“Maeșterii Tibetani spun că toți oamenii de pe planetă sunt legați de pămînt prin niște “fire” invizibile care fac conexiunea între energia telurică a Pământului și forța vitala a corpului, cea care întreține viața în organism. La rîndul lor, aceste “fire” vin direct din centrul galaxiei și ajung la Pamânt filtrate și focalizate de alte câteva stele și de Soarele nostru care este tot o stea. De fapt, energia telurică a Pământului și forța vitală a corpului sunt una și aceeași energie, cea pe care maeștrii Tibetani o numesc “prana”. Există o corespondență directă între energia telurică a locurilor în care se naște și trăiește o populație și nivelul ei de spiritualitate. În locurile în care această energie abundă , se dezvoltă de obicei mari civilizații creeatoare care dau umanității mari religii și mari filozofii, descoperiri știintifice, opere de arta, și alte creații. În aceste locuri indicele de inteligență, simțul artistic și fenomenul ESP (clarviziune, claraudiție , telepatie, telechinezie, puterea de a vindeca bolile prin bio-curenți, etc.) sunt de obicei ridicate. Astfel, datorită acestei energii a planetei, oamenii pot comunica telepatic la distanțe mari, și multe alte lucruri care în realitatea convențională par pure fantezii. Maeștrii Tibetani spun că pământul României abundă în astfel de energie, mai ales în zonele muntoase.
Problema este însă, că nu numai românii, ci toți oamenii planetei s-au îndepărtat de natura pe care o abuzează cu iresponsabilitate, de legile și sursele spirituale pe care nu le mai înteleg. Ei nu conștientizează că natura se poate întoarce oricind cu furie împotriva oamenilor, iar aceștia nu vor fi capabili să primească ajutor de la sursele spirituale deoarece au încetat să mai comunice cu acestea, nu mai “aud” și nu mai înțeleg limbajul lor.
Masterii Tibetani spun că întreaga civilizație actuală este săracă și dezechilibrată, deoarece se sprijină prea mult pe tehnologie și ignoră partea spirituală.
Dacă mâine s-ar întâmpla un cataclism, oamenii nu ar fi capabili să-l împiedice în ciuda realizărilorștiințifice și tehnologice extraordinare care s-au făcut în ultimul timp. Aceasta, deoarece oricât de mult se straduiește omul, nu poate depăși anumite bariere și nu poate căpăta acces la alte dimensiuni pâna când nu evoluează spiritual.
Prins între colapsul tehnologic și lipsa de comunicare spirituală, omul s-ar trezi dintr-odată dezorientat și mai neajutorat decât un copil , întorcându-se în timp record la stadiul de barbarie și semisălbaticie din care cu mare greutate s- a desprins acum câteva mii de ani. În general vorbind, cu cât omul are la îndemână mai puțină tehnologie, cu atât trebuie să se axeze mai mult pe partea spirituală pentru a putea compensa ceea ce îi lipsește. Indiferent însă de ce se întâmplă în viața omului de zi cu zi, în viața popoarelor de la decadă la decadă sau în viața întregii omeniri de la secol la secol, mai spun maeștrii Tibetani, nu vor pieri niciodată cei care își păstrează cele două calități care îi conferă omului statutul de om și în aceleși timp, de ființă Divină – identitatea și spiritualitatea.
Orice s-ar întâmpla, omul nu trebuie să-și piardă niciodată credința în Spiritul Creeator, încrederea în el însuși și speranța într-o zi mai bună care tot va veni odată și odată, indiferent va fi acea zi.”
Cristina Nicoleta Sprânceană
Un gând despre „Tehnologie și spiritualitate”