„Un renumit samurai, cu o constituţie masivă, a hotărît într-o zi să viziteze un călugăr firav, sperînd să dobîndească acces la secretele Universului. ‘Călugare’, spuse el pe un ton agresiv, specific unui om obişnuit să comande, ‘învaţă-mă despre rai şi iad!’. Micul călugăr îl privi în tăcere pe vajnicul luptător. Apoi, după cîteva clipe, îi spuse samuraiului cu mult dispreţ: ‘Să te învăţ despre rai şi iad? Nu te-aş putea învăţa nimic. Eşti murdar! Miroşi urît! Sabia ta este ruginită! Eşti dizgraţios, o adevărată ruşine pentru clasa samurailor. Dispari din faţa mea imediat! Nu pot să te suport!’. Samuraiul era furios. Atît de furios încît întregul corp începuse să-i tremure. Faţa i se înroşise şi valuri de mînie îi străbăteau trupul. Fulgerător, fără să mai stea pe gînduri, samuraiul ridica ameninţător sabia deasupra capului, pregătindu-se să îl ucidă pe călugăr. ‘…Acesta este iadul.’, spuse, liniştit, călugărul, privindu-l. Samuraiul împietri, şocat de răspunsul călugărului.
Compasiunea şi calmul acestui omuleţ, care îşi riscase viaţa pentru a oferi o învăţătură despre iad! Samuraiul îşi coborî încet sabia, plin de gratitudine şi, pentru motive pe care nu le putea explica, inima sa se umplu pe data de o pace cum nu mai cunoscuse. ‘…Şi acesta este raiul’, adăugă, la fel de calm, călugărul.”
