Fără credință nu există vindecare.

Orice proces de vindecare începe întotdeauna din interior. Spiritul ne vindecă trupul. Mâinile unui medic pot efectua o operație chirurgicală, iar medicina poate asigura anumite circumstanțe ajutătoare pentru starea de sănătate, dar cel care efectuează vindecarea propriu-zisă este întotdeauna spiritul. Un corp lipsit de spirit nu ar putea fi vindecat. De altfel, el nici nu ar putea trăi decât foarte puțin. În lumea spiritelor celulele corpului uman au fost astfel programate astfel încât să asigure prelungirea indefinită a vieții. Ele au fost programate să se regenereze singure, să înlocuiască vechile celule deteriorate cu altele noi și viguroase, astfel încât viața în sine să nu aibă de suferit. La un moment dat, s-a produs un incident care a schimbat această stare de lucruri. Corpurile noastre nu mai sunt ale noastre,le-am dăruit falsei civilizații, civilizație pe care o considerăm sfântă și am adoptat-o ca mod de viață.Corpul nostru trebuie să moară, dar noi avem puterea de a ne modifica celulele prin credința și prin energia noastră pozitivă, astfel încât să ne putem vindeca, dacă acest lucru este în acord cu voința lui Dumnezeu. Nu trebuie să uităm că niciun proces de vindecare nu se poate efectua fără această voință.

Bolile de care suferim în propria noastră viață sunt rezultatul depresiei sau al sentimentului că nu suntem iubiti. Noi înșine suntem cei care ne creem bolile!

Procesul de vindecare începe odată cu dialogul interior pozitiv. Dacă am iden­tificat boala sau problema de care suferim, noi trebuie să îi aplicăm un remediu verbal. Altfel spus, trebuie să în­depărtăm gândurile legate de boală din mintea noastră și trebuie să începem să ne gândim numai la vindecarea ei. Apoi trebuie să verbalizăm această vindecare, bazându-ne pe puterea cuvintelor și a gândurilor noastre. Acest lucru activează inteligența noastră inerentă, care începe să ne vindece.   Cea mai bună formă de verbalizare este rugăciunea cu cele doua componente de bază iubire și iertare.Dumnezeu doar tebuie să vadă că nu numai dorim vindecarea ci și facem ceva pentru asta. Doar statul în genunchi borborosind o rugăciune nu va vindeca pe nimeni. Este necesară acțiune și fermitate în această acțiune. Când este acțiune energiile divine se pun în mișcare. Noi trebuie să trăim în funcție de credința noastră, nu de ceea ce vedem. Vederea are legătură cu mintea cognitivă, analitică. Ea raționalizează și justifică. Credința este guvernată de spirit, care este un principiu emoțional, ce acceptă și integrează în interior. La fel ca în cazul oricărei alte facultăți, cea mai bună cale de a ne amplifica puterea credinței constă în a o practica. Dacă vom învăța să ne folosim mai plenar de ceea ce avem, vom primi întotdeauna mai mult. Aceasta este o lege spirituală.

Dezvoltarea credinței poate fi comparată cu plantarea unor semințe. Chiar dacă o parte dintre acestea vor cădea pe un sol mai puțin propice, noi tot vom obține o anumită recoltă. Orice act de credință reprezintă o binecuvântare pentru noi. Cu cât devenim mai eficienți în practicarea credinței noastre (lucru care se întâmplă tot prin practică), cu atât mai mare va fi recolta pe care o vom culege. Orice sămânță dă naștere exclusiv la planta din specia ei. Și aceasta este tot o lege spirituală.Ce semeni aceea culegi.

Reclamă

Anunțuri

Publicat de

Radu Dragan

Dumnezeu e întotdeauna în noi, trebuie doar să îl lăsăm să se manifeste.

10 gânduri despre „Fără credință nu există vindecare.”

    1. Onu,din punctul meu de vedere Dumnezeu este Unitatea tuturor elementelor care compun Multiversul ,implicit și omul,prin urmare voința lui Dumnezeu e rezultatul acțiunile noastre ,deci problema e simplă dacă eu vreau ,vrea și Dumnezeu.Doar că rămâne la latitudinea noastră factorul timp.Si dacă așteptăm ca Dumnezeu să ne rezolve problemele vom rămâne așteptând veșnic pentru că noi am ales să așteptăm.Prin acțiunile noastre trebuie să ieșim în întâmpinarea divinului,ca să putem contracta timpul până la momentul dorit de noi.Credința trebuie să aibă două calități, să fie manifestă pe toate structurile noastre ,de la corpul material până la ultima structură subtilă și ce consider că e foarte important,să fie fermă .Daca dorești să discutăm mai mult pe această temă ai adresa mea : aum@rdslink.ro

