„Dragostea şi compasiunea sunt o necesitate, nu un lux. Fără ele, omenirea nu poate supravieţui“, Dalai Lama.

Ce minunată ar fi lumea dacă oamenii ar putea să manifeste puţin mai multă compasiune unii faţă de alţii. Puterea compasiunii este mai pronunţată decât empatia, deoarece consistă în a-ţi imagina suferinţa celorlalţi la un nivel mai profund; prin urmare este mult mai probabil ca compasiunea să stimuleze acţiune.

Iar compasiunea nu este benefică doar pentru persoana care a fost ajutată – cultivarea compasiunii are anumite efecte psihologice deosebite asupra propriei persoane. Mai jos sunt prezentate opt studii psihologice care dezvăluie efectele practicării umanităţii.

1.Compasiunea se poate învăţa

Compasiunea nu este un sentiment pe care îl ai sau nu-l ai – este un sentiment ce poate fi (şi ar trebui) învăţat şi cultivat. Acest lucru a fost demonstrat de Weng şi colaboratorii săi (2013) care au ţinut un curs de o zi despre meditaţia bunătăţii. Acest curs facilitează dezvoltarea sentimentelor de bunăvoinţă şi iubire faţă de sine şi faţă de ceilalţi. După şedinţa de meditaţie, participanţii s-au simţit mai bine în pielea lor, manifestau mai multă compasiune faţă de ceilalţi şi s-a constatat o activare mai puternică a zonelor din creier asociate cu iubirea, afilierea şi emoţia pozitivă. Acest lucru a fost valabil şi în cazul în care participanţii au vizionat clipuri video ce prezentau persoane aflate în suferinţă, clipuri care anterior provocau sentimente negative. Autorul principal al studiului, Helen Weng a afirmat: „Este precum un antrenament cu greutăţi. Folosind această abordare sistematică am descoperit că oamenii pot de fapt să-şi întărească „muşchiul” compasiunii şi să răspundă la suferinţa celorlalţi cu grijă şi dorinţă de a ajuta”.
2. Compasiunea stimulează acţiunea

E un lucru bun să simţi mai multă compasiune, însă nu este de prea mare folos dacă nu faci nimic în privinţa asta. Totuşi, compasiunea poate fi o forţă motivantă puternică. În cadrul unui studiu, participanţii care practicau meditaţia au luat parte la un test sub acoperire privind compasiunea lor (Condon şi colaboratorii, 2013). Ei stăteau într-o sală de aşteptare improvizată în care se aflau doi actori, în timp ce un alt actor intra în cârje, prefăcându-se că are dureri. Cei doi actori care stăteau lângă participanţi ignorau persoana care avea dureri trimiţând semnalul inconştient de a nu te interveni. Totuşi, cei care au practicat meditaţia erau cu 50% mai susceptibili să ajute persoana ce acuza dureri decât grupul de control care nu a practicat meditaţia. Unul din autorii studiului, David DeSteno a afirmat: „Aspectul cu adevărat surprinzător al acestei descoperiri este că meditaţia îi determină pe oameni să îşi dorească să acţioneze virtuos – să-i ajute pe ceilalţi care suferă –chiar şi în faţa unei situaţii care îi îndeamnă să nu facă asta”.

3. Mai fericit şi mai sănătos

Faptul de a practica mai mult compasiunea nu este benefic doar pentru ceilalţi, ci aduce beneficii şi asupra propriei sănătăţi psihologice şi fizice. În cadrul unui studiu realizat de Fredrickson şi colaboratorii săi (2008) participanţii au trebuit să-şi direcţioneze compasiunea iubitoare către ei înşişi timp de o săptămână, apoi, săptămâna următoare, către cei pe care îi iubeau. Cercetătorii au descoperit că participanţii care au fost desemnaţi la întâmplare să mediteze pe tema compasiunii au prezentat niveluri crescute de fericire zilnică în comparaţie cu grupul de control. Şi nu doar atât, căci cei care au meditat cu privire la compasiune au suferit mai puţin de depresie, erau mai mulţumiţi de viaţă şi aveau o condiţie fizică mai bună.

4. Stimulează imunitatea

Puterea compasiunii afectează, de asemenea, sistemul de răspuns la stres şi sistemul imunitar al organismului. Pace şi colaboratorii (2009) au descoperit că pacienţii care au meditat mai mult pe tema compasiunii au avut răspunsuri imune mai puternice la un factor de stres, măsurate fiziologic prin nivelurile de interleukină şi cortizol.

5. Răspunsul neural empatic

Specialiştii în neuroştiinte au descoperit că intensificarea compasiunii iubitoare poate fi măsurată în creierul viu. În cadrul unui studiu realizat de Lutz şi colaboratorii săi (2008), practicanţi experimentaţi ai meditaţiei şi cei debutanţi au creat o stare mentală de bunăvoinţă-compasiune iubitoare în timp ce creierele lor erau scanate. În anumite momente, în timp ce participanţii erau aşezaţi în scaner, realizatorii experimentului au introdus sunete de suferinţă. Cât timp participanţii se concentrau pe faptul de a fi plini de compasiune, activitatea regiunilor din creier responsabile cu procesarea emoţiilor se intensifica, în comparaţie cu situaţia în care participanţii erau liniştiţi. În plus, zonele asociate cu empatia şi înţelegerea minţii celorlalţi erau, de asemenea, mai active.

