Moartea și dincolo de ea………

      Ceea ce suntem
Primul lucru pe care cineva trebuie să-l ştie în viaţă este de unde vine, încotro merge, care este scopul existenţei, pentru ce suntem aici…Fără îndoială, dacă vrem să ştim ceva în ceea ce priveşte destinul care ne aşteaptă, asupra propriei vieţi, este indispensabil deci, în primul rând, să ştim ceea ce suntem, asta este urgent şi de neînlăturat.

Corpul fizic în sine nu este singurul lucru. Un corp este format din organe şi fiecare organ e compus din anumite celule, fiecare celulă este formată din molecule şi fiecare moleculă din atomi. Dacă divizăm un atom eliberăm energie. Atomii sunt compuşi din ioni, care se rotesc în jurul electronilor, protoni, neutroni, etc. etc. etc. Toate acestea sunt cunoscute din fizica nucleară.

În ultimă instanţă, corpul fizic se rezumă la diferite tipuri şi subtipuri de energie, şi aceasta este foarte interesant; chiar gândirea umană este o energie. Anumite unde care ies din creier pot fi înregistrate. Ştim că oamenii de ştiinţă măsoară vibraţiile mentale cu aparate foarte sensibile şi aceste vibraţii sunt catalogate drept microvolţi. Astfel deci, în ultimă instanţă, organismul nostru se reduce la diferite tipuri şi subtipuri de energie. Materia este numai energie condensată, de aceea Albert Einstein a spus: „Energia este egală cu masa înmulţită cu viteza luminii la pătrat”. El a spus de asemenea: „Masa se transformă în energie şi energia în masă”. Astfel, ca o sinteză, materia este energie condensată.

Corp fizic, aura, corp eteric, corp vital
Corpul fizic posedă un fond organic vital. Acesta este LINGAM SARIRA al teozofilor, condensarea bio-termo-electro-magnetică sau aura persoanelor. Acest corp este baza vieţii organice. Nici un organism nu poate trăi fără corpul vital. Fiecare atom al corpului vital pătrunde în fiecare atom al corpului fizic, şi în acest fel, îl face să vibreze. Toate fenomenele chimice, fiziologice şi biologice, orice fel de fenomen de recepţie, toate procesele metabolice, toate acţiunile calorice etc., îşi au baza în corpul vital. Acest corp este cu adevărat un fel de dublu organic. De exemplu, dacă un braţ al acestui dublu organic iese din braţul fizic, simţim cum mâna este amorţită. Fiecare atom al corpului vital intră în fiecare atom al corpului fizic, de aceea se produce o vibraţie; această vibraţie este cea pe care o simţim când braţul începe să-şi revină din amorţeală. Dacă am fi capabili să retragem complet corpul vital din corpul fizic al unei persoane, această persoană ar muri. Aceasta este foarte interesant. Acest corp nu este decât secţiunea superioară a corpului fizic. Este partea tetradimensională a corpului fizic. Studenţii Vedelor consideră corpul vital şi cel fizic ca fiind o unitate.

Corpul bioenergetic, aura, corp eteric
Dincolo de corpul fizic, cu baza sa vitală organică, găsim Egourile. Egoul este suma diferitelor elemente inumane pe care le avem în interiorul nostru. Aceste elemente le numim: Mânie, Lăcomie, Desfrâu, Gelozie, Orgoliu, Lene, Gurmandism etc. Avem atât de multe defecte încât nici dacă am avea 1000 de limbi pentru a vorbi şi cerul gurii de oţel nu ne-ar ajunge niciodată să le enumerăm pe toate. Există persoane care întronează egourile în inimă şi le fac un altar pentru a le adora. Aceste persoane cred că Egoul este divin, dar ei se înşeală. Există persoane care divizează Eul în două: Eul superior şi Eul inferior. Ei vor ca Eul superior să controleze Eul inferior. Aceste persoane nu vor să realizeze că partea inferioară şi cea superioară sunt acelaşi lucru. Eul în sine este al timpului, eul este un roman cu multe volume. În Eu se găsesc toate defectele noastre, toate elementele care fac din noi adevărate animale intelectuale în sensul cel mai complet al cuvântului. Unii spun că „Alter Egoul” este divin şi-l adoră, acesta este un alt fel de a căuta o scăpare pentru a diviza Eul. Eul este eu şi asta-i tot.

