Voi cei care combateți spiritualitatea …..

Voi toţi cei care atacaţi spiritualitatea, doriţi un mijloc de a-l combate cu succes?

Nimic mai simplu.

Iată-l.

Înlocuiţi-l prin ceva mai bun, găsiţi o soluţie mai înţeleaptă tuturor problemelor rezolvate de ea ; daţi omului o altă certitudine care să-l facă mai fericit; şi înţelegeţi bine valoarea cuvântului „certitudine”, căci omul acceptă drept cert doar ceea ce simte ; a vă mulţumi să spuneţi că nu este aşa, e foarte uşor; dovediţi, nu prin negare, ci prin fapte, că nu este aşa, nu a fost niciodată aşa şi nu poate fi aşa. Dacă nu este aşa, afirmaţi mai ales ceea ce-i poate lua locul; în sfârşit, dovediţi că aceste consecinţe ale spiritualității nu-i fac pe oameni mai buni, şi deci mai fericiţi, prin practicarea celei mai pure morale , morală de care voi faceţi atâta caz, dar pe care o practicaţi atât de puţin.
Când veţi fi făcut toate acestea, veţi avea dreptul să atacaţi. Spiritualitatea este puternică deoarece se sprijină chiar pe temeliile religiei : Dumnezeu, sufletul, pedepsele şi recompensele viitoare; şi mai ales pentru că prezintă pedepsele şi recompensele ca pe nişte consecinţe naturale ale vieţii pământene, astfel încât nimic, în perspectiva oferită de viitor, să nu poată fi tăgăduit de cea mai exigentă judecată.

Voi, a căror doctrină constă în negarea viitorului, ce compensaţie oferiţi suferinţelor de pe pământ? Voi vă sprijiniţi pe necredinţă, spiritualitatea se sprijină pe credinţa în Dumnezeu; în timp ce spiritualitatea invită oamenii la fericire, la speranţă, la adevărata fraternitate, voi oferiţi neantul ca perspectivă, şi egoismul drept consolare.

adaptare după Allan Kardec

12 Gânduri despre Karma și Legile Vieții.

Karma este cuvântul sanscrit pentru acțiune.

Când gândim, vorbim sau acționăm inițiem o forță care va reacționa în consecință.

O persoană nu poate scăpa de consecințele acțiunilor sale.

Necunoașterea nu este o scuză.
Aici este ceea ce trebuie să știți despre Existență.

1. Cauză și efect

-” Ce semeni, aceea vei culege”. Acestă lege este cunoscută sub numele de „Legea cauzei și efectului”.

– Orice am dăruit Universului , dar mai ales cum , este ceea ce se întoarce la noi.

2. Creația

– Orice acțiune are un început

– Viața nu se întâmplă , este nevoie de participarea noastră.

– Suntem una cu Universul, atât în ​​interior cât și în afara.

– Oricare ne înconjoară ne dă indicii despre starea noastră interioară.
3. Acceptarea
– Ce refuzi să accepți, va continua să vină înspre tine.

– A accepta nu înseamnă a te umili .

– Acceptarea apare când transformi judecata în observare.

4.Alegere și evoluție

– „Oriunde alegi să te duci, acolo ești”.

– Creșterea se face prin schimbare, noi suntem cei care trebuie să se schimbe – nu oamenii, locurile sau lucrurile din jurul nostru.
5. Resonsabilitatea

– Ori de câte ori există ceva în neregulă în viața mea, eu sunt singurul care am ales.

– Cei care ne înconjoară sunt oglinda noastră; Acesta este un adevăr universal.

– Trebuie să-ți asumi ceea ce ești pentru că tu ai devenit ceea ce ești .
6. Interconectivitatea

– Orice acțiune cât de mică schimbă Întregul.

– Fiecare pas duce la pasul următor, și așa mai departe.

– Trecut – prezent – viitor toate sunt conectate .

7. Scop

– Când obiectivul nostru este de calitate morală, este imposibil pentru noi să avem gânduri mai mici, cum ar fi lăcomia sau furie.

8. Transpunerea

– Fără practică nici o cunoaștere nu valorează nimic.

9.Prezentul

– Privind înapoi pentru a examina ceea ce a fost, nu vedem ce este aici și acum.

– Gândurile vechi, vechile tipare de comportament, visele vechi , ne împiedică de a avea altele noi .
10. Repetiția

– Toate se repetă până când vom învăța lecțiile de care avem nevoie pentru a schimba calea.
11. Răbdare și răsplată

– Toate recompensele necesita o trudă inițială.

– Orice răsplată vine atunci când o meriți.

12.Contribuție personală și valoare.

– Valoarea reală a ceva este un rezultat direct al energiei consumate, a intenției și manifestării intenției .

– Fiecare contribuție personală este, o contribuție la întreg.

Reclamă

Exista un singur UNIVERS şi legile EVOLUȚIEI în cadrul lui sunt generale pentru toţi.

LEGEA Nr. l

În mod obiectiv dezvoltarea Universului este asigurată prin prezenţa energiei de bază a iubirii în două ipostaze: în principiul complementarităţii şi principiul insuficienţei, împreună dând naştere principiului indeterminării.

 

LEGEA Nr. 2

Timpul şi Spaţiul = esenţa categoriei, care determină doar un nivel de conştiinţă a indivizilor, capabil într-o măsură sau alta să opereze cu categorii transfizice.

 

LEGEA Nr. 3

Nivelul dimensiunii naturii conştient organizate este invers proporţional cu nivelele frecvenţei şi forţei energiei cinetice a gândului naturii în raport cu nivelul absolutului receptat.

 

LEGEA Nr. 4

Universul este totalitatea sarcinilor protonice aflate în diverse stadii de reducţie şi care fără de sfârşit şi început, rezonează prin ele însele pe seama prezenţei în el al unui factor necesar al absolutului ale unor naturi raţionale aflate în evoluţie.

 

LEGEA Nr. 5

Mărimea lumii depinde de dimensiunea informaţiei pe care ea o poartă.

Denaturarea informaţiei sau încercarea de a ignora, prin procese ireversibile, care pot duce la pieirea absolutului.

Mecanismul natural al lumilor aflate în expansiune este simplu : o compacticitate insuficientă a informaţiei pe volumul spaţiului duce la explozia corpului spaţiului ca şi cum ar fi consecinţa inoportunităţii unui obiect care involuează.

 

LEGEA Nr. 6

Căderea indivizilor din frecvenţele dominante ale valorii locale ale Universului în direcţia frânării duce la o stare patologică, a cărei formă limită este asemănătoare cancerului şi duce spre parametrii SIDEI.

 

LEGEA Nr. 7

Mutaţia armonioasă a începuturilor: creatoare fizice şi emoţional- sentimentală duce prin intermediul conştiinţei la supraconştiinţă, adică se produce o mutaţie pozitivă.

Pornind de la aceste legi sunteţi obligaţi să ajungeţi la concluzia că este mai bine să mergeţi în direcţia măririi frecvenţei şi acurateţii pulsaţiilor gândirii, dat fiind că altă cale de evoluţie nu există.

Suprapunