Manifestarea iubirii.

De foarte multe ori, oamenii confunda iubirea cu dragostea, manifestata prin mangaierea sau imbratisarea trupului.
Iubirea, ca valoare a fiintei umane, cuprinde un inteles mai amplu, care poate fi cunoscut in mod deosebit prin traire si simtire.
Fiecare fiinta umana isi are valoarea sa bine definita pe aceasta planeta, indiferent de rasa, sex, fizionomia trupului sau religie. Aceasta valoare trebuie cunoscuta de catre fiecare om si impartasita chiar, dandui-se sensul adevarat, pentru a se putea pastra armonia in univers.
Armonia se pastreza  valoarea iubirii luminata de om, care a fost creat de catre Dumnezeu-Creatorul, prin binecuvantarea data, “dupa chipul si asemanarea Sa.” Prin aceasta binecuvantare, data de Insusi Creatorul, omul trebuie sa-si traiasca viata in aceasta dimensiune karmica prin valoarea-i data, asa cum se cere unei fiinte spirituale.
Pentru aceasta, el, omul, trebuie sa-si manifesteze dorinta de cunoastere, si prin aceasta sa cerceteze fiecare traire si simtire a aproapelui sau. Asa cum am spus, fiecare om isi are valoarea sa in univers, valoare ce-i este data de nivelul constiintei lui, masurat in caste, ca simbol al luminii sale. Fiecare casta, ce cuprinde o unitate masurabila a constiintei omului, care ii arata intelepciunea pe care Creatorul o recunoaste ca valoare a fiintei, trebuie cunoscuta de catre fiecare om. Cunoasterea acestei valori il poate determina pe om sa o cuprinda prin meditatie, rugaciune, fapte bune si acceptarea oricaror situatii ce vin in pasul vietii sale.
Viata omului, ca destin, poate fi schimbata prin ceea ce accepta el, ca fiinta spirituala, vie, sau fiinta nespirituala, nevie.
A fi o fiinta spirituala, vie, inseamna a fi in armonie permanenta cu universul si in acord cu Legile Divine, universale, iar a fi o fiinta nespirituala, nevie, inseamna a fi in dizarmonie cu universul si in dezacord cu Legile Divine, acceptand intunericul ca forma de existenta. Cum exista liberul arbitru, lasat de catre Insusi Dumnezeu, fiecare om isi alege calea existentei sale prin timp si spatiu.
Iubirea, ca valoare a fiintei umane, este singura in masura sa modifice comportamentul omului, schimbandu-i chiar destinul, eliberandu-l de greutatea karmei. Prin aceasta eliberare a sa de cuprinsul karmei, omul poate cunoaste cu adevarat ce-nseamna a iubi. Valoarea constiintei sale crescand, ea il ajuta ca prin meditatie, rugaciune, fapte bune, sa priveasca spre aproapele sau cu un gand de binecuvantare, pretuindu-l.
Prin aceasta pretuire a aproapelui, fiinta umana spiritualizata respecta statutul de fiinta a fiecarui confrate, acceptandu-l, ajutandu-l chiar sa se inalte prin cunoasterea pe care i-o poate da.
Cunoasterea ajuta omul in a-si manifesta iubirea. Iubirea da nou sens vietii fiintei care a ajuns la o anumita cunoastere, de o valoare precisa.
Valoarea venita catre cuprinsul omului il inalta, facand ca tot ceea este in preajma lui sa se schimbe prin simpla sa prezenta, manifestata prin iubire.
Aceasta manifestare a iubirii poate redestina destine in pasii acelora care pot sa accepte adevarul venit prin cei de langa ei. Iubirea da un nou sens vietii fiintei umane. Pentru aceasta trebuie sa se accepte ideea ca omul prin insasi existenta sa este cale catre adevar prin ceea ce i s-a dat prin binecuvantarea Creatorului.
Iubirea poate cuprinde adevarul fiecarui om, daca omul isi poate manifesta iubirea. Manifestarea iubirii poate fi inteleasa de fiecare om, daca omul accepta iubirea ca valoare absoluta. Necuprinsul iubirii aduce infinita bucurie fiintei, prin retraire, aceasta stie sa si-o manifesteze.
Fiecare manifestare a unei trairi, daca poate fi pretuita, se poate spune ca omul si-a invatat lectia pentru care se afla acum si aici…

maitreya.ro

Reclamă

Legea de bază a lumii spirituale se rezumă la două cuvinte: „altruism absolut”.

