Psihometria – arta de dincolo de trup

Deseori, fiecare dintre noi suntem influențați de oameni şi evenimente, într-un mod subtil, care, de multe ori, este foarte intens. Fiecare eveniment şi persoană care „intră” în viaţa noastră au potenţialul de a o influenţa, adăugându-se „culorii” şi minunăţiei experienţelor noastre.

De multe ori, în anumite momente ale vieții, avem percepții subtile care influențează modul în care ne comportăm, șirul gândurilor și reacțiile pe care le avem. Vin, fără să știm, chiar în urma contactului cu anumite obiecte cu care intrăm în relație. Fiecare dintre noi avem într-o măsură mai mare sau mai mică percepții subtile, însă mulți dintre noi ne-am obișnuit să le negăm, sufocați de viziunea materialistă asupra vieţii. Cu toţii am trăit experienţe în care am simţit ceva sau „am ştiut” ceva, dar i-am găsit acestui ceva o explicaţie logică, l-am neglijat sau chiar l-am reprimat cu totul. Am refuzat să-l recunoaştem, deoarece am fost învăţaţi că numai ceea ce trăim prin cele cinci simţuri este real. L-am pus pe seama unui detaliu din vocea persoanei, din limbajul corporal sau a oricărui indiciu exterior care s-ar fi putut datora percepţiei prin unul dintre cele cinci simţuri.

Fiinţa omenească prezintă o sensibilitate ce depăşeşte cu mult ceea ce de regulă ni se înfăţişează şi ceea ce ne imaginăm. Practica yoga trezește și amplifică aceaste capacitați, care în mod obișnuit nu sunt folosite în societatea noastră. Fiecare fiinţă deţine capacităţi parapsihologice. Dacă, datorită practicii yoga, am avut vreodată o trăire de natură parapsihologică, o putem avea încă o dată şi încă o dată şi tot aşa. Dacă am avut vreodată o intuiţie sau o informaţie despre o persoană pe care nu o cunoşteam, atunci putem spune deja că avem capacităţi parapsihologice. Dacă ne-am întors spre în spate brusc atunci când cineva ne priveşte dintr-acolo, aceasta se petrece doar pentru că avem capacități de recunoaștere subtilă.

Impresiile parapsihologice apar într-o diversitate de forme. Poate fi pur şi simplu o bănuială, o senzaţie vagă în legătură cu un eveniment iminent, dar poate fi şi o intuiţie fulgerătoare. Poate apărea sub forma unui semnal auditiv, ca şi cum cineva ne-ar vorbi, sau poate fi ca o voce interioară, ceva ce auzim în interior. Poate veni prin intermediul unei viziuni sau a unui vis.
Unele persoane simt chiar anumite mirosuri sau gusturi ce le favorizează apariţia unei intuiţii cu ajutorul căreia îşi pot soluţiona unele probleme şi evenimente stringente.

Ființa noastră emite şi absoarbe continuu energie, creând câmpuri energetice interactive. Ființa umană posedă un mecanism extraordinar, asemănător cu o antenă extrem de complexă. Emite sunet, lumină, produce electricitate, magnetism, electromagnetism, dar şi alte forme de energie. Are, de asemenea, capacitatea de a reacţiona în prezenţa altor câmpuri energetice.

Una dintre formele specifice clarsenzitivităţii este psihometria. Psihometria reprezintă captarea intuitivă, telepatică a anumitor informații care sunt asociate și determinate de prezența unor obiecte în care au fost înmagazinate energii subtile modulate.

Atingând un obiect sau o persoană, ori aflându-ne într-un anumit loc, primim diverse informaţii, altfel decât prin intermediul simţului tactil. Totuşi, acest simţ devine ca o „punte” care uneşte percepţia senzorială obişnuită cu una intuitivă.
Astfel energizate și încărcate, toate obiectele din jur joacă atunci rolul de agenți „vii”. Prin impactul lor (ce survine promt prin rezonanță în funcție de frecvența noastră predominantă) ele comunică aurei noastre energii specifice datorită consonanței ce apare, și transmit aproape instantaneu receptorilor subtili opiniile, stările, gândurile și dorințele emițătorilor.

Există, în esenţă, două tipuri de amprente energetice care se găsesc în obiecte sau în anumite locuri. În primul caz este vorba despre o amprentă personală, pe obiect fiind imprimate informaţii în legătură cu experienţele unui individ sau a unui grup de indivizi, care au avut loc într-un anumit moment, sau care s-au repetat ulterior, ca un şir de experienţe asemănătoare. În al doilea caz, este vorba despre o amprentă formată din amprente cumulative sau de grup, şi, în această situaţie, recepţionăm impresii despre toţi cei care au atins sau manipulat obiectul, sau despre toţi cei care au trecut printr-un anumit loc, eventual chiar au trăit acolo. Acest tip de amprentă este cel care îngreunează „citirea” unui obiect vechi. Imaginile pot fi atât de numeroase şi diverse, încât nu se pot trage concluzii clare. Totuși există posibilitatea, așa cum vom vedea, de a acționa un fel de selector interior.

În cazul decodificării energiilor subtile-informații acumulate în obiecte, se realizează o receptivitate specială față de faptele înmagazinate ca energii subtile, şi care sunt precis asociate unui obiect, după următoarele legi:

Legea caracterului recent sau a priorităţii în timp: evenimentele cele mai recente, care sunt legate de istoria unui obiect, au mai multe șanse să fie percepute prin percepție extrasenzorială, deoarece acestea sunt primele.
Legea frecvenței: atestă că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi, cel mai probabil, în special evenimentele care s-au produs frecvent în istoria unui obiect.
Legea puterii de impregnare: arată că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi mai întâi evenimentele impregnate ca energii subtile care au exercitat în timpul manifestării lor o impresie emoțională deosebit de intensă asupra persoanei prin intermediul căreia s-a produs impregnarea.

Psihometria este de trei tipuri:
• psihometria obiectului
• psihometria locului
• psihometria persoanei.

Psihometria obiectului este, cel mai probabil, cea mai frecvent întâlnită şi este forma pe care o recunoaşte majoritatea oamenilor. Orice obiect are propria sa energie şi este „amprentat energetic” de către posesorul lui într-un mod unic. Cel mai adesea, contactul cu obiectul, în scopul de a citi amprentele se face într-unul dintre modurile următoare:
• ţinându-l în mâini
• lipindu-l de frunte şi/sau de faţă
• lipindu-l de zona gâtului
Amprentarea obiectelor poate fi intenţionată sau accidentală. Un exemplu de amprentare intenţionată a obiectelor este fabricarea de talismane şi amulete sau obiecte încărcate de către ghidul spiritual, acestea fiind amprentate cu o anumită energie pentru a obţine un anumit efect precis.

Psihometria locului se bazează pe existența unei energii proprii unui anumit loc, unde s-au petrecut diferite situații.
De exemplu, atmosfera de veneraţie şi calm din biserici, temple, locuri de meditaţie. Chiar şi numai intrând într-un asemenea loc, te simţi mai relaxat. Ele uşurează atingerea acelor stări pe care le numim „stări modificate de conștiință”.

