Legea bumerangului – dupa faptă și răsplată

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.
De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească.
Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Neînţelegerile într-o relaţie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia .
Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.
Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere.
Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună…

Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boală.
Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor.
Când NU vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dumneavoastră să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dumneavoastră o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi.
Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dumneavoastă înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.

Lazarev

Reclamă

Reclame

Furtul timpului.

ku-bigpic

Una din cele mai de preț avuții pe care le are omul este timpul.

Timpul are o dimensiune relativă,fiecare om are timpul lui,timp din care o parte îl împarte cu ceilalți,o parte îl ține pentru el ,dar cea mai mare parte din el este furat.

Când omul face o acțiune cu care nu este împăcat sufletește, perioada de timp pe care o folosește i se pare foarte lungă,intervine o oboseală,un consum fizic,mental și energetic substanțial și o lipsă de împlinire și satisfacție. Activitățile de genul acesta lasă liber cuvintelor: „Acest lucru mi-a mâncat un an din viață”

Când omul face o acțiune cu bucurie ,cu pasiune ,pe lângă faptul că timpul trece foarte repede ,ușurința cu care duce la final acțiunea îl fac să exclame : „Am mai câstigat un an din viață!”

Dar mai apare un fenomen  pe care omul nu îl ia în considerare,timpul care îi este furat .

Avalanșa de tehnologie ,toate produsele de orice natură ar fi ele care apar necontenit în jur ,care  creează  dependență,

și pe care dacă am sta și am analiza un pic la rece ,am observa că ne transforma din oameni în mașini, ne creează automatisme în gândire , ne întăresc convingerea falsă că fără ele viața ar fi împosibil de trăit.Publicitatea ,mass-media,toate mijloacele de informare ne răpesc din timp  și ne dau o falsă senzație de împlinire .

Nu e de vină nimeni pentru asta ,decât noi ,noi suntem ceicare acceptăm să ne cedăm din timpul nostru orgoliului nostru,competiției de mai mult ,mai mare,mai nou ,mai. mai. mai ……….. .Eu acuma propun o întrebare simplă la care fiecare ar fi bine să încerce acolo în străfundul lui să-și găsească răspunsul.

CE E IMPORTANT ÎN VIAȚĂ? CÂT TIMP AVEM SAU CUM ÎL FOLOSIM? În fond și la urma urmei

FIECARE ESTE PROPRIETARUL PROPRIULUI LUI TIMP.

Radu Drăgan