă înconjoară şi mă susţine în fiecare clipă a vieţii”. Veţi simţi diferenţa.

1. În crearea realităţii noastre, nu doar gândul este „implicat”. Mai este şi altceva…

Până nu demult, oamenii de ştiinţă au crezut că doar prin gândurile noastre emitem energie către exterior şi că  cel mai puternic emiţător energetic din corpul nostru ar fi creierul, cu impulsurile sale electromagnetice.

Dar trupul nostru dispune de un emiţător şi mai puternic – INIMA – care generează un câmp electric mult mai mare decât cel al creierului. Aceasta este una dintre cele importante descoperiri ale secolului XX: faptul că inima omenească are un rol mult mai important decât acela de a pompa sânge în corpul uman.

Responsabil pentru această descoperire este Institutul de Cradiologie din California care a realizat un studiu aprofundat al inimii. Astfel s-a descoperit faptul că acest organ uman este înzestrat cu ceea ce numim„inteligenţa inimii” şi că influenţele acesteia sunt foarte profundei pentru noi.

Măsurătorile realizate au arătat că inima generază un câmp electric care se extinde cu mult în afara corpului nostru. Acest câmp electric are o anumită formă, aratând ca un inel lat împrejurul trupului, cu o rază de aproximativ 2-3 metri.

Institutul de Cardiologie a mai descoperit că inima interacţionează atât cu trupul, cât şi cu mediul exterior prin câmpurile electromagnetice pe care le generează. Avem motive să credem că acest câmp generat de inimă are influenţă la mulţi kilometri în afara corpului nostru, pornind de la locaţia fizică a inimii.

Cum poate inima să facă aceasta? În ce fel comunică ea? Cum sunt transmise informaţiile?

În primul rând prin EMOŢII.

Ştiinţa ne spune că atunci când simţim o emoţie, ea este transpusă în energii electrice şi magnetice corespunzătoare, care interacţionează cu celulele corpului nostru şi cu atomii lumii înconjurătoarepentru a produce acele efecte formidabile de care vorbesc toate tradiţiile spirituale autentice. Ele ştiu cum să orienteze atenţia aspirantului către inimă, pe când noi o orientăm către raţiune, creând astfel o societate foarte mentală, bazată doar pe logică.

Alte studii asupra inimii au arătat că aceste câmpuri electromagnetice generate de inimă au şi o altă cauză la fel de importantă şi anume CONVINGERILE noastre,toate acele lucruri pe care le credem cu tărie şi în jurul cărora ne modelăm vieţile.
Deci nu numai emoţiile noastre sunt emise în afară, ci mai ales convingerile noastre. Iar inima este un fel de interfaţă care transformă toate emoţiile şi convingerile noastre în energii electromagnetice.

Deci prin sentimentele noastre, prin iubire, iertare, compasiune, dar şi prin mânie, ură, supărare, noi putem produce modificări atât în trupul nostru, cât şi la mulţi kilometri în afara noastră.

Trăgând linie, este bine să reţinem următorul aspect: deşi creierul emite şi el câmpuri electromagnetice, oamenii de ştiinţă au arătat că undele electrice produse de inimă sunt de o sută de ori mai puternice,iar undele magnetice sunt de 5.000 de ori mai puternice decât cele generate de creier.

Astfel se explică de ce vindecarea se obţine mai repede printr-o susţinere afectivă decât doar printr-un proces de gândire, pentru că noi emitem mai multă energie prin intermediul inimii decât prin intermediul creierului.

Sursa: ziarul Libertatea.

Radu Drăgan

Lupta cu tine însuți.

image

Energia curge în existență la fel ca un râu. În propriu-i ritm, într-un murmur ordonat, divin, fantastic, care face ca tot ce se întâmplă să fie ceea ce este pentru binele întregului. Unitatea și ordinea sunt universale; entropia, dezordinea și hazardul servesc ordinii divine și unității. Fără să fim conștienti, fără să vrem, fără să știm cum și de ce răspundem fiecărui eveniment și fiecarei întimplări așa cum este necesar. Energia curge firesc. Adesea, însă, noi ne opunem curgerii sale, respingem cursul firesc, vrem să mutăm matca, să schimbăm lucrurile, să punem râul “subtil” al experienței într-o stare nefirească. Până la un anumit punct ni se permite să ne exercităm liberul arbitru. Până la un punct, depunem rezistență în calea curgerii energiei. Și când o facem, ne simțim rău. Când ne opunem curgerii firești a energiei intrăm în stări profunde de stres, de suferință, de incertitudine, de nesiguranță. Rezistența noastra poate fi identificată prin suferință și stările noastre de rău. Nu acceptam schimbările pe care ni le propune viața. Nu acceptam iubirea, nu acceptăm bucuria și lumina existenței, care curg neîncetat în plan subtil. Ele sunt stările naturale ale Vieții, la fel cum înflorirea este starea naturală a unui pom în primăvară. Rezistența este starea noastră de opoziție la iubire și la bucurie. Rezistența ne aduce stres, boală, nefericire, suferința mentală și întimplări care justifică aceste trairi. Prin rezistență noi parcă am striga: “Nu vrem iubire, nu vrem bucurie, nu vrem pace!”. Pare absurd, pare imposibil, pare strigător la cer să credem că – de fapt – noi nu vrem exact ceea ce vrem mai mult. Sau ceea ce pare că vrem mai mult. Iubire și bucurie, cine să nu vrea aceste minunății? Cine să fie atit de strident retrograd la iubire și la bucurie, când toată lumea aleargă neîncetat după ele? Totuși, inconstient, noi le respingem. În momentele noastre de suferință respingem iubirea. În momentele de ură, de durere interioară și de rău parcă am spune:“Nu vreau iubire, nu pot accepta aceasta”. Mintile noastre par complet derutate în fața acceptării unor situații de viață, a unor schimbări necesare. Schimbarea devine extrem de stresantă pentru mentalul omenesc. Iubirea ne cere să renunțăm la tot ce-am crezut că este iubirea și să o trăim ca pe-o stare de spirit, ca pe-o permanență, ca pe-o Realitate care cuprinde toate ființele. Rezistența poate fi recunoscută ca o stare de suferință, de stres, sub forma întâmplărilor ce ne apar în cale, a problemelor care nu ne lasăsă dormim noaptea . Rezistența descrie opoziția noastră la schimbare. A accepta ceea ce se întâmplă înseamnă a-i permite energiei să curgă în ritmul ei natural. A-i permite oricarei schimbări să apară, să se manifeste. A permite unui om să plece, altui om să vină spre noi. A permite unei situații să ne aducă ceea ce avem nevoie. Pe măsură ce ne opunem mai mult unei schimbari, vom fi mai puternic stresați și vom menține în biocâmpul nostru exact ceea ce nu ne dorim. A renunța la rezistență poate presupune un abandon în Voința Divină, posibil prin renunțarea la ceea ce ne dorim, ca și renuntarea la ceea ce nu ne dorim. O asemenea atitudine înseamnă non-atașament, iar non- atasamentul înseamnă încredere deplină în evenimentele vieții, în umbra cărora Divinul în nemărginita sa inteligență leagă totul așa cum este bine să fie. Dincolo de logica umană obisnuită, care susține că omul “știe”, “poate”, “întelege”, “discerne”,“raționează”, o alta logică – noi spunem divină – dovedește adesea contrariul. Pe ea avem nevoie s-o constientizăm, s-o observăm și s-o acceptăm pentru ca suferința să ni se diminueze.În concluzie totul este credință și acceptare.

Radu Drăgan

Rolul energetic al ficatului în organism

image

FUNCŢIILE FICATULUI

1. Asigurã libera circulaţie a energiei
2. Stocheazã sângele
3. Controleazã tendoanele
4. Se manifestã la nivelul unghiilor
5. Se deschide la nivelul ochilor
6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

1. Asigurã libera circulaţie a energiei

Ficatul este responsabil de funcţionarea armonioasã a tuturor organelor interne, inclusiv de a sa. Caracteristica ficatului este de a „înflori” şi de a înlãtura depresia.

Stagnarea energiei ficatului, cauzatã de schimbãri emoţionale, poate afecta funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei şi se poate manifesta la urmãtoarele trei niveluri:

a) starea emoţionalã
b) digestia / secreţia bilei
c) energia şi sângele

a) Starea emoţionalã: mintea va putea fi liniştitã numai atunci când ficatul îşi îndeplineşte funcţia menţinerii liberei circulaţii a energiei. De asemenea, armonia energiei şi a sângelui depind de aceastã funcţie a ficatului.
Disfuncţia ficatului este însoţitã de depresie sau de excitaţie.
Atunci când energia ficatului stagneazã pot apãrea simptomele: depresie, paranoia, izbucnirea lacrimilor.
Dacã apare hiperactivitatea energiei ficatului atunci este posibilã manifestarea unei stãri de irascibilitate, ameţeli, vertij, insomnie, coşmaruri.
In timp ce disfuncţia ficatului conduce adesea la schimbãri emoţionale, în acelaşi fel, o stare de iritare mentalã prelungitã poate afecta libera circulaţia a energiei, asiguratã de ficat.

