MATERIE ȘI SPIRIT

Spaţiul şi timpul nu sunt altceva decât instrumentele minţii pentru a pune toate lucrurile împreună. Dar ce este acest Univers? Din ce este alcătuită materia? Există cu adevărat spiritul? Ce este spiritul cu adevărat? E şi el o realitate independentă de materie? Atunci, cum de nu putem descoperi spiritul, la fel cum am făcut cu materia?

maxresdefaultFizica, cel puţin, ne-a oferit răspunsul la prima întrebare. Materia e alcătuită din atomi, iar atomii, la rândul lor, sunt alcătuiţi din electroni şi nucleu. Nucleul, la rândul său, e format din protoni şi neutroni. Protonii, de exemplu, sunt formaţi din quarci. Nu vreau să ţin în acest articol un curs plictisitor de fizică, dar pot spune că fizica, în ultimul secol, a făcut nişte descoperiri incredibile privind structura subatomică a materiei. OK, am înţeles că aceasta e materia. Materia de fapt înseamnă o mişcare a elementelor sale componente; nu există nimic static în materie, totul se mişcă.

Dar care este locul spiritului în această lume a materiei? Mai există el? Se află în afara materiei? E separat de materie? Filozofiile spirituale ale lumii, spun că omul are şi spirit, în afară de trupul fizic, care e materie. Dacă are spirit, unde e acesta? Şi cum de spiritul poate supravieţui în lumea materială? Oricum, ştiinţa nu recunoaşte existenţa spiritului, aşa că… Nu ne rămâne decât să ne uităm ce spun marile tradiţii spirituale ale lumii despre el. Mulţi nu l-au înţeles ce reprezintă el exact, aşa că voi încerca să-l explic pe înţelesul tuturor.

Spiritul nu este o entitate separată sau independentă de materie. El nu aparţine nici măcar materiei. El, pur şi simplu, este singura realitate. Materia pare a fi reală, pare a avea substanţă, dar nu este. Să facem un simplu exerciţiu de imagine: să presupunem că spiritul este un ventilator, atârnat pe tavan. Ventilatorul, atunci când nu funcţionează, este format din palete şi este un obiect real. În momentul în care ventilatorul porneşte, paletele se învârt extrem de repede, încât ochiul uman nu mai percepe exact fiecare paletă în parte, ci vede doar o mişcare. Ei bine, această mişcare reprezintă materia. Dacă scoatem ventilatorul din priză, mişcarea se opreşte. Aşadar, mişcarea este total dependentă de ventilator; ea de fapt, nici nu are o realitate proprie, fiind doar o iluzie. Singura realitate e ventilatorul. Deci, şi materia e doar o iluzie. Singura realitate e spiritul.

Energie și materie

Până nu demult s-a crezut că în lumea noastră toate sunt de sine stătătoare, separate şi că lucrurile şi fiinţele nu se pot influenţa reciproc. Ultimele rezultate ale ştiinţei au dovedit exact contrariul: totul este interconectat cu tot şi în mod tainic interdependent.

La începutul anilor ’90, fizicianul rus Vladimir Poponin a uimit lumea ştiinţifică cu experienţele realizate care, ulterior, au devenit de-a dreptul celebre. Respectiv, el a pus într-o eprubetă închisă ADN uman şi fotoni, vrând ca prin această alăturare să afle ce influenţă are ADN-ul uman asupra fotonilor. Astfel din una din eprubete el a extras tot aerul pentru a obţine vid (un spaţiu plin de informaţii şi energie, şi nu gol, cum se credea până recent, în care există fotoni care pot să fie măsuraţi destul de exact cu instrumente speciale). Astfel, în experimentul său, Poponin a constatat la început că fotonii din în vid sunt distribuiţi în eprubetă, aşa cum şi era de aşteptat, în mod dezordonat. Apoi a introdus ADN-ul uman. Şi… stupoare! În prezenţa ADN-ului, particulele de fotoni din vid s-au ordonat într-o formă anume. Concluzia cercetătorului a fost că ADN-ul uman are o influenţă directă asupra fotonilor ordonându-i în forme regulate. Prin extensie, s-a dedus că acest lucru dovedeşte că substanţa din care suntem creaţi, adică ADN-ul, are o influenţă directă asupra particulelor din care este creată lumea din jurul nostru. Faptul este fără precedent în cultura occidentală, în care o astfel de influenţă nu a fost niciodată menţionată şi nicidecum acceptată, ca în cazul culturii orientale. Dar experienţele lui Poponin sunt de netăgăduit tocmai pentru că au demonstrat negru pe alb, că fotonii atomilor se grupează după un model anume în prezenţa ADN-ului uman. Aşa, pentru prima oară, ştiinţa occidentală a demonstrat ceea ce tradiţiile spirituale străvechi spun dintotdeauna, anume că noi suntem parte integrantă din această lume şi că noi o influenţăm în permanenţă prin simpla noastră prezenţă.

Un gol… plin!