6. Intensificarea empatiei

Din moment ce meditaţia pe tema compasiunii intensifică activitatea centrului empatiei din creier, aceasta sporeşte, de asemenea, acurateţea empatiei. Mascaro şi colaboratorii (2013) au supus participanţii la un test de empatie, numit „Mind in the Eyes Test”, ce constă în ghicirea emoţiilor privind doar o pereche de ochi. Cei care au finalizat un scurt curs de compasiune au avut rezultate mai bune la test, indicând faptul că acurateţea empatică a fost intensificată.

7. Mai binevoitor

În cadrul unui studiu realizat de Leiberg şi colaboratorii (2011) participanţii au jucat jocul numit Zurich Prosocial Game (ZPG). Acesta verifică dacă participanţii fie împărtăşesc sentimental, fie reacţionează atunci când alţii suferă şi evaluează costurile ajutorului. Înainte de joc, unii participanţi au luat parte, pentru o perioadă scurtă de timp, la şedinţe de meditaţie pe tema compasiunii. Rezultatele participanţilor la acest test au fost comparate cu cele ale unui grup de control care a urmat un antrenament al memoriei. Grupul celor care au participat la şedinţele de meditaţie pe tema compasiunii a manifestat un comportament mai prosocial- cu alte cuvinte participanţii erau mai binevoitori unii faţă de alţii.

8. Teama de suferinţă este diminuată

Durerea celorlalţi provoacă tristeţe şi este o reacţie naturală să eviţi persoanele care suferă. Dar faptul de a simţi mai multă compasiune poate schimba acest lucru, făcând ca sentimentele negative de evitare să fie înlocuite cu sentimente de compasiune pozitive. Asta au descoperit Klimecki şi colaboratorii săi (2013) când au supus participanţii unei şedinţe de meditaţie pe tema compasiunii şi apoi le-au prezentat un clip video despre persoanele care suferă. După respectiva ședință, oamenii reacţionau neuronal cu mai multă dragoste, afiliere şi sentimente pozitive faţă de suferinţă.

Toate aceste studii indică faptul că următorul citat al lui Dalai Lama este cât se poate de adevărat: „Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, practică compasiunea. Dacă vrei ca tu să fii fericit, practică compasiunea.”

scientia.ro

Reclamă

Reclame

Cei care te trag înapoi

Iti amintesti acea perioada din copilarie/adolescenta in care credeai ca orice este posibil? Pe parcurs ce cresti si realitatea vietii se asterne, s-ar putea ca visele sa inceapa sa dispara. Insa exista anumite momente cheie in care focul si dorinta de a trai viata la care ai visat dintotdeauna, incep din nou sa apara.

Cand iti trec astfel de idei prin minte, in mod natural vei incepe sa vorbesti despre asta cu persoanele din jurul tau. Din cate am observat, partea negativa in a face acest lucru este ca s-ar putea ca unele din persoanele cu care vorbesti sa inceapa sa-ti expuna cele 100 de motive pentru ca nu vei putea avea niciodata stilul de viata la care ai visat.

Acesti “prieteni” ar putea merge de la vorbe descurajatoare la povesti zilnice in care sa-ti spuna de ce este atat de prostesc sa-ti doresti mai mult de la viata. Astfel exista riscul ca aceste remarci negative sa te opreasca din ceea ce vrei sa faci.

S-ar putea sa fi trecut printr-o astfel de experienta in viata, cand simteai un entuziasm fantastic atunci cand vorbeai cu cineva care credeai ca te va sustine, si tot ce facea aceasta era sa stinga flacara din inima ta.

O persoana negativista poate omora un vis si te poate trage inapoi de la viata pe care ti-o doresti. Uite 5 moduri prin care ar putea face acest lucru:

Te determina sa te indoiesti
Fiecare dintre noi are momente in care se lupta cu acea voce interioara care ne spune ca visele noastre sunt imposibile. O persona care ne influenteaza negativ nu face nimic altceva decat sa amplifice acea voce, sa ne faca sa credem ca ceea ce spune este adevarat. Incearca sa transforme acea indoiala in realitate, sa o faca sa para logica.

Validarea fricii
Ca in cazul indoielii, se mai da o posibila lupta si cu frica. De cele mai multe ori frica este motivul numarul 1 pentru care nu ne urmam visele. De asemenea, se intampla ca o persoana negativista sa se hraneasca cu frica noastra. Daca vrei sa-ti traiesti viata asa cum doresti, cucereste acea frica.

Iti strica starea de concentrare
Daca stii exact ce-ti doresti, concepe un plan si fa in fiecare zi cate ceva, conform planului. Nu lasa influentele negative sa iti ocupe mintea cu frica si indoiala, sa iti afecteze concentrarea.

Sursa de stres
Influentele negative pot fi o sursa de stres, si te pot aduce in punctul in care vrei sa renunti la visele tale. Cu cat te confrunti mai mult cu o astfel de stare, cu atat exista riscul abandonului.

Egoism
Oamenii negativisti au de dat propriile lor lupte. Ei sunt speriati de visele lor, le este teama ca vor fi lasati in urma, iar atunci au tendinta de a te trage inapoi. Dar tu trebuie sa faci ce este corect pentru viata ta, nu pentru viata altcuiva.

