Legea universala a vibratiei

„Nimic nu este in repaus complet.
Totul se misca si totul vibreaza.”
Kybalion

Legea universala a vibratiei

Sunt mii de ani de cand invatatii vechiului Egipt au enuntat acest principiu al miscarii universale sau mai precis spus al vibratiei macrocosmice. A treia mare Lege Hermetica, cea a Vibratiei, indica adevarul universal ca miscarea se manifesta pretutindeni in Univers, ca nimic nu se afla in stare de repaus complet, totul se misca, vibreaza si se transforma ciclic, prin cicluri care sunt mai mici sau mai mari.

Aceasta lege hermetica era recunoscuta si apreciata de catre primii filosofi greci, care o introdusesera in sistemele lor de gandire. De-a lungul a numeroase secole insa, in afara hermetistilor, majoritatea filozofilor au pierdut acest adevar din vedere, astfel incat, abia in secolul al XIX-lea stiinta fizicii recunoaste din nou acest adevar, iar descoperirile stiintifice ale secolului XX aduc noi probe asupra exactitatii acestei doctrine hermetice, veche de mii de ani.

Aceasta Lege explica faptul ca diferentele existente intre diferitele manifestari ale Materiei, ale Energiei, ale Sufletului si ale Spiritului sunt toate consecinte ale structurarii generale, pe nivele distincte de vibratie a Universului si se constituie intr-un joc macrocosmic divin al proportiilor dintre frecventele de vibratie din intreaga Creatie.

Ordonarea vibratorie

De la aspectele subtile, spirituale si pana la cele mai grosiere forme de manifestare vibratorie, cele ale Materiei, totul vibreaza. Pretutindeni se manifesta structrarea in forma ordonata vibratoriu a Universului: cu cat este mai inalta frecventa de vibratie, cu atat mai inalta este pozitia pe scara ierarhiv-vibratorie. Vibratia Spiritului este atat de intensa si atat de rapida incat, practic, el pare a fi un repaus, la fel cum, o roata care se invarte cu viteza foarte mare pare sa fie oprita.

La cealalta extremitate a scarii ierarhice vibratorii Universale sunt frecventele joase, care alcatuiesc formele aparent grosiere ale Materiei, ele caror vibratii sunt atat de lente incat par ca nici nu ar exista, la fel cum analogic vorbind unele sunete de foarte mica frecventa, nici nu sunt percepute de urechea umana, dand aparenta ca nici nu exista. Intre aceste doua extremitati ale ierarhiei vibratorii cosmice sunt o multime de frecvente diferite de vibratii care alcatuiesc multitudinea de lumi vibratorii paralele.

Astfel, de la corpuscul electron, de la atom si molecula, pana la astri si universuri, totul se misca, totul vibreaza. Stiinta moderna a dovedit deja cu fapte si experiente evidente ca tot ce noi numim Materie si Energie nu este decat „un mod de miscare vibratorie” caracterizata de o anumita frecventa de vibratie si multi dintre savanti la ora actuala aproba opinia initiatilor care afirma ca si fenomenele subtile nu sunt altceva decat tot asemenea „moduri de vibratie sau de miscare” angrenate in interactiuni prin rezonanta, intr-un dinamism ce alcatuieste ceea ce noi numim intr-un limbaj comun „viata”.

Substanta universala (DRAVYA)

Stiinta moderna ne invata insa ca particulele elementare (aparent grosiere), care au si ele componente: quarkuri, leptoni, barioni, fotoni sunt intr-o dinamica atat de mare, incat nu pot exista independente (cu exceptia fotonului), ci doar in structura particulelor elementare, deci cu alte cuvinte aceste particule elementare sunt constituite din subparticule care nu exista decat in relatie unele cu celelalte (sau altfel spus relatia le defineste, le face sa existe). Deci, tot ceea ce numeste stiinta clasica „corpuscul” este intr-o continua vibratie si mai precis spus este constituit ca un „ghem de vibratii” elementare.

Mai departe, incepand cu fotonul, intram in lumea undelor, vibratiilor a caror trasatura principala este miscarea. Aici masa si toate celelelate elemente inertiale dispar. La acest nivel miscarea este mult mai mare, energia fiind una din caracteristicile principale (in fizica masura vibratiei este frecventa, iar frecventa este o caracteristica pentru energie).

Prin aceasta Lege a Vibratiei se pun bazele intelegerii unitare a tuturor fenomenelor care au loc in Univers prin faptul ca ea (aceasta lege) evidentiaza existenta unui „mediu” comun pentru toate fenomenele si anume „campul rezonant”. Acesta este de fapt fundamentul conceptului de substanta universala (DRAVYA), existent in gandirea ayurvedica.

Astfel ca, in realitate, orice structurare a substantei universale (DRAVYA), reprezinta de fapt un „camp rezonant”. Mineralele, plantele, fiintele umane, precum si feluritele manifestari existente in universurile subtile, reprezinta tot atatea campuri rezonante. Iar interactiunile care se stabilesc intre ele sunt de fapt forme de manifestare a legii fundamentale a rezonantei.

Legea rezonantei oculte

Dupa cum se stie, cuvantul rezonanta provine din latinescul „resonare”, care inseamna a rasuna, a repeta un sunet sau altfel spus o vibratie. Rezonanta este un fenomen extrem de complex datorita caruia undele sau vibratile-energii ale universului, indiferent de natura lor, atunci cand sunt propagate de la un focar emitator (numit aici inductor) pot face sa intre in vibratie anumite focare sau zone de corespondenta din diverse sisteme (numite rezonante) daca una dintre frecventele proprii de vibratie ale sistemului rezonant este egala sau foarte apropiata de frecventa cu care vibreaza focarul cosmic inductorul si daca energia purtata de vibratia sa corespondenta este suficient de mare fata de distanta care separa cele doua sisteme in cauza astfel incat sa nu apara atenuarea completa a undei pe parcursul dintre cele doua sisteme (inductor si rezonant).

Ceea ce ne apare acum ca fiind esential pentru intelegerea fenomenelor Universale este modul in care interactioneaza doua sau mai multe obiecte, fiinte sau chiar fenomene separate. Legea Vibratiei ne spune ca exista un mediu comun pentru tot ceea ce este manifestat si anume vibratiile care formeaza campul rezonant.

Legea fundamentala a Rezonantei ilustreaza tocmai interactiunile dintre diferitele vibratii si modul cum acestea se compun dand nastere la vibratii noi. Tocmai de aceea putem spune ca Legea Rezonantei este o Lege a interactiunilor Universale. Ea permite intelegerea dinamismului universal, prin identificarea fundamentului interdepententelor vibratorii care se manifesta pretutindeni in univers. Tocmai de aceea, Legea fundamentala a rezonantei ne permite sa intelegem dinamismul vietii vibratorii universale.

Andrei Gamulea
Profesor Ayurveda
sursa: http://www.ayurvedaromania.ro

Reclamă

Alchimie……

Deoarece luăm ca de la sine înţeles faptul că lucrurile solide
sînt reale, atribuim realitate materiei solide din care sîntem
făcuţi. Norii, copacii, florile, animalele şi trupul tău, toate
sînt făcute din aceiaşi atomi de hidrogen, azot, oxigen şi
carbon, dar aceşti atomi sînt într-o permanentă modificare şi
schimbare — mai puţin de un procent din atomii prezenţi în
corpul tău anul trecut există încă şi astăzi. Discutînd chiar şi
în termeni materialişti, nu prea are sens să spui că tu eşti materie
solidă cînd este clar că această soliditate este o lume a
spaţiului gol şi a unei curgeri continue.

Căutarea pe care o reprezintă alchimia începe sub suprafaţa atomilor şi a moleculelor,în spatele aparenţei schimbării.

Odată ce accepţi că tu eşti curgerea vieţii şi nimic mai
mult, aventura căutării perfecţiunii devine o aventură dincolo
de nemărginire. Lucrurile care sînt perfecte în tine se numesc
esenţă, fiinţă şi iubire. Ele nu pot fi mărginite de timp şi
spaţiu.

Cînd traversezi o încăpere, oare iubirea pentru familia ta păşeşte laolaltă cu tine?

Cînd intri într-o baie, oare esenţa ta se udă?

Graniţele pot fi trasate pe o hartă, iar aspectul vizibil
al fiinţei umane poate fi reprezentat ca oase, muşchi, ţesuturi
şi celule. Poate fi făcută o hartă a creierului, reprezentînd
felurile în care interacţionează continuu cele 10 milioane
de neuroni. Totuşi, în ambele cazuri, hărţile nu sînt teritoriul
însuşi. Esenţa, fiinţa şi iubirea care fac să existe fiinţa umană
au o viaţă a lor, care începe şi se sfîrşeşte cu aceeaşi invizibilă
conştiinţă.

Deepak Chopra

Reclamă

A te ruga – necesitate sau mod de viață

8cc0436134dd0b0f3f80826cffc936a5.1000x762x1
Am fost obişnuiţi să ne rugăm doar în anumite momente rezervate special pentru asta, cum ar fi seara la culcare, înainte de a lua masa sau în biserică. Dar v-aţi gândit vreodată la rugăciunea spontană, făcută ca o conversaţie cu Dumnezeu? Ce-ar fi să o încercaţi începând de-acum?! E simplu: puneţi capul jos, mâinile în poziţia care vă inspiră mai mult, inspiraţi adânc şi concetraţi-vă mental la Dumnezeu. Acum începeţi să-i spuneţi Lui ce aveţi pe suflet. Faceţi asta ori de câte ori simţiţi nevoia, aşa, spontan.
Nu numai că veţi începe să vă simţiţi mai bine, dar veţi deveni din ce în ce mai puternici. S-a demonstrat că rugăciunea are efect terapeutic şi linişteşte, dar nu ştiu dacă la fel de mult atunci când nu îi spui lui Dumnezeu ce te frământă, şi chiar pentru ce anume îi porţi recunoştinţă şi vrei să-i mulţumeşti, ci îi bolboroseşti nişte cuvinte citite din vreo carte sau învăţate pe de rost.            Mă îndoiesc că Dumnezeu va înţelege ce problemă ai, în cazul ăsta. Vorbeşte-i cu cuvintele tale simple, în gând sau cu voce tare. Dar cel mai important e să încerci să-l simţi pe Dumnezeu aproape de tine, undeva aici, chiar lângă tine. Pentru că el ştie tot ce se întâmplă cu tine, îţi cunoaşte şi ultimul fir de păr din cap, deci e ca şi când stă aici, lângă tine. Crede în puterea rugăciunii tale sincere, spontane! Nu uita că este foarte important să îţi arăţi recunoştinţa pentru binele pe care l-ai primit, pentru ce îţi aduce mulţumire şi beneficii. Când doriţi să vă rugaţi, închideţi ochii pentru a nu fi distraşi de alte lucruri sau imagini. Astfel, vă puteţi concetra mai bine la Creator. Uitaţi de convingerile sau îndoielile personale privind rugăciunea, existenţa lui Dumnezeu sau originea omenirii. Începeţi să spuneţi pur şi simplu rugăciunea ca şi cum aţi începe să vorbiţi cu un prieten la telefon. Respiraţi calm, adânc. Respiraţia este foarte importantă în momentul rugăciunii. Cereţi apoi ce doriţi sau exprimaţi-vă recunoştinţa pentru ceea ce aveţi şi aţi primit deja.

Bazându-mă pe dovezile în favoarea rugăciunii şi spiritualităţii, precum şi pe experienţele mele de viaţă, eu cred că este vital să păstrăm o anumită practică spirituală regulată, formală sau informală, religioasă sau non-religioasă.
Eu personal consider foarte importantă şi efectuarea semnului crucii, precum şi prezenţa crucii ca simbol, dar nu a crucifixului. Să facem deosebirea între cruce şi crucifix. Crucifixul este imaginea lui Isus răstignit pe cruce, în agonie, după o tortură greu de imaginat. De ce aş vrea să mă rog în faţa imaginii cruzimii umane, fără limite, şi care nu a dus nici măcar la dispariţia ei şi nici a violenţei de orice fel din această lume?!? Nici până în ziua de astăzi nu s-a dorit eradicarea violenţei pe Pământ, a cruzimilor şi a faptelor inumane, mai mult, ele s-au perpetuat în decursul timpului până astăzi şi sunt continuate chiar şi în prezent.
De altfel însuşi Dumnezeu a fost uimit de înclinaţia spre răutate a oamenilor şi i-a părut rău că i-a creat. De aceea a vrut să-şi distrugă creaţia prin potop. După potop, a rămas doar Noe cu arca lui, dar Dumnezeu tot nu a fost convins că a stârpit răutatea, însă a hotărât ca atât timp cât va fi Pământul, să nu mai distrugă nimic din cauza răutăţii omului: „Niciodată nu voi mai blestema Pământul din cauza omului, căci înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui, şi niciodată nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut” (Geneza, 8:14). Deci răutatea omului îi este urâtă lui Dumnezeu şi aici trebuie să lucrăm fiecare cu noi înşine, cu sufletul nostru şi gândurile pe care le creăm. Gândurile noastre sunt energii care circulă în Univers. Cele urâte nu fac decât să sporească negativitatea mentalului colectiv şi implicit, a Pământului..
Fiecare dintre noi ne plătim singur faptele şi păcatele noastre proprii. Singuri ne putem mântui sau ne putem coborî în bezna neagră a existenţei. Nu există intermediari în acest proces, care e propriu şi personal. La judecata de-apoi, fiecare o să fie singur în faţa lui Dumnezeu, fără avocaţi. Tu, cu tine şi cu Dumnezeu. Când te rogi, imaginează-ţi ce ai să-i spui Lui şi întreabă-te, dacă ai fi tu judecătorul, te-ai putea ierta pentru ce ai făcut?

Reclamă

OMUL REAL

Omul real nu se gândește niciodată la consecințe,se gândește doar la actul în sine,din momentul prezent.Simte,nu are niciodată regrete pentru ceea ce face deoarece nu face nimic împotriva voinței lui.

Ca să intri în starea de om real , trebuie să te dezbraci de tot ceea nu este al tău tot ceea ce ai mostenit de la părinți, de la cei cu care ai avut contact de-a lungul vieții,tot ceea te face să fii alții,într-un cuvânt să-ți trăiești autenticitatea.Într-un cuvânt ,să te rupi de trecut.

Fiecare moment  în care te gândești la trecut te aduce în ipostaza de a fi cel de atunci în momentul de acum ceea nu sună bine deloc . Oamenii își doresc să aibă vârsta de atunci cu mintea de acuma,nici decum să aibă vârsta de acum cu mintea de atunci.

Singurul  pas în devenire este să îți ceri iertare ție,să faci să-ți dispară părerile de rău legate de cum ai fi putut fi atunci, de ce ai fi putut face atunci și să înțelegi că tu ești acela care a făcut alegerea și ție trebuie să-ți ceri iertare ,celui pe care Dumnezeu l-a făcut după chipul și asemănarea lui și tu ai avut grijă să-l modifici după ceea ce ți s-a părut că e imaginea ta corectă.

După ce starea de iertare va fi completă, SINCERĂ ȘI FERMĂ restul vor veni de la sine.

Radu Dragan

Reclamă

SUNTEM FĂCUȚI DIN APĂ. FII CA APA.

Apa are un mesaj foarte important pentru noi. Apa ne spune să privim foarte adânc în noi înșine. Atunci când facem asta prin intermediul oglinzii apei, mesajul devine foarte clar. Știm deja că viața omului este direct dependentă de calitatea apei, atât cea din noi cât și cea din afara noastră.

Informațiile din acest articol reflectă munca lui Masaru Emoto, un cercetator creativ și vizionar care a publicat cartea „Mesajele apei” ca rezultat al descoperirilor sale. Dacă te indoiești că gandurile tale te afectează (dar afecteaza și pe cei din jurul tau), rezultatele lui Masaru Emoto, pe care le expunem aici, îți vor schimba parerea și convingerile, definitiv.

Emoto ne dovedește prin experimente științifice că energia vibrațională umană (gânduri, cuvinte, idei, muzică) afectează profund structura moleculara a apei, aceeași apă care compune corpul uman în proporție de peste 70%. Interesant este și faptul că suprafața oceanelor de pe planeta este aproximativ 70% din cea totală. Apa este sursa vieții pe Terra, iar calitatea și integritatea ei sunt vitale pentru toate formele de viață.