Legea de bază a lumii spirituale se rezumă la două cuvinte: „altruism absolut”.
Cum putem dobândi această calitate? Transformându-ne noi înşine. Doar prin acest act interior suntem capabili să percepem lumea spirituală şi să începem să trăim simultan în ambele lumi.
O asemenea transformare este numită „credinţa deasupra raţiunii”. Lumea spirituală este o lume altruistă. Fiecare dorinţă şi acţiune care există pe acest tărâm nu este dictată de raţiunea umană sau de egoism, ci de credinţa; i.e., prin simţirea Creatorului.
Dacă bunul simţ este un instrument vital pentru acţiunile noastre, atunci pare că nu suntem capabili să ne eliberăm complet de intelectul nostru. Totuşi, datorită faptului că intelectul nostru nu ne arată cum putem scăpa de circumstanţele pe care Creatorul le plasează în faţa noastră într-o manieră ascunsă, el nu ne poate ajuta în rezolvarea problemelor.
În schimb, vom rămâne suspendaţi fără sprijin şi fără un răspuns logic la ceea ce ni întâmplă. În lumea noastră, noi suntem conduşi doar de către raţiunea noastră. În tot ceea ce facem, raţiunea – calculul egoist pur „raţional”- este baza tuturor dorinţelor şi acţiunilor noastre.
Raţiunea noastră calculează cantitatea de plăcere pe care ne aşteptăm să o experimentăm, în comparaţie cu cantitatea de durere care trebuie siportată pentru a dobândi această plăcere. Apoi le scădem una din alta pentru a evalua costul şi astfel decidem dacă ne îndreptăm către plăcere sau alegem liniştea.
O asemenea abordare „raţională” a lucrurilor din jurul nostru, este numită „credinţa în raţiune”. În acest caz, raţiunea noastră determină câtă credinţă vom consuma.
Adeseori acţionăm fără a calcula beneficiul sau costul efortului, ca de exemplu în cazurile fanatismului sau comportamentelor condiţionate. Asemenea acte „oarbe” sunt numite acte ale „credinţei sub raţiune”, pentru că sunt determinate mai degrabă de urmarea orbească a deciziilor luate de altcineva, decât de raţiune sau estimare.
Acţiunile noastre pot fi dictate de asemenea de educaţie, care a devenit a două noastră natură în aşa fel încât trebuie să facem un efort pentru a nu acţiona mecanic, prin puterea obişnuinţei.
Pentru a face trecerea de la urmarea legilor lumii noastre, la legile lumii spirituale, trebuie să îndeplinim anumite condiţii. În primul rând, trebuie să ne eliberăm complet de argumentele raţiunii noastre şi să renunţăm să ne folosim de intelectul nostru în determinarea acţiunilor noastre. Ar trebui să încercăm să ne ţinem de Creator cu ambele mâini, ca şi cum am fi suspendaţi în aer, permiţându-i acestuia şi numai lui, să ne determine acţiunile.

Dr Michael Laitman-Atingerea lumilor spirituale

Reclamă

Stima de sine

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

Charlie Chaplin

Reclamă

Legea universala a vibratiei

„Nimic nu este in repaus complet.
Totul se misca si totul vibreaza.”
Kybalion

Legea universala a vibratiei

Sunt mii de ani de cand invatatii vechiului Egipt au enuntat acest principiu al miscarii universale sau mai precis spus al vibratiei macrocosmice. A treia mare Lege Hermetica, cea a Vibratiei, indica adevarul universal ca miscarea se manifesta pretutindeni in Univers, ca nimic nu se afla in stare de repaus complet, totul se misca, vibreaza si se transforma ciclic, prin cicluri care sunt mai mici sau mai mari.

Aceasta lege hermetica era recunoscuta si apreciata de catre primii filosofi greci, care o introdusesera in sistemele lor de gandire. De-a lungul a numeroase secole insa, in afara hermetistilor, majoritatea filozofilor au pierdut acest adevar din vedere, astfel incat, abia in secolul al XIX-lea stiinta fizicii recunoaste din nou acest adevar, iar descoperirile stiintifice ale secolului XX aduc noi probe asupra exactitatii acestei doctrine hermetice, veche de mii de ani.

Aceasta Lege explica faptul ca diferentele existente intre diferitele manifestari ale Materiei, ale Energiei, ale Sufletului si ale Spiritului sunt toate consecinte ale structurarii generale, pe nivele distincte de vibratie a Universului si se constituie intr-un joc macrocosmic divin al proportiilor dintre frecventele de vibratie din intreaga Creatie.

Ordonarea vibratorie

De la aspectele subtile, spirituale si pana la cele mai grosiere forme de manifestare vibratorie, cele ale Materiei, totul vibreaza. Pretutindeni se manifesta structrarea in forma ordonata vibratoriu a Universului: cu cat este mai inalta frecventa de vibratie, cu atat mai inalta este pozitia pe scara ierarhiv-vibratorie. Vibratia Spiritului este atat de intensa si atat de rapida incat, practic, el pare a fi un repaus, la fel cum, o roata care se invarte cu viteza foarte mare pare sa fie oprita.

La cealalta extremitate a scarii ierarhice vibratorii Universale sunt frecventele joase, care alcatuiesc formele aparent grosiere ale Materiei, ele caror vibratii sunt atat de lente incat par ca nici nu ar exista, la fel cum analogic vorbind unele sunete de foarte mica frecventa, nici nu sunt percepute de urechea umana, dand aparenta ca nici nu exista. Intre aceste doua extremitati ale ierarhiei vibratorii cosmice sunt o multime de frecvente diferite de vibratii care alcatuiesc multitudinea de lumi vibratorii paralele.

Astfel, de la corpuscul electron, de la atom si molecula, pana la astri si universuri, totul se misca, totul vibreaza. Stiinta moderna a dovedit deja cu fapte si experiente evidente ca tot ce noi numim Materie si Energie nu este decat „un mod de miscare vibratorie” caracterizata de o anumita frecventa de vibratie si multi dintre savanti la ora actuala aproba opinia initiatilor care afirma ca si fenomenele subtile nu sunt altceva decat tot asemenea „moduri de vibratie sau de miscare” angrenate in interactiuni prin rezonanta, intr-un dinamism ce alcatuieste ceea ce noi numim intr-un limbaj comun „viata”.

Substanta universala (DRAVYA)

Stiinta moderna ne invata insa ca particulele elementare (aparent grosiere), care au si ele componente: quarkuri, leptoni, barioni, fotoni sunt intr-o dinamica atat de mare, incat nu pot exista independente (cu exceptia fotonului), ci doar in structura particulelor elementare, deci cu alte cuvinte aceste particule elementare sunt constituite din subparticule care nu exista decat in relatie unele cu celelalte (sau altfel spus relatia le defineste, le face sa existe). Deci, tot ceea ce numeste stiinta clasica „corpuscul” este intr-o continua vibratie si mai precis spus este constituit ca un „ghem de vibratii” elementare.

Mai departe, incepand cu fotonul, intram in lumea undelor, vibratiilor a caror trasatura principala este miscarea. Aici masa si toate celelelate elemente inertiale dispar. La acest nivel miscarea este mult mai mare, energia fiind una din caracteristicile principale (in fizica masura vibratiei este frecventa, iar frecventa este o caracteristica pentru energie).

Prin aceasta Lege a Vibratiei se pun bazele intelegerii unitare a tuturor fenomenelor care au loc in Univers prin faptul ca ea (aceasta lege) evidentiaza existenta unui „mediu” comun pentru toate fenomenele si anume „campul rezonant”. Acesta este de fapt fundamentul conceptului de substanta universala (DRAVYA), existent in gandirea ayurvedica.

Astfel ca, in realitate, orice structurare a substantei universale (DRAVYA), reprezinta de fapt un „camp rezonant”. Mineralele, plantele, fiintele umane, precum si feluritele manifestari existente in universurile subtile, reprezinta tot atatea campuri rezonante. Iar interactiunile care se stabilesc intre ele sunt de fapt forme de manifestare a legii fundamentale a rezonantei.

Legea rezonantei oculte

Dupa cum se stie, cuvantul rezonanta provine din latinescul „resonare”, care inseamna a rasuna, a repeta un sunet sau altfel spus o vibratie. Rezonanta este un fenomen extrem de complex datorita caruia undele sau vibratile-energii ale universului, indiferent de natura lor, atunci cand sunt propagate de la un focar emitator (numit aici inductor) pot face sa intre in vibratie anumite focare sau zone de corespondenta din diverse sisteme (numite rezonante) daca una dintre frecventele proprii de vibratie ale sistemului rezonant este egala sau foarte apropiata de frecventa cu care vibreaza focarul cosmic inductorul si daca energia purtata de vibratia sa corespondenta este suficient de mare fata de distanta care separa cele doua sisteme in cauza astfel incat sa nu apara atenuarea completa a undei pe parcursul dintre cele doua sisteme (inductor si rezonant).

Ceea ce ne apare acum ca fiind esential pentru intelegerea fenomenelor Universale este modul in care interactioneaza doua sau mai multe obiecte, fiinte sau chiar fenomene separate. Legea Vibratiei ne spune ca exista un mediu comun pentru tot ceea ce este manifestat si anume vibratiile care formeaza campul rezonant.

Legea fundamentala a Rezonantei ilustreaza tocmai interactiunile dintre diferitele vibratii si modul cum acestea se compun dand nastere la vibratii noi. Tocmai de aceea putem spune ca Legea Rezonantei este o Lege a interactiunilor Universale. Ea permite intelegerea dinamismului universal, prin identificarea fundamentului interdepententelor vibratorii care se manifesta pretutindeni in univers. Tocmai de aceea, Legea fundamentala a rezonantei ne permite sa intelegem dinamismul vietii vibratorii universale.

Andrei Gamulea
Profesor Ayurveda
sursa: http://www.ayurvedaromania.ro

Reclamă

Furia – povestire zen

Se povesteste că odată, o femeie care era mereu furioasă a mers la un călugăr zen si i-a cerut să-i spună cum să facă pentru a nu mai fi mereu în această stare în care producea atat de multă nefericire în jurul ei, prietenilor, rudelor si îsi crea probleme.
– Nu vreau să fiu furioasă! Dar nu mă pot abtine!
Privind-o, călugărul a observat că era o doamnă extrem de bine îmbrăcată, elegantă si îngrijită făcea evident dovada că era o persoană orgolioasă care punea mare pret pe modul în care arăta. Asa că i-a spus:
– Doamnă, tot ce trebuie să faceti este să purtati mereu la dumneavoastră o oglindă. Si, data viitoare cand vă înfuriati, scoateti oglinda si puneti-o în fata dumneavoastră.
Avand încredere în spusele călugărului, doamna si-a pus oglinda în sacul de mană. Iar cand inevitabilul s-a produs, cand s-a înfuriat si a început să tipe la cineva, si-a reamintit si a scos oglinda:
– Aaaaa! a tipat speriată. A fost socată de imaginea pe care a văzut-o! Niciodată nu-si dăduse seama că putea să arate astfel!
Tot machiajul din lume nu pot face o femeie furioasă să arate frumos! Ca să nu mai spunem de un bărbat furios: arată ca un monstru!
A fost atat de tulburată de felul în care arăta, încat din acel moment nu s-a mai înfuriat niciodată!
Asa se povesteste.