Ceea ce rămâne
În lumea fizică ramân trei lucruri:

Corpul de carne şi oase care ajunge în mormânt;
Corpul vital sau „Corpul bioplastic”, cum îl numesc ruşii, care pluteşte în apropierea cadavrului şi se descompune puţin câte puţin, o dată cu corpul fizic. Ştim foarte bine că la fiecare 7 ani corpul fizic se schimbă total şi că nu rămâne nici un atom viu din corpul vechi. Dar corpul vital nu se schimbă. Acest corp conţine toţi atomii copilăriei, adolescenţei, tinereţii, maturităţii, bătrâneţii şi decrepitudinii.
Personalitatea umană. Personalitatea nu este corpul fizic, personalitatea este energetică. Nu o putem vedea cu ochii fizici, dar ea există. Când o persoană vine pe lume, ea nu are personalitate. Aceasta se formează urmând exemplul părinţilor, cu ceea ce învăţăm la şcoală, cu experienţa vieţii etc. În realitate, personalitatea se formează în timpul primilor 7 ani de viaţă şi se dezvoltă cu experienţă şi timp. Personalitatea e fiica timpului său, se naşte în timpul său şi moare în timpul său. Nu există nici un „mâine” pentru personalitate. După moartea corpului fizic, personalitatea rămâne în mormânt, însă ea iese când cineva îi aduce flori, când cineva o vizitează; în acel moment ea iese, ca apoi să se întoarcă din nou în mormânt. Personalitatea umană este perceptibilă pentru clarvăzători. Orice persoană care are puţină extrapercepţie poate vedea cum ex-personalitatea se dezintegrează lent în cimitir.
Ceea ce continuă
Dar nu toate lucrurile rămân în lumea fizică. Există ceva ce continuă: sunt „Valorile”, atât pozitive, cât şi negative, sunt „Eurile” bune şi „Eurile” rele.

Moarte, corp fizic, aura, personalitate
Fiecare persoană este mai multe persoane, adică mai multe „Euri”. Un lucru este „Eul geloziei” şi altul, „Eul non-geloziei”. Un lucru este „Eul iubirii” şi altul, „Eul non-iubirii”. Un lucru este „Eul mâniei” şi altul, „Eul non-mâniei”. Din toate aceste defecte trebuie înţeles că „Eul” nu există doar într-un mod individual. „Eul” este o grămadă de „Euri”, fiecare cu mentalul lui propriu, voinţa proprie, propriile sentimente. Ceea ce spunem noi aici putem să vedem în întregime; dovada o avem în faptul că o persoană iubeşte pe o alta timp de o jumătate de oră.

Concluzie: Moartea este o sumă de operaţii matematice. O dată ce operaţiile matematice sunt terminate ceea ce rămâne este un singur lucru: „Valorile”, adică, cantitatea de Euri diabolice ce personifică defectele noastre psihologice. Eternitatea devorează. În lumina astrală Valorile noastre se atrag şi se resping în acord cu Legea atracţiei universale. Aceste Valori, uneori se ciocnesc între ele sau pur şi simplu se atrag şi se resping.

Astfel deci, ceea ce continuă după moarte nu este un lucru prea frumos. Elementele care nu sunt distruse cu corpul fizic nu sunt altceva decât grămada de diavoli, agregatele psihice, defectele. Singurul lucru pozitiv care există în fondul tuturor acestor entităţi cavernoase care constituie Egoul este Conştiinţa, Esenţa, Buddhata…

Moartea se reîntoarce la punctul originar de plecare. Dacă un om nu lucrează asupra propriei vieţi şi nu încearcă s-o modifice, este clar că este pe cale să piardă timpul în mod mizerabil, căci un om nu este altceva decât ceea ce va fi. Trebuie să ne lucrăm propria viaţă, pentru ca să devină o operă de măiestrie. Viaţa este ca un film. Când terminăm filmul îl purtăm în eternitate. În eternitate trăim din nou viaţa pe care am trăit-o. În timpul primelor zile de dezîncarnare morţii văd casa unde au locuit şi continuă să locuiască în acest loc. Dacă cineva moare la 80 de ani continuă să trăiască cu nepoţii săi şi se va aşeza la masă etc.

Egoul este perfect convins că este încă viu şi nu va fi nimic în viaţă care să ajungă să-l convingă de contrariu. Pentru Ego, din păcate nimic nu se schimbă. Egoul vede întotdeauna viaţa în acelaşi mod. De exemplu, că este aşezat la o masă şi cere alimentele obişnuite. E clar, că această familie nu-l va vedea, însă subconştient va da defunctului alimentele. Evident, nu vor fi alimente fizice, căci aceasta ar fi imposibil, însă îi vor servi forme mentale foarte asemănătoare alimentelor pe care mortul obişnuia să le mănânce.