Poponin nu s-a oprit însă aici cu experienţele! El a extras apoi din eprubetă ADN-ul uman şi a descoperit un lucru şi mai uimitor: anume că fotonii rămaşi în eprubetă au continuat să se comporte ca şi când ADN-ul uman ar fi fost încă prezent, păstrând ordinea imprimată de acesta. S-a dedus că fotonii şi ADN-ul uman păstrau cumva legătura, deşi fuseseră separaţi fizic de parcă un câmp subtil îi ţinea încă conectaţi. Experienţele au fost repetate de nenumărate ori până când şi ultimul sceptic a fost convins de noua realitate descoperită, anume că ADN-ul uman influenţează lumea din jurul lui. S-a demonstrat astfel că există un câmp cuantic de energie care ne uneşte cu tot ce există în jurul nostru chiar dacă înainte de aceste experienţe se credea că spaţiul care ne înconjoară este gol. Prin experimentele lui, Poponin a demonstrat că acest spaţiu nu este nici pe departe gol ci plin de energie şi informaţie.

Gândul care ucide

Poponin nu s-a oprit însă aici şi şi-a continuat experimentele încercând să afle dacă şi cum sentimentele, gândurile şi credinţele care izvorăsc profund din inima noastră, care sunt de fapt emisii de energie, modifică ADN-ul. Pentru aceasta, el izolat în câte o eprubetă ADN de la diferite persoane. Apoi acestea au fost supuse unor puternice câmpuri emoţionale şi au fost măsurate reacţiile electrice produse la nivelul ADN-urilor respective. Aşa s-a constatat că atunci când este înconjurată de stări de iubire, recunoştinţă, compasiune, bucurie etc. molecula de ADN se dilată, iar lanţurile de ADN se deschid şi se măresc. Când sunt scăldate în sentimente negative (furie, frustrare, stres), molecula de ADN se micşorează şi-şi blochează multe din coduri. S-a dedus că, de aceea, sentimentele negative ne separă de lumea din jurul nostru şi ne deconectează de fluxul miraculos al vieţii. Experimentele au demonstrat însă şi că această blocare poate să fie anulată de îndată ce experimentatorul emite, iarăşi, stări de recunoştinţă, iubire şi fericire. Ulterior, într-un alt experiment, au fost izolate mostre de ADN uman care de data asta au fost plasate la mari distanţe faţă de subiectul-sursă. În timp ce acesta trăia emoţii intense s-a descoperit că mostrele sufereau instantaneu aceleaşi modificări de parcă s-ar fi aflat încă în locul de origine. Timp de 20 de ani experimentele au tot fost repetate sub diferite forme. Concluzia a fost mereu aceeaşi: genele ADN sunt modificate de energiile din exterior. Ştiinţa care se ocupă cu studierea acestor fenomene a fost numită epigenetică.

Emiţători-receptori bipezi

În urmă cu câţiva ani se ştia că partea genetică a ADN-ului adică genele, nu reprezintă decât 10% din ADN. Despre restul de 90% nu se ştia nimic, fiind numit gunoi ADN. S-a trecut însă la studierea detaliată a genelor, la identificarea fiecăreia în parte şi s-a descoperit că genele reprezintă de fapt doar 5% din ADN. Restul de 95% continua să rămână un mister. Contrariaţi, cercetătorii ruşi Vladimir Poponin şi Pjotr Garajajev au emis un posibil răspuns: anume că 95% din ADN este de fapt folosit în procesul de comunicare cu ceilalţi. Moleculele de ADN din organismul uman fac parte dintr-o gamă mult mai largă de semnale biologice, pentru că asigură încărcarea organismului cu energie prin care se realizează regenerarea acestuia celulă cu celulă, moleculă cu moleculă. Prof. dr. Fritz A. Popp (renumit biofizician german) a descoperit şi că o mare parte din această comunicare se realizează prin lumină, prin aşa-numiţii biofotoni. Judecând după importanţa acestora era evident că ADN-ul trebuia să aibă un rol foarte important. Concluzia a fost că noi transmitem informaţii nu doar prin intermediul creierului şi al inimii, ci şi prin intermediul ADN-ului nostru. Tot prin el, putem să şi recepţionăm informaţia pe care apoi o înmagazinăm. Pe scurt, suntem într-o permanentă stare de emisie-recepţie.

Vârtejuri de energie

Fizica cuantică este total diferită de fizica mecanică clasică învăţată de părinţii şi bunicii noştri la şcoală. Potrivit acesteia din urmă, modelul unui atom este reprezentat de un nucleu în jurul căruia gravitează particule fixe de electroni şi protoni. Fizica modernă ştie însă astăzi că nu este vorba despre nişte particule fizice propriu-zise, ci de o concentraţie de energie în diferite zone ale atomului. De nişte unităţi de materie-energie, care conţin informaţie şi energie. Cu cât ne apropiem mai mult de electroni şi protoni şi chiar de nucleul atomului, cu atât acestea par că se… rarefiază. Ceea ce pe vremuri se credea că este format din particule fixe se dovedeşte a fi astăzi construit doar din… vârtejuri de energie. În concluzie, atomul nu are nici un fel de structură fizică, materială! „Materia este, de fapt, o iluzie. Materia doar ne apare ca fiind materie, dar cercetată detaliat cu ajutorul unor microscoape electronice, se dovedeşte clar că este formată doar din energie”, afirmă şi prof. dr. Ervin Laszlo, renumit savant filosof al sistemelor şi teoretician al evoluţiei generale. Prin urmare nu este nici o exagerare să declarăm că nu există materie propriu-zisă, ci doar energie. „În acest Univers nu există materie! – susţine şi prof. dr. James L. Oschman, biofizician şi expert în biologia celulei, de renume mondial. Tot ceea ce ne apare ca fiind fix sau dens, e de fapt energie condensată.” Şi mai interesant este însă că energia unui atom este construită din acelaşi gen de energie din care sunt create gândurile, convingerile şi emoţiile noastre. „Nu suntem altceva decât energie pură care posedă informaţie şi care e integrată perfect în acest sistem macrocosmic”, ne asigură oamenii de ştiinţă. Fizica cuantică ne învaţă astăzi că atomul se transformă singur când se schimbă câmpul său electromagnetic. Asta înseamnă că noi chiar putem să influenţăm orice atom din acest univers, indiferent de timp sau de distanţă, în funcţie de ce energii emitem. Mai rămâne doar să conştientizăm asta şi să învăţăm cum să o facem!