Apa este o substanță care ia forma mediului în care se afla. Puneți apa într-un pahar și veți observa că apa ia forma paharului. Dar acest comportament al apei, de a reflecta fidel mediul în care se află, se aplică și la nivel molecular, iar Emoto a demonstrat-o cu prisosință.

Zăpada cade pe pământ de milioane de ani. Fiecare fulg de zapadă are o formă și structură unică.

Japonezul a descoperit că apa din izvoarele curate de la munte are o structură geometrică cristalină foarte simetrică și bine formată. Apa din zonele poluate industrial și apa din bazinele de stocare are o structură evident distorsionată și nesimetrică.

Emoto a studiat de asemenea și efectele muzicii asupra formei cristalelor de apă. Apoi a făcut aceleași experimente și pentru a vedea influența cuvintelor scrise pe o bucată de hârtie care a fost lipită de recipientul ce conținea mostra de apă de analizat.

Ce a facut, de fapt, dr. Masaru Emoto? Pe scurt, a luat o mostră de apa dintr-un izvor japonez, a înghețat-o până la -25 de grade, în condiții de laborator, după care, sub un microscop puternic, în timp ce gheața se topea, i-a fotografiat structura moleculară. Apoi, aceeași mostră a oferit-o unui preot buddhist, care a binecuvântat-o, și a repetat experimentul. Rezultatele au fost total diferite.

A repetat ulterior experimentul în nenumarate feluri, chiar cu apă introdusă în sticle pe care a lipit diferite etichete inscripționate cu cuvinte precum „iubire”, „mulțumesc”, dar și „mi-e silă de tine” sau „Adolf Hitler”. Spre surpriza lui, apa din sticlele inscripționate cu cuvinte frumoase a produs cristale absolut superbe, în timp ce apa din sticlele pe care au fost scrise cuvinte urâte a produs cristale total deformate și hidoase.

Rezultatele muncii lui au produs o carte cu un succes încredibil în Japonia și Statele Unite, numită „The message from the water”. Cartea a inspirat ulterior și un documentar care are ca temă centrală fizica cuantică, „What the bleep do we know?” care poate fi urmărit aic  ihttp://filmehd.net/what-the-bleep-do-we-know-2004-filme-online.html

Emoto a prezentat un eșantion de apă care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum și Lacul Lebedelor a lui Ceaikovschi. „Când apa din corpul nostru ascultă o muzică frumoasă, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana. Va veni o vreme în care vom cumpăra de la farmacie muzică  vindecatoare”, a mai spus Emoto.

Așadar, trebuie să bem mai multă apă, trebuie să vedem imagini cât mai plăcute în jurul nostru, să ascultăm muzica vindecătoare și să auzim ,atât de la propria noastră conștiință, cât și de la cei din jur , cât mai multe cuvinte vindecătoare. Trebuie să reținem că aceleași extraordinare experimente au arătat că apa reproduce formele emoționale ale alimentelor pe care le mâncăm.

Dar să vedem ce este apa, ce legatură are apa cu rugăciunea, ce legătură are ea cu trupul, conștiința sau cu mediul înconjurător. În 1996, japonezul Masaro Emoto a făcut un experiment extraordinar pe un lac foarte poluat, într-o zona puternic industrializată din Japonia.

Câteva mii de oameni s-au rugat, să vadă ce efect are rugăciunea asupra apei, ce se întamplă cu apa în timpul rugăciunii? Oamenii s-au adunat în grupuri; unii s-au rugat într-un templu, alții pe lac, în bărci și alții pe malul lacului. S-a făcut și o ceremonie cu lumânări, exact ca în ritualurile creștine.

Masaru Emoto a prelevat apa din lac înainte de rugăciune și după două ore de rugăciune a văzut la microscop care era structura apei în ambele situații. Apa poluată era formată din particule haotice și stranii, pe cand apa prelevată după doua ore de rugăciune avea structura unor cristale minunate, pure, în formă de flori.

Frumusețea și perfecțiunea acestor cristale de apa purificată prin rugăciune este absolut  extraordinară în imaginile prezentate. Testele au mers mai departe și Masaru Emoto s-a întrebat ce durată de viață are apa purificată prin rugăciune. Constatarea extraordinară a fost aceea că structura cristalina a apei se păstrează și timp de o lună după rugăciune.

Cum trebuie să ne rugăm pentru a fi sănătoși.

Japonezul Emoto s-a întrebat apoi: Cum trebuie să ne rugăm pentru ca apa să aibă un efect maxim asupra corpului omenesc? Testele făcute de el arată că mâinile trebuie ținute împreunate în dreptul pieptului, cum țin preoții mâinile în ritualul de rugăciune, iar gândul emis în rugăciune să fie un gând de bine. Testele arată că mâinile ținute în alt mod decât împreunat creează altă structură a apei, precum și emiterea de gânduri negative în timpul rugăciunii creează alte efecte asupra apei.

 Ce observăm în aceste extraordinare testări?

Apa răspunde rugăciunii noastre, deci conștiinta umană poate schimba structura materiei. Faptul că peste 70 la sută din organismul omenesc este compus din apă este relevant și extraordinar în același timp. Pentru că, devine limpede faptul că, atâta vreme cât se purifică apa dintr-un lac, iar structura ei devine cristalină și vindecătoare, și rugăciunea noastră poate avea efecte purificatoare asupra noastră sau asupra persoanelor pentru care ne rugăm.

Iată de ce este foarte important felul în care ne gândim la alți oameni și felul în care ne gândim la noi înșine. Căci și gândirea noastră este o formă de rugăciune, iar aceasta poate crea forme vindecătoare pentru noi și pentru cei din jurul nostru.

Să nu lăsăm de izbeliște mintea și sentimentele noastre, să făcem tot posibilul pentru a ne schimba modul de gândire, „modul de rugăciune” și de simțire atunci când știm că ele sunt însoțite de frică, de suferință, de ură. Să ne asumăm responsabilitatea de ființe creatoare și să înțelegem că putem fi cântecul și bucuria noastră și a celor din jur atunci când întelegem că simțim, gândim și făptuim , nu doar pe noi înșine, ci și pe cei din jurul nostru.

Mai departe, experimentele lui Emoto au arătat că clorul împiedică apa să formeze cristale. Totusi, prin rugăciune, vibrația negativă a clorului a fost îndepartată, iar cristalele s-au format în mod obișnuit. Aceasta nu înseamna că rugăciunea îndepartează clorul ori îl distruge… Este îndepărtată doar informația distructivă pe care clorul o are asupra corpului. Este de reținut faptul că nu doar compoziția chimica a hranei sau a apei contează, cât și vibrația, adică informația pe care o consumăm prin ele.

Pare limpede faptul că o mâncare preparată cu dragoste, cu plăcere, cu bucurie nu produce dureri abdominale, ori alte forme de tulburări la nivelul corpului fizic, pe când cea preparată cu toate gandurile negre are nevoie, dacă nu de schimbarea sentimentelor și gândurilor celui care o face , de rugăciunea de purificare a apei și a hranei făcută de cel care o consumă.

Viața secretă a apei

Căutând fericirea, ne căutăm, de fapt, pe noi înșine. O putem căuta pe tărâmuri îndepartate, dar o vom găsi, în cele din urmă, doar în noi. O inimă plină de iubire și recunoștintă este calea spre fericire. Rugați-vă pentru aceasta lume a noastră și împartașiți mesajul iubirii celor din jur . Întelegând că găndurile și cuvintele noastre au efect asupra lumii, atunci, vom întelege, că deținem toate mijloacele pentru a ne schimba viața în bine.

Dacă veți căuta destul de bine prin amintiri, veți da peste o perioadă în care ați trăit o stare de candidă binecuvantare. Viața avea sens și trăiați atât de intens încât timpul fusese, pur și simplu, dat uitării. A urmat apoi maturitatea, cand ați lăsat de o parte tot ce va preocupase până atunci și ați încuiat ușa în urmă. Se poate chiar să fi uitat unde ați pus cheia.

Dar acele sentimente de fericire nu s-au pierdut, însă, de tot. Cu puțină străduință, ați putea descuia ușa, ați putea scoate din nou la iveală acele lucruri despre care ați crezut că vor rămâne pentru totdeauna o parte a trecutului vostru. Dacă vei fi sincer cu tine însuți și vei caută să fii și să faci ceea ce dorești cu adevărat, viața își va relua cursul firesc.

Odata ce ai descoperit ceea ce știi să faci cel mai bine și îți dai seama că în direcția aceea trebuie să îți îndrepți atenția, te afli deja pe drumul ce duce înapoi la starea de fericire binecuvântată. Iar de aici nu mai este mult până să simți că, într-adevăr, o mare schimbare are loc în viata ta, să ajungi din nou la tine.

 Structura apei ne arată conștiința noastră.

Dacă gândurile pot face asta apei, atunci ce efecte au aceste gânduri asupra noastră?

Acum dispunem de probe clare că noi ne putem vindeca și transforma pe noi înșine și întreaga planeta prin gândurile pe care alegem să le avem.

Reclamă

Magia -nu se vede dar se simte.

Din ce în ce mai multe experimente se fac acum pentru a descoperi puterile gândirii, influenţarea obiectelor sau fiinţelor umane, acţiunea la distanţă, aflarea de informaţii secrete. Există persoane care se exersează pentru a influenţa prin gândire atleţii care participă la competiţii sportive şi astfel să-i facă să câştige pe unii şi să-i facă să piardă pe alţii. Fără să vorbim de cei care se ocupă să impregneze obiecte cu influenţe nocive pentru a le trimite, sub aparenţa cadourilor, unor demnitari sau înalte personalităţi în scopul de a le dăuna şi a slăbi ţara lor. Toate aceste cercetări care se fac asupra puterii gândului, pentru a o utiliza într-un scop distructiv, sunt la fel de periculoase ca şi cercetările asupra armei atomice şi, din punct de vedere moral, ele sunt încă şi mai de condamnat. Omul nu are dreptul de a se servi de acest factor divin, gândirea, pentru a face rău. Aceasta este magie neagră, iar cei ce o practică trebuie să ştie că mai repede sau mai târziu vor fi pedepsiţi.