Autor: Vlad Negrila – NLP Trainer, NLP Master

http://calatoriiprinsunet.ro/

Conexiunea cu sinele

Despre Sinele Superior

Fiecare dintre noi este conectat cu Divinul. Sinele nostru Superior depaseste cu mult intelegerea pe care o avem noi , prin mintea noastra constienta. Aceasta este puterea pe care au accesat-o toate geniile si toti invatatii din istorie. Deasemenea este si locul in care se produc miracolele si toata magia din viata noastra. Iata in continuare sapte pasi pentru a ajunge sa va contactati Sinele Superior.

1. Credinta si Asteptarea: Transformati-va modul de a vedea lumea!
Primul pas este SA CREZI ca ai un Sine Superior cu care sa poti stabili o comunicare! Apoi, in fiecare zi sa te astepti ca aceasta comunicare sa se imbunatateasca, pe masura ce tu te concentrezi cu sarguinta pe dezvoltarea interioara. Fara aceste doua cerinte esentiale, este greu sa obtii ceva in viata, chiar si la nivel fizic. Pentru cresterea interioara, aceste doua calitati sunt de baza. Asa ca stabileste-ti ca SCOP sa reusesti sa-ti contactezi Sinele Inalt , revino asupra acestui scop zilnic, si mentine-ti dorinta cu hotarare pana cand succesul e de partea ta.

Suntem crescuti initial cu o perspectiva materialista asupra lumii care neglijeaza rolul Spiritului. Pentru a stabili o legatura stransa cu taramurile spirituale e nevoie ca intreaga noastra fiinta constienta si subconstienta- sa fie adecvata SCOPului nostru. In orice activitate majora trebuie sa stabiliti intai regulile jocului si modul in care se va juca.

La fel este si cu contactarea Sinelui Superior. De aceea cautati scrieri sau invataturi care sa va extinda intelegerea Universului ca fiind in mod fundamental un taram al Constiintei si al Mintii.

2. Singuratate si Meditatie
In mod regulat faceti-va timp pentru voi, cand sa fiti complet singuri. De preferat intr-un loc linistit. Doar stati in liniste, fara nici un fel de asteptari. Nu faceti NIMIC. Va veti simti destul de neconfortabil si de ciudat, la inceput .

Insistati,. Dati timp si loc pentru ca vocea interioara sa se poata face auzita. Si o veti auzi ori in timpul acela de tacere , ori mai tarziu, in cursul zilei. Un moment de sincronicitate se va produce; cineva va va spune exact ce aveti nevoie sa auzi sau veti avea o revelatie fulgeratoare. Toate geniile din istorie si-au gasit timp sa stea singuri, in liniste absoluta. Si tu ar trebui sa o faci.

In timpul meditatiei lucrati ca sa va disciplinati mintea si sa reduceti la tacere sporovaiala permanenta care intervine in mod constant. Creati un vas pur pe care sa il umple Sinele Superior. Urmariea propriei respiratii este o disciplina de meditatie excelenta, la fel ca si concentrarea asupra flacarii unei lumanari. Sau puteti vizualiza o minge de lumina aurie in plexul solar care va inunda intregul trup cu energie si vindecare. Sunt multe practici pe care le puteti studia si folosi.

3. Jurnal

Tineti un jurnal cu trairile, emotiile, visele si intuiile pe care le aveti zilnic. Asta va v-a ajuta sa intrati in contact mai strans cu profunzimile intuitiei interioare. Aici puteti sa puneti intrebari Sinelui Superior si apoi sa notati orice raspuns sau intuitie primiti. Daca faceti lucrul acesta cu regularitate , avand credinta si asteptari pozitive, veti primi cu siguranta raspunsurile de care aveti nevoie.

4. Dialogul interior
Purtati un dialog interior cu Sinele Superior. Pentru urmatoarele 40 de zile, hotarati-va sa fiti in legatura cu acesta pe parcursul intregii zile. Spuneti-ii :  Stiu ca esti acolo si as vrea sa te cunosc si sa iti acord atentia cuvenita. Te rog, incepe sa imi vorbesti si ghideaza-mi viata.
Nu va ingrijorati ca la inceput dialogul se va desfasura doar intr-un singur sens. Amintiti-va ca nu ati mai comunicat de decenii! Are sa va ia un pic de timp sa indepartati panzele de paianjen ! Continuati cu acest dialog interior ca si cand ati vorbi unui prieten: palavragind, punand intrebari, impartasindu-va sperantele si apoi incepeti sa ascultati raspunsurile. Vor veni, fiti siguri!

5. Lectii de viata
Priviti viata ca pe o scoala a misterelor. Credeti ca intreaga voastra existenta – evenimentele, situatiile si oamenii- au fost structurate CU precizie pentru a va invata exact ceea ce trebuie sa stiti in acest moment. Abordati viata ca si cand intreaga creatie conspira pentru a va face bine voua! Ori de cate ori se intampla ceva in viata voastra, de bine sau de rau, intrebati-va care e lectia de invatat de aici. Chiar si personajele si situatiile mai neplacute au fost in mod deliberat puse in calea voastra ca o provocare care sa va ajute sa va dezvoltati. Cand incepeti sa vedeti viata ca pe o piesa in care voi jucati rolul principal, atunci si rolul Sinelui Superior va deveni din ce in ce mai evident in viata voastra. Notati-va descoperirile in jurnal.
6. Vise
Asteptati-va ca Sinele Superior sa va vorbeasca in vise. Inainte de a merge la culcare, faceti cateva miscari de gimnastica: intinderi, aplecari… ca sa va relaxati total corpul. Puneti Sinelui Superior o intrebare si asteptati-va sa primiti raspunsul in vis. Cand va treziti, amintiti-va tot ce puteti din visele voastre si scrieti in jurnal. Daca nu aveti abilitatea de a va aminti visele, a o capata necesita ceva timp si perseverenta. Cu toate acestea, cu rabdare, veti incepe sa va amintiti visele SI sa primiti raspunsurile de la Sinele Superior

7. Constientizare/ Atentie
Concentrati-va din ce in ce mai mult pe clipa prezenta, pe ACUM. Cand mancati, fiti constienti de ce mancati. Singurul moment real este cel de acum – trecutul e pentru vecie dus, iar viitorul nu a venit inca. De aceea, lucrati pentru a va curata mintea de griji, iluzii si extrapolari. Alungati forfota mentala si creati spatiu pentru a fi umplut de Sinele Superior.