Viaţa şi Moartea – mort, corp fizic, corp eteric, personalitate
Dezîncarnaţii pot vedea sau participa la priveghi, dar niciodată ei nu se gândesc că acest priveghi este pentru ei. Ei cred că priveghiul este pentru o altă persoană care a murit. Acest defunct se simte viu, căci nu se gândeşte niciodată că este mort. Dacă se plimbă pe stradă va vedea exact aceleaşi lucruri pe care le-a văzut în timpul vieţii şi nimic nu-l va face să se gândească la faptul că ceva s-a întâmplat. Dacă merge la biserică, îl va vedea pe preotul care face slujba, va participa la ritual şi foarte liniştit va ieşi din biserică, perfect convins că este viu. Nimic nu-l va putea face să se gândească că este mort. Dacă cineva încearcă să-i spună contrariul acest defunct va zâmbi şi nu-l va crede, nu va accepta în nici un fel această afirmaţie.

sursa vopus.org

Stadiile conștiinței de sine.

image

1. MAI PRESUS DE CEI CARE NU ŞTIU SUNT CEI CARE AFLĂ SAU CITESC;
2. MAI PRESUS DE CEI CARE AFLĂ SAU CITESC SUNT CEI CARE REŢIN SAU MEMOREAZĂ;
3. MAI PRESUS DE CEI CARE REŢIN SAU MEMOREAZĂ SUNT CEI CARE ÎNŢELEG;
4. MAI PRESUS DE CEI CARE ÎNŢELEG SUNT CEI CARE APLICĂ;
5. MAI PRESUS DE CEI CARE APLICĂ SUNT CEI CARE OBŢIN REZULTATE;
6. MAI PRESUS DE CEI CARE OBŢIN REZULTATE SUNT CEI CARE, ATINGÂND SUCCESUL, DOBÂNDESC PUTERI PARANORMALE; 
7. MAI PRESUS DE CEI CARE ATINGÂND SUCCESUL DOBÂNDESC PUTERI PARANORMALE SUNT CEI CARE ATING ABSOLUTUL, DOBÂNDIND ÎNŢELEPCIUNEA PRIN CARE TOTUL DEVINE CU PUTINŢĂ…

Sursa : Balsam pentru suflet.

Ce este energia spirituală?

Energia este emanația iubitoare, clară, curată,, primordială, care permite ca lucrurile să existe.

   În curând această energie va fi recunoscută universal ca nivel de organizare de bază a tuturor lucrurilor. Este energia care vine de la Creator . Este o energie care se regăseștepeste tot în jurul nostru ,dar din care fiecare entitate primește după propria vibrație. Știința nu are încă un mod de a o detecta în mod fiabil sau posibilitatea de a măsura această energie.   Din fericire, putem folosi propriile noastre simțuri de a percepe și de a evalua aceste frecvențe mai mari de vibrație. Putem să facem uz de ele pentru a ne extinde constiinta , vindeca pe noi înșine, ajuta pe alții, de a comunica cu alte dimensiuni, și să ne ușurăm drumul prin existență  .

     Există, de asemenea energii subtile care nu sunt  de natură spirituală. Acestea sunt vibrațiile  emise gânduri dezechilibrate, lipsite de iubire, dezorganizate, emoții, acțiuni și intenții care provin de la sufletele oamenilor în suferință .    Aceste energii ne înconjoară tot timpul și ne pot afecta negativ , împreună cu frecvențele subtile de dispozitive electromagnetice, cum ar fi telefoane mobile, cabluri de înaltă tensiune, calculatoare, cuptoare cu microunde, etc. Este posibil să fi simțit că ați fost afectat de unele dintre acestea, fără a fi pe deplin conștient de asta. Nu vă faceți griji. Pe măsură ce învățați să percepeți energiile subtile, puteți descoperi, de asemenea, modalități de remedierea cele negative.

Dar ,ca să învățați să le percepeți trebuie în primul rând să aveți credința că aceste energii există.

Când și cum oamenii observa sau simt energiile subtile ?

   Oamenii simt energie subtila tot timpul ,doar că nu sunt conștienți de asta , pentru ca fiecare o simte în moduri diferite. Nu toată lumea simte energia ca pe niște simptome fizice. Unii oameni o percep ca pe o lumina , alții ca pe o culoare, alții ca pe un sunet iar unii doar știu că este o manifestare energetică.

   Pentru a observa aceste energii subtile, trebuie să știi că există energie spirituală.

   Aceste forțe spirituale nu se manifestă la fel de puternic fizic sau pot fi vizualizate ușor pentru cele cinci simturi ca și celelalte tipuri de energie (energie cinetică, căldură, lumină, sunet, electricitate, gravitație, etc.) cu care oamenii interacționează cu fiecare zi.