Multe aşezăminte religioase au fost amprentate de către sfinţi şi de către oameni pioşi, în mod natural, şi nu neapărat conform unui plan. Ele s-au încărcat cu energia unei persoane doar prin faptul că au făcut parte din viaţa acesteia. Încăperile în care am petrecut cel mai mult timp, poartă cele mai puternice amprente. Cineva care intră pentru prima dată în casa noastră ar trebui să poată stabili cu uşurinţă în care cameră sau camere vă petreceţi mai puţin timp.
Locurile legate de evenimente intens emoţionale sunt cel mai puternic amprentate. Multe dintre casele „bântuite” nu sunt de fapt bântuite de fantome, ci păstrează urmele lăsate de evenimentele petrecute în viaţa foştilor locatari. În unele situații, așa zisul „spirit” care „bântuie” casa, constă în amprentele foştilor locatari. De aceea, unele case îţi dau un sentiment plăcut şi primitor, iar altele nu.
Tot din acelaşi motiv, trebuie să treacă un timp pentru a ne simţi în largul nostru atunci când ne mutăm într-o altă casă. Mobila şi prezenţa noastră trebuie să anuleze amprentele anterioare. Când spiritul nostru începe să umple locul, el începe să se simtă cu adevărat acasă. Amprentăm astfel spaţiul şi obiectele din el cu propriile noastre energii emoţionale.

Psihometria persoanei se bazează pe existenţa unei energii proprii individului. Aşa după cum fiecare dintre noi are amprente digitale proprii şi unice, tot aşa avem şi un câmp energetic unic. Fiecare fiinţă se foloseşte de psihometria persoanei. Se petrece destul de des să ne dăm seama de dispoziţia cuiva fără a-i fi vorbit. Atunci când facem cunoştinţă cu cineva putem simţi imediat atracţie sau repulsie. Poate că nu ştim din ce cauză apar aceste impresii, dar, adeseori, ele sunt destul de puternice.
Capacitatea de a te acorda la o persoană şi de a-ţi da seama ce se petrece cu ea reprezintă numai o parte din ceea ce putem face în cadrul acestei forme de psihometrie. Ea poate fi folosită în activitatea de vindecare sub mai multe aspecte. Poate lua, de exemplu, forma unei clarviziuni radiologice sau se poate concretiza în tehnici de vindecare empatică.
Mai poate fi folosită pentru a determina punctele vulnerabile sau punctele forte ale organismului şi câmpul energetic din jurul acestuia.
Emisiile energetice subtile care provin de la persoane în stare de dinamizare superioară, intensă, angrenează, prin rezonanță o energie corespondentă cosmică mare, și dau naștere, datorită frecvenței lor de vibrație înalte, unei transmisii copleșitoare și rapide, care va genera totodată reprezentări vii și semnificative.

Un obiect personal sau un anumit loc este mai ușor de perceput în subtil, dacă este încărcat cu emoţiile unei persoane, respectiv cu emoţiile datorate evenimentelor petrecute în acel loc.
Intensitatea emoţiei în legătură cu un obiect sau cu un loc determină în mare parte cantitatea de informaţie ce se poate păstra pe acel obiect sau loc, şi care poate fi percepută.
Procesul de acordare cu un anume obiect sau loc şi cu energia asociată seamănă în mare măsură cu derularea înapoi şi recitirea unei benzi magnetice.
Adeseori, reproducerea evenimentelor imprimate pe obiect poate fi foarte exactă şi fidelă. Informaţiile obţinute în acest fel pot fi de mare ajutor. Totuşi mesajele pot fi influenţate de personalitatea individului care le recepţionează şi pot conţine doar informaţii parţiale. De asemenea, mintea, atunci când intervine activ pe perioada recepției, influențează autenticitatea traducerii senzațiilor.

Explicația fenomenului psihometric este cât se poate de simplă. Așa cum se știe, fiinţa umană, dar şi orice obiect, este asemănătoare cu o antenă complexă.
Orice situație, fenomen care interacționează cu noi sau cu un obiect, reprezintă o undă de energie care, de îndată ce vine în contact cu acel focar (om, obiect, particulă), este apoi reflectată de acel centru focar, după legile binecunoscute ale reflexiei. Aceste radiații care sunt astfel reflectate, transportă cu ele informații legate de acea situație și acel focar. Aceste informații acoperă toate domeniile percepției: miros, gust, văz, tactil, auz. Aceste informaţii se înregistrează ca un fel de clișeu în sfera astrală, alcătuind memoria planetară, parte a memoriei cosmice. Acolo, în memoria planetară, chiar și cele mai neînsemnate fapte ale oricărei existențe sunt fidel și pentru totdeauna înregistrate în această tainică sferă astrală, la nivelul lui AKASHA TATTVA. Astfel, aceste înregistrări se prezintă într-o formă sintetizată, sublimată, resorbită la nivelul lui AKASHA TATTVA.
Chiar dacă aceste informații sunt accesibile oricui, oricând, fiecare putând fi receptiv la radiațiile subtile ce provin din sfera astrală, totuși, obiectul sau persoana care a produs acel fenomen (situație) se află deja într-o stare foarte bună de rezonanță cu acea înregistrare subtilă.

Persoana care dorește să aibă o percepție psihometrică, intră în contact cu acel obiect, care reprezintă pentru el un fel de „cutie rezonantă” (rezonator specific), și astfel, el se acordează mai ușor pe frecvența specifică a acelei înregistrări din sfera astrală.
Este, de asemenea, important să ne autoprogramăm voința astfel încât să se declanşeze un acord fulgerător pe frecvența de vibrație pe care vin acele informații. În plus, dacă într-o asemenea situație avem o intensă și profundă aspirație de a ști, a simți, a vedea, a trăi, a cunoște ceea ce a fost cândva, în trecut (și care acum, fără îndoială, se află „înmagazinat” în memoria universală ce există în AKASHA), este cu atât mai bine pentru reușita acestei acțiuni, deoarece, întotdeauna, direct proporțional cu dorința noastră și cu gradul de purificare și elevare a conștiinței, vom avea mai ușor posibilitatea de a decodifica aceste informații, care ne vor apare în final sub forma mai mult sau mai puțin combinată a unor imagini, trăiri, viziuni, gusturi, mirosuri etc.

Tradiţional, creierul a fost descris ca având două posibilităţi de cunoaştere, fiecare bazată pe funcţiile uneia dintre cele două emisfere. Recent a fost luată în consideraţie o a treia cale de cunoaştere, plecând de la premisa că este posibilă funcţionarea unitară a emisferelor. Aceasta este o funcţionare de tip hologramă, care transcende metodele tradiţionale ale „cunoaşterii”.
Teoria hologramei îmbogăţeşte şi lărgeşte ideile tradiţionale despre funcţionarea creierului. Ea oferă o explicaţie fenomenelor care, cândva, au fost luate în derâdere. Nu neagă ceea ce ştiam deja despre creier, ci detaliază modul în care cunoaştem şi, mai important, cum putem percepe şi cunoaşte chiar mai mult. Acest mod de operare a hologramei este cel care dă o explicaţie capacităţii omului de a avea revelaţii mistice şi de a experimenta fenomene paranormale. Totul este interconectat, iar o parte din noi ştie acest lucru – cel puţin în unele momente.

Când dobândim un grad mai înalt de conştientizare şi învăţăm să depăşim modul nostru obişnuit de gândire, deci când ne folosim ambele emisfere cerebrale, dobândim o mai mare capacitate de a ajunge la percepţii holografice. Ne putem acorda la ceea ce este departe de noi, dar care are legătură cu noi. Putem ţine în mână un obiect şi putem conştientiza ceea ce cândva a avut o legătură cu el. Această funcţionare holografică a creierului este mai intuitivă şi se produce dincolo de perspectivele convenţionale asupra spaţiului şi timpului.
În lumea occidentală, oamenii au emisfera stângă dominantă, fapt dovedit prin aceea că adesea, noi suntem excesiv de logici în modul de abordare a vieţii. Negăm sau minimizăm latura mai intuitivă sau mai creativă a sinelui nostru, care este controlată, în principal, prin activitatea emisferei drepte, şi, de aceea, trebuie restabilit echilibrul între emisfere. Implicarea în meditaţie sau în activităţi creative stimulează funcţionarea emisferei drepte, ajutând la echilibrarea laturii logice din noi. Dacă facem acest lucru, percepţiile holografice se declanşează automat, începem să avem experienţe transcendentale, experienţe care sunt dincolo de cele cinci simţuri fizice. Se trezesc în noi percepţii parapsihologice naturale.
Acesta este încă un motiv pentru care este important să recunoaştem trăirea oricărei experienţe mistice sau parapsihologice. O astfel de experienţă dovedeşte existenţa celei de-a treia modalităţi de funcţionare a creierului, încurajând totodată o astfel de funcţionare. Este o modalitate de funcţionare pe care, cu cât mai mult o recunoaştem, ajungem să o cunoştem şi o folosim tot mai mult, cu atât, pentru noi, ea devine mai puternică.

Dezvoltarea psihometriei are mai multe avantaje:
• Ne trezește intuiția
• Ne învaţă să tratăm cu atenţie şi respect ceea ce simţim
• Începem să fim mai conştienți de lucrurile mărunte din viaţa noastră
• Ne ajută să ne recunoaştem şi să ne supraveghem mai eficient reacţiile în raport cu oamenii, cu viaţa, în general
• Ne facilitează contactul cu alte dimensiuni
• Ne ajută să ne concentrăm asupra unor amănunte altfel uitate şi să ni le aducem aminte
• Ne ajută să ne deconectăm de la nivelul obişnuit al conştientului sau să-l depăşim pentru a ne deschide calea spre posibilităţi mai înalte
• Ne amplifică încrederea în percepțiile și existența lumilor subtile, prin verificarea corectitudinii percepției.

Clarsenzitivitatea este capacitatea de a culege „impresii” de la oameni, obiecte, locuri. Dacă putem răspunde prin „da” la oricare dintre întrebările care urmează, înseamnă că avem într-o anume măsură dezvoltată capacitatea clarsenzitivă. Cu cât răspundem de mai multe ori prin „da”, cu atât această facultate este mai puternică. Indiferent de cât este de puternică sau de slabă, orice capacitate poate fi dezvoltată şi perfecţionată în folosul practicării psihometriei.

1. Aţi simţit vreodată privirea cuiva îndreptată asupra dumneavoastră fără ca, de fapt, să vedeţi acest lucru sau într-un moment în care eraţi practic singur?
2. Aţi simţit vreodată prezenţa cuiva înainte de a-l vedea cu adevărat?
3. Aţi trăit vreodată o experienţă de tip „deja vu” sau „am mai fost aici”?
4. Există încăperi sau oameni care vă fac să vă simţiţi mai bine sau mai puţin bine?
5. Aţi sesizat vreodată dispoziţia reală a iubitului sau a unui prieten fără a avea o comunicare verbală?
6. Vă treziţi cu uşurinţă contaminat de dispoziţiile altora?
7. Sunteţi în stare să spuneţi dacă vă place sau nu cineva, în momentul în care faceţi cunoştinţă?
8. Vi s-a întâmplat vreodată să intraţi într-o încăpere şi să simţiţi, fără ca cineva să vă spună, că acolo s-a petrecut ceva (cum ar fi o ceartă sau o încăierare) înainte de sosirea dumneavoastră?
9. Vi se potriveşte expresia: „Ştie să se poarte cu un animal”?
10. Când faceţi cunoştinţă cu cineva, puteţi spune ce fel de copilărie a avut?
11. Sunteţi o persoană pentru care atingerea este importantă?
12. Ați avut contact cu alte dimensiuni în meditație sau în alte forme de practică yoga?

Pentru mulţi oameni, psihometria este una dintre capacităţile parapsihologice cel mai uşor de dezvoltat. Oricine poate să şi-o dezvolte cu uşurinţă şi o poate folosi pentru a-şi şlefui şi rafina toate celelalte percepţii de natură parapsihologică. O bună practică a psihometriei presupune precizie. Prin simţul tactil (fizic sau subtil), poţi deveni conştient de evenimentele legate de un obiect sau de persoanele care au mânuit ori au posedat obiectul.
Impresiile pot căpăta o diversitate de forme, dar toate apar în urma contactului fizic între psihometrist şi obiectul sau persoana la care acesta se acordează. Adesea, vor fi receptate mai întâi acele impresii care se datorează celor mai recente evenimente sau cele având cel mai puternic impact emoţional, dar lucrurile nu se petrec neapărat astfel.

Cele mai obişnuite tipuri de impresii sunt următoarele:
• impresiile fizice, prin intermediul simțurilor
• impresiile emoţionale
• impresiile astrale
• impresiile mentale

Impresiile fizice care apar sunt de mai multe feluri. Putem simţi o furnicătură, o jenă, o modificare de temperatură în trup sau în obiect. Trebuie să fim conștienți în timp ce ţinem obiectul, care dintre părţile trupului nostru se manifestă în acel moment printr-o senzaţie. Simţim undeva vibrații? Adesea aceste impresii oferă indicii asupra unor reacții de natură fizică ale posesorului obiectului.
Mulţi oameni vor simţi la început modificări de temperatură atunci când ating prima dată obiectul, acesta dând impresia că a devenit fierbinte sau rece, ceea ce oferă un punct de plecare. Este ca şi cum ai da mâna cu cineva pentru prima dată. Faptul că strângerea de mână este fără vlagă sau este puternică îţi oferă o primă impresie despre persoană. În psihometrie este la fel. Trebuie să fim atenți la ceea ce simţim atunci când atingem pentru prima dată obiectul sau persoana.

Impresiile auditive, care îmbracă şi ele o mulţime de forme. Deşi nu prea frecvente, ele apar totuşi. Acest lucru depinde, adesea, de nivelul dezvoltării de tip paranormal a persoanei şi de înclinaţia ei naturală spre semnalele auditive.
Semnalele auditive pot lua forma unui ţârîit, bâziit, a unor cuvinte, propoziţii sau chiar a unor întregi mesaje. Unii mediumi se folosesc de spiritele lor călăuzitoare pentru a strânge informaţii despre un obiect şi despre posesorii lui. Aceste comunicări cu spiritele pot lua forma unor percepţii auditive.
Percepţiile auditive pot fi efectiv auzite doar în minte, ca şi cum cineva ar vorbi în mintea noastră, dar pot veni şi din afară, ca şi cum cineva ne-ar vorbi în realitate. Uneori mesajul este limpede, alteori poate fi criptic.