Rabdarea este catalizatorul progresului !

Amintiti-va ca se poate sa va fi petrecut intreaga viata complet separat de Sinele Superior. De aceea va va lua ceva timp sa invatati cum sa restabiliti legatura. Orice lucru important, care merita a fi facut, necesita timp si antrenament. Fiti vigilenti si practicati cei sapte pasi zilnic si veti primi raspunsurile de care aveti nevoie. Nu uitati: Sinele Superior vrea sa fie in contact permanent cu voi. De fapt, chiar si numai a vorbi de el ca de ceva diferit de voi, este un lucru contradictoriu.
Sinele Superior, de fapt, sunteti voi ! Voi cei adevarati. Asa ca, luati legatura cu VOI!

Prof. Dr. Asoka Selvarajah

Un test care ne ajuta să ne cunoaștem mai bine.

Acest TEST este o posibilitate de explorare a unor informații din subconștient.
Uneltele de care ai nevoie în completarea acestui test sunt :
-30 minute de liniște.
-O minte golită de gânduri.
-Frâu liber imaginației.
-O hârtie și un creion pe care să scrii de câte ori vezi cuvântul “Descrie-l !”
Cele ce imaginația vi le va furniza nu vor avea nici o logică cu lumea în care trăiți zi de zi ,așa că nu vă mirați și nu încercați să îndepărtați de voi imaginile revelate.
Descrierea o faci pe etape , după fiecare cuvânt “Descrie-l !”urmând a continua de unde ai rămas.
Imaginează-ți că intri într-o pădure.
1: În pădurea vezi lumină sau întuneric?
2: Ai văzut un drum prin pădure ? Dacă da ,atunci Descrie-l !
E potecă ? , e șosea?, e autostradă ?
Acum îți cer să te plimbi prin pădure.
1: Veți vedea un pahar pe o buturugă. Cu ce seamănă? , cum arată? , e plin? ,e gol? dacă e plin cu ce? Descrie-l !
2: Ce faci cu el? Îl ridici sau îl lași jos? Descrie !
Continua să mergi pe jos prin pădure.
Vei vedea o apă.
1: Cum arată? E lac, e râu,e fluviu , e cascadă? Descrie-l !
2: Este apa în mișcare? Descrie !
3: Cât de adâncă e apa? Descrie !
4: Trebuie să treci apa . Cum o faci? Descrie!
Vei continua pe jos prin pădure. Vezi un urs.
1: Ce fel de urs este ? Urs brun,grizzly,panda ,koala,de pluș,de turtă dulce? Descrie-l.
2: Trebuie să mergi mai departe. Cum vei trece de urs? Descrie!
Vei continua mersul pe jos. Ajungi pe o plajă.
1: Câți oameni vezi? Dacă sunt mai puțin de 5 focalizează-te pe fiecare și Descrie-l !
2: Cât de departe sunt cei mai apropiați oameni?
3: Recunoști pe cineva .Descrie-l.
Cei care doresc intrepretarea descrierilor să mă contacteze la 0721072133

Când te trezești………………

Întotdeauna când te trezești să te gândești la fericire și să mulțumești pentru ea Creatorului.
Numai adevărurile pe care le afirmi și pentru care mulțumești vor deveni si adevărurile tale.
Odată ce alegi ceva ,vei intra dintr-un cerc care e al tău.
Va deveni propriul tău univers.
Va deveni un cer vicios.
Dacă vei alege să fii mizerabil o dată ,vei dobândi reflexul de a fi și a doua oară.
Dacă vei alege să fii minunat o dată ,vei dobândi reflexul de a fi și a doua oară.
Va deveni o practică.
E ca mersul .
Omul de mic este învățat sa meargă cu fața. De aceea e mai greu să meargă cu spatele.
Dacă era învățat sa meargă cu spatele îi era mai greu să meargă cu fața.
Totul ține de drumul pe care hotărăști să o iei și pe care îl transformi în propriul tău reflex.
În fond și la urma urmei suntem niște mașini care își învăța modul de funcționare.
Cum?
Alegând un mod de funcționare pe care îl vom transforma în obișnuință.
R.D.

Reclamă

Karma se poate schimba doar prin conștiență……..

   Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă. Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce. Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.
Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile. Aceste reflexe condiţionate nu diferă prin nimic de faimoasa condiţionare a lui Pavlov. Pavlov a demonstrat că dacă îi dai în fiecare zi de mâncare unui câine în timp ce suni un clopoţel, foarte rapid acesta va începe să saliveze la simplul auz al clopoţelului, întrucât învaţă să asocieze un stimul cu celălalt.
Ca rezultat al condiţionării lor, majoritatea oamenilor învaţă răspunsuri repetitive şi predictibile la stimulii din mediul înconjurător. Reacţiile lor sunt declanşate automat de oameni şi evenimente, iar ei uită că la urma urmei, aceste reacţii rămân simple opţiuni care le stau în permanenţă la dispoziţie. Ei fac aceste alegeri, dar inconştient.
Dacă ne distanţăm pentru o clipă şi contemplăm opţiunile pe care le alegem, chiar în clipa când le alegem, întregul proces trece din zona inconştientului în cea a conştiinţei. Acest procedeu de alegere conştientă prin detaşare şi contemplare are o putere incredibilă. Atunci când facem o alegere – indiferent care – noi ne putem pune două întrebări: mai întâi: „Care sunt consecinţele alegerii pe care sunt pe punctul de a o face?” În inima noastră noi vom cunoaşte imediat răspunsul la această întrebare. În al doilea rând: „Ne va face mai fericiţi, pe mine şi pe cei din jur, această alegere a mea?” Dacă răspunsul este afirmativ, putem merge mai departe cu alegerea noastră. Dacă el este însă negativ, dacă opţiunea noastră ne poate face nefericiţi, pe noi sau pe cei din jur, cel mai bine este să nu o luăm.  Nimic mai simplu!
Din întreaga infinitate de opţiuni care ne stau în permanenţă la dispoziţie nu există decât una singură care ne poate face deopotrivă fericiţi pe noi înşine şi pe cei din jur. Această decizie corectă este cea care ne va conduce la un comportament spontan corect. Acţiunea spontan corectă este acţiunea justă intreprinsă la momentul potrivit. Ea reprezintă răspunsul corect la orice situaţie care se petrece. Beneficiile cei vor fi simţite pe loc de autorul acţiunii, dar şi de cei care sunt influenţaţi de ea.
Universul aplică un mecanism extrem de interesant pentru a ne ajuta să luăm deciziile cele mai corecte în mod spontan. Acest mecanism este legat de senzaţiile noastre corporale. Corpul nostru experimentează două tipuri de senzaţii: una de confort, cealaltă de disconfort. În clipa în care faceţi o alegere în mod conştient, urmăriţi cu atenţie reacţiile corpului dumneavoastră; întrebaţi-l: „Ce se va întâmpla dacă voi lua această hotărâre?” În cazul în care corpul vă trimite un mesaj de confort, este limpede că aţi luat hotărârea justă. În cazul în care corpul vă trimite un mesaj de disconfort, cel mai bine este să nu luaţi decizia respectivă.
Există oameni care simt aceste mesaje de confort şi de disconfort în zona plexului solar, dar cei mai mulţi le simt la nivelul inimii. De aceea, ori de câte ori trebuie să luaţi o decizie, focalizaţi-vă atenţia asupra inimii şi întrebaţi-o ce trebuie să faceţi. Aşteptaţi apoi răspunsul, sub forma unei senzaţii fizice. Oricât de slab ar fi, acesta va veni cu siguranţă. Numai inima poate cunoaşte răspunsul corect. Foarte mulţi oameni cred că inima este patetică şi sentimentală. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Inima este intuitivă, holistică, relaţională şi contextuală. Ea nu abordează realitatea în termeni de învins şi învingător, ci operează direct la computerul cosmic – câmpul potenţialităţii pure, cunoaşterea pură, puterea de organizare infinită – de unde preia toate informaţiile de care are nevoie. De multe ori ea nu pare deloc raţională, dar inima are o capacitate de calcul care depăşeşte cu mult în precizie limitele gândirii raţionale.
Legea karma-ei poate fi aplicată inclusiv pentru a face rost de bani, pentru prosperitate, pentru toate lucrurile bune pe care le doriţi. Dar mai întâi de toate trebuie să deveniţi conştienţi de faptul că viitorul dumneavoastră este generat de alegerile pe care le faceţi în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră. Dacă veţi face acest exerciţiu de conştientizare în mod regulat, veţi putea aplica plenar Legea Karma-ei. Cu cât veţi deveni mai conştient în alegerile pe care le faceţi, cu atât mai multe decizii corecte veţi ajunge să luaţi, atât pentru dumneavoastră cât şi pentru cei din jur.
Ce se întâmplă însă cu karma din trecut şi cum ne influenţează ea prezentul? Există numai trei răspunsuri la această întrebare. Mai întâi de toate, este necesar să ne plătim datoriile. Este exact ceea ce fac marea majoritate a oamenilor, inconştient desigur. Această reacţie este la rândul ei o opţiune, pe care o putem prefera sau nu. De multe ori plata vechilor datorii implică foarte multă suferinţă, dar Legea karmei afirmă că nici o datorie nu poate rămâne neplătită. Contabilitatea pe care o ţine universul este perfectă, iar schimburile de energie curg în sensul compensării acestor datorii. Cea de-a doua opţiune pe care o putem alege constă în transmutarea şi transformarea karmei noastre într-o experienţă mai plăcută. Există un proces foarte interesant prin care ne putem întreba, atunci când ne plătim o datorie karmică: „Ce anume pot învăţa din această experienţă? De ce se întâmplă acest lucru şi care este mesajul universului pentru mine? Cum aş putea transforma această experienţă în ceva util pentru mine şi pentru ceilalţi oameni?”
Prin această atitudine noi putem căuta seminţele unor oportunităţi noi, asociindu-le apoi cu dharma noastră, cu scopul nostru în viaţă. Acest proces ne permite să ne transmutăm karma într-o expresie nouă. De pildă, dacă ne rupem piciorul în timp ce jucăm sport, ne putem întreba: „Ce pot învăţa din această experienţă? Care este mesajul pe care mi-l transmite universul?” Poate că mesajul constă în faptul că trebuie să încetinim puţin ritmul şi să fim mai atent cu corpul nostru.

