Stima de sine.

Să te simţi important
Să te simţi iubit
Să ai simţul puterii
Să ai încredere în tine
Să te simţi matur
Să te simţi respectat
Să cunoşti şi să trăieşti după anumite valori
Să te simţi unic
Să te simţi plin de succes
Să te simţi acceptat
Să te justifici
Să-ţi menţii integritatea
Să controlezi stresul eficient
Să îndrăzneşti să rişti
Să fii disciplinat
Să ai scopuri bine definite
Să controlezi conflictele
Să accepţi responsabilităţile şi provocările
Să ai o imagine corporală pozitivă
Să fii capabil să accepţi laudele şi criticile
Să ai o sferă largă de emoţii
Să poţi acţiona independent şi interdependent
Să te simţi mândru
Să fii capabil să dai şi să primeşti
Să te simţi util
Să te simţi legat de cei din jur
Să te simţi competent în luarea deciziilor
Să tratezi eficient cu colegii/ autorităţile
Să te simţi în siguranţă
Să ştii că e uman să greşeşti
Să ştii că se poate avea încredere în tine
Şi altele …

Alegerile și conștiența.

În căutarea sinelui

      „Într-o stare de conştienţă simplă, alegerile cele mai progresiste par să vină spontan.

În timp ce ego-ul se chinuieşte cumplit cu fiecare detaliu al unei situaţii, o parte mai profundă a conştienţei noastre ştie ce să facă, iar alegerile ei apar cu o fineţe surprinzătoare şi într-o sincronizare perfectă. Deci, conştienţa fără alegeri este o altă denumire a conştienţei libere.
Alternativa este să ne concentrăm pe rezultate şi să analizăm cauza, adică: cine este alegătorul dinăuntru nostru? În acest moment trăim sub povoara SINELUI nostru trecut, care încetează să mai trăiască şi deci, trebuie să protejăm alegerile care compun acest SINE ce moare definitiv.
Alegerea trebuie să se facă din mers, iar corpul ne sugerează deja că acesta este modul natural de a exista, deci, încercă să trăim ca şi celulele. Celulele nu stochează energie deoarece nu ştiu niciodată ce va urma.
Toată lumea ştie cum să aleagă, dar puţini ştiu cum să se detaşeze…

Vezi articolul original 293 de cuvinte mai mult

Formele gând

  Rămâne bine stabilit că atunci când un om gândeşte, emite şiruri nesfârşite de forme-idei, care părăsind fiinţa umană se propagă prin spaţiu. La ieşirea din corpul duhului, ideile penetrează materia eterică, aflată peste tot în univers. Din această cauză materia eterică ce umple universul intră în vibraţie ondulatorie, sub forma unor sfere concentrice. Materia fluidică a spaţiilor nesfârşite este asemănătoare apei unui imens ocean. Prin urmare undele fluidice mentale pot fi comparate cu undele create de o piatră aruncată în apă, unde care pe măsură ce se îndepărtează de locul contactului dintre piatră şi apă, pierd tot mai mult din amplitudinea oscilaţiilor. Fenomenul propagării formelor-idei se aseamănă şi mai mult cu vibraţiile produse de limba ce loveşte clopotul unei biserici, vibraţii care pun în mişcare aerul ce se mişcă sub forma unor unde sferice concentrice.

La fel se petrece şi cu gândirea noastră. Ea joacă rolul clopotului, care, vibrând, pune în vibraţie materia subtilă mentală, risipită în universul nostru. Aceste unde ale materiei mentale întâlnesc mii şi milioane de alte unde, trecând unele prin altele fără să-şi perturbe vibraţiile şi fără să-şi devieze sensul mişcării. Fenomenul se aseamănă cu fenomenul fizic numit interferenţă, când undele de lumină trec unele prin altele fără să se deformeze. Se înţelege că puterea de propagare a undelor mentale este direct proporţională cu puterea prin care ideile au penetrat această materie şi au pus-o în mişcare; la rândul lor, ideile vor avea o vibraţie, o forţă, cu atât mai mare, cu cât ele aparţin unei game mai înalte din seria nesfârşită de idei create de duh.