b) Ficatul are o influenţã importantã în procesul digestiei. Disfuncţia ficatului poate afecta secreţia şi eliberarea bilei, cât şi funcţia digestivã a splinei şi a stomacului.
Atunci când este afectatã funcţia stomacului de coborâre a energiei pot apãrea senzaţiile de vomã (sau chiar voma), apar sângerãri ale nasului (aceastã situaţie este descrisã de medicina tradiţionalã chinezã prin „atacul stomacului de cãtre energia ficatului”).
Dacã este afectatã şi funcţia splinei de transportare şi transformare, atunci pot apãrea distensia abdominalã şi diareea (medicina tradiţionalã chinezã descrie aceastã problemã ca fiind „lipsa de armonie între ficat şi splinã”).

c) Deşi plãmânii şi inima deţin rolul principal în circulaţia sanguinã, totuşi aceasta nu poate fi bine îndeplinitã în cazul în care funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei nu este bine îndeplinitã. Dacã aceastã funcţie este deficitarã apare stagnarea energiei dar şi a sângelui.
Stagnarea sângelui cauzatã de blocarea funcţiei ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei duce la simptomele: presiune în piept, dureri în regiunea hipocondriacã, dismenoree şi chiar apariţia unor formaţiuni.

2. Stocarea sângelui

a) Regleazã volumul sângelui în funcţie de activitãţile fizice

Ficatul stocheazã sângele şi regleazã volumul acestuia aflat în circulaţie. Volumul sângelui aflat în circulaţie depinde de nevoile organismului.
In timpul mişcãrilor viguroase sau al altor activitãţi ale zilei, sângele este eliberat de ficat, crescând volumul sângelui aflat în circulaţie.
Pe durata repaosului sau al somnului, necesarul de sânge scade şi o parte a sângelui va fi stocat în ficat.

Atunci când funcţia ficatului (Yang-ul ficatului) este mai slabã este influenţat nivelul energetic al acestuia. Funcţia fiind mai slabã, ficatul va trimite mai puţin sânge în locurile necesare, ceea ce duce la apariţia oboselii.
Dacã sângele ficatului (Yin-ul ficatului) este deficient, vor apãrea crampe musculare, ticuri şi tremurãturi ale muşchilor.

b) Reglarea menstruaţiei

Ficatul este foarte important pentru ginecologie.
Dacã funcţia de stocare a sângelui nu este normalã (Yang-ul ficatului scãzut), atunci vor apãrea probleme legate de menstruaţie: amenoree sau oligomenoree.
Atunci când ficatul are un exces (ficatul este cald) (Yang-ul ficatului în exces) poate surveni metroragia.
Dacã energia ficatului (Yang-ul ficatului) stagneazã, va stagna şi sângele ficatului (simptome: dismenoree, cheaguri de sânge).

    Proasta funcţionare a ficatului afecteazã energia din extrameridianele Renmai şi Chongmai, care au o strânsã legãturã cu uterul.

Sângele ficatului (Yin-ul ficatului) şi funcţia ficatului (Yang-ul ficatului) se condiţioneazã reciproc. Atunci când existã o deficienţã a sângelui sau un exces (cãldurã), va fi influenţatã negativ şi funcţia ficatului.
Dacã funcţia ficatului nu este normalã va fi influenţatã calitatea sângelui. De exemplu, dacã existã un exces al funcţiei ficatului (cãldura ficatului) atunci şi sângele va fi cald, apãrând eczeme, erupţii pe piele, ş.a.m.d.

3. Controlarea tendoanelor

Tendoanele sunt ţesuturile principale ce leagã articulaţiile şi muşchii, controlând mişcarea membrelor. Activitatea tendoanelor (de contractare sau de relaxare) este influenţatã de sângele ficatului, ce le hrãneşte şi le umezeşte.
Deficienţa sângelui ficatului (Yin-ului ficatului) va duce la o slabã hrãnire a tendoanelor, ceea ce genereazã spasme, contracturi, flexie şi extensie slabe, amorţeli în membre, crampe, tremurãturi, slãbiciunea muşchilor, ş.a.m.d.

Observaţie: 
Ficatul controleazã tendoanele, adicã aspectul contractil al musculaturii.
Splina controleazã muşchii, volumul acestora.
Probleme ficatului afecteazã mişcãrile, în timp ce problemele splinei influenţeazã negativ masa musculaturii, provocând atrofia acesteia.

4. Se manifestã la nivelul unghiilor

Atunci când sângele ficatului este suficient, unghiile vor fi puternice.
Deficienţa sângelui ficatului duce la muierea şi la subţierea unghiilor, sau chiar la deformarea lor.