Dacă dharma noastră constă în a-i învăţa pe ceilalţi ceea ce ştim, pornind de la întrebarea: „Cum i-aş putea ajuta pe semenii mei pornind de la această experienţă?”, ne putem decide să scriem o carte despre sport, sau putem crea nişte pantofi mai siguri, ori nişte suspensoare care să prevină accidente de felul celui care ni s-a întâmplat nouă. În acest fel nu numai că ne plătim datoria karmică, dar transformăm elementul advers într-un beneficiu care ne poate aduce bunăstare şi împlinire. Asta înseamnă transmutarea karmei într-o experienţă pozitivă.    Nu se pune problema de a scăpa complet de karma, ci de modificare a atitudinii noastre faţă de episodul karmic respectiv, generând astfel o karma nouă, pozitivă.
Cea de-a treia modalitate prin care ne putem trata karma constă chiar în transcenderea ei. A-ţi transcende karma înseamnă a deveni independent faţă de ea. Calea prin care ne putem transcende karma constă în experimentarea permanentă a Sinelui sau a Spiritului. Procesul ar putea fi asemănat cu spălarea unei rufe murdare într-un curent de apă curată. Ori de câte ori o spălăm, câteva pete de pe ea dispar. Cu cât o spălăm mai des, cu atât mai curată devine. În mod similar, seminţele karmei pot fi spălate sau transcense prin intrarea în starea de vid şi revenirea în lumea manifestată. Evident, acest lucru nu poate fi realizat decât prin practica meditaţiei.
Orice acţiune reprezintă de fapt un episod karmic. Băutul unei ceşti de cafea reprezintă un episod karmic. Acţiunea respectivă generează o amintire, care are capacitatea sau potenţialitatea de a genera apoi dorinţa (de a relua acţiunea respectivă). Programul operaţional (sofware-ul) al sufletului nostru este aşadar alcătuit din karma, memorie şi dorinţă. Sufletul nostru este un nod de conştiinţă care poartă în el seminţele karmei, amintiri şi dorinţe.     Devenind conştienţi de manifestarea acestor seminţe, putem deveni un generator conştient al propriei noastre realităţi. Făcând în mod conştient alegerile, putem începe să generăm acţiuni care să reprezinte o evoluţie pentru noi, dar şi pentru cei din jurul nostru. Asta este tot ceea ce avem de făcut.
Atât timp cât karma are un sens evoluţionist (progresiv) – deopotrivă pentru Sine şi pentru cei afectaţi de Sinele nostru – fructele ei vor fi fericirea şi succesul.

Aplicarea Legii karmei, sau a cauzei şi efectului Voi pune în aplicare Legea karma-ei, angajându-mă să urmez următoarele etape:
1. Astăzi voi deveni martorul conştient al propriilor mele decizii, în fiecare moment al zilei. Prin contemplarea conştientă a acestor opţiuni, le voi aduce în câmpul conştiinţei mele. Voi conştientiza astfel plenar faptul că cea mai bună cale de a mă pregăti pentru viitor constă în a trăi plenar conştient în prezent.
2. Ori de câte ori voi avea de făcut o alegere, îmi voi pune următoarele două întrebări: „Care sunt consecinţele alegerii mele?” şi „Ne va aduce această alegere – mie şi celor din jurul meu, care sunt afectaţi de ea – mai multă fericire şi împlinire?”
3. Îmi voi întreba apoi inima şi voi asculta răspunsul ei, exprimat sub forma unei senzaţii de confort sau de disconfort. Dacă alegerea mea îmi va trezi în inimă un sentiment de confort, voi merge înainte, fără a mă crampona însă de ea. Dacă ea îmi va trezi însă un sentiment de disconfort, voi examina mai atent consecinţele ei cu ajutorul lucidităţii interioare. Această tehnică de întrebare a inimii îmi va permite să iau cele mai bune decizii, cele care sunt corecte în mod spontan, deopotrivă pentru mine şi pentru cei din jurul meu.

Deepak Chopra

Bagajul familial psiho-genetic

Fiecare moștenim atât un bagaj psihic de la strămoșii noștri, cât și un bagaj genetic. Legătura cu aceștia este legată de genealogie, dar și de psihologie, numită psihogenealogie. Care sunt bazele genealogiei? Să urmărim următorul scenariu: pentru a exista o familie, trebuie să existe un cuplu. Iar familia să fie structurată după o logică precisă, prin asumarea unor roluri precise. Fără o familie nu există arbore genealogic. Dar formarea unui cuplu nu-i cuprinde doar pe cei doi parteneri, ci si arborele lor genealogic. Inconștientul familial al celor doi influențează și are loc un schimb de informații în ambele sensuri. De exemplu, o femeie are o viață profesională reușită, dar în plan sentimental doar eșecuri. De ce? Pentru că în arborele ei genealogic au existat femei care au avut iubiri cu un final tragic.