maxresdefault

Sursa http://www.scoalaedu.ro

Interpretarea judecatii de apoi in viziunea lui Scarlat Demetrescu.

  Duhul se intrupeaza pentru a corecta greselile din trecut. Intrupându-se ca om pe pamânt, entitatea spirituala sau duhul îsi duce viata savârsind uneori fapte bune, dar de cele mai multe ori – fapte necugetate. In întelepciunea Ei, Divinitatea a socotit ca nu e bine ca greselile comise de un duh în decursul întruparii sale sa i se înscrie mereu în cartea vietii, pentru ca el are deja acumulate destule crime, minciuni, pasiuni si alte greseli din vietile trecute. Duhul s-a întrupat sa lichideze sau sa corijeze o parte din ele, dar daca se aduna greseli noi în cartea vietii sale, nu va mai putea sa le achite niciodata. Prin urmare, Divinitatea a hotarât ca multe din greselile comise de un om trupesc, în decursul unei vieti, sa fie platite chiar în acea viata.

Prima judecata a duhului are loc în timpul vietii sale terestre. La câteva ceasuri sau zile de la greseala comisa, duhul este chemat sus, în fata unui Tribunal compus din cei trei superiori ai marelui grup din care face parte – grupul german, latin, slav etc. In fata acestui For de prim grad, apar spiritul culpabil si acuzatorul sau. Acuzatorul îsi formuleaza plângerea contra fratelui sau, care i-a adus o critica nedreapta, o pierdere nemeritata, o suferinta nemotivata etc. si cere ca Justitia divina sa-i dea satisfactie. Inculpatul este însotit de dreptasul sau, care a vazut si auzit tot, asistând ca martor al Divinitatii. Vinovatul nu-si poate nega fapta, ci cel mult cauta sa o motiveze, pentru ca patru martori glasuiesc împotriva sa. Astfel fapta este înscrisa în perispiritul gresitului, este cunoscuta de dreptasul sau, de dreptasul victimei si, în plus, e fotografiata în arhiva eterica a Pamântului. Asadar, negarea este imposibila, cel mult acuzatul cauta sa se scuze. Examinând împrejurarile, judecatorii apreciaza gravitatea faptei, iar Legea divina, cerând ca nimeni sa nu se faca judecatorul semenului sau, dicteaza o pedeapsa mai mare ori mai mica.

Catre dimineata, duhurile se coboara în trupurile lor si nici unul dintre ele nu stie ce s-a petrecut în acea noapte, sus în spatiu. Dar în zilele urmatoare, anumite forte executa sentinta asupra culpabilului si el cade greu bolnav, are o pierdere oarecare, ori sufera moralmente din cauza unei actiuni facute contra persoanei sale. Cu alte cuvinte, omul trece prin zile grele, în care sufletul îi este zdruncinat din seninatatea, pacea si multumirea lui.

In general, aceste pedepse nu sunt de lunga durata si nici atât de drastice, încât sa schimbe prea mult destinul. Este ca si cum s-ar tese o pânza si, din timp în timp, un nod apare în urzeala sau batatura si pânza iese cu mici noduri. Cu alte cuvinte, viata îsi urmeaza firul trasat, orânduit dinaintea întruparii duhului, dar în decursul ei intervin lacrimi si suferinte, care sunt fructul greselilor actuale ale duhului. Asadar, în decursul vietii trupesti, duhul se prezinta de multe ori în fata Juriului suprem al marii colectivitati din care face parte, platind greselile comise în aceasta viata.

Dar în fine, ata de pe mosorul vietii s-a terminat, ziua plecarii a sosit si duhul trebuie sa-si paraseasca locuinta de lut. Dupa încetarea vietii terestre, duhul e luat de ghidul sau, urcat în fata celor trei superiori ai grupului sau, care examinându-l sumar, dau o sentinta provizorie, ordonând în ce nivel va locui pe durata sederii sale în spatiu. Dupa aceea e luat de ghid si coborât la suprafata pamântului, pentru a sta o vreme în preajma celor dragi, consolându-i, conducându-le pasii, corectându-i si încurajându-i. Cu aceasta ocazie, el asista la înmormântarea trupului sau, observându-si trupul pe care l-a animat si cu care a gustat toate placerile lumii trupesti. Dupa aproximativ 42 de zile – timp în care se purifica în sferele inferioare – duhul îsi ia zborul si se înalta în nivelul desemnat, conform hotarârii superiorilor grupului sau. Dupa o sedere mai scurta sau mai îndelungata in spatiu, timp în care a luat cunostinta de tot trecutul sau, superiorii sai decid coborârea la o noua întrupare.

