A te ruga – necesitate sau mod de viață

8cc0436134dd0b0f3f80826cffc936a5.1000x762x1
Am fost obişnuiţi să ne rugăm doar în anumite momente rezervate special pentru asta, cum ar fi seara la culcare, înainte de a lua masa sau în biserică. Dar v-aţi gândit vreodată la rugăciunea spontană, făcută ca o conversaţie cu Dumnezeu? Ce-ar fi să o încercaţi începând de-acum?! E simplu: puneţi capul jos, mâinile în poziţia care vă inspiră mai mult, inspiraţi adânc şi concetraţi-vă mental la Dumnezeu. Acum începeţi să-i spuneţi Lui ce aveţi pe suflet. Faceţi asta ori de câte ori simţiţi nevoia, aşa, spontan.
Nu numai că veţi începe să vă simţiţi mai bine, dar veţi deveni din ce în ce mai puternici. S-a demonstrat că rugăciunea are efect terapeutic şi linişteşte, dar nu ştiu dacă la fel de mult atunci când nu îi spui lui Dumnezeu ce te frământă, şi chiar pentru ce anume îi porţi recunoştinţă şi vrei să-i mulţumeşti, ci îi bolboroseşti nişte cuvinte citite din vreo carte sau învăţate pe de rost.            Mă îndoiesc că Dumnezeu va înţelege ce problemă ai, în cazul ăsta. Vorbeşte-i cu cuvintele tale simple, în gând sau cu voce tare. Dar cel mai important e să încerci să-l simţi pe Dumnezeu aproape de tine, undeva aici, chiar lângă tine. Pentru că el ştie tot ce se întâmplă cu tine, îţi cunoaşte şi ultimul fir de păr din cap, deci e ca şi când stă aici, lângă tine. Crede în puterea rugăciunii tale sincere, spontane! Nu uita că este foarte important să îţi arăţi recunoştinţa pentru binele pe care l-ai primit, pentru ce îţi aduce mulţumire şi beneficii. Când doriţi să vă rugaţi, închideţi ochii pentru a nu fi distraşi de alte lucruri sau imagini. Astfel, vă puteţi concetra mai bine la Creator. Uitaţi de convingerile sau îndoielile personale privind rugăciunea, existenţa lui Dumnezeu sau originea omenirii. Începeţi să spuneţi pur şi simplu rugăciunea ca şi cum aţi începe să vorbiţi cu un prieten la telefon. Respiraţi calm, adânc. Respiraţia este foarte importantă în momentul rugăciunii. Cereţi apoi ce doriţi sau exprimaţi-vă recunoştinţa pentru ceea ce aveţi şi aţi primit deja.

Bazându-mă pe dovezile în favoarea rugăciunii şi spiritualităţii, precum şi pe experienţele mele de viaţă, eu cred că este vital să păstrăm o anumită practică spirituală regulată, formală sau informală, religioasă sau non-religioasă.
Eu personal consider foarte importantă şi efectuarea semnului crucii, precum şi prezenţa crucii ca simbol, dar nu a crucifixului. Să facem deosebirea între cruce şi crucifix. Crucifixul este imaginea lui Isus răstignit pe cruce, în agonie, după o tortură greu de imaginat. De ce aş vrea să mă rog în faţa imaginii cruzimii umane, fără limite, şi care nu a dus nici măcar la dispariţia ei şi nici a violenţei de orice fel din această lume?!? Nici până în ziua de astăzi nu s-a dorit eradicarea violenţei pe Pământ, a cruzimilor şi a faptelor inumane, mai mult, ele s-au perpetuat în decursul timpului până astăzi şi sunt continuate chiar şi în prezent.
De altfel însuşi Dumnezeu a fost uimit de înclinaţia spre răutate a oamenilor şi i-a părut rău că i-a creat. De aceea a vrut să-şi distrugă creaţia prin potop. După potop, a rămas doar Noe cu arca lui, dar Dumnezeu tot nu a fost convins că a stârpit răutatea, însă a hotărât ca atât timp cât va fi Pământul, să nu mai distrugă nimic din cauza răutăţii omului: „Niciodată nu voi mai blestema Pământul din cauza omului, căci înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui, şi niciodată nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut” (Geneza, 8:14). Deci răutatea omului îi este urâtă lui Dumnezeu şi aici trebuie să lucrăm fiecare cu noi înşine, cu sufletul nostru şi gândurile pe care le creăm. Gândurile noastre sunt energii care circulă în Univers. Cele urâte nu fac decât să sporească negativitatea mentalului colectiv şi implicit, a Pământului..
Fiecare dintre noi ne plătim singur faptele şi păcatele noastre proprii. Singuri ne putem mântui sau ne putem coborî în bezna neagră a existenţei. Nu există intermediari în acest proces, care e propriu şi personal. La judecata de-apoi, fiecare o să fie singur în faţa lui Dumnezeu, fără avocaţi. Tu, cu tine şi cu Dumnezeu. Când te rogi, imaginează-ţi ce ai să-i spui Lui şi întreabă-te, dacă ai fi tu judecătorul, te-ai putea ierta pentru ce ai făcut?

Reclamă

Anunțuri

Publicat de

Radu Dragan

Dumnezeu e întotdeauna în noi, trebuie doar să îl lăsăm să se manifeste.

Un gând despre „A te ruga – necesitate sau mod de viață”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s