Există o loialitate familială invizibilă, le datorăm părinților noștri viața noastră, tot ceea ce au făcut pentru noi să ajungem adulți (hrană, educație, dragoste), iar noi mulțumim dăruind mai departe copiiilor noștri. În familiile sănătoase există un echilibru bun, relațiile armonioase. Dar există și nedreptăți, datorii, abuzuri, obligații neachitate care pot destabiliza sistemul și vor circula de la o generație la alta. Unul dintre cele mai grele conflicte de loialitate pe care le poate trăi un copil este să aleagă între mamă și tată, lucru care se întâmplă în cazul divorțului. Acești copii deveniți adulți, îți găsesc mai greu unitatea.

Inconștientul organizează altfel timpul, diferit față de conștient. Timpul genealogic este matematic. Există o sincronizare a datelor, se repetă evenimente asemănătoare în aceeași perioadă sau chiar în aceeași dată când s-a produs traumatismul inițial. Și se repetă chiar dacă a fost secret. Există corespondențe între datele importante, vârsta la care apar și intervalele de timp care le separă. Se poate merge în căutare înapoi trei-patru generații pentru a se găsi evenimentul inițial.

Unele traumatisme (boli, accidente, incendii) au un efect asupra descendenților prin manifestări similare sau simbolice, în aceleași perioade ale anului ca cele care s-au produs inițial. Și în cazul copiiilor adoptați se poate întâmpla repetarea traumatismelor, deoarece intră în inconștientul colectiv al familiei adoptive, dar păstrează în același timp și urme din familia biologică.

Prenumele care se repetă în arborele genealogic leagă acele persoane pe plan psihic și se repetă anumite ”pattern”-uri. Sau repetarea datelor de naștere. Dacă te naști în aceeași zi cu un ascendent din familia ta, poate fi vorba de un act neterminat sau de destăinuirea unui secret ascuns. Dacă te naști la aceeași dată ca și sora sau fratele tău, indică faptul că există preferințe între frați sau față de un ascendent.

Dacă există o dificultate în a concepe un copil există posibilitatea existenței unui secret de familie referitor la un copil. Poate unuia dintre părinți îi este frică, inconștient sau conștient, de nașterea unui copil. Trebuie cercetat ce obstacole au fost legate de concepția copiiilor în respectiva familie.

Căsătoria la aceeași dată ca un alt cuplu  din familie din generațiile precedente, simbolizează dorința de a repara o căsătorie nefericită a ascendenților. Sau transmiterea repetitivă a profesiei, din tată în fiu. O profesie cu care ne simțim bine este cea care repară trecutul nostru sau al ascendenților noștri. Sărăcia este o programare familială ce rezultă din existența unor preferințe față de unii copii în defavoarea celorlalți. Găsiți obstacolele din psihogenealogia voastră și deprogramați-le! Acordați-vă dreptul de a vă depăși părinții și de a reuși acolo unde ei au eșuat.

Pentru a ne decoda trecutul este necesar de a alcătui o genogramă, care este ca un fel de plan care te ajută să vezi pe unde te afli, de unde vii și pentru a repera locul unde vrei să ajungi. Iar aceste coordonate sunt grupate în interiorul imaginii arborelului genealogic. Asta presupune adunarea datelor importante despre ascendenți sau descendenți, date de naștere, căsătorie, divorț sau deces, locul unde au trăit și diversele grade de rudenie. Se recomandă ca aceasta să se facă pe o perioadă de cel puțin patru generații. Este o muncă destul de consistentă, dar dispunem de multe mijoace care ne pot ajuta: internetul, amintirile celor mai în vârstă din familie, ale prietenilor de familie, etc. Este o adevărată expediție în trecut, o muncă de săpături arheologice, care ne ajută să ne regăsim moștenirea.

Secretele de familie reprezintă calea cea mai sigură de transmitere a repetițiilor transgeneraționale, iar secrete există în orice familie, aspecte neclare, informații neclare. Știm cu toții ce este un secret, o informație care nu este împărtășită de către toți membrii familiei, ci doar de un număr redus, din diverse motive: să nu-i rănească pe cei apropiați, pentru a ascunde o rușine, o neîmplinire, pentru a păstra familia unită sau în numele unei credințe. Chiar ținut cu bune intenții, un secret rămâne ca un corp străin în incoștientul familial, iar pe termen lung este toxic și nociv. Generează angoase, obsesii compulsiv sau depresii care se pot prelungi de-a lungul mai multor generații. Poate bloca evoluția unuia sau mai multor descendenți atunci când nu există un arbore genealogic complet.

Trebuie să distingem între secrete bune și secrete rele, patologice. În rândul celor bune se înscriu cele legate de dreptul la intimitate, la pudoare, de secretele profesionale, etc. Secretele patologice sunt cele care aduc un prejudiciu cel puțin unei persoane, adult sau copil. Aici se înscriu: cazurile de copii născuți în afara căsătoriei, a mamelor necăsătorite, cazurile de homosexualitate, depresie, boli cu transmitere sexuala, gen SIDA, crime sexuale, omoruri, incendieri, naștere în urma unui viol, paternitate incertă, moarte violentă, dispariții inexplicabile, iar exemplele pot continua. Un secret poate avea ca prim efect divizarea unui grup în două părți și introducerea unei duplicități. El are ca efect nu doar apropierea celor care îl cunosc, dar și legarea acestora prin tăcere și amenințarea cu represalii dacă încalcă acel pact. Secretele constituie adevărate corpuri străine în personalitate, divid psihicul persoanei, ruptură care produce comportamente și cuvinte ce pot părea ciudate, contradictorii sau paradoxale. Secretele de familie sunt destructive deoarece rup legăturile de încredere și de intimitate esențiale oricărei relații. În plus, se imprimă în inconștientul familial și se va exprima mai târziu în comportamentul unuia sau mai multor descendenți.