 

Guvernatorul Solar da sentinta finala

Pentru desfasurarea acestei judecati, ghidul sau îl prezinta în fata celor trei superiori ai Pamântului, superiorii îngerilor care conduc evolutia globului, cu tot ce se afla pe el. Acest Juriu suprem al Pamântului este prezidat, de la distanta, de Stapânul sistemului solar. Juriul Pamântului examineaza toata viata duhului candidat la reîntrupare – binele si raul facut de el, si examinarea sa este vazuta, auzita si stiuta, chiar în acel moment, de Guvernatorul solar. In fine, Domnul, stând pe tronul Sau solar, pronunta sentinta care este transmisa mental, de la distanta.

Dupa gradul de evolutie al duhului putem spune ca exista doua moduri în care decurge judecata. Daca duhul ce se va întrupa este de un ordin inferior, cei trei superiori ai grupului sau expun fulgerator viata lui umana, faptele luminoase si petele întunecate ale existentei sale. Judecata este audiata de Domnul din tronul Sau solar si de Juriul suprem al Pamântului. Sentinta se da de Domnul si este pronuntata de presedintele Juriului suprem al Pamântului format din trei entitati angelice, înconjurat de 9 asesori si 27 delegati, toti îngeri, apartinând Forului suprem al Pamântului, compus din 39 de sfinte duhuri angelice.

Entitatea candidata la întrupare care apartine unei trepte evolutive superioare, fiind constienta de puterea legilor ceresti si cunoscându-si acum, ca duh – dupa o analiza îndelungata – toate greselile îsi alcatuieste singura planul noii vieti terestre, prin care sa-si achite datoriile sau sa-si repare greselile din alte vieti. Infatisându-se în fata Forului suprem – format din 39 de îngeri, sfinte duhuri ale Adevarului si Domnului suprem si nevazut – duhul decis sa se întrupeze îsi prezinta planul întocmit pentru noua sa viata trupeasca. Stapânul sistemului solar, examinând planul si gasindu-l bun îsi da binecuvântarea, iar Juriul suprem al Pamântului, prin presedintele sau, în numele Celui de sus, pronunta Amin, adica: Sa fie asa precum tu ai dorit. Spiritele inferioare nu au discernamântul necesar întocmirii unui destin nou prin care sa-si achite datoriile si sa repare greselile comise împotriva parintilor, copiilor, fratilor, semenilor. Nu e usor sa alcatuiesti o forma noua de existenta pamânteasca, în care angrenajele sa fie astfel facute încât sa satisfaca, dintr-o data, mai multe exigente, si sa realizeze mai multe reparatii. De aceea, în asemenea cazuri, cele trei sfinte duhuri supreme ale grupului de care apartine duhul examineaza trecutul vietii sale, aduna faptele, le elimina pe unele, le prefera pe altele, pentru a fi reparate cât mai multe din datorii sau suparari si, în fine, din totalul lor alcatuiesc un nou destin, pe care duhul inferior îl primeste, i se supune, cunoscând înalta întelepciune a celor care au examinat si hotarât. Judecata fiind facuta, duhul e coborât de ghidul sau în nivelul cuvenit gradului sau evolutiv si de acum, pâna la viitoarea sa întrupare, face urmatoarele trei lucruri capitale:

îndeplineste misiunea primita de la superiorul grupului sau;

asista la conferintele-lectii ale superiorilor sai, pentru a învata noi taine ceresti;

pregateste viitoarea sa viata pamânteasca, cautând duhurile împreuna cu care se va întrupa, încheind cu ele anumite întelegeri.

Prin urmare a doua judecata se face între doua întrupari ale duhului.

 147-580x386Finalul scolii planetare, urmat de marea alegere

In fine, a treia si cea mai înfricosatoare judecata are loc când s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la scoala planetei noastre. Ea are loc aproximativ dupa 26.000 de ani de existenta pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituala si-a dus existenta când pe pamânt – ca om trupesc, când în Cer – ca om ceresc sau duh spatial. In scurgerea acestui timp, omul a trait sute si mii de vieti. Unele din ele au fost mai bune, altele mai zbuciumate, unele mai întelepte, altele pline de ticalosii. Dar, în fine, legea evolutiei l-a împins mereu mai sus. Timpul trece încet, dar secolele se însira, si iata ca a sosit finalul scolii planetare. Acum se face marea alegere, acum are loc marele examen al acestei existente ciclice de aproximativ 26.000 de ani.