Anumite împrejurări – ca de exemplu apropierea de sistemul nostru a unei comete, stările de opoziţie sau conjuncţie ale unor planete, efluviile magnetice mai mari ori mai slabe ale stelelor etc. – produc agitaţii în oceanul fluidic al universului. In acest caz, propagarea undelor ce vor purta ideile emise de duh va fi, oarecum, paralizată. In Cer totul se petrece asemănător ca şi pe pământ. Aceleaşi legi domnesc în toate lumile, de toate gradele, bineînţeles adaptate mediului respectiv. In zilele când magnetismul cosmic, solar sau planetar este mai mare, aerul e agitat şi sunetul clopotului de la biserică moare la o mică distanţa de el. Daca aerul e liniştit, vibraţiile clopotului se propagă în depărtare, fiind auzite până în satele vecine. Acelaşi fenomen se petrece şi cu propagarea ideilor noastre prin spaţiu. Când atmosfera mentală este calmă, gândirea noastră e purtată pe undele materiei mentale, până la locul destinat, impresionând destinatarul gândului nostru. Ziua, din cauza căldurii solare, aerul vibrează. Datorită curenţilor fluidici se produc agitaţii în atmosfera materiei mentale, motiv pentru care gândirea noastră nu străbate prin oceanul fluidic decât foarte greu şi la o distanţă apropiată. Noaptea, când aerul este mai liniştit şi materia gândurilor e mai calmă, ruga noastră, sugestia noastră, poate străbate prin oceanul fluidic la distanţe de zeci de ori mai mari decât în timpul zilei. Iată de ce se recomandă ca rugăciunea să o înălţăm la miezul nopţii. Ea va străbate spaţiile până la Soarele nostru, de unde anumite duhuri, îngeri-solari, au datoria să o transmită mai departe, prin tot universul, până la centrul Sferei divine, sediul Tatălui creator.

Când un om analizează ceva, face o reflexie, meditează asupra unei probleme oarecare, el creează idei. Ele neavând nici o destinaţie, ieşind din corpul eteric al omului, vor rămâne în jurul său, formând o atmosferă de gânduri în jurul capului. Cât timp acest născocitor de idei va fi activ, preocupat de diferite probleme ale vieţii, aceste idei nu vor avea nici un rol, nu pot produce nici un efect; insă de îndată ce creatorul lor va fi liniştit, cu mintea liberă, aceste idei, prin vibraţia lor, vor pune în vibraţie materia sa mentală, generând idei similare, cu aceleaşi forme, muzică şi culori, care emise în afara lor, le vor întări pe cele preexistente. Acum forţa lor a devenit dublă. Cu o alta ocazie, ideile vor lucra din nou asupra mentalului acestui om, şi gândul său va fi preocupat mereu de aceleaşi idei, bune sau rele, până într-o zi, când îl vor decide la o acţiune corespunzătoare acelei gândiri sau serii de idei.

Pentru a ilustra şi mai bine influenţa gândului asupra noastră, să luăm două exemple. Cineva a fost nedreptăţit sau păgubit de un altul. In mintea păgubaşului sau a nedreptăţitului s-a născut ideea de ură, de răzbunare. Această gândire a dat naştere unor forme-idei, care stau în preajma lui. Din timp în timp, aceste forme-idei se furişează în interiorul, în mentalul său, iar spiritul, amintindu-şi de paguba, de nedreptatea ce i s-a făcut este răscolit de ideea răzbunării. Gânduri noi întăresc pe cele dintâi, până când ideea urii şi a răfuielii, lucrând mereu asupra mentalului său, îl determină să execute fapta răzbunării, ce îi încolţise în minte. Astfel, într-una din zile, loveşte, rănind grav, sau ucigând pe cel care l-a nedreptăţit. Nefericitul crede că şi-a făcut dreptate, uitând că nu are dreptul să judece faptele omului pedepsite sau nepedepsite de legile omeneşti.

Iată de ce se impune să examinăm din timp în timp, ce fel de idei aleargă prin mintea noastră, şi de îndată ce constatăm că ele sunt de o calitate inferioară sau josnică, să trecem la alte idei, adică să căutăm să le gonim din mentalul nostru, pentru a nu ne mai influenţa. Dar este posibil ca gândul nostru să fie destinat pentru o anumită persoană. In acest caz, această formă-gând se îndreaptă, prin spaţiu, asemenea unui glonţ, până la persoana respectivă, şi dacă o va găsi liberă, se va introduce în corpul gândurilor ei şi de acolo va lucra asupra spiritului, producând anumite efecte, după natura şi destinaţia formei-gând. Dacă persoana destinatară este ocupată, forma-gând va sta în preajma ei până în momentul când, devenind liberă, se strecoară în interior şi o influenţează.

La fel, gândurile de iertare se duc ca o săgeată catre persoanele destinate, dar e posibil la unele persoane, din cauza naturii lor răutăcioase, mintea fiindu-le mereu într-o furtună, sa respinga formele-idei de iertare. Ele revin la autorul lor, dar în drumul lor de întoarcere – pe firul magnetic pe care au fost emise – atrag din spaţiu fluide mentale de acelaşi grad superior, acoperind cu binecuvântare emiţătorul. Acest om iertător a rupt orice legătură karmică cu acel spirit inferior, pentru că l-a iertat, iar pentru gestul său sublim a fost urcat pe o treaptă spirituală superioară.

Amintiţi-vă mereu că cea mai mare forţă din lume este ideea sau gândul. Cu gândul a creat divinul Tată tot ce vedem şi nu vedem, dar ideea cea mai sublimă este rugăciunea. In bucurie, mulţumiţi prin rugă Tatălui, în nenorocire, înălţaţi-vă gândul la Cel care conduce şi ţine în mână tot universul. Ideile rugăciunii se înalţă spre Centrul divin şi de acolo coboară o rază strălucitoare, care te scaldă dându-ţi sănătate în boală, ajutor în primejdie, mângâiere în durere, linişte şi pace sufletului tău zbuciumat.

Transmiterea şi puterea gândului a fost cunoscută cu mii de ani în urmă de marii preoţi din India, Chaldeea şi Egipt, dar dezvăluirea ei se pedepsea cu moartea, deoarece, dacă prin puterea gândului înţeleptul putea face bine, omul nepriceput putea face cel mai mare rău semenului său. Legile divine nu sunt scrise peste tot, dar încălcarea lor aduce asupra celui care a păcătuit toata greutatea lor. Vai de duhul care va întrebuinţa puterea gândului pentru a nenoroci pe altul!

Exista cazuri cand prin puterea gândului, a rugăciunii, se poate vindeca un bolnav. In diferite centre parapsihologice de pe glob se recurge la vindecarea sau eliberarea de vicii pe calea magnetismului, dar tot prin intermediul ideii. In acest scop, bolnavul este adormit, hipnotizat de către un magnetizor. După ce a fost complet adormit, i se spune: „Ai fost bolnav, dar de acum boala va trece, mâine vei fi mai bine, poimâine mai uşurat, iar peste trei zile vei fi complet vindecat.” Dacă e vorba de un viciu, i se sugerează să nu mai bea, să nu mai fumeze, să nu mai fure etc. De cele mai multe ori, dacă n-au intervenit alte împrejurări, această metodă a dat rezultate frumoase.

