Bagajul familial psiho-genetic

Fiecare moștenim atât un bagaj psihic de la strămoșii noștri, cât și un bagaj genetic. Legătura cu aceștia este legată de genealogie, dar și de psihologie, numită psihogenealogie. Care sunt bazele genealogiei? Să urmărim următorul scenariu: pentru a exista o familie, trebuie să existe un cuplu. Iar familia să fie structurată după o logică precisă, prin asumarea unor roluri precise. Fără o familie nu există arbore genealogic. Dar formarea unui cuplu nu-i cuprinde doar pe cei doi parteneri, ci si arborele lor genealogic. Inconștientul familial al celor doi influențează și are loc un schimb de informații în ambele sensuri. De exemplu, o femeie are o viață profesională reușită, dar în plan sentimental doar eșecuri. De ce? Pentru că în arborele ei genealogic au existat femei care au avut iubiri cu un final tragic.

Există o loialitate familială invizibilă, le datorăm părinților noștri viața noastră, tot ceea ce au făcut pentru noi să ajungem adulți (hrană, educație, dragoste), iar noi mulțumim dăruind mai departe copiiilor noștri. În familiile sănătoase există un echilibru bun, relațiile armonioase. Dar există și nedreptăți, datorii, abuzuri, obligații neachitate care pot destabiliza sistemul și vor circula de la o generație la alta. Unul dintre cele mai grele conflicte de loialitate pe care le poate trăi un copil este să aleagă între mamă și tată, lucru care se întâmplă în cazul divorțului. Acești copii deveniți adulți, îți găsesc mai greu unitatea.

Inconștientul organizează altfel timpul, diferit față de conștient. Timpul genealogic este matematic. Există o sincronizare a datelor, se repetă evenimente asemănătoare în aceeași perioadă sau chiar în aceeași dată când s-a produs traumatismul inițial. Și se repetă chiar dacă a fost secret. Există corespondențe între datele importante, vârsta la care apar și intervalele de timp care le separă. Se poate merge în căutare înapoi trei-patru generații pentru a se găsi evenimentul inițial.

Unele traumatisme (boli, accidente, incendii) au un efect asupra descendenților prin manifestări similare sau simbolice, în aceleași perioade ale anului ca cele care s-au produs inițial. Și în cazul copiiilor adoptați se poate întâmpla repetarea traumatismelor, deoarece intră în inconștientul colectiv al familiei adoptive, dar păstrează în același timp și urme din familia biologică.

Prenumele care se repetă în arborele genealogic leagă acele persoane pe plan psihic și se repetă anumite ”pattern”-uri. Sau repetarea datelor de naștere. Dacă te naști în aceeași zi cu un ascendent din familia ta, poate fi vorba de un act neterminat sau de destăinuirea unui secret ascuns. Dacă te naști la aceeași dată ca și sora sau fratele tău, indică faptul că există preferințe între frați sau față de un ascendent.

Dacă există o dificultate în a concepe un copil există posibilitatea existenței unui secret de familie referitor la un copil. Poate unuia dintre părinți îi este frică, inconștient sau conștient, de nașterea unui copil. Trebuie cercetat ce obstacole au fost legate de concepția copiiilor în respectiva familie.

Căsătoria la aceeași dată ca un alt cuplu  din familie din generațiile precedente, simbolizează dorința de a repara o căsătorie nefericită a ascendenților. Sau transmiterea repetitivă a profesiei, din tată în fiu. O profesie cu care ne simțim bine este cea care repară trecutul nostru sau al ascendenților noștri. Sărăcia este o programare familială ce rezultă din existența unor preferințe față de unii copii în defavoarea celorlalți. Găsiți obstacolele din psihogenealogia voastră și deprogramați-le! Acordați-vă dreptul de a vă depăși părinții și de a reuși acolo unde ei au eșuat.

Pentru a ne decoda trecutul este necesar de a alcătui o genogramă, care este ca un fel de plan care te ajută să vezi pe unde te afli, de unde vii și pentru a repera locul unde vrei să ajungi. Iar aceste coordonate sunt grupate în interiorul imaginii arborelului genealogic. Asta presupune adunarea datelor importante despre ascendenți sau descendenți, date de naștere, căsătorie, divorț sau deces, locul unde au trăit și diversele grade de rudenie. Se recomandă ca aceasta să se facă pe o perioadă de cel puțin patru generații. Este o muncă destul de consistentă, dar dispunem de multe mijoace care ne pot ajuta: internetul, amintirile celor mai în vârstă din familie, ale prietenilor de familie, etc. Este o adevărată expediție în trecut, o muncă de săpături arheologice, care ne ajută să ne regăsim moștenirea.

Secretele de familie reprezintă calea cea mai sigură de transmitere a repetițiilor transgeneraționale, iar secrete există în orice familie, aspecte neclare, informații neclare. Știm cu toții ce este un secret, o informație care nu este împărtășită de către toți membrii familiei, ci doar de un număr redus, din diverse motive: să nu-i rănească pe cei apropiați, pentru a ascunde o rușine, o neîmplinire, pentru a păstra familia unită sau în numele unei credințe. Chiar ținut cu bune intenții, un secret rămâne ca un corp străin în incoștientul familial, iar pe termen lung este toxic și nociv. Generează angoase, obsesii compulsiv sau depresii care se pot prelungi de-a lungul mai multor generații. Poate bloca evoluția unuia sau mai multor descendenți atunci când nu există un arbore genealogic complet.

Trebuie să distingem între secrete bune și secrete rele, patologice. În rândul celor bune se înscriu cele legate de dreptul la intimitate, la pudoare, de secretele profesionale, etc. Secretele patologice sunt cele care aduc un prejudiciu cel puțin unei persoane, adult sau copil. Aici se înscriu: cazurile de copii născuți în afara căsătoriei, a mamelor necăsătorite, cazurile de homosexualitate, depresie, boli cu transmitere sexuala, gen SIDA, crime sexuale, omoruri, incendieri, naștere în urma unui viol, paternitate incertă, moarte violentă, dispariții inexplicabile, iar exemplele pot continua. Un secret poate avea ca prim efect divizarea unui grup în două părți și introducerea unei duplicități. El are ca efect nu doar apropierea celor care îl cunosc, dar și legarea acestora prin tăcere și amenințarea cu represalii dacă încalcă acel pact. Secretele constituie adevărate corpuri străine în personalitate, divid psihicul persoanei, ruptură care produce comportamente și cuvinte ce pot părea ciudate, contradictorii sau paradoxale. Secretele de familie sunt destructive deoarece rup legăturile de încredere și de intimitate esențiale oricărei relații. În plus, se imprimă în inconștientul familial și se va exprima mai târziu în comportamentul unuia sau mai multor descendenți.

Iată cum se produce: în prima generație se declanșează procesul generat de un secret nedivulgat, cunoscut doar de câteva persoane, care trebuie să controleze informația. Trăirea generației următoare corespunde lucrurilor nespuse, adică puțini membri din familie știu sau bănuiesc ce s-a întâmplat, dar nu vorbesc despre acel lucru. Este legea tăcerii, un subiect tabu despre care este interzis să se vorbească. În cea de-a treia generație, secretul este într-un anumit fel uitat, doar câțiva descendenți pot ghici sau doar simți că s-a întâmplat ceva. Iar în a patra generație apare o fantomă. Aproape nimeni nu mai este la curent cu secretul și nu se mai gândește la ce s-a întâmplat la ce s-a întâmplat cândva. Cu toate acestea, unul dintre descendenți va repeta drama sau o va dezvălui. Asta înseamnă că acel descendent nu a uitat secretul, el există în inconștientul său și poarta fantoma strămoșului care a creat acel secret. Fantoma este o formațiune a inconștientului care are ca particularitate faptul de a nu fi fost conștientă niciodată și care rezultă din trecerea inconștietului unui părinte în inconștientului unui copil. Copiii sunt marii reparatori ai suferințelor înaintașilor lor. Este greșit să credem că alegerea de a păstra unu secret îi privește doar pe protagoniștii acelei situații. Chiar dacă pe termen scurt poate avea un efect bun, pe termen lung capată un efect contrar.