Pentru acest examen, amanuntit si nepartinitor, însusi Guvernatorul solar se coboara din Tronul maririi Sale si înconjurat de Juriul Sau solar, compus din sfintele duhuri angelice solare, vine spre Pamânt si îsi stabileste Judecata în atmosfera fluidica a Lunii noastre. La aceasta Judecata divina asista fara consultare Juriul Pamântului, format din marile entitati conducatoare ale planetei noastre, care de acum nu mai au nici un cuvânt, ele asistând doar ca simpli martori la sfânta si divina Judecata. Unul câte unul, duhurile Pamântului, care au terminat ciclul sederii lor pe aceasta planeta, trec pe dinaintea Domnului si a îngerilor Sai.

Cei care au dus o existenta din bine în mai bine, vor fi condusi de îngerii solari pe o alta planeta, mai avansata, iar cei care au stagnat, din existenta în existenta – opunându-se curentului evolutiv, prin liberul lor arbitru, rau aplicat – vor fi luati de alti îngeri si dusi pe o planeta inferioara a sistemului nostru. Aici duhul lenes se va trezi din toropeala sa si nu va mai ignora legile ceresti si omenesti. Insa, de multe ori, aceste duhuri sunt duse pe un alt soare, dati în primire Guvernatorului altui sistem, pentru a fi repartizati pe una din planetele acelui sistem, de o evolutie asemanatoare cu a Pamântului nostru.

Aproximativ la fiecare 26.000 de ani are loc, în fata divinului nostru Stapân, marea Judecata, de care vorbeste si Sfânta Scriptura.

Prin urmare, pe acest glob terestru, omul trece prin trei feluri de judecati:

– judecatile din timpul unei întrupari;

– judecatile de dupa fiecare întrupare;

– judecata divina de la finele scolii planetare.

Text extras din cartea “Din tainele vietii si ale universului” de Scarlat Demetrescu – editura Emet.

Viața –un teatru de păpuși.

puppet-17924

În interiorul fiecărui om există o infinitate de personaje. Mintea unui om este un teatru de păpuși .O infinitate de măști stau tot timpul pregătite pentru ce va apărea în fața ochilor . În funcție de momentul care vine în întâmpinare ,căutăm pe raft masca corespunzatoare.Dacă mergem la nuntă luăm masca de nuntă, dacă mergem la servici luăm masca de servici, dacă mergem la familia X ne luăm masca tip X și uite așa spunem că ne adaptăm. Dacă ne întâlnim cu Z ne adaptăm ca Z să fie mulțumit pentru că ……e ……. meu, și trebuie să mă port cu el ca atare,…… e rudă cu…… și am nevoie de el ca să……..,este prieten cu ….și poate cândva voi avea nevoie de el. Toate aceste comportamente ne îndepărtează de autenticul din noi ,ne transformă în ceea ce doresc ceilalti să fim.În aceste momente, păpușarul existenței noastre este cel cu care ne întâlnim nu noi.

Ar fi un exercițiu interesant să încercați să fiți voi înșivă în prezența celorlalți să vedeți câți mai rămân în jurul vostru. Cei care vor rămâne în jurul vostru,vor fi doar cei care vă acceptă așa cum sunteți.

ORICE DORIM SA FACEM PENTRU NOI,PUTEM SA FACEM DOAR AZI

Omul ajunge de multe ori la rascruci ale destinului.
In aceste momente majoritatea se precipita ,se sperie ,li se pare ca problema lor este cea mai grava de pe pamant. Nimic nu este mai neadevarat.Inauntrul vostru salasluieste autenticitatea ,cea cu care ati venit la viata,autenticitate care ati pierdut-o dea lungul anilor de viata,pentru ca traim intr-o societate care v-a spus CE,CAND,UNDE sa faceti ceea ce faceti.Viata nu este compusa numai din necesitati fizice si materiale ,mai are nevoie de o componenta pe care multi dintre noi o neglijam,sa ne ingrijim si de sufletul nostru ,de acea parte din noi care se bucura de orice ,acea parte din noi care plange, care iubeste ,care vibreaza la vederea frumusetilor naturii,la sentimentul de iubire ce se indreapta spre noi,la tot ceea ce nu tine de ganduri,framantari ,de falsele probleme existentiale cu care ne confruntam, cum ar fi o casa mai mare, o masina mai noua, un telefon mai performant,si toate cele pe care societetea ni le ofere si cu ajutorul carora suntem intr-un permanent concurs.
V-ati intrebat vreodata de ce tristetea pierderii iubirii unei persoane sau a unui sentiment minunat simtit la un moment dat va doare poate toata viata,iar pierderea unui obiect material se uita dupa scurt timp. In primul caz pierderea e a sufletului,care fiind real este capabil de a simti,pe cand in al doilea caz ne doare doar mintea pentru pierderea noastra.Trairile sufletesti sunt reale,pentru ca dau sentimente reale,simtite de oricare dintre noi.Problema este vartejul din jurul nostru,amalgamul de obiecte care ne bombardeaza din toate partile,incat din cauza lor nu mai vedem esenta existentei.
Omul are capacitati delimitate care sac latente inauntrul lui,are puterea de a face orice isi doreste orice viseaza,e nevoie doar de un pic de libertare ,libertatea de a visa , libertatea de a simti, libertatea de a-si lasa sufletul sa zburde,sa se transforme in fiinta primordiala care are puteri nelimitate de a face bine lui si semenilor lui.
Sunt multe filosofii, multe tehnici prin care omul poate sa se schimbe,sa se transforme in ceea ce i-a fost scris sa fie . Fiecare din aceste tehnici au instructiuni de utilizare ,moduri fixe de executie a procedurilor,miscari studiate ,respiratii studiate,cu aplicabilitate la o multitudine de indivizi.Dar daca nu sunteti unul dintre acei indivizi la care nici una din aceste metode nu functioneaza,ce va ramane de facut?
Imaginea de mai sus va arata tot ceea ce sufletului nostru ii provoaca sentimente,in ea sunt toate starile noastre de care avem parte de a lungul unei existente,noi creem raiul sau iadul in care suntem, mai precis in care am ales sa fim. Pentru ca noi am ales ,noi am cerut .Suna imposibil dar e adevarat Noi alegem locul in care sa fim,ceea ce facem, ceea ce suntem.Cand ne-am nascut ne stiam viitorulne stiam calea in viata,dar de alungul anilor ascultand parerile celorlalti conformandu-ne regulilor din jurul nostru am ajuns sa fim altceva si altcineva.Suntem situati in zona din dreapta a imaginii,nimic nu ne mai merge,ne simtim pierduti ,nu stim ce trebuie sa facem,viitorul ni se pare sumbru.Incepem sa ne gandim la viitor,facem planuri facem scenarii ,ne rugam la Dumnezeu sa ne ajute,sa ne arate ce sa facem,dar nu se intampla nimic.Ca sa se intample ceva trebuie sa uitam viitorul ,sa uitam trecutul,sa intelegem ca viata este compusa numai din prezent.AZI a existat intotdeauna ,in fiecare zi a existentei noastre exista doar AZI, IERI a trecut,MAINE nu a venit,deci ce trebuie sa intelegem ?
ORICE DORIM SA FACEM PENTRU NOI,PUTEM SA FACEM DOAR AZI !!
Cu fiecare Azi construim un Eu nou .
Ce inseamna Azi pentru noi?
Aceeasi rutina zilnica aceeleasi trairi zi de zi,aceeasi seara ,aceeasi dimineata,aceeasi zi.Asta pentru ca noi traim zilnic aceeasi zi.Dar lucrurile se pot schimba ,sa incepem ziua urmatoare de unde se termina cea dinainte,sa incercam ca de la o zi la alta sa facem sa fie o diferenta pe care sa o simtim ,care se va diferenta care se va materializa in existenta noastra.Fiecare din noi are o voce interioara care vorbeste cu el in permanenta ,acel Eu interior care este sufletul,este particica de divinitate din noi ,acea care ne calauzeste.Acea voce sa o lasam sa razbata inafara din carapacea care ne-am creeat-o cu voia noastra prin plafonarile la care noi am optat,pentru ca ne-am indoit de ceea ce ne spune Vocea interioara.

Reclamă

Încetează să:

  • Inceteaza sa-ti petreci timpul cu oameni nepotriviti – Viata e prea scurta pentru a-ti petrece timpul cu oameni care efectiv “scurg” toata fericirea din tine. Daca cineva te doreste in viata lui, cu siguranta iti va face un loc. Inceteaza sa te mai lupti pentru a castiga particica ta in viata altora. Si nu uita ca adevaratii prieteni sunt aceia care iti sunt alaturi atunci cand iti este greu, nu aceia care iti stau in preajma doar cand iti merge bine.
  • Inceteaza sa fugi de problemele tale – Infrunta-le cu pieptul inainte. Nu o sa fie usor, insa cu totii ne lovim de probleme, invatam sa le facem fata, sa ne adaptam, iar la urma urmei acestea sunt cele care ne modeleaza si ne transforma ca fiinte umane.
  • Inceteaza sa te minti pe tine insuti – Poti sa pacalesti pe oricine, mai putin pe tine. Viata ta se va imbunatati vizibil in momentul in care vei avea curajul sa fii sincer cu tine.
  • Inceteaza sa pui nevoile tale pe ultimul loc – Cel mai dureros lucru, este sa te pierzi pe tine insuti, atunci cand iubesti pe cineva in mod excesiv si uiti ca si tu esti o persoana speciala. Sigur ca da, ajuta-i pe altii, dar ajuta-te si pe tine. Fa ceea ce-ti doresti sa faci cu pasiune de mai mult timp.
  • Inceteaza sa fii altceva decat ceea ce esti – Una din cele mai grele incercari din viata, este sa fii ceea ce esti, intr-o lume care incearca sa te faca sa fii ca toti ceilati. Cineva intotdeauna va fi mai dragut, mai destept, cineva intotdeauna va fi mai tanar, dar acestia niciodata nu vor fi ceea ce esti tu. Nu te schimba doar pentru a fi pe placul celorlalti. Fii tu insuti si vei atrage in viata ta oamenii care te vor aprecia cu adevarat pentru ceea ce esti!
  • Inceteaza sa te mai agati de trecut – Nu poti incepe un nou capitol in viata ta, daca continui sa recitesti la infinit ultimul capitol la care ajunsesei.
  • Inceteaza sa-ti mai fie frica sa faci greseli – A face ceva cu greseli, inseamna de zece ori mai mult decat a nu face nimic.
  • Inceteaza sa te invinovatesti pentru greselile din trecut – Putem sa ne indragostim de persoana nepotrivita si sa suferim din cauza greselilor, insa indiferent cat de rau merg treburile, un lucru este sigur, greselile ne ajuta sa gasim persoana potrivita si sa identificam acele lucruri care conteaza pentru noi.
  • Inceteaza sa incerci sa cumperi fericirea – Multe lucruri pe care ni le dorim sunt costisitoare. Adevarul este insa, ca lucrurile care ne aduc bucurie cu adevarat in viata, sunt total gratuite – dragostea, zambetele si investirea energiei in pasiunile noastre.
  • Inceteaza sa cauti pe cineva, pentru a fi fericit – Daca nu esti fericit cu ceea ce regasesti in interiorul tau, nu vei putea fi fericit pe termen lung cu nimeni altcineva. Trebuie sa inveti sa te iubesti pe tine si sa ajungi la un echilibru interior, inainte de a putea impartasi o experienta similara impreuna cu un partener.
  • Inceteaza sa stai fara sa faci nimic – Nu gandi prea mult, in caz contrar vei sfarsi prin a crea o problema care nici nu era acolo. Dar nici nu sta indiferent, nu poti schimba ceea ce refuzi sa confrunti. Evalueaza situatiile si ia decizii decisive. A face progrese implica intotdeauna si niste riscuri pe care trebuie sa ti le asumi. Dar trebuie sa mergi inainte.
  • Inceteaza sa gandesti ca nu esti pregatit – Nimeni nu se simte niciodata 100% pregatit cand apare o oportunitate. Pentru ca majoritatea marilor oportunitati care apar in viata, ne forteaza sa iesim din zona noastra de confort, ceea ce inseamna ca nu vom ne vom simti niciodata in totalitate confortabil la inceput.
  • Inceteaza sa intri in relatii din motive gresite – Relatiile trebuie alese cu intelepciune. Mai bine sa fii singur, decat intr-o companie nepotrivita. Nu trebuie sa te grabesti. Daca ceva ti-e menit se se intample, se va intampla cu siguranta, la momentul potrivit, cu persoana potrivita, pentru cel mai bun motiv.
  • Inceteaza sa refuzi noi relatii, doar din motivul ca cele vechi nu au mers – In viata vei realiza ca exista un scop pentru care intalnesti anumite persoane. Unele te vor testa, altele te vor folosi, iar altele te vor invata. Dar cel mai important, unele vor scoate tot ceea ce e mai bun din tine.
  • Inceteaza sa concurezi cu ceilati – Nu-ti mai face griji pentru ceea ce altii fac mai bine decat tine.Concentreaza-te pentru a te depasi pe tine, putin cate putin, zilnic. Succesul este o lupta cu tine insuti.
  • Inceteaza sa-i invidiezi pe altii – Gelozia este arta de a contoriza succesele altor, in loc sa te bucuri de ale tale.
  • Inceteaza sa te plangi si sa te compatimesti – Anumite intorsaturi bruste in viata sunt menite sa-ti schimbe traiectoria intr-o alta directie, care in cele din urma se va dovedi a fi mai buna pentru tine, decat cea actuala.
  • Inceteaza sa fii suparat pe ceilalti – Nu-ti trai viata cu ura sau ranchiuna in suflet. Vei sfarsi prin a-ti face mai mult rau tie, decat celorlalti. Iertarea este raspunsul, elibereaza-te si gaseste-ti linistea.
  • Inceteaza sa permiti altora sa te coboare pana la nivelul lor – Refuza sa-ti cobori standardele pentru a te acomoda celor care nu vor sa creasca.

Si aici mai adaug o vorba a lui Nietzsche: Cu cat te inalti mai mult, cu atat pari mai mic in ochii celor care nu pot sa zboare…