Ca orice în lume, obişnuinţa, buna educare duc la perfecţiune. Astfel şi corpul mental trebuie silit să lucreze ordonat, atent şi metodic. Suntem chemaţi să facem tot posibilul ca materia mentală să devină din ce în ce mai fină. In acest scop, vom hrăni corpul mental cu ideile unor conferinţe morale, ştiinţifice şi filosofice. Vom citi lucrările de seamă ale marilor gânditori ai omenirii. Dar mai presus de toate, ceea ce contribuie cel mai mult la fabricarea şi subtilizarea materiei mentale, este propria noastră gândire, reflectarea la ceea ce am făcut şi urmările ei, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în contact. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut ei să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre, când examinăm natura şi ordinea din ea.

Gândind mereu la probleme abstracte, filosofice, ne vom obişnui într-o asemenea măsură cu acest grad înalt de gândire, încât ideile banale sau josnice ne vor provoca neplăcere. O conversaţie trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Obişnuit cu adevărul, mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna. Cantitatea de cunoştinţe acumulate ne face mai înţelept, aşa că zâmbim de milă când primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă a naturii omeneşti şi a legilor naturii. Spiritul se va ascuţi într-o asemenea măsură, încât prin inducţie sau prin deducţie, întrevedem sau descoperim adevărul în toate situaţiile şi împrejurările cele mai complexe.

fragment  Din tainele vietii si ale universului – Scarlet Demetrescu

Reclamă

Nu relația cu alt om ne împlineşte

Merita citit!!!

10923595_1531269640495786_5036266946458683106_nUna dintre minciunile cu un impact dezastruos asupra noastră este aceea că în viaţă trebuie să-ţi cauţi jumătatea. Ni se inoculează această minciună, prin literatură, presă, filme, încă de când suntem copii. Ni se spune că nu putem fi fericiţi decât dacă ne găsim jumătatea. De ce spun ca e o minciună? Pentru că fiecare om e chip al lui Dumnezeu, nu jumătate de chip. Şi nu relația mea cu alt om mă împlineşte, ci relaţia cu Dumnezeu. Dacă stau mereu în legatură cu Dumnezeu simt pace, bucurie, mângâiere, echilibru. Abia atunci relaţia mea cu alţi oameni poate deveni relaxată, neposesivă, iar gelozia, controlul, invidia şi toate celelalte care ne chinuie cad de la sine.

Vezi articolul original 291 de cuvinte mai mult

Fă-ți timp.

În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp, măcar o clipă, să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să vezi durerea şi lacrima arzând
Fă-ţi timp să poţi, cu mila, să te alini oricând!
Fă-ţi timp pentru-adevaruri şi adâncimi de vis,
Fă-ţi timp pentru prieteni, cu su

image

fletul deschis!
Fă-ţi timp să vezi pădurea, s-asculţi lângă izvor,
Fă-ţi timp s-asculţi ce spune o floare, un cocor!
Fă-ţi timp, pe-un munte seara, stând singur să te rogi,
Fă-ţi timp, frumoase amintiri, de unul să invoci!
Fă-ţi timp să stai cu mama, cu tatăl tău – bătrâni…
Fă-ţi timp de-o vorbă bună, de-o coajă pentru câini…
În trecerea grăbită prin lume către veci,
Fă-ţi timp măcar o clipă să vezi pe unde treci!
Fă-ţi timp să guşti frumosul din tot ce e curat,
Fă-ţi timp, că eşti de multe mistere-nconjurat!
Fă-ţi timp cu orice taină sau adevăr să stai,
Fă-ţi timp, căci toate-acestea au inimă, au grai!
Fă-ţi timp s-asculţi la toate, din toate să înveţi,
Fă-ţi timp să dai vieţii adevăratul sens!
Fă-ţi timp, acum!
Să ştii: zadarnic ai să plângi,
Comoara risipită a vieţii, n-o mai strângi!

Rudyard Kipling

Atacul energetic și vindecarea .

Oamenii sunt diferiți .Fiecare e situat pe o anumită treapta evolutivă din punct de vedere spiritual la un moment dat al existenței lui.
Fiecare are întrebări cu care se confruntă cu întrebări existențiale,fiecare simte agresiuni care vin dinspre cei cu care relaționează ,fiecare simte stări de bine sau de rău inexplicabile.Totul ține de energie .Totul in jurul nostru se manifesta prin transfer energetic.Mulți nu cred in interconexiunile  bioenergetice care ne leagă,dar ele există.Gânditi-vă  doar la momentele din existența voastră când în prezența unor oameni necunoscuți ați simțit stări sau emoții diferite ,bucurie ,teamă, dureri în piept ,dureri de cap sau în zone diferite ale corpului.Învățătura științifică nu a implementat in mintea noastră cunoștințele acestor fenomene energetice ,așa ca nu avem cum să ni le explicăm  .Sufletul cu care simțim emoțiile este mult mai complex decât ceea ce a descoperit știință până acum .CEEA CE A DESCOPERIT ȘTIINȚA SE VEDE ,NU SE SIMTE .

Atacurile energetice sunt manifeste în jurul nostru ,dar mintea noastră și teoremele culturale și sociale implementate în conștientul nostru nu ne lăsa sa vedem dincolo de ce ce vor alții să știm.
Metodele de apărare sunt vechi de când lumea și sunt aceleași , diferă doar modul în care sunt spuse și povestea în care sunt integrate.
Dacă vom privi atacul energetic strict știintific am putea concluziona că de fapt totul este foarte simplu : o activitate de natură negativă îți induce o stare negativă ,iar o activitate pozitivă îți induce o stare pozitivă. Totul tine de vibrație .
Dar se ridică o întrebare?
De ce structurile noastre acceptă acea vibrație negativă sau pozitivă?
Simplu. Pentru ca in interiorul nostru există un fond emoțional negativ sau pozitiv  care vibrează pe acel tip de energie care vine spre noi.
Apărarea este o acțiune provizorie care îndepărtează efectul dar nu rezolva cauza.
Cauza este în subconstientul nostru ,ea atrage acea agresiune pentru ca noi să o conștientizăm și și să îi modificăm valoarea energetică.Este umbra din interior care a rămas ca urmare a unui eveniment la care noi am răspuns negativ.
Scopul protecției nu este să ascundem cauza ci să o scoatem la suprafața și să o vindecăm.
Tehnici și metode sunt multe ,dar nu la toată lumea funcționează aceeași tehnică.
Omul este unic prin natura lui ,deci are nevoie de o tehnica care e numai a lui ca să fie eficientă și să ajungă să ajungă în acel loc din subconștient ,să-i producă o emoție de o mare amplitudine care să-i producă vindecarea.
Mediu electronic nu este o soluție de a rezolva aceste suferințe .Soluția este prezența , este transmiterea și recepționarea unor emoții sau trăiri care declanșează vindecarea.
A încerca să îți rezolvi aceste probleme pe internet ,este ca și cum ai ruga un ecran să te ajute.Ecranul este un obiect și atât.Informația care o primești este filtrată de tot ceea ce se interpune între tine și cel care vrea să te ajute.
Relația între terapeut,vindecător sau cum ai vrea să-i zici trebuie sa aibă loc mijlocită de un catalizator pentru ca relația intre cele două suflete să fie de intensitate maximă.
Acest catalizator are multe nume in funcție de cultura ,religie și gradul de inteligenta spirituală : Univers,Dumnezeu ,Allah,Budha,sau orice altă entitate care in cultura respectivă este considerat a fi deasupra tuturor .Religiile doar sunt împărțite ,credința în ceva suprem este universală.
Prezența  este soluția ,comunicarea în plan fizic ,mental și emoțional .

Radu Dragan.

Reclamă

A crede

Observăm că, adesea, omul este trist fără motiv. Nu îl mulțumește nimic, e apăsat de griji, supărat, în suferință. Asta pentru că lumea și rațiunile de a trăi ne scapă printre degete, oamenii acționeaza de multe ori absurd, produc războaie, greșeli de comunicare, tragedii. Pe bună dreptate, tristetea poate fi considerată o boala spirituală. Filozofia de factura existențialistă numeste aceasta stare „angoasă”. Asta înseamnă că viața noastra este cotropită adesea de un „urât” fundamental… În primele secole creștine Sfinții Părinți vorbeau despre „akedia”. Aceasta era starea de apatie și tristete fără motiv, plictiseală, lipsă de chef, inactivitate. Astăzi psihologia o pune în relație cu nevroza de angoasă și cu psihoza melancolică. Există în akedie o insatisfacție vagă dar generalizată. Omul, în momentele în care se află în această stare devine instabil, spiritul lui este incapabil să se fixeze asupra a ceva. Totul și-a pierdut temeiul și cel care sufera cade prada unei stări de dezgust profund, care îl consumă. Ispita aceasta recentă pare de neînlăturat în lumea modernă, atât de plină de tentații consumiste. Epuizăm rapid experiențe, trecem la altele, nimic nu mai are profunzime.În general, orice religie predică o forma sau alta a fericirii și mântuirii. Tristetea nu-și are locul decat în forma remușcării și penitenței, dacă ea este urmarea răului pe care îl facem altcuiva. În creștinism căința este o stare normala și ea restabileste ordinea interioara a credinciosului și în interiorul comunitații în care acesta trăiește. În plus credința are o valoare terapeutică probată. Dacă ne gandim numai la toți acei oameni care au trăit experiențe limită , detenție pe nedrept, moartea celor apropiați, umiliri, dar care au rezistat și, mai mult, s-au întărit interior – nu putem să nu observăm ca forța lor a fost sporită de experiența autentică pe care au încercat-o în acele situații. Dar există înafară de credincioșii care cred într-o religie ,într-un cult o altă formă de credință ,credința interioară ,credința în acel ceva care există în interiorul fiecarei ființe de pe această planetă, acea scinteie pe care doar ființele autentice pot să o descopere .Această credință nu este ghidată ,nu se supune regulilor umane ,reguli create prin algoritmi mentali,se supune universului,regulilor divine în stare pură . Veți spune că e greu de ajuns acolo și ați spus asta numai pentru că cel mai ușor este să pronunți “e greu” .Există o haină pe care dea lungul existenței toți ne-o construim din cele care ne sunt impuse de alții ,de la cei pe care îi alegem ca modele, în urma aplicării regulilor de viață și doar o mică parte este compusă din cele ce le simțim, din credințele noastre, din autenticitatea fiecăruia dintre noi .Cum arată o haină făcută din petece, vă place? Când vă simțiți mai bine în viată, când primiți un obiect sau când primiți iubirea cuiva? Închipuiți-vă ca haina voastră ar fi facută din toate bucuriile autentice care ne-au fost provocate de-a lungul vieții. Cum ar arăta? De noi depinde ce ne dorim în viață, de noi depinde ce idealuri avem,de noi depinde cine vom fi. Ca să ajungem să nu ne fie greu să ajungem la starea noastră de bine trebuie să facem o restructurare a scalei noastre de valori, să ne trezim din lumea în care ni se pare că aparținem și să simțim fiecare carei lumi aparținem cu adevarat .Iar primul pas ar fi să ne scoatem din vocabular cuvinte cum ar fi: NU POT, NU STIU,E GREU, ÎNCEP DE MÂINE și alte cuvinte cu rol de negare,sau fraze de genul AȘ FACE………DAR DACĂ, AȘ DORI…………..DAR NU CRED CĂ….. Omul când a venit pe acest pamânt cu puterea de a face orice ,unde e acea putere? A dispărut? Nu a dispărut ,e acolo ,înăuntrul fiecaruia dar nu se observă din cauza petecelor de pe haină . Aruncați tot ceea ce nu este al vostru ,și lăsați faptura luminoasă din voi să iasă la iveală. Aceasta e adevărata credința ,credința în voi și în ceea ce sunteți cu adevărat. Trebuie doar să CREDEȚI că PUTEȚI și veți PUTEA.

Radu Drăgan

Reclamă