Ajahn Brahm spune mai departe:
Eu nu cred în ce spune povestea asta nici măcar o secundă!
Dar trebuie să aibă o semnificatie mai adancă! Evident că am reprodus povestea exact asa cum am auzit-o. Dar eu nu voiam containerul voiam continutul. De fapt la ce se referea? La oglinda mindfulness* în care să te privesti.
Data viitoare cand te înfurii – cum te simti? Tine oglinda mindfulness în fata mintii tale si priveste: cum te simti în interior? Cum este cand esti furios pe cineva?
Mintea ta este ca un dragon care zgarie cu ghearele, muscă cu coltii si loveste cu coada! Si, mai presus de toate aruncă flăcări pe gură si fulgere pe ochi! Tot ce se află în jur e în mare pericol! Mintea ta e ca o persoană nebună!
Dacă  reusesti să vezi asta de mai multe ori, va veni o vreme cand nu te vei mai înfuria.
De ce să-mi fac mie una ca asta?!
Cand realizezi cum se simte – prin putină reflectare, prin a privi în interiorul tău în loc să te pierzi în furie asta e suficient pentru ca, după o vreme să încetezi. Nu mai vrei să te simti astfel! E cu adevărat extrem de dureros! Si te urateste, te face neplăcut!

Alchimie……

Deoarece luăm ca de la sine înţeles faptul că lucrurile solide
sînt reale, atribuim realitate materiei solide din care sîntem
făcuţi. Norii, copacii, florile, animalele şi trupul tău, toate
sînt făcute din aceiaşi atomi de hidrogen, azot, oxigen şi
carbon, dar aceşti atomi sînt într-o permanentă modificare şi
schimbare — mai puţin de un procent din atomii prezenţi în
corpul tău anul trecut există încă şi astăzi. Discutînd chiar şi
în termeni materialişti, nu prea are sens să spui că tu eşti materie
solidă cînd este clar că această soliditate este o lume a
spaţiului gol şi a unei curgeri continue.

Căutarea pe care o reprezintă alchimia începe sub suprafaţa atomilor şi a moleculelor,în spatele aparenţei schimbării.

Odată ce accepţi că tu eşti curgerea vieţii şi nimic mai
mult, aventura căutării perfecţiunii devine o aventură dincolo
de nemărginire. Lucrurile care sînt perfecte în tine se numesc
esenţă, fiinţă şi iubire. Ele nu pot fi mărginite de timp şi
spaţiu.

Cînd traversezi o încăpere, oare iubirea pentru familia ta păşeşte laolaltă cu tine?

Cînd intri într-o baie, oare esenţa ta se udă?

Graniţele pot fi trasate pe o hartă, iar aspectul vizibil
al fiinţei umane poate fi reprezentat ca oase, muşchi, ţesuturi
şi celule. Poate fi făcută o hartă a creierului, reprezentînd
felurile în care interacţionează continuu cele 10 milioane
de neuroni. Totuşi, în ambele cazuri, hărţile nu sînt teritoriul
însuşi. Esenţa, fiinţa şi iubirea care fac să existe fiinţa umană
au o viaţă a lor, care începe şi se sfîrşeşte cu aceeaşi invizibilă
conştiinţă.

Deepak Chopra

Reclamă

Reprogramarea

 Încă de la o vârstă foarte fragedă, „învăţăm” cum să ne îmbolnăvim. De fapt, suntem programaţi în acest sens prin mesaje ca „dacă te uzi la picioare, o să răceşti”. Neuronii acceptă astfel de programări ca pe nişte instrucţiuni, ca pe o comandă care trebuie ascultată. Ca urmare, un asemenea mesaj devine o „profeţie” care se împlineşte.
Vedem că alţii se îmbolnăvesc. Ne gândim cum ar fi dacă ne-am îmbolnăvi şi noi. Acest lucru se numeşte „îngrijorare”, iar îngrijorarea înseamnă programare. Imaginile pe care le păstrăm în minte acţionează şi ele ca nişte comenzi care trebuie executate. Gândurile şi cuvintele noastre au un rol de programare: gândurile şi exprimarea unor sentimente negative — programare negativă sau nedorită; gândurile şi exprimarea sentimentelor pozitive — programare pozitivă sau dorită. Programarea negativă aduce nefericire, eşecuri şi boli. Programarea pozitivă atrage fericire, succes şi sănătate.
Dacă sunteţi programat să gândiţi negativ, vă aflaţi în capcana unui tipar negativ. Dacă nu vă veţi schimba programarea, veţi rămâne aşa mereu. De aceea mulţi oameni, care ar dori să fie sănătoşi, umplu până la refuz saloanele spitalelor. Ei au nevoie să se reprogrameze.
Pentru învingerea vechii programări trebuie dusă o luptă grea. Vă puteţi schimba pentru o vreme, dar, dacă nu vă modificaţi programarea, până la urmă veţi reveni la fostul comportament prestabilit. Pentru a vă schimba cu adevărat, aveţi nevoie de reprogramare. De exemplu, vă puteţi schimba obişnuinţele alimentare programate adoptând o nouă dietă. „Ţineţi un regim.” Dar puţini oameni pot ţine un regim permanent. Atunci când renunţă la regim şi revin la vechiul mod programat de hrănire, câştigă de obicei toate kilogramele pe care le-au pierdut prin regim. Ei au nevoie să-şi reprogrameze obiceiurile alimentare. Programarea negativă, care produce îmbolnăvirea, poate fi oprită şi anihilată printr-o programare nouă, pozitivă.