5. Se deschide la nivelul ochilor

Meridianul ficatului este conectat cu ochii. Sângele ficatului hrãneşte şi umezeşte ochii, dându-le capacitatea de a vedea.
Insuficienţa sângelui ficatului poate genera miopie, vedere neclarã, ochi „uscaţi”.
Cãldura ficatului poate duce la apariţia durerilor la nivelul ochilor, senzaţia de arsurã.

6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

Sufletul eteric este cel care dã capacitatea de a fi de neclintit, de a face planuri, de a fi hotãrât, de a avea atitudini creative. Atunci când apare excesul la nivelul ficatului, sufletul eteric este cel care va genera furia.

Energia ficatului ascensioneazã asemenea unui copac (ficatul corespunde elementului lemn). Ficatul are legãturã cu creşterea, în sensul de creştere personalã, de capacitatea de a te transforma. „Impotmolirea” este legatã de o stagnare a energiei ficatului.

Ficatul genereazã capacitatea de a face planuri. Se spune cã el este asemenea unui general de armatã. Vezica biliarã dã abilitatea de a lua decizii, ficatul şi vezica biliarã fiind strâns legate.

     Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda; „Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic”©

Radu Drăgan

Odihna activă – o sursă de sănătate şi echilibru sufletesc

Cu siguranţă, te-ai gîndit, şi nu numai odată, cum ai putea să te odihneşti mai bine, să te încarci cu energie pozitivă şi cu o porţie mare de optimism într-un timp record, astfel încît să nu regreţi mai tîrziu că ai pierdut vremea de pomană şi nu ai avut o atitudine serioasă faţă de „mica vacanţă” de la sfîrşit de săptămînă.

De multe ori, revenind de la serviciu, după 2 zile de odihnă, nu prea avem cu ce să ne lăudăm la capitolul „răsfăţ”. Motivul – lipsa de iniţiativă şi de curaj sau şi mai rău – obişnuinţa de a nu ieşi din tiparele tradiţiei de familie, care, de obicei, se reduce la mai multe ore de somn, cititul ziarelor sau al unor cărţulii, gătitul mesei, discuţii îndelungate purtate la telefon cu prietenii, relaxarea în faţa televizorului, navigarea pe net, cu care adesea sfîrşeşte o zi plictisitoare de duminică. Şi aşa, săptămînă după săptămînă, cu o dispoziţie sumbră, lăsăm în urmă zilele de odihnă, fără a le simţi prezenţa, fără a ne bucura din plin de posibilitatea de a le petrece într-un mod cît se poate de frumos, captivant, dar şi sănătos.

Paradoxal, dar oboseala acumulată pe seama activităţilor noastre casnice sau profesionale, îşi găseşte ades remediul în trîndăvie. Ne este lene să ne odihnim sănătos ! Şi acest lucru e lesne de înţeles, pentru că noi, obişnuim să percepem odihna ca pe o stare de destindere a corpului nu şi a creierului suprasolicitat de informaţie. Ce să mai zicem de ochii noştri, la a căror soartă nu ne prea duce capul să ne gîndim, continuînd să-i lipsim zilnic de „un concediu” binemeritat. Pentru omul contemporan, odihna pasivă a devenit deja o tradiţie şi această tradiţie e foarte bolnăvicioasă, întrucît ea ignoră mişcarea, natura, societatea, oamenii dragi, într-un cuvînt, tot ce înseamnă un trai sănătos, dătător de forţe, energie şi bună dispoziţie.

Astfel, ca să nu mai dăm cu piciorul şansei de a petrece timpul liber combinând utilul cu plăcutul, nu trebuie decît să facem o alegere corectă: în loc să ne petrecem serile tolăniţi în fotoliu, în faţa televizorului, mai bine-ar fi să facem o plimbare în aer liber alături de persoanele dragi, iar atunci cînd avem ocazia să alegem între a trage un pui de somn la amiază sau să avem o activitate comună cu prietenii sau familia, să optăm pentru cea de-a doua variantă, întrucât aceasta ne va aduce mult mai multă satisfacţie şi ne va ajuta să ne simţim cu adevărat împliniţi. Evitînd odihna pasivă, nu sufletulvei mai da dovadă de egoism, nu te vei mai obosi pe tine însuţi şi pe cei dragi ţie, în schimb, vei urma principiile unui mod de viaţă sănătos, raţional şi echilibrat, oferindu-le celor ai casei şi ţie însuţi trăinicia, căldura, atmosfera prietenoasă şi felia de atenţie şi energie de care aveţi cu toţii nevoie ca să puteţi face faţă ritmului accelerat al vieţii cotidiene.