    Dacă ați fost vreodată curentat cu energie electrică, știti despre ce vorbim. Acele energii noi descoperite știintific, sunt perceptibile doar cu cele cinci simțuri.

    Suntem cu toții sensibili la energiile subtile, dar din simplul motiv că oamenii s-au transformat in dependenți tehnologici, au uitat în mare parte cum să le sesizeze și să le interpreteze. Probabil ați avut experiențe de detectare e energiilor subtile de  nenumărate ori fără să le recunoașteți  .

     Ați avut vreodată experiența de a sta la un semafor și să vă uitați la omul din mașina de lângă voi  iar el după câteva secunde să se uite înapoi la voi? De ce a făcut asta? Pentru că a simțit energia voastra concentrat asupra lui el și s-a întors pentru a vedea unde a fost provenind . Instinctele sale native i-au spus să facă acest lucru din cauza o parte din el a  simțit  energia. Ați simțit vreodată că cineva se uita la voi din spatele vostru și v-ați întors surprinzându-i privirea?

   Este percepție extrasenzorială. Nu este nimic complicat. Singurul lucru care trebuie facut este să o exersezi ca să o poți dezvolta.

   Probabil ați intrat într-o cameră de motel sau într-un restaurant ,ați  simțit un „ceva” care a făcut să vă simțiți incomod  și să vă facă să plecați de acolo. Dacă v-ati gândit la asta în momentul respectiv, este posibil să fi fost în stare să descrieți senzațiile care l-ați simțit . Este posibil să fi  simțit o durere in piept sau  senzația unei vibrații undeva în corpul dumneavoastră. Sau ați intrat in locuri unde ați ajuns pentru prima dată și ati simțit senzații de liniște, pace, calm, sau chiar fericire de-a dreptul.

   Strămoșii noștrii se bazau pe aceste simțuri în tot ceea ce făceau ,dar tehnologia a făcut omul să se depersonalizeze și să se bazeze în existență pe ceea ce vine din punct de vedere da informației din afara lui ,fără să se bazeze pe propriile simțuri.

       Radu Drăgan

Reclamă

Vindecatorul …….

Rolul „vindecătorului” – câteva fragmente din cartea „Reconectarea” de Dr. Eric Pearl:
” Vindecarea este o chestiune care se decide între pacient și univers.

Ca „vindecători”, devenim o verigă în lanțul reconectării. Energia vindecătoare vine de la Sursă – ea curge în noi și prin noi, emanând de la noi și înspre noi. Această energie este ca o lumină care trece printr-o prismă. Noi suntem prisma. Ne alăturăm pacientului și universului, pentru a genera un câmp reciproc format din iubire – în cel mai exaltat sens al acestui cuvânt – și o stare de unitate. Universul recunoaște nevoile pacientului și apoi furnizează circumstanțele care permit o reacție corespunzătoare la acele nevoi.

Noi nu suntem vindecători. Noi suntem doar un termen al ecuației. Ecuația are trei termeni: un termen este pacientul, un termen suntem noi, iar un alt termen este Dumnezeu. Când Dumnezeul din noi se întâlnește cu Dumnezeul din pacient, se întâmplă lucrurile cele mai uimitoare. Ecuația aceasta se numește uneori „Puterea lui Unu” sau „Puterea lui Trei”. De ce suntem implicați în această ecuație?
Să fie pentru binele celorlalți? Probabil că nu. După cum spuneam mai devreme, cel mai probabil este că suntem implicați în această ecuație pentru noi. ( Pentru aceia dintre voi pe care îi deranjează folosirea cuvântului Dumnezeu – depășiți-vă problema. E doar egoul vostru. Dumnezeu, Iubire, Univers, Sursă, Creator, Lumina – toate aceste cuvinte înseamnă același lucru și sunt interschimbabile în textul cărții. Alegeți termenul care vă place.)

Că tot veni vorba, ce înseamnă atunci când un pacient nu primește vindecarea la care se aștepta?

Problema nu este cu vindecarea ci cu așteptările.
Obișnuiam să spun că nu toată lumea se vindecă.
Acum nu mai cred asta. Acum cred că toată lumea se vindecă – deși nu neapărat în modul în care se așteaptă să se întâmple acest lucru. Recunoscând că „vindecarea” înseamnă reconectarea cu perfecțiunea universului, ne dăm seama că universul știe ce ne trebuie și ce vom dobândi, ca rezultat a ceea ce am primit. Chestia este că ceea ce ne trebuie s-ar putea să nu corespundă întotdeauna cu ceea ce așteptăm noi, sau cu ceea ce credem că vrem.
Așa cum vindecătorii trebuie să-și accepte rolul de canale, la fel și pacienții trebuie să-și accepte rolul de primitori.”