Jose Silva

Reclamă

Legea bumerangului – dupa faptă și răsplată

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.
De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească.
Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Neînţelegerile într-o relaţie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia .
Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.
Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere.
Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună…

Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boală.
Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor.
Când NU vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dumneavoastră să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dumneavoastră o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi.
Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dumneavoastă înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.

Lazarev

Reclamă

Judecătorul din noi

Ne prefacem că suntem ceea ce nu suntem deoarece ne este teamă că vom fi respinşi. Frica de a fi respins devine frica de a nu fi suficient de bun. în cele din urmă, ne transformăm în cineva care nu suntem noi înşine. Acceptăm convingerile mamei şi devenim copia ei, acceptăm convingerile tatălui, ale societăţii şi ale dogmelor religioase.
Toate tendinţele noastre normale se pierd în procesul de educaţie. Când mai creştem, iar mintea noastră începe să înţeleagă, noi învăţăm să spunem nu. Adulţii ne spun: „Nu fa asta”. Noi ne revoltăm şi spunem: „Nu!”. Ne revoltăm deoarece ne apărăm libertatea. Vrem să fim noi înşine, dar suntem prea mici, iar adulţii sunt mari şi puternici. După o perioadă de timp ni se face frică, deoarece ştim că de fiecare dată când vom face ceva greşit vom fi pedepsiţi.
Sistemul de îndoctrinare este atât de puternic încât la un anumit punct din viaţa noastră nu mai avem nevoie de nimeni pentru a ne educa. Nu mai avem nevoie de mamă sau de tată, de şcoală sau de biserică, pentru a fi dresaţi. Am fost pregătiţi atât de bine încât am devenit propriii noştri dresori. Suntem nişte animale autodomesticite. Putem continua să ne îndoctrinăm singuri, în concordanţă cu acelaşi sistem de convingeri care ne-au fost oferite, folosind acelaşi sistem de pedepse şi de recompense. Ne pedepsim pe noi înşine ori de câte ori nu urmăm regulile care corespund sistemului nostru de credinţe; ne recompensăm atunci când suntem „un băiat bun” sau „o fată bună”.
Sistemul de convingeri este precum o Carte a Legii care ne conduce mintea. Fără să ne mai punem întrebări, tot ce există în această Carte a Legii reprezintă adevărul nostru.  Ne bazăm toate raţionamentele pe Cartea Legii, chiar dacă aceste raţionamente se împotrivesc naturii noastre interioare. Chiar şi legile morale precum Cele Zece Porunci sunt programate m mintea noastră prin procesul de îndoctrinare. Una câte una, toate aceste condiţionări sunt scrise m Cartea Legii, şi ele sunt cele care ne guvernează visul.
Există în minţile noastre cineva care judecă pe toată lumea, inclusiv vremea, căţelul, pisica, totul. Judecătorul interior foloseşte ceea ce este în Cartea Legii noastre pentru a judeca tot ceea ce facem şi tot ceea ce nu facem, tot ceea ce gândim şi tot ceea ce nu gândim, tot ceea ce simţim şi tot ceea ce nu simţim. Nimic nu scapă tiranici acestui Judecător. De fiecare dată când facem ceva care contravine Cărţii Legii, Judecătorul spune că suntem vinovaţi, că trebuie să fim pedepsiţi, că trebuie să ne fie ruşine. Acest lucru se petrece practic continuu, zi după zi, pe întreg parcursul vieţii noastre.
Există m noi şi o altă parte, care primeşte sentinţele, iar această parte este numită Victima. Victima suportă toate jignirile, sentimentele de vinovăţie şi ruşinea. Ea este acea parte integrantă din fiinţa noastră care spune: „Bietul de mine, nu sunt suficient de bun, nu sunt suficient de inteligent, nu sunt suficient de atractiv, nu sunt suficient de plin de iubire… Bietul de mine”. Marele Judecător este de acord şi spune: „Da, nu eşti suficient de bun”. Şi toate acestea sunt bazate pe un sistem de convingeri în care nu am ales niciodată ce trebuie să credem şi ce nu. Aceste convingeri sunt atât de puternice încât chiar mulţi ani mai târziu, când avem acces la noi concepţii şi urmărim să luăm propriile noastre decizii, descoperim că aceste convingeri inoculate în copilărie încă ne mai controlează viaţa.
Tot ceea ce este împotriva Cărţii Legii ne face să simţim o senzaţie stranie în plexul nostru solar, care se numeşte frică. Încălcarea sistemului de convingeri din Cartea Legii ne deschide rănile emoţionale, iar reacţia noastră imediată este de a crea o emoţie otrăvită. Tot ceea ce este cuprins în Cartea Legii trebuie să fie adevărat, de aceea orice lucru care pare să zdruncine acest sistem de convingeri ne face să ne simţim nesiguri. Chiar dacă ceea ce există în Cartea Legii este greşit, sistemul nostru de valori ne face să ne simţim în siguranţă.
De aceea, avem nevoie de mult curaj pentru a zdruncina sistemul nostru de valori. Chiar dacă ştim că nu noi am ales acest sistem de valori, nu este mai puţin adevărat că am fost în întregime de acord cu el. Condiţionarea este atât de puternică încât chiar dacă înţelegem că ceea ce credem noi nu este adevărat, dacă ne împotrivim convingerilor noastre, ne simţim vinovaţi şi ruşinaţi.
La fel cum guvernele au cărţi ale legii cu care conduc visul societăţii, sistemul nostru de convingeri este Cartea Legii care guvernează visul nostru personal. Toate aceste legi există m mintea noastră, noi credem în ele, iar Judecătorul din interiorul nostru acţionează conform acestor reguli. Judecătorul dă sentinţe, iar Victima suferă din cauza vinovăţiei şi a pedepsei. Dar cine spune că există justiţie în acest vis? Adevărata justiţie înseamnă să plăteşti pentru fiecare greşeală pe care o faci. Adevărata injustiţie înseamnă să plăteşti de mai multe ori pentru fiecare greşeală.
De câte ori plătim noi pentru o greşeală? Răspunsul este: de mii de ori. Omul este singurul animal de pe pământ care plăteşte de mii de ori pentru aceeaşi greşeală. Restul animalelor plătesc o dată pentru fiecare greşeală. Dar nu şi oamenii. Noi avem o memorie puternică. Facem o greşeală, ne judecăm, ne găsim vinovaţi şi ne pedepsim. Dacă ar exista o justiţie, acest lucru ar fi suficient; noi nu am mai repeta pedeapsa. Dar de fiecare dată când ne aducem aminte, noi ne judecăm pe noi înşine, ne găsim din nou vinovaţi şi ne pedepsim din nou, şi din  nou, şi din nou. Dacă avem o soţie sau un soţ, aceştia ne reamintesc greşelile noastre, astfel încât ne putem judeca pe noi înşine din nou, ne pedepsim din nou şi ne găsim vinovaţi din nou. Este acest lucru corect?
Don Miguel Ruiz

Reclamă