Nu este nimic rău în sine a vrea să cunoşti puterile gândului. Dar şi aici există, din nefericire, tot felul de oameni care vor să utilizeze aceste cunoştinţe în sensul în care le convine. Întotdeauna natura inferioară este cea care se manifestă în om pentru a-l împinge să profite de toate mijloacele care-i cad în mână. Iată de ce atâtea civilizaţii au dispărut până acum, şi a noastră de asemenea va dispărea, dacă aspectul moral, dragostea, bunătatea nu vor fi biruitoare. Când lăsăm intelectul să domine, cum el nu are prin el însuşi nici o moralitate, el nu se preocupă decât de a pune noi mijloace ştiinţifice şi tehnice la dispoziţia omului, fără să se întrebe cum le va folosi. Şi este de asemenea pentru ştiinţele oculte. Pentru că nu trebuie să credem că, dacă oamenii sunt atraşi de ştiinţele oculte, este pentru că ei au aspiraţii mistice sau un elan spre spiritualitate. Deloc. Ei pot fi chiar cei mai mari materialişti. Dar, deoarece s-au convins că pot găsi aici mijlocul de a-şi satisface ambiţiile lor, să obţină succese, îşi spun: “De ce nu? Să încercăm, vom vedea cum va fi”, şi încearcă.

Oamenii au dorinţe, nevoi… acestea nu lipsesc! Ceea ce le lipsesc, sunt calităţile de inteligenţă, răbdare, perseverenţă, pentru a obţine ceea ce îşi doresc. Ei caută mereu să ajungă cât mai repede folosind mijloacele cele mai uşoare. Şi când li se propune magia, ei cred că ea le poate aduce succese rapide şi sunt gata să se avânte în orice experienţă.

Priviţi câţi editori, de câţiva ani încoace, s-au apucat să publice lucrări de ocultism! Unele dintre aceste cărţi conţin reţete înspăimântătoare, mergând până la a indică cum să faci un pact cu diavolul. Ceea ce este foarte grav şi poate nu o ştiţi, este că există mulţi oameni, mai mulţi decât vă imaginaţi, care se interesează de aceste practici. Şi cei mai puternici reuşesc! De ce? Pentru că pasiunile lor, ambiţiile lor, invidia şi încăpăţânarea pe care o depun pentru îndeplinirea acestora, serveşte drept hrană, momeală spiritelor infernului; ei reuşesc astfel să le atragă, să comunice cu ele, şi aproape să le dea viaţă.

Oamenii nu îşi dau seama de pericolul pe care îl prezintă practicarea magiei negre. Ce responsabilitate există pentru autorii şi editorii acestor cărţi! Cum ei nu se gândesc decât cum să câştige bani, ei se păzesc să explice în detaliu cititorilor toate pericolele care decurg din aplicarea reţetelor lor, nu le pasă că alţii îşi vor pierde sufletul din cauza lor. Ei pun la dispoziţia unor oameni care nu au învăţat încă să-şi stăpânească impulsurile lor instinctive mijloace de satisfacere a tuturor ambiţiilor… Cum putem să credem că aceşti oameni vor rezista? Unii doresc să obţină dragostea unui bărbat sau a unei femei, sau să se răzbune pe un duşman, sau să-şi satisfacă ambiţia sau lăcomia de bani, şi cum aceste dorinţe sunt mai puternice decât gândirea, ei decid să recurgă la magie neagră. Este atât de tentant să vezi toate aceste dorinţe îndeplinite! Câţi oameni, care ştiu că alcoolul sau tutunul le distruge sănătatea, nu pot să învingă nevoia de a bea şi de a fuma! Este la fel cu practicile magice: de ce să pui la dispoziţia unor oameni slabi mijloace care, sub influenţa unei dorinţe sau a unei pasiuni necontrolate, le vor folosi la a pierde pe alţii sau a-i pierde pe ei? Ei da! Pentru că ei atrag entităţi malefice care vor să-i prade, de asemenea, şi pe ei. Numai că, nimeni nu-i previne. Autorii cărţilor de magie neagră ar trebui să ştie că sunt nişte criminali şi că într-o zi justiţia divină îi va pedepsi. Să nu fie miraţi, în ziua aceea. Nu avem dreptul de a atrage oamenii în regiunile infernului, nu avem dreptul să-i antrenăm decât spre Cer.

Câte cazuri se cunosc, în istorie, de oameni care au pierit lamentabil pentru că s-au amestecat în magia neagră! Desigur, se pot obţine şi rezultate, dar trebuie cunoscute pericolele pe care aceasta le reprezintă şi ar trebui să nu se angajeze nimeni pe acest drum, pentru că abisul îi aşteaptă pe vrăjitorii şi magicienii negri. La ce serveşte să ai ambiţii spirituale, dacă nu ai conştiinţa consecinţelor apropiate sau îndepărtate ale actelor tale?

Când oamenii încep să presimtă existenţa lumii invizibile cu fiinţele care o populează şi cînd devin conştienţi de prezenţa facultăţilor psihice din ei, care le permit să acţioneze în această lume, este tentant pentru ei să încerce.

OMRAAM MIKHAEL AIVANHOV– fragment din CARTEA MAGIEI DIVINE

Dar riscul,nu îl pune nimeni în balanță?

Reclamă

Reîncarnarea.

Adevărul reîntrupării a fost cunoscut de iniţiaţii veacurilor apuse şi revelat şi azi de marile Lumini ale spaţiilor. Această cunoştinţă o posedau pieile-roşii din America – din Alaska până în Peru şi Bolivia, celţii din Europa, locuitorii băştinaşi din insulele Hawaii. În Asia, ideea reîntrupării este şi azi foarte răspândită exercitând o mare influenţă în conduita omului. Peste 600 milioane de locuitori ai Indiei, Indochinei, Tibetului, Chinei, Mongoliei şi Japoniei, cred în reîntrupare şi cunosc legile ei la fel cum noi, occidentalii, ştim că sângele circulă prin vasele sanguine. Pentru asiatici, legea reîntrupării este o lege ca orice lege naturală – legea contracţiei la frig şi a dilataţiei la cald a corpurilor. Ea este socotită o lege fundamentală, care se exercită asupra tuturor entităţilor, fie ele minerale, vegetale, animale, umane, fie soare sau univers.