Cel care practică psihometria poate trăi şi o experienţă completă gen deja vu. În timp ce ţine obiectul, întreaga zonă din jurul lui şi a obiectului pare să se modifice. Evenimentele nu sunt văzute sau trăite în imaginaţie, ci la modul concret, ca şi cum ar fi avut loc o transportare chiar în mijlocul evenimentelor, acestea fiind percepute direct, în timpul şi spaţiul în desfăşurare. Asemenea lucruri se mai întâmplă, deşi destul de rar şi pe neaşteptate.
Sunt şi alte moduri de prezentare a mesajelor provenind de la un obiect. Se pot percepe, de exemplu, mirosuri sau parfumuri, acesta fiind un mod specific de decodificare a informațiilor din sfera astrală AKASHA-ică.

Impresiile emoţionale se recepţionează şi ele cu uşurinţă atunci când ţinem sau atingem obiectul. Desigur că ni s-a petrecut să ne uităm la cineva sau să-i strângem mâna şi, în felul acesta, să aflăm dacă este fericit, trist, vesel sau deprimat. Oamenii sunt fiinţe puternic încărcate emoţional şi ne acordăm la aceste rezonanțe foarte des.
Atunci când atingem un obiect este bine să ne observăm propriile reacţii emoţionale. Adeseori, emoţiile pe care le resimţim sunt declanşate de alţii din jurul nostru.

Impresiile astrale pot fi alcătuite din viziuni, culori, stări specifice care apar atunci când ne racordăm la frecvența specifică de vibrație a obiectului pe care îl cercetăm. Aceste stări, atunci când apar, sunt dintre cele mai fidele modalitați de a descoperi mesajul ascuns în arhivele AKASHA-ice, legate de acel obiect.

Impresiile mentale sunt simboluri, scenarii, imagini izolate, gânduri ş.a. Imaginile pot fi fragmentate, împrăştiate sau complete. Impresiile pot consta doar într-un gând, o idee despre un anumit scenariu sau eveniment, sau se pot derula ca un film în mintea noastră.

Uneori cineva ne atinge din întâmplare, iar prin minte încep să ne treacă tot felul de gânduri şi imagini. De regulă, dăm la o parte asemenea lucruri, considerând că e o fantezie să credem sau să ne închipuim aşa ceva, în fond, înainte nu am simţit nicio urmă din toate acestea. Acele imagini pot fi concrete sau doar simbolice, dar oricum sunt foarte reale şi trebuie să le respectăm. Deseori simţim ceva, chiar dacă nu înţelegem ce.

Adeseori, imaginile apar sub forma unor simboluri. Acesta este un mod eficient de comunicare între subconştient și conştient. Deseori, imaginile pe care le sesizăm său le vedem interior, atunci când ţinem obiectul în contact cu noi, pot fi mai degrabă simbolice decât concrete. Poate că este greu la început să facem această diferenţă, dar prin exerciţiu vă deveni mai uşor pentru noi să facem aceasta.
Ca şi în cazul tuturor celorlalte practici, exerciţiul şi controlul sunt esenţiale, permiţându-ne afirmarea capacităţilor noastre parapsihologice. Vom învăţa să nu ne mai bazăm doar pe cele cinci simţuri, şi să învăţăm cum să ne folosim într-un mod mai concret şi mai eficient de posibilitățile latente ale ființei noastre. Reînvăţăm astfel să privim viaţa şi oamenii de la toate nivelurile conştiinţei, nu doar prin prismă a ceea ce se vede cu ochiul liber.

de Eduard Selea

Reclamă

Conștiință de sine și sănătatea.

    Pentru ca sufletul să se poată manifesta pe pământ, are nevoie de trei învelişuri: emoţiile, mintea logică şi corpul fizic. Împreună acestea alcătuiesc personalitatea sau Ego-ul.
Sufletul sau Sinele este conectat la Sursa vieţii prin intermediul spiritului. Această punte permite conştientizarea atât a Ego-ului (personalităţii) cât şi a Sinelui ca parte a unei structuri universale a vieţii. Sufletul nu reprezintă o forţă străină care încearcă să influenţeze voinţa, ci poate fi privit mai degrabă ca un părinte iubitor ce arată calea copilului său, de multe ori speriat.
Unul din aspectele fundamentale ale vieţii, pe care unii îl privesc ca pe un dar, iar alţii ca pe un obstacol, este liberul arbitru care dă dreptul de a alege, de a accepta propriile experienţe, de a învăţa lecţiile oferite de acestea. Din cauza liberului arbitru mulţi oameni ajung să se teamă de eşec, de comiterea unor greşeli deşi, în realitate, acestea nu există, pentru că nici o experienţă nu reprezintă o pierdere, oricât de neplacută, ea predând sufletului o lecţie.
Conştiinţa totală de sine – Sinele – este alcătuit din şapte aspecte spirituale:
– cunoaşterea de sine;
– responsabilitatea pentru sine;
– exprimarea de sine;
– iubirea de sine;
– preţuirea de sine;
– respectul de sine;
– conştiinţa de sine.
În cazul celor mai mulţi dintre oameni, personalitatea preia controlul vieţii lor de zi cu zi. Pe masură ce balanţa se înclină dinspre personalitate către suflet, procesul este iniţial receptat ca o dizarmonie de către minte, care începe să primească două tipuri diferite de vibraţii, unele de pe nivelul sufletului şi altele de pe nivelul personalităţii. Dacă vibraţia sufletului ar înlocui într-un mod natural vibraţia personalităţii, schimbarea s-ar produce fără prea multe dezechilibre şi tulburări în viaţa individului. Dacă personalitatea opune rezistenţă, dizarmonia pe care o resimte iniţial mintea conduce la simptome precum tensiunea nervoasă, frustrarea, mânia, depresia etc. Dacă individul nu întreprinde nimic pentru a schimba vibraţia, în pofida acestor mesaje de avertisment, dizarmonia se va transforma în curând în boală.
Eşecul medicinii datorat faptului că nu tratează omul ca o fiinţă integrală (trup-minte-spirit) este dovedit în practică la cca. 80% dintre pacienţii suferinzi de boli cornice, la care medicamentele corect prescrise şi administrate nu remediază fundamental starea de sănătate, chiar dacă elimină într-o oarecare măsură simptomele.
Boala nu este o pedeapsă sau un semn de slăbiciune, ci un proces natural născut din necesitatea organismului de a corecta un dezechilibru prin intermediul formei fizice.
Multe boli sau indispozitii apar ca urmare a refuzului de a renunţa la vechile gânduri, emoţii, atitudini şi posesiuni. Motivele frecvente indicate de psihologi pentru nevoia agăţării de trecut sau incapacitatea de a merge înainte, către viitor, sunt teama şi vinovăţia. Pentru eliminarea acestor vechi „prieteni” este nevoie de credinţă (excluzând habotnicia religioasă sau fanatismul care conduc la o cristalizare a gândirii şi la incapacitatea de a progresa), iar aceasta nu se poate naşte decât prin contactul cu fiinţa interioară.
Boala poate fi privită ca o criză în viaţa omului, dar cuvântul „criză” provine din grecescul krisis, care înseamnă decizie, aşadar un punct de cotitură. Pământul însuşi se confruntă cu asemenea crize care determină dezastre naturale (erupţii ale vulcanilor, taifunuri, cutremure etc.) ce descătuşează cantităţi uriaşe de energie, pentru a restabili astfel echilibrul.
Corpul fizic încearcă să menţină un mediu armonios (proces cunoscut sub numele de homeostazie), detectând dezechilibrele încă din faza lor incipientă şi corectându-le înainte ca ele să fie aduse în câmpul atenţiei conştiente. Când influenţa minţii trece însă peste aceste ajustări, dezechilibrul poate ajunge în faza de criză, iar boala devine inevitabilă pentru a restabili armonia. În ceea ce priveşte starea de sănătate, este inutilă teama că după contracţia muşchiului inimii nu va urma o relaxare a acestuia, sau că după o inspiraţie nu va urma o expiraţie. Această stare de acceptare mai poate fi numită şi „obişnuinţă”. Ea permite creierului să se relaxeze faţă de acele procese care sunt deja cunoscute şi acceptate, concentrându-se exclusiv asupra aspectelor cu adevărat importante ale vieţii.

Christine Paige -La frontierele sănătății

Logica Existenței Lui Dumnezeu…..

 

În cele ce urmează un set de întrebări și răspunsuri logice despre Existența lui Dumnezeu . Concluziile sunt ușor de tras de fiecare cu condiția să accepte întrebarile. Când nu acceptăm întrebări , să nu avem pretenția la răspunsuri.

Întotdeauna ca să obții un răspuns corect ,trebuie să pui și întrebarea corectă.

Ce este Dumnezeu?

„Dumnezeu este inteligenţa supremă, cauza primă a tuturor lucrurilor”.

Ce se înţelege prin infinit?

„Ceea ce nu are nici început, nici sfârşit; necunoscutul; tot ceea ce este necunoscut e infinit”.

 S-ar putea spune că Dumnezeu este infinit?

„ Limbajul oamenilor este prea sărac pentru a putea defini lucrurile care sunt mai presus de inteligenţa lor”.

 Se poate găsi proba existenţei lui Dumnezeu?

„Printr-o axiomă pe care o aplicaţi ştiinţelor voastre se spune: nu există efect fără cauză. Căutaţi cauza a tot ce nu este opera omului şi raţiunea voastră vă va răspunde”.

 Pentru a crede în Dumnezeu, este suficient să-ţi arunci ochii asupra operelor creaţiei. Universul există, el are deci o cauză.A te îndoi de existenţa lui Dumnezeu este ca şi cum ai nega că orice efect are o cauză, şi a avansa ideea că din nimic s-a putut face ceva.

 Ce consecinţă se poate trage din sentimentul intuitiv al existenţei lui Dumnezeu pe care orice om îl poartă în el însuşi?

„Că Dumnezeu există; căci de unde i-ar veni acest sentiment dacă el nu se clădeşte pe nimic? Este încă o consecinţă a principiului că nu există efect fără cauză”.

 Sentimentul intim al existenţei lui Dumnezeu pe care-l avem în noi înşine este oare acţiunea educaţiei sau produsul ideilor acumulate?

„Dacă ar fi aşa, de ce sălbaticii ar avea şi ei acest sentiment?”

  Dacă sentimentul existenţei unei fiinţe supreme nu ar fi decât produsul unei învăţături, atunci el nu ar fi universal, şi nu ar exista, conform noţiunilor ştiinţei, decât la cei care ar fi putut primi această învăţătură.

 S-ar putea găsi cauza primă a creaţiei lucrurilor în proprietăţile intime ale materiei?

„Dar atunci care ar fi cauza acestor proprietăţi? Trebuie să existe întotdeauna o cauză primă”.

 A atribui creaţia primordială a lucrurilor unor proprietăţi intime ale materiei înseamnă a lua efectul drept cauză, căci aceste proprietăţi sunt ele însele un efect ce trebuie să aibă o cauză.

 Ce părere aveţi despre concepţia care atribuie creaţia primordială unei combinaţii întâmplătoare a materiei, altfel spus hazardului?

„ Absurditate! Care om de bun simt poate privi hazardul ca o fiinţă inteligentă? Şi apoi, ce este hazardul? Nimic”.

 Armonia care reglează resorturile universului pune în evidență combinaţii determinate şi, prin aceasta, revelează o putere inteligentă. A atribui creaţia primordială hazardului ar fi un nonsens, căci hazardul este orb şi nu poate produce efecte inteligente. Un hazard inteligent nu ar mai fi hazard.

Unde se vede în cauza primă o inteligenţă supremă şi superioară tuturor inteligenţelor?

„Voi aveţi un proverb care spune: „într-o operă se recunoaşte creatorul”.

Ei bine! Priviţi opera şi căutaţi creatorul. Orgoliul este cel ce zămisleşte necredinţa. Omul orgolios nu vrea nimic deasupra lui, deoarece se consideră un spirit puternic. Biată fiinţă, Dumnezeu te poate doborâ cu o singură adiere!”

 Puterea unei inteligente se judecă prin operele sale; întrucât nici o fiinţă umană nu poate crea ceea ce natura zămisleşte, cauza primă este aşadar o inteligenţă superioară umanităţii. Oricât de grandioase ar fi minunile înfăptuite de inteligenţa umană – inteligenţă ce are ea însăşi o cauză , cu atât cauza primă trebuie să fie mai grandioasă. Este acea inteligenţă-cauză primă a tuturor lucrurilor, oricare ar fi numele sub care omul a desemnat-o.

 Poate omul să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu?

„Nu; este o înţelegere care îi scapă”. Dar o poate simți (n.p)

Va exista o zi dată omului pentru a înţelege misterul Divinităţii?

„Când spiritul său nu va mai fi întunecat de materie şi când, prin perfecţiune, se va apropia de el, atunci îl va vedea şi-l va înţelege”.

 Inferioritatea facultăţilor omului nu-i permite să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu. În copilăria umanităţii, omul îl confundă adesea cu o fiinţă căreia îi atribuie lipsuri, dar pe măsură ce simţul moral se dezvoltă în om, gândirea sa pătrunde mai bine în miezul lucrurilor şi el îşi face o idee mai justă şi mai conformă cu o judecată sănătoasă, deşi întotdeauna incompletă.

 Dacă putem înţelege natura intimă a lui Dumnezeu, am putea avea idee despre unele desăvîrşiri ale sale ?

„Da, despre unele. Omul le înţelege mai bine pe măsură ce se ridică deasupra materiei; le întrezăreşte prin gândire”.

Atunci când spunem că Dumnezeu este etern, infinit, imuabil, imaterial, unic, atotputernic, drept şi bun în cel mai înalt grad, oare nu avem o idee completă despre atributele sale?

„Din punctul vostru de vedere, da, deoarece credeţi că totul poate fi cuprins, dar ştiţi bine că există lucruri mai presus de inteligenţa omului cel mai inteligent, şi pentru care limbajul vostru, mărginit de ideile şi senzaţiile voastre, este incapabil să le exprime”.

Raţiunea vă spune, într-adevăr, că Dumnezeu trebuie să aibă aceste desăvârşiri de nivel suprem, căci dacă ar avea una singură mai puţin perfectă, sau dacă nu ar fi de nivel suprem, el nu ar fi superior tuturor lucrărilor, şi, în consecinţă, nu ar fi Dumnezeu.

Pentru a fi mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu nu trebuie să suport nici o vicisitudine şi să nu posede nici una dintre imperfecţiunile pe care imaginaţia le poate concepe”.

 

Deci , Există Dumnezeu?

 

 

Sursa Allan Kardec – Cartea Spiritelor.

Reclamă

12 Gânduri despre Karma și Legile Vieții.

Karma este cuvântul sanscrit pentru acțiune.

Când gândim, vorbim sau acționăm inițiem o forță care va reacționa în consecință.

O persoană nu poate scăpa de consecințele acțiunilor sale.

Necunoașterea nu este o scuză.
Aici este ceea ce trebuie să știți despre Existență.

1. Cauză și efect

-” Ce semeni, aceea vei culege”. Acestă lege este cunoscută sub numele de „Legea cauzei și efectului”.

– Orice am dăruit Universului , dar mai ales cum , este ceea ce se întoarce la noi.

2. Creația

– Orice acțiune are un început

– Viața nu se întâmplă , este nevoie de participarea noastră.

– Suntem una cu Universul, atât în ​​interior cât și în afara.

– Oricare ne înconjoară ne dă indicii despre starea noastră interioară.
3. Acceptarea
– Ce refuzi să accepți, va continua să vină înspre tine.

– A accepta nu înseamnă a te umili .

– Acceptarea apare când transformi judecata în observare.

4.Alegere și evoluție

– „Oriunde alegi să te duci, acolo ești”.

– Creșterea se face prin schimbare, noi suntem cei care trebuie să se schimbe – nu oamenii, locurile sau lucrurile din jurul nostru.
5. Resonsabilitatea

– Ori de câte ori există ceva în neregulă în viața mea, eu sunt singurul care am ales.

– Cei care ne înconjoară sunt oglinda noastră; Acesta este un adevăr universal.

– Trebuie să-ți asumi ceea ce ești pentru că tu ai devenit ceea ce ești .
6. Interconectivitatea

– Orice acțiune cât de mică schimbă Întregul.

– Fiecare pas duce la pasul următor, și așa mai departe.

– Trecut – prezent – viitor toate sunt conectate .

7. Scop

– Când obiectivul nostru este de calitate morală, este imposibil pentru noi să avem gânduri mai mici, cum ar fi lăcomia sau furie.

8. Transpunerea

– Fără practică nici o cunoaștere nu valorează nimic.

9.Prezentul

– Privind înapoi pentru a examina ceea ce a fost, nu vedem ce este aici și acum.

– Gândurile vechi, vechile tipare de comportament, visele vechi , ne împiedică de a avea altele noi .
10. Repetiția

– Toate se repetă până când vom învăța lecțiile de care avem nevoie pentru a schimba calea.
11. Răbdare și răsplată

– Toate recompensele necesita o trudă inițială.

– Orice răsplată vine atunci când o meriți.

12.Contribuție personală și valoare.

– Valoarea reală a ceva este un rezultat direct al energiei consumate, a intenției și manifestării intenției .

– Fiecare contribuție personală este, o contribuție la întreg.

Reclamă

Exista un singur UNIVERS şi legile EVOLUȚIEI în cadrul lui sunt generale pentru toţi.

LEGEA Nr. l

În mod obiectiv dezvoltarea Universului este asigurată prin prezenţa energiei de bază a iubirii în două ipostaze: în principiul complementarităţii şi principiul insuficienţei, împreună dând naştere principiului indeterminării.

 

LEGEA Nr. 2

Timpul şi Spaţiul = esenţa categoriei, care determină doar un nivel de conştiinţă a indivizilor, capabil într-o măsură sau alta să opereze cu categorii transfizice.

 

LEGEA Nr. 3

Nivelul dimensiunii naturii conştient organizate este invers proporţional cu nivelele frecvenţei şi forţei energiei cinetice a gândului naturii în raport cu nivelul absolutului receptat.

 

LEGEA Nr. 4

Universul este totalitatea sarcinilor protonice aflate în diverse stadii de reducţie şi care fără de sfârşit şi început, rezonează prin ele însele pe seama prezenţei în el al unui factor necesar al absolutului ale unor naturi raţionale aflate în evoluţie.

 

LEGEA Nr. 5

Mărimea lumii depinde de dimensiunea informaţiei pe care ea o poartă.

Denaturarea informaţiei sau încercarea de a ignora, prin procese ireversibile, care pot duce la pieirea absolutului.

Mecanismul natural al lumilor aflate în expansiune este simplu : o compacticitate insuficientă a informaţiei pe volumul spaţiului duce la explozia corpului spaţiului ca şi cum ar fi consecinţa inoportunităţii unui obiect care involuează.

 

LEGEA Nr. 6

Căderea indivizilor din frecvenţele dominante ale valorii locale ale Universului în direcţia frânării duce la o stare patologică, a cărei formă limită este asemănătoare cancerului şi duce spre parametrii SIDEI.

 

LEGEA Nr. 7

Mutaţia armonioasă a începuturilor: creatoare fizice şi emoţional- sentimentală duce prin intermediul conştiinţei la supraconştiinţă, adică se produce o mutaţie pozitivă.

Pornind de la aceste legi sunteţi obligaţi să ajungeţi la concluzia că este mai bine să mergeţi în direcţia măririi frecvenţei şi acurateţii pulsaţiilor gândirii, dat fiind că altă cale de evoluţie nu există.

Suprapunându-se pe frecvenţa pulsaţiilor componente ale absolutului se poate, ca relativ, fără pierderi, să suportaţi trecerea într-o altă dimensiune. Aceasta nu este „o judecată dură”, nu este o pedeapsă, ci o sporire a frecvenţelor energiilor pentru care trebuie să fiţi pregătiţi. A fi pregătiţi pentru această sporire înseamnă să deveniţi înzestrat cu o serie de capacităţi fenomenale.

Voi aveţi câteva corpuri dar nu vă indentificaţi în principal decât cu corpul fizic; de aceea pentru voi principiul complementarităţii îl reprezintă iubirea, adică direcţiile turbulente ale fluxurilor anexate unor câmpuri receptoare determinate, ale corpului fizic.

Principiul insuficienţei în percepţia voastră nu este iubirea, ci o acţiune rezonatoare ale câtorva diapazoane de frecvenţă a unui corp asupra celorlalte.

În raport de modul cum se va dezvolta lumea voastră pe mai departe, corecţia se va desfăşura într-un fel sau altul în conformitate cu termenele intensităţii şi cu calitatea cataclismelor. Cum va fi aceasta nu cunoaştem pe deplin. Voi sunteţi foarte neprognozabili, conştiinţa voastră colectivă este inconştienţa.

Dacă datele noastre vor reuşi să vă convingă, procedaţi în felul următor:

1.) Conştientizaţi-vă ca OMENIRE, debarasaţi-vă de toate felurile de izolare față de Univers.

2.) Renunţaţi la calea tehnocratică de dezvoltare, care duce la debilizare.

3.) Nu vă autorăsturnaţi din leagănul propriu fără protecţia celor înțelepți, reţineţi sfatul celor care au traversat această perioadă astfel.

4.) Purtaţi în UNIVERS iubirea, creşteţi în aşa manieră, încât, cândva, voi înşivă să fiţi capabili să întindeţi o mână de ajutor celor mai tineri.