Iată cum se produce: în prima generație se declanșează procesul generat de un secret nedivulgat, cunoscut doar de câteva persoane, care trebuie să controleze informația. Trăirea generației următoare corespunde lucrurilor nespuse, adică puțini membri din familie știu sau bănuiesc ce s-a întâmplat, dar nu vorbesc despre acel lucru. Este legea tăcerii, un subiect tabu despre care este interzis să se vorbească. În cea de-a treia generație, secretul este într-un anumit fel uitat, doar câțiva descendenți pot ghici sau doar simți că s-a întâmplat ceva. Iar în a patra generație apare o fantomă. Aproape nimeni nu mai este la curent cu secretul și nu se mai gândește la ce s-a întâmplat la ce s-a întâmplat cândva. Cu toate acestea, unul dintre descendenți va repeta drama sau o va dezvălui. Asta înseamnă că acel descendent nu a uitat secretul, el există în inconștientul său și poarta fantoma strămoșului care a creat acel secret. Fantoma este o formațiune a inconștientului care are ca particularitate faptul de a nu fi fost conștientă niciodată și care rezultă din trecerea inconștietului unui părinte în inconștientului unui copil. Copiii sunt marii reparatori ai suferințelor înaintașilor lor. Este greșit să credem că alegerea de a păstra unu secret îi privește doar pe protagoniștii acelei situații. Chiar dacă pe termen scurt poate avea un efect bun, pe termen lung capată un efect contrar.

Există două feluri de a te elibera: pe plan real, când secretul este spus, povestit, dezvăluit familiei și pe plan simbolic, când se restituie violența peroanei care a cauzat prejudiciul, în mod direct sau indirect. Vindecarea de un secret, fie că este vorba de un secret mai vechi sau unul mai nou, înseamnă să-ți acorzi libertatea de a vorbi despre el. Există și anumite acte simbolice care pot completa procesul de vindecare: vorbind unui ascendent, la cimitir, alegerea unui obiect care să simbolizeze violența produsă de secretul în cauză, scrierea unei scrisori pe care apoi să o ardeți, fără a o mai reciti!

În afara secretelor de familie mai există și cuvintele puternice, care reprezintă o prezicere sau o opinie formulată de o persoană cu o autoritate destul de importantă pentru a declanșa o emoție puternică pentru cine le primește. Un astfel de cuvânt puternic se înscrie în imaginarul receptorului și produce reacții conștiente și inconștiente. Câteva exemple de cuvinte puternice: oracolul care a prezis că Oedip își va ucide tatăl, medicii care pronunță un pronostic defavorabil, femeile care spun că nu au nevoie de bărbați, etc. Și cuvintele puternice pot avea consecințe asupra mai multor generații.

Pentru a ne elibera de un trecut care ne împovărează și ne pune piedici în evoluția personală sunt mai multe căi:

-întoarcerea în trecut: trebuie să realizăm o anchetă genealogică și să decodăm ceea ce ne poate elibera și ne va ajuta la evitarea repetițiilor nedorite
aducerea la nivel conștient a evenimentului care a declanșat procesul, regăsirea trecutului și a ceea ce afectează, a emoțiilor stârnite de evenimentul traumatic
-exprimarea în cuvinte a ceea ce s-a întâmplat prin folosirea cuvintelor corecte, exprimarea verbală ne ajută să ne opunem repetiției scenariilor de viață
refuzarea unei misiuni, renunțarea la  ea, în sensul că ni se întâmplă să ne atribuim inconștient misiunea de a ne vindeca părinții sau de a le realiza aspirațiile, în loc să le realizăm pe ale noastre
-recadrarea evenimentului, adică schimbarea punctului de vedere asupra unei situații și a o vedea din alt unghi, pentru a-i înlătura latura negativă sau elaborarea unei noi lecturi a trecutului nostru, care să nu fie dominat de problema responsabilității, ci de cea a înțelegerii, astfel încât să nu existe nici victime, nici vinovați, este suficient să conștientizăm ceea ce circulă în memorii
-un gest care întrerupe repetiția (de ex, știind că o operație a fost un eșec, eviți programarea unei operații în aceeași zi, deplasarea în plan geografic pentru a te elibera de ceva sau a evita un blocaj, întoarcerea într-un punct de plecare pentru a găsi elanul și energia pozitivă)
-un ritual simbolic (inconștientul lucrează cu simboluri): a reda un gest, a realiza un demers, a pronunșa niște cuvinte într-o ordine precisă, ca o ceremonie și care produc o eliberare
psihodrama: o formă de terapie prin care se evocă situații dintr-un trecut recent sau mai îndepărtat din propria viață sau a strămoșilor, pe roluri, sub conducerea unui terapeut, situații în care se pun în evidență emoții refulate, apar amintiri uitate
-terapia prin artă: desen, scris, dans.
Orice mijoc este folosit se declanșează o cunoaștere inconștientă. Psihogenealogia are acest scop: găsirea amprentelor bune sau rele, trasarea moștenirii psihice a familiei, neutralizarea încărcăturii negative pentru a favoriza dezvoltarea potențialului. Trebuie să descoperim cine suntem, de unde venim și să parcurgem drumul către libertate .
image

Sursa: http://esențavieții. ro