Vechimea acestei cunoaşteri se pierde în noaptea veacurilor şi aproape că nu există religie sau legendă care să nu aibă un sâmbure din această idee. Reîntruparea fiind cunoscută din timpuri foarte îndepărtate şi trecută prin mintea diferitelor popoare, a ajuns la noi sub diferite forme şi însoţită de numeroase erezii. Gândirea superioară a omului de azi a înlăturat părţile absurde aparţinând superstiţiei pentru a-i reda valoarea filosofică şi morală avută în trectul îndepărtat. Graţie nenumăratelor comunicări făcute de entităţi spirituale, în şedinţele de revelaţie, această idee se întinde peste tot pământul, fiind găsită firească, deoarece explică multe probleme sociale, religioase şi filosofice, nerezolvate până azi.

Este mai bine de un secol de când ştiinţa a luat un avânt uimitor, valul descoperirilor purtând omul pe undele nevăzutului, spre înălţimile infinitului. An de an, omul îşi îmbogăţeşte cunoştinţele cu privire la lumea înconjurătoare, dar în aceeaşi măsură credinţa lui slăbeşte şi omenirea alunecă pe panta materialismului. Bisericile sunt din ce în ce mai puţin frecventate de credincioşi deoarece preotul de azi, pierzând legătura cu Cerul, cu ştiinţa şi cu arta, nu mai este în stare să dea un răspuns acceptabil la întrebările referitoare la viaţă, creaţie, destin, Absolut, nefiind în măsură să explice fenomenul naşterii şi al morţii. Din această cauză, mulţi afirmă că religia este de prisos, ba chiar dăunătoare, întrucât ea stagnează progresul omenirii, şi în loc să-1 apropie pe om de Tatăl său creator, îl îndepărtează. Se susţine că biserica – fiind îngrădită de dogme şi deci anchilozată în aceleaşi forme de mai bine de o mie de ani – vine flagrant în conflict cu datele ştiinţifice răspândite în masele populare. Omul de azi nu este satisfăcut de răspunsul oferit de biserică, el având nevoie de o religie ştiinţifică şi artistică, bazată pe iubire, cunoaştere şi comuniune cu Divinitatea.

Dar şi savanţii – grăbiţi să proclame domnia materiei şi a legilor ei – se vor convinge în curând că, în afara materiei tangibile, mai există şi alte substanţe eterice, conduse de legi diferite celor fizice. La începutul apariţiei materialismului se credea că acesta va da un răspuns satisfăcător la toate întrebările. Se afirma că, în definitiv, nu există în univers decât materie, energie şi legile care le pun în activitate, că au murit pentru totdeauna vechile credinţe care, secole de-a rândul, au stagnat civilizaţia, că spiritul de care se tot vorbeşte nu este decât produsul imaginaţiei, iar religia o înşiruire de poveşti şi rugăciuni, care nu lămuresc viaţa şi adâncul prefacerilor din natură şi din corpul omului. Fizicianul a demonstrat prin experienţe că natura este condusă de legi; chimistul, graţie cercetărilor ingenioase, revelează lumii structura necunoscută a materiei; biologul, în teoria sa evoluţionistă, arată că există o ordine în lume şi un scop în toate domeniile complexe ale vieţuitoarelor. În straturile succesive ale scoarţei terestre se citeşte, azi, minunata istorie a secolelor scurse. Telescoape gigantice ne aduc mai aproape nebuloase, galaxii şi miliarde de sori îndepărtaţi; trupul omenesc este studiat şi cunoscut până în cele mai ascunse celule. Lumea întreagă este în freamăt la fiecare nouă descoperire. Dar cu toate acestea flacăra de entuziasm a materialiştilor se stinge treptat; iar la lumina maturităţii spiritului, lucrurile şi fenomenele sunt văzute mai clar, spiritul nostru revenind la ştiinţa ezoterică, la tradiţia şi comoara spirituală a omenirii.

Din acest considerent ne vom strădui să reluăm ideile abandonate în vremurile materialismului, acordând acestor studii atenţia cuvenită. Asemenea cercetătorului de minereu preţios – care reia şi realege metalul preţios din bucăţelele aruncate – omul caută azi în aceste cunoştinţe vechi, să mai găsească multe şi nebănuite bogăţii, desconsiderate de-a lungul secolelor de ignoranţă şi întuneric.

Este evident că printre lucrurile noastre de preţ există şi podoabe false, fără valoare, cu toată strălucirea lor. Astfel, ştiinţa va fi obligată să mai arunce din teoriile sale inexacte, religia – din dogmele, ritualurile şi ipocrizia ei, iar filosofia – din speculaţiile ei deşarte. În faţa acestor frământări intelectuale, prefaceri şi conflicte, omul rămâne dezorientat şi se întreabă cu nelinişte: „Care este adevărul?”

Natura omului este făcută să caute mereu, să-şi explice existenţa lucrurilor şi a faptelor, să-şi chinuie sufletul în faţa enigmelor ce se ridică mereu în drumul său. Din această cauză, materialismul – atât de trâmbiţat şi pompos întronat – se năruie, şi omul se întoarce către datele ştiinţei ezoterice, către tradiţia spirituală a lumilor invizibile, ascunsă şi încuiată cu zeci de lacăte, căutând să-şi explice prin ea existenţa lumilor şi a destinului omenesc.