Dr. Eric Pearl despre “Vindecarea Reconectivă și ce înseamnă aceasta” (II).
Informații oficiale despre Vindecarea Reconectivă și Reconectare sunt disponibile aici:  –  site-ul oficial în…
WWW.EMILENA.RO

Reclamă

Rezistența la schimbare

Energia curge în existența noastră la fel ca un râu. În propriu-i ritm, într-un murmur ordonat, divin, fantastic, care face ca tot ce se întâmplă să fie ceea ce este pentru binele întregului.

Unitatea și ordinea sunt universale; entropia, dezordinea și hazardul servesc ordinii divine și unității. Fără să fim conștienti, fără să vrem, fără să știm cum și de ce răspundem fiecărui eveniment și fiecarei întimplări așa cum este necesar. Energia curge firesc.

Adesea, însă, noi ne opunem curgerii sale, respingem cursul firesc, vrem să mutăm matca, să schimbăm lucrurile, să punem râul “subtil” al experienței într-o stare nefirească. Până la un anumit punct ni se permite să ne exercităm liberul arbitru. Până la un punct, depunem rezistență în calea curgerii energiei. Și când o facem, ne simțim rău. Când ne opunem curgerii firești a energiei intrăm în stări profunde de stres, de suferință, de incertitudine, de nesiguranță.

Rezistența noastra poate fi identificată prin suferință și stările noastre de rău. Nu acceptam schimbările pe care ni le propune viața. Nu acceptam iubirea, nu acceptăm bucuria și lumina existenței, care curg neîncetat în plan subtil. Ele sunt stările naturale ale Vieții, la fel cum înflorirea este starea naturală a unui pom în primăvară. Rezistența este starea noastră de opoziție la iubire și la bucurie. Rezistența ne aduce stres, boală, nefericire, suferința mentală și întimplări care justifică aceste trairi. Prin rezistență noi parcă am striga: “Nu vrem iubire, nu vrem bucurie, nu vrem pace!”.

Pare absurd, pare imposibil, pare strigător la cer să credem că – de fapt – noi nu vrem exact ceea ce vrem mai mult. Sau ceea ce pare că vrem mai mult. Iubire și bucurie, cine să nu vrea aceste minunății? Cine să fie atit de strident retrograd la iubire și la bucurie, când toată lumea aleargă neîncetat după ele? Totuși, inconstient, noi le respingem. În momentele noastre de suferință respingem iubirea. În momentele de ură, de durere interioară și de rău parcă am spune:“Nu vreau iubire, nu pot accepta aceasta”. Mintile noastre par complet derutate în fața acceptării unor situații de viață, a unor schimbări necesare. Schimbarea devine extrem de stresantă pentru mentalul omenesc. Iubirea ne cere să renunțăm la tot ce-am crezut că este iubirea și să o trăim ca pe-o stare de spirit, ca pe-o permanență, ca pe-o Realitate care cuprinde toate ființele. Rezistența poate fi recunoscută ca o stare de suferință, de stres, sub forma întâmplărilor ce ne apar în cale, a problemelor care nu ne lasăsă dormim noaptea . Rezistența descrie opoziția noastră la schimbare.

A accepta ceea ce se întâmplă înseamnă a-i permite energiei să curgă în ritmul ei natural. A-i permite oricarei schimbări să apară, să se manifeste. A permite unui om să plece, altui om să vină spre noi. A permite unei situații să ne aducă ceea ce avem nevoie. Pe măsură ce ne opunem mai mult unei schimbari, vom fi mai puternic stresați și vom menține în biocâmpul nostru exact ceea ce nu ne dorim.

A renunța la rezistență poate presupune un abandon în Voința Divină, posibil prin renunțarea la ceea ce ne dorim, ca și renuntarea la ceea ce nu ne dorim. O asemenea atitudine înseamnă non-atașament, iar non-atasamentul înseamnă încredere deplină în evenimentele vieții, în umbra cărora Divinul în nemărginita sa inteligență leagă totul așa cum este bine să fie. Dincolo de logica umană obisnuită, care susține că omul “știe”, “poate”, “întelege”, “discerne”,“raționează”, o alta logică – noi spunem divină – dovedește adesea contrariul. Pe ea avem nevoie s-o conștientizăm, s-o observăm și s-o acceptăm pentru ca suferința să ni se diminueze. În concluzie totul este credință și acceptare.

Radu Drăgan

Reclamă