Există două feluri de a te elibera: pe plan real, când secretul este spus, povestit, dezvăluit familiei și pe plan simbolic, când se restituie violența peroanei care a cauzat prejudiciul, în mod direct sau indirect. Vindecarea de un secret, fie că este vorba de un secret mai vechi sau unul mai nou, înseamnă să-ți acorzi libertatea de a vorbi despre el. Există și anumite acte simbolice care pot completa procesul de vindecare: vorbind unui ascendent, la cimitir, alegerea unui obiect care să simbolizeze violența produsă de secretul în cauză, scrierea unei scrisori pe care apoi să o ardeți, fără a o mai reciti!

În afara secretelor de familie mai există și cuvintele puternice, care reprezintă o prezicere sau o opinie formulată de o persoană cu o autoritate destul de importantă pentru a declanșa o emoție puternică pentru cine le primește. Un astfel de cuvânt puternic se înscrie în imaginarul receptorului și produce reacții conștiente și inconștiente. Câteva exemple de cuvinte puternice: oracolul care a prezis că Oedip își va ucide tatăl, medicii care pronunță un pronostic defavorabil, femeile care spun că nu au nevoie de bărbați, etc. Și cuvintele puternice pot avea consecințe asupra mai multor generații.

Pentru a ne elibera de un trecut care ne împovărează și ne pune piedici în evoluția personală sunt mai multe căi:

-întoarcerea în trecut: trebuie să realizăm o anchetă genealogică și să decodăm ceea ce ne poate elibera și ne va ajuta la evitarea repetițiilor nedorite
aducerea la nivel conștient a evenimentului care a declanșat procesul, regăsirea trecutului și a ceea ce afectează, a emoțiilor stârnite de evenimentul traumatic
-exprimarea în cuvinte a ceea ce s-a întâmplat prin folosirea cuvintelor corecte, exprimarea verbală ne ajută să ne opunem repetiției scenariilor de viață
refuzarea unei misiuni, renunțarea la  ea, în sensul că ni se întâmplă să ne atribuim inconștient misiunea de a ne vindeca părinții sau de a le realiza aspirațiile, în loc să le realizăm pe ale noastre
-recadrarea evenimentului, adică schimbarea punctului de vedere asupra unei situații și a o vedea din alt unghi, pentru a-i înlătura latura negativă sau elaborarea unei noi lecturi a trecutului nostru, care să nu fie dominat de problema responsabilității, ci de cea a înțelegerii, astfel încât să nu existe nici victime, nici vinovați, este suficient să conștientizăm ceea ce circulă în memorii
-un gest care întrerupe repetiția (de ex, știind că o operație a fost un eșec, eviți programarea unei operații în aceeași zi, deplasarea în plan geografic pentru a te elibera de ceva sau a evita un blocaj, întoarcerea într-un punct de plecare pentru a găsi elanul și energia pozitivă)
-un ritual simbolic (inconștientul lucrează cu simboluri): a reda un gest, a realiza un demers, a pronunșa niște cuvinte într-o ordine precisă, ca o ceremonie și care produc o eliberare
psihodrama: o formă de terapie prin care se evocă situații dintr-un trecut recent sau mai îndepărtat din propria viață sau a strămoșilor, pe roluri, sub conducerea unui terapeut, situații în care se pun în evidență emoții refulate, apar amintiri uitate
-terapia prin artă: desen, scris, dans.
Orice mijoc este folosit se declanșează o cunoaștere inconștientă. Psihogenealogia are acest scop: găsirea amprentelor bune sau rele, trasarea moștenirii psihice a familiei, neutralizarea încărcăturii negative pentru a favoriza dezvoltarea potențialului. Trebuie să descoperim cine suntem, de unde venim și să parcurgem drumul către libertate .
image

Sursa: http://esențavieții. ro

Anunțuri

Publicat de

Radu Dragan

Dumnezeu e întotdeauna în noi, trebuie doar să îl lăsăm să se manifeste.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s