 

Şi să vă ajute LUMINA ADEVĂRULUI!

 

 

Volodea Ciorici – Energii malefice,energii benefice

Reclamă

Conexiunea cu sinele

Despre Sinele Superior

Fiecare dintre noi este conectat cu Divinul. Sinele nostru Superior depaseste cu mult intelegerea pe care o avem noi , prin mintea noastra constienta. Aceasta este puterea pe care au accesat-o toate geniile si toti invatatii din istorie. Deasemenea este si locul in care se produc miracolele si toata magia din viata noastra. Iata in continuare sapte pasi pentru a ajunge sa va contactati Sinele Superior.

1. Credinta si Asteptarea: Transformati-va modul de a vedea lumea!
Primul pas este SA CREZI ca ai un Sine Superior cu care sa poti stabili o comunicare! Apoi, in fiecare zi sa te astepti ca aceasta comunicare sa se imbunatateasca, pe masura ce tu te concentrezi cu sarguinta pe dezvoltarea interioara. Fara aceste doua cerinte esentiale, este greu sa obtii ceva in viata, chiar si la nivel fizic. Pentru cresterea interioara, aceste doua calitati sunt de baza. Asa ca stabileste-ti ca SCOP sa reusesti sa-ti contactezi Sinele Inalt , revino asupra acestui scop zilnic, si mentine-ti dorinta cu hotarare pana cand succesul e de partea ta.

Suntem crescuti initial cu o perspectiva materialista asupra lumii care neglijeaza rolul Spiritului. Pentru a stabili o legatura stransa cu taramurile spirituale e nevoie ca intreaga noastra fiinta constienta si subconstienta- sa fie adecvata SCOPului nostru. In orice activitate majora trebuie sa stabiliti intai regulile jocului si modul in care se va juca.

La fel este si cu contactarea Sinelui Superior. De aceea cautati scrieri sau invataturi care sa va extinda intelegerea Universului ca fiind in mod fundamental un taram al Constiintei si al Mintii.

2. Singuratate si Meditatie
In mod regulat faceti-va timp pentru voi, cand sa fiti complet singuri. De preferat intr-un loc linistit. Doar stati in liniste, fara nici un fel de asteptari. Nu faceti NIMIC. Va veti simti destul de neconfortabil si de ciudat, la inceput .

Insistati,. Dati timp si loc pentru ca vocea interioara sa se poata face auzita. Si o veti auzi ori in timpul acela de tacere , ori mai tarziu, in cursul zilei. Un moment de sincronicitate se va produce; cineva va va spune exact ce aveti nevoie sa auzi sau veti avea o revelatie fulgeratoare. Toate geniile din istorie si-au gasit timp sa stea singuri, in liniste absoluta. Si tu ar trebui sa o faci.

In timpul meditatiei lucrati ca sa va disciplinati mintea si sa reduceti la tacere sporovaiala permanenta care intervine in mod constant. Creati un vas pur pe care sa il umple Sinele Superior. Urmariea propriei respiratii este o disciplina de meditatie excelenta, la fel ca si concentrarea asupra flacarii unei lumanari. Sau puteti vizualiza o minge de lumina aurie in plexul solar care va inunda intregul trup cu energie si vindecare. Sunt multe practici pe care le puteti studia si folosi.

3. Jurnal

Tineti un jurnal cu trairile, emotiile, visele si intuiile pe care le aveti zilnic. Asta va v-a ajuta sa intrati in contact mai strans cu profunzimile intuitiei interioare. Aici puteti sa puneti intrebari Sinelui Superior si apoi sa notati orice raspuns sau intuitie primiti. Daca faceti lucrul acesta cu regularitate , avand credinta si asteptari pozitive, veti primi cu siguranta raspunsurile de care aveti nevoie.

4. Dialogul interior
Purtati un dialog interior cu Sinele Superior. Pentru urmatoarele 40 de zile, hotarati-va sa fiti in legatura cu acesta pe parcursul intregii zile. Spuneti-ii :  Stiu ca esti acolo si as vrea sa te cunosc si sa iti acord atentia cuvenita. Te rog, incepe sa imi vorbesti si ghideaza-mi viata.
Nu va ingrijorati ca la inceput dialogul se va desfasura doar intr-un singur sens. Amintiti-va ca nu ati mai comunicat de decenii! Are sa va ia un pic de timp sa indepartati panzele de paianjen ! Continuati cu acest dialog interior ca si cand ati vorbi unui prieten: palavragind, punand intrebari, impartasindu-va sperantele si apoi incepeti sa ascultati raspunsurile. Vor veni, fiti siguri!

5. Lectii de viata
Priviti viata ca pe o scoala a misterelor. Credeti ca intreaga voastra existenta – evenimentele, situatiile si oamenii- au fost structurate CU precizie pentru a va invata exact ceea ce trebuie sa stiti in acest moment. Abordati viata ca si cand intreaga creatie conspira pentru a va face bine voua! Ori de cate ori se intampla ceva in viata voastra, de bine sau de rau, intrebati-va care e lectia de invatat de aici. Chiar si personajele si situatiile mai neplacute au fost in mod deliberat puse in calea voastra ca o provocare care sa va ajute sa va dezvoltati. Cand incepeti sa vedeti viata ca pe o piesa in care voi jucati rolul principal, atunci si rolul Sinelui Superior va deveni din ce in ce mai evident in viata voastra. Notati-va descoperirile in jurnal.
6. Vise
Asteptati-va ca Sinele Superior sa va vorbeasca in vise. Inainte de a merge la culcare, faceti cateva miscari de gimnastica: intinderi, aplecari… ca sa va relaxati total corpul. Puneti Sinelui Superior o intrebare si asteptati-va sa primiti raspunsul in vis. Cand va treziti, amintiti-va tot ce puteti din visele voastre si scrieti in jurnal. Daca nu aveti abilitatea de a va aminti visele, a o capata necesita ceva timp si perseverenta. Cu toate acestea, cu rabdare, veti incepe sa va amintiti visele SI sa primiti raspunsurile de la Sinele Superior

7. Constientizare/ Atentie
Concentrati-va din ce in ce mai mult pe clipa prezenta, pe ACUM. Cand mancati, fiti constienti de ce mancati. Singurul moment real este cel de acum – trecutul e pentru vecie dus, iar viitorul nu a venit inca. De aceea, lucrati pentru a va curata mintea de griji, iluzii si extrapolari. Alungati forfota mentala si creati spatiu pentru a fi umplut de Sinele Superior.

Rabdarea este catalizatorul progresului !

Amintiti-va ca se poate sa va fi petrecut intreaga viata complet separat de Sinele Superior. De aceea va va lua ceva timp sa invatati cum sa restabiliti legatura. Orice lucru important, care merita a fi facut, necesita timp si antrenament. Fiti vigilenti si practicati cei sapte pasi zilnic si veti primi raspunsurile de care aveti nevoie. Nu uitati: Sinele Superior vrea sa fie in contact permanent cu voi. De fapt, chiar si numai a vorbi de el ca de ceva diferit de voi, este un lucru contradictoriu.
Sinele Superior, de fapt, sunteti voi ! Voi cei adevarati. Asa ca, luati legatura cu VOI!