Bietul om se întreabă mereu: „Există un Dumnezeu, o Putere inteligentă, infinită, care a creat totul în univers atât de armonios?” „Da”, îi răspunde biserica. „Da”, răspunde şi sufletul său, dar el vede în jurul său nedreptăţi, războaie, calamităţi, boli, suferinţe de tot felul. În sufletul său se naşte întrebarea: „Dacă există un Dumnezeu, de ce permite atâta suferinţă şi nedreptate? De ce slabul cade pradă celui puternic?” Priveşte în jur şi constată violenţă şi cruzime: şopârla mănâncă furnici, ea este mâncată de şarpe, şarpele este mâncat de un arici, care la rândul său cade pradă unei vulpi. Toate fiinţele omoară şi la rândul lor sunt omorâte, şi atunci se întreabă bietul om: „Unde este mila şi dreptatea lui Dumnezeu?”

Omul nu înţelege nimic din desfăşurarea evenimentelor petrecute în jurul său, pentru că nu cunoaşte adâncul tainelor ce îl înconjoară, după cum nu ştie că moartea va face să se nască viaţa şi mai strălucitoare. El nu ştie, pentru că în faţa lui stă aparenţa, iar nu realitatea. Omul neştiutor nu vede în lume decât un vast complot al sălbăticiei fără milă, de la mic la mare, şi nedumerit, se întreabă: „Dacă există, într-adevăr, un Dumnezeu, de ce există atâta mizerie în lume? De ce oameni puternici şi sănătoşi devin într-o bună zi orbi? De ce copii nevinovaţi sunt loviţi de boli, şi mame – care strâng cu dragoste la sân un copilaş – sunt omorâte?” De câte ori nu se întreabă ignoranţii: „De ce în această lume binele rămâne nerecompensat şi răul nepedepsit? Adesea criminalul circulă liber şi inocentul este aruncat în închisoare. Dispreţul îi urmăreşte pe cei ce muncesc şi îi împinge către mormânt, pe când în lume forfotesc neruşinaţi şi şarlatani. De ce atâta nedreptate?” Religia ar vrea să ne facă să înţelegem că în lumea cealaltă aceste suferinţe vor fi răsplătite, păcatele noastre vor fi iertate şi ignoranţa luminată. Bazaţi pe aceste afirmaţii, timp de secole, oamenii au ridicat ochii spre Cer, au suferit încercările acestei lumi, cu speranţa că se vor bucura dincolo de fericirea promisă.

Scepticul însă, zâmbind, răspunde acestor suflete frumoase şi încrezătoare: „Dacă Dumnezeu a creat această lume pe care o vedem atât de nedreaptă, ce mai putem aştepta în lumea de dincolo? Dacă nu este dreptate aici pe pământ, pentru ce ar fi mai multă acolo? Dacă toate sufletele se nasc egale, de ce soarta oamenilor este atât de diferită?” Oare să fie la mijloc o simplă întâmplare? Se poate concepe un univers alcătuit de Tatăl ceresc, în care vieţile oamenilor sunt aruncate la voia întâmplării? Nu, de o mie de ori nu – răspunde omul cunoscător – deoarece chiar dacă nu vedem totul şi toate, lumea noastră fizică este guvernată de legi sublime şi absolut juste.

Cu toate acestea, neştiutorul, dar mai ales materialistul, vine mereu, în faţa aparenţelor ce ne înconjoară, cu argumente noi şi cu întrebări de felul: „De ce unii oameni au un trup sănătos şi plin de viaţă, iar alţii îl au slab şi bolnav? De ce unii sunt frumoşi şi din fiinţa lor respiră distincţia, iar alţii au o înfăţişare grosolană şi brutală? De ce unora li s-a dat o inteligenţă vie, iar alţii sunt animaţi de puţine gânduri, şi acelea confuze?”

Cu mulţi ani în urmă, trecătorii puteau vedea pe treptele Universităţii din Bucureşti un om mic, diform. Avea aproape 40 de ani, dar trupul său nu era mai mare decât al unui copil de 8 ani. Braţele îi erau închircite, capul mare, iar picioarele arcuite. Îţi era greu să-1 priveşti. Îşi câştiga existenţa vânzând piepteni, butoni de manşetă şi multe alte nimicuri. Universul său intelectual se limita la răspântiile unde îşi petrecea viaţa. Dacă s-ar compara sărăcia acestei vieţi, suferinţele lui morale, dorinţa lui vagă de iubire, zilele sale triste, orizontul cunoştinţelor sale restrânse, cu existenţa lipsită de griji a unora aflaţi în plenitudinea fizică şi mentală, ori cu desfătarea sentimentală şi morală, cu înţelegerea larga a altora, multora dintre noi ni s-ar tulbura mintea şi nu am mai putea spune nici un cuvânt.

Acestea sunt faptele şi, tu – care ştii că în dosul acestor inegalităţi există totuşi o dreptate – te mâhneşti deoarece nu o poţi demonstra pe înţelesul tuturor. Toţi te combat cu emfază şi îţi aruncă în faţă fel de fel de argumente. Materialistul, scepticul şi ateul te vor întreba: „Pentru ce un copil se naşte într-un bordei, condamnat prin însăşi naşterea sa la o viaţă restrânsă, iar un altul se naşte în mijlocul unei societăţi avansate în cultură şi civilizaţie, unde are prilejul să înveţe şi să fie educat.

Fragment  Scarlat Demetrescu-Din Tainele Vieții Si a Universului.

Reclamă