Superficialitate și umbră.

Deși este incontestabil faptul că oamenii sunt capabili de o mare iubire, istoria este plină de atrocitați ,brutalitate ,crime și războaie. În ciuda tuturor realizărilor noastre minunate, noi oamenii  am fost forța cea mai feroce și distructiv care a trăit vreodată pe Pământ ,iar  eterna întrebare cu care am rămas este”de ce ?”. În comportamentul nostru de zi cu zi, de ce noi, oamenii, sunem tot timpul în competiție , egoiști și agresivi atunci când în mod clar idealurile de viață trebuie să fie total opuse, respectiv cooperare, altruism și iubire?
Putem observa  că viața umană a devenit tot greu de suportat ,suferințele umanității sunt tot mai pregnante ,iar natura in anumite zone ale pământului este în declin  ?!
Este dificil  să răspundem corect la această cea mai adâncă și mai întunecată întrebare a noastră care vizează imperfecțiunea și perfecțiunea umană, de ce oamenii ori sunt fundamentali buni ,fundamental răi sau un mix într-o anumită proporție dintre cel două antistări .
Într-adevăr, celebrul psihanalist Carl Jung s-a referit la subiectul terifiant al condiției umane, când a scris că „Atunci când umbra noastra apare … este destul de limitată posibilitatea pentru un om să recunoască răul relativ al naturii sale, dar este o experiență rară și o șansă unică în  viață pentru om să privească în fața răul absolut ,să se confrunte cu el și să-l transforme in bine înțelegandu-l ”  .
Da, „fața răului absolut” este „zguduitoarea  posibilitate – dacă permitem minții să se gândească la asta – ca noi, oamenii trăim dintr-o falsă realitate !
Socrate a spus că „viața neexaminată nu merită trăită” , și este adevărat că este imperios necesar  pentru a ne înțelege să ne autoexaminăm propria condiție umană , dar putem observa că de cate ori ne apropiem de răul absolut ,de umbra noastră , mintea incepe să producă îndoieli, și ne îndepartează de la confruntarea cu noi înșine.

Toate aceste amânări ale autoconfruntării sunt rezultatele neintelegerii unei trăsături umane care marchează omul până in cele mai subtile structuri.

SUPERFICIALITATEA -vine din lipsa unui sistem de valori bine conturat,când orgoliul și stimulii externi nasc în interiorul tău nevoia de a te alinia prin comparație la o societate sau un statut social care este considerat ca stadiu evolutiv avansat.
Aceste false stadii de evoluție sunt transformate în etaloane de ce care au nemulțumiri, de cei care nu sunt împăcați cum destinul lor ,și nu doar că nu fac nimic cu ei ,ci mai au și pretenția ca să schimbe lumea din jurul lor ,astfel creând  o realitate în care ei să se poată să își alimenteze partea întunecată pe care refuza să o scoată la suprafața.
Superficialitatea are ca și daună colaterală majoră incertitudinea.Orice conștientizare nefinalizată ,nu face decât să alimenteze lipsa unei credințe care se construiește prin observație și experimentare ,și care în urma finalizării se transformă în adevăr,iar odată implementat in structuri ia valoarea unei credințe nestrămutate asupra căruia „gura lumii”nu mai are nici un efect.
Superficialitatea mai are un fundament solid pe care se dezvoltă iar acela este lipsa idealului existențial și implicit a fermității care ne motivează în finalizarea lui.
Idealul este tratat de cei care îl au ca pe o proiecție a ceea ce ei doresc să dețină ,să fie proprietarii acestui ideal.
Idealul existențiale nu este dorință.

E total greșit ,idealul trebuie să aibă ca reprezentare starea emoțională ,mentală și fizică a ceea ce consideri tu o treaptă în drumul tău spre perfecțiune. Idealul este o noțiune atemporală și aspațială ,este o stare prezentă care prin trăirea clipei cu conștientă te modifică  în ceea ce tu simți că te alimentează și te potențează pentru pasul următor ,pas pe care nu îl cunoști ,dar în momentul în care te apropii de el te identifici cu el și ți se potrivește ca o mănușă.
Identificarea momentului îți da certitudinea că ești pe linia destinului și nu împotriva lui luptându-te cu morile de vânt.
Judecata ,comparația, dorința egoistă ,nonvalorile sunt elementele care te ajuta să identifici dacă ești pe valul existențial sau împotriva lui.

Și toate acestea nu aparțin celor din jurul tau ,sunt doar ale tale și numai tu poți face ceva cu ele.
Iar când vei înțelege ca trebuie sa faci cu ele vei mai avea parte de o întrebare :”De când sa încep?” Bănuiți răspunsul.

Radu Drăgan

Reclamă

Anunțuri

Publicat de

Radu Dragan

Dumnezeu e întotdeauna în noi, trebuie doar să îl lăsăm să se manifeste.

Un gând despre „Superficialitate și umbră.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s