      Apreciat de 1 persoană

  1. Mulţumesc mult, Radu, pentru răspuns, dar aş dori să purtăm discuţia în termeni strict obiectivi, fără artificii mistice. Şi eu, ca şi tine probabil, mă închin Universului, dar celui presupus a exista în infinitatea lui inefabilă, şi nu ca unei forţe, căreia trebuie să mă înclin, că vezi Doamne, este Dumnezeu.
    Goethe, ca oricare spirit care se respectă, îi spunea pur şi simplu Natura. În consecinţă, Natura mea, universul meu interior, sunt efectiv Divinitatea, Dumnezeul adevărat. În rest, sunt făcături bisericeşti mercantile, ca şi făcăturile politice. Nu cred că viziunea mea asupra Misterului universal, să ne afecteze o legătură spirituală, pe care îmi doresc să se bizuie discuţiile noastre.
    Sper că l-ai citit pe Emil Coue, ca sa sintetizez.În consecinţă, articolului tău, îi adaug valoarea de adevăr a credinţei „Convingere spirituală”. Deşi, la fel de deschis, ce este spiritul/ viul?
    Iar aci, voi reveni la recomandarea cristică, „Fericiţi cei săraci cu duhul”, care în accepţia mea, înseamnă :fericiţi cei care nu-şi şubrezesc gândul, cu tot soiul de incertitudini.Caz care mie nu mi se întâmplă, nefiind capabil.
    Mă opresc, dat fiind că „tot ce-i mult strică”.
    Cu prietenie.
    Onu

    Apreciat de 1 persoană

    1. Misticismul este o publicitate spirituală, este o atitudine care denotă că spiritul tău este aliniat la alte valori decât la cea universală,o stare care sugerează că în spatele ei există un raționament ,misticul prin experientele lui,reale sau nu ,creează reguli identice pentru oameni diferiți .Părerea mea este ca proiecția spiritului care prin natura lui este Divinul, în viu este diferită de la individ la individ datorită Unicității fiecăruia .Așa că această chimie dintre viu și spirit are o dimensiune diferită la fiecare ,dimensiune dată de propriile acțiuni . Vezi Onu, faptul că noi discutăm o idee e manifestare a Divinului. Dacă am discuta despre obiecte sau despre alți oameni ar fi o manifestare a viului fără elementul Divin. Cu considerație Radu Drăgan

      Apreciat de 1 persoană

      1. Nu la misticism, şi nu la Dumnezeu, indiferent sub ce formă este imaginat, ci la faptul că tu, prin tema abordată, faci trimitere la mintea celulelor, a cărei forţă poate atinge , în mod inexplicabil, miracolul. Probabil, urmare a evoluţiei, creierul este o rezultantă a elementelor purtătoare ale acestei minţi celulare. Specializat şi el la rându-i. Iar gândul, un produs inerent al chimiei creierului. Adică un efect biochimic al acestei aglomerări celuare, numită creier. Comentez, pentru că mă interesează în mod pragmatic problema. Aspect în care nu văd rostul elementului divin, decât ca un efect al propriei biochimii, realizat şi influienţat de vectorul gând. Poate greşesc, dar aş vrea să rămân la elementul determinant pur, biochimia gândului exclusiv.
        Simt că devin confuz, dar sunt ca un elev care ar vrea să înţeleagă, neinfluienţat de prejudecăţi.
        Cu apreciere,
        Poate nici nu ar trebui să abordez o problemă în general neclară ?
        Onu

        Apreciază

      2. Onu ,tu ai citat ,”Fericiți cei săraci cu duhul”
        Din aceste cuvinte putem extrage o idee , săracia nu se referă la lipsa într-o oarecare măsură a duhului ,se referă la nivelul de complexitate a duhului ,este un îndemn la simplitate.

        Apreciază

      3. Nu am citat această una din Fericirile recomandate de Isus, de pe Munte, în sens peiorativ, ci în sens de puritate.
        Şi aveam în vedere lipsa gândirii de orice ingrediente poluante, care i-ar slăbi puterea şi ar face-o ineficientă.
        Sper să nu gândeşti un proces de intenţie.
        Onu

        Apreciază

      4. Onu dragă , nu gândesc numai la cerere, și la un proces de intenție cu atât mai puțin. Mă bucur când cineva îmi dă de înțeles că e în căutarea Sinelui ,și dacă o persoană din o mie simte o vibrație benefică în valul de informație din jurul nostru,înseamnă un mare pas înainte . r.d.

        Apreciază

  2. Iartă-mă Onu, dar nu am avut posibilitatea să-ți răspund.Sinele ,din punctul meu de vedere este o stare,stare în care tot ceea ce ți se întâmplă pare a curge,nu sunt piedici și totul funcționează cu o precizie matematică.Este o stare de bucurie permanentă,toate cele din jurul tău, aici incluzând și persoanele umane , le accepți așa cum sunt,nu judeci pe nimeni nici măcar pe tine.
    este starea în care mintea devine sclavul tau nu tu ești sclavul minții.Iar acuma vis-a-vis de cuvântul succint , noțiunea de Sine este într-o permanentă expansiune,cu fiecare stare prin care treci mai este ceva de spus . Ultima discuție despre acest subiect pe care am avut-o cu cineva a durat nouă ore , și când ne-am oprit am avut senzația că suntem doar la început.

    Apreciază

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s