Prof. Dr. Asoka Selvarajah

Legăturile karmice………….

“Cu oamenii care îţi sunt acum foarte apropiaţi, sau care îţi sunt rude, ai avut relaţii strânse şi în vieţile anterioare, deşi probabil că în „roluri” diferite. Prietenii tăi din prezent ţi-au fost tovarăşi în trecut. Mama de acum ţi-a fost, poate, frate sau fiică şi soţul din această viaţă s-ar fi putut să-ţi fi fost atunci soţie sau un bun prieten. Ai ales să fii împreună cu oameni pe care i-ai cunoscut înainte şi cu care ai fost într-un anumit raport, pentru a putea avea ocazii de a-ţi echilibra karma pe care o ai cu ei, sau pur şi simplu din bucuria de a fi iarăşi împreună.
Când îi întâlneşti în această viaţă, sufletul tău îşi aminteşte de ei şi de momentele petrecute împreună cu ei în trecut.

Karma ta este o împletitură formată din relaţiile şi experienţele pe care le-ai avut cu oamenii din viaţa ta. Multe din relaţiile prezente sunt o reflectare a legăturilor vieţilor trecute cu oamenii cunoscuţi atunci. Dacă în trecut relaţia a fost negativă, înseamnă că acum aţi ales să fiţi împreună pentru a corecta karma prin echilibrarea ei şi aducerea ei la un nivel pozitiv. Atunci când aveţi probleme cu cei pe care îi cunoaşteţi acum şi cu relaţia cu ei, în majoritatea cazurilor acest lucru se datorează karmei negative dintre voi pe care v-aţi creat-o unul altuia în altă viaţă.

Dacă în trecut aţi avut o relaţie pozitivă, ea se continuă şi în prezent şi se întăreşte şi mai mult.

Când, întâlnind pe cineva pentru prima oară, simţi că între voi există o puternică legătură, înseamnă ca aţi trecut împreună, într-o viaţă anterioară, prin întâmplări şi experienţe comune, fie pozitive, fie negative. Mai există şi alţi oameni cunoscuţi cu care aţi stabilit legături karmice în alte vieţi. Poţi simpatiza sau antipatiza pe cineva de la prima privire, fără să îţi explici de ce. Este semnul clar al unei relaţii karmice din trecut. Ai senzaţia precisă că ceva trebuie făcut pentru echilibrarea relaţiei dintre voi.

Există totdeauna un motiv serios de a te întâlni cu cineva în această viaţă şi motivul devine evident la câtva timp – zile sau săptămâni sau luni – după ce întâlneşti persoana respectivă.

Relaţia voastră prezentă indică o legătură karmică trecută. Fie că cei pe care îi cunoşti sunt simple suflete de care eşti legat karmic, relaţia actuală cu ei are un scop precis. Scopul poate consta ori în aprofundarea relaţiei dintre voi, ori în rezolvarea karmei dintre voi prin echilibrare, karmă pe care v-aţi făcut-o cândva; în cele mai multe cazuri este vorba de o combinaţie a ambelor motive.

Stările emoţionale din vieţile trecute se transmit de la o viaţă la alta şi influenţează relaţiile şi simţămintele în mai multe vieţi succesive. Multe din problemele din prezent îşi au rădăcina într-o viaţă anterioară. Problemele create atunci, până ce se rezolvă, continuă să influenţeze relaţia prezentă şi experienţele trăite împreună cu acea persoană.

Relaţia ta de acum poate fi o continuare a unei relaţii precedente şi poate reflecta fapte care au avut loc şi nu s-au echilibrat atunci. Relaţia actuală există pentru a plăti datoriile karmice şi pentru a învăţa.

„În război şi în dragoste totul este permis” poate fi valabil într-un sens negativ în cazul unei răzbunări, dar sub nici o formă nu te ajută din punct de vedere spiritual la echilibrarea karmei pe care ţi-ai dobândit-o. Tot ce-ai făcut cuiva, într-o viaţă trecută sau în prezent, se întoarce împotriva ta, ca un bumerang, până ce se rezolvă. Dacă acum manevrezi pe altcineva, te vei găsi în situaţia unei marionete trasă de sfori în viaţa viitoare. Dacă tratezi pe cineva cu respect, tot aşa vei fi şi tu respectat.

Karma pe care o împarţi cu alte persoane existente acum în viaţa ta, se manifestă în moduri foarte variate. Dacă arunci o privire asupra situaţiilor prin care ai trecut cu persoanele care îţi sunt apropiate şi îţi laşi gândurile să curgă, încercând să vezi cum oglindeşte prezentul trecutul, vei conştientiza legăturile din trecut care vă leagă si care determină respectivele situaţii. Motivul de a fi împreună cu cineva în această viaţă este faptul că în acest moment împrejurările sunt cele mai potrivite pentru a vă rezolva karma existentă între voi.

PLĂTIREA DATORIILOR DIN TRECUT

Echilibrarea karmei şi învăţarea lecţiilor sunt complementare una faţă de alta, deşi ele pot fi separate şi distincte între ele. Sunt situaţii în care prima trebuie să fie învăţată lecţia şi pe urmă echilibrată karma, aşa cum în alte cazuri karma este cea care trebuie mai întâi echilibrată pentru a putea învăţa apoi lecţia. Plătirea datoriilor din trecut este trăită ca un proces care te conduce, prin diferite nivele de conştienţă şi înţelegere, la numeroase experienţe, pe măsură ce acţiunile, reacţiunile şi interacţiunile îşi fac apariţia în prezent.

Experienţele pe care le trăieşti reprezintă tot atâtea trepte care te ajută să ajungi în inima problemelor. Treptele sunt clădite din experienţe care duc una din alta. După ce înveţi o lecţie sau o parte din ea, te deplasezi mai departe pentru a învăţa alte părţi ale lecţiei, sau pentru a păşi mai sus spre o altă lecţie sau spre un nivel de conştienţă superior. Treptele se unesc şi formează o scară care te conduce, indicându-ţi modul de a-ţi completa lecţiile şi de a-ţi echilibra karma. Scara pe care păşeşti te ajută să înţelegi natura experienţelor prin care treci şi, în mod simbolic, treptele te conduc spre spiritualitate.

Când priveşti în prezent în tine pentru a afla trecutul, vei descoperi baza de plecare a lecţiilor din prezent şi a karmei. Vei vedea toate etapele parcurse până să ajungi unde te afli acum şi îţi vei da seama cum experienţele din trecut le-au creat pe cele din prezent. Examinând situaţiile prezente, vei conştientiza faptul că de fapt tu ştii intuitiv ce trebuie făcut pentru a-ţi echilibra karma şi a învăţa lecţiile.

Stările tale emoţionale constituie un barometru permanent al modului cum te străduieşti să-ţi rezolvi echilibrul. Pe măsură ce-ţi conştientizezi karma, fii foarte atent la simţămintele pe care le încerci faţă de situaţiile şi relaţiile în care eşti implicat(a). Observă motivele şi cauzele subterane, încearcă să înţelegi de ce reacţionezi astfel în faţa evenimentelor vieţii. Simţămintele încercate îţi vor arăta care îţi este lecţia şi ce trebuie să faci ca să-ţi echilibrezi karma.”

Gloria Chadwick

Sursa: drumuricatretine

Reclamă