  • Inceteaza sa pierzi timp dand altora explicatii – Prietenii adevarati nu au nevoie de explicatii, iar “inamicii” oricum nu te vor crede. Fa ceea ce crezi in inima ta ca este corect sa faci!
  • Inceteaza sa te mai invarti in jurul cozii si sa faci aceleasi lucruri la infinit – Momentul pentru a trage are adanc in piept este mai ales atunci cand consideri ca nu ai timp de asa ceva. Daca vei continua sa faci ceea ce faci, vei continua sa primesti ceea ce primesti. Uneori trebuie sa te distantezi, pentru a vedea lucrurile clar.
  • Inceteaza sa desconsideri lucrurile mici – Bucura-te de lucurile marunte, pentru s-ar putea ca intr-o sa te uiti inapoi si sa realizezi cat de importante erau. Cea mai buna parte a vietii tale se va regasi in neinsemnatele momente pe care le-ai petrecut zambind alaturi de o persoana draga.
  • Inceteaza sa incerci sa faci totul perfect – Lumea reala nu recompenseaza perfectionisti, ci mai degraba persoanele care duc lucurile pana la capat, chiar daca totul nu a fost realizat perfect.
  • Inceteaza sa mai alegi doar calea cea mai usoara si fara obstacole – Viata nu e usoara, mai ales cand iti propui sa realizezi ceva care sa merite si sa conteze. Nu alege calea cea mai usoara. Fa ceva extraordinar.
  • Inceteaza sa dai impresia ca totul este bine, atunci cand nu este asa – E normal ca uneori sa te copleseasca o anumita situatie. Nu trebuie sa te prefaci ca esti puternic tot timpul, si nici nu trebuie sa lasi impresia mereu ca totul este in regula. N-ar trebui sa te gandesti la ce ar zice ceilalti despre tine in astfel de situatii, iar daca simti nevoia sa plangi, da-ti voie. Uneori e mai sanatos sa versi o lacrima, decat sa tii in tine. Cu cat iti dai voie mai repede sa te exteriorizezi, cu atat mai devreme vei putea zambi din nou.
  • Inceteaza sa invinovatesti pe altii de problemele tale – Masura in care iti veti implini visele, este aceeasi masura cu care iti asumi responsabilitatea existentei tale. Atunci cand ii invinovatesti pe altii pentru probleme tale, de fapt nu vrei sa-ti asumi nicio responsabilitate si le dai altora putere asupra unei parti din viata ta.
  • Inceteaza sa incerci sa insemni totul pentru toti – Asa ceva este aproape imposibil, iar incercarea nu face decat sa te consume inutil. Dar facand o singura persoana sa zambeasca, poti schimba lumea acesteia. Nu e intregul univers, dar e universul ei. Asa incat, restrange-ti focusarea.
  • Inceteaza sa te ingrijorezi prea mult – Ingrijorarea nu va scapa ziua de maine de poveri, dar va alunga bucuria de astazi. O cale de a afla daca este un motiv intemeiat sa ne ingrijoram, este sa ne intrebam: “Va conta acest lucru peste un an? Dar peste trei? Dar peste cinci?” Daca nu, atunci nu este niciun motiv de ingrijorare.
  • Inceteaza sa te mai gandesti la lucruri de care ti-e teama ca se vor intampla – Concentreaza-te pe ceea ce vrei sa se intample, nu pe ceea ce nu vrei sa se intample. Gandirea pozitiva este unul din ingredientele cheie al oricarui succes. Daca te trezesti in fiecare dimineata gandindu-te ca ceva minunat ti se va intampla, si daca esti foarte atent la ceea ce se intampla in jurul tau, deseori vei constata ca intr-adevar se intampla ceva.

Inceteaza sa fii nerecunoscator – Indiferent cat de bine sau rau consideri ca iti este, fii recunoscator in fiecare dimineata. Cineva, undeva, lupta cu disperare pentru soarta lui. In loc sa te concentrezi pe ceea ce nu ai, mai bine incearca sa te gandesti si sa apreciezi ceea ce ai, iar altii nu au.}
image

Sinele Suprem şi corpul de lumină

147-580x386

Cu toţii sîntem înzestraţi cu un Sine Suprem. Acesta este o prezenţă cu care sîntem conectaţi în permanent. Ne gîndim că suntem separaţi de el, însă în realitate nu este aşa. Cercetările recente întreprise la U.C.L.A de către Valerie Hunt dovedesc faptul că toţi avem un „corp de lumină”, o energie care este mult mai puternică şi mai elevată decît propriul nostru corp fizic. În timpul unui experiment în care foloseau un electromiograf pentru a măsura energia electromagnetică conţinută în muşchi, cercetătorii au descoperit accidental că, înainte de a ataşa electrozii corpului şi muşchilor, electromiograful depista un cîmp electromagnetic în afara corpului fizic. Au descoperit că întregul corp este împrejmuit cu energie şi această energie este mult mai mare decît cea a corpului fizic. Corpul nostru biologic are o natuă electromagnetică. Activitatea undelor cerebrale la o persoană obişnuită este între 0 şi 100 de cicluri pe secundă (cps). Muşchii în general au 225 cps, iar inima în general este de 250 cps. Cîmpul energetic din afara corpului are diferite frecvenţe, depinzînd de la persoană la persoană sau de gîndurile pe care le emitem. Frecvenţa medie a unei persoane care este focalizată în special pe lucrurile materiale şi pe lucrurile obişnuite de zi cu zi este de 250 cps, deci o frecvenţă egală cu cea a inimii. Cercetătorii au examinat apoi mediumii şi pe cei care sînt capabili de a vindeca prin puteri paranormale şi frecvenţa lor de vibraţie a fost estimată de la 400 la 800 cps. În fine, au facut aceste măsuratori şi pentru mistici, acei oameni care işi trăiesc în mare parte viaţa ghidaţi de Sinele Suprem, şi care deţin un control perfect asupra gîndurilor lor. Au constat că frecvenţa lor de vibraţie era mai mare decît limita maximă a echipamentului (20.000 cps) aşa că au construit un echipament nou şi astfel au descoperit că misticii aveau în medie o frecvenţă de vibraţie de 200.000 cps în cîmpul energetic din jurul corpului !!!

Cînd corpul energetic funcţionează la 200.000 cps, boala nu ne mai poate atinge. Pentru ca boala să existe, ea trebuie să funcţioneze cu vibraţii mai joase. Astfel pot apărea miracole, vindecări subite. Se spune în Biblie că atunci cînd ne rugăm, este necesar să credem cu toată tăria în Dumnezeu. În acele momente, frecvenţa de vibraţie se ridică foarte mult şi astfel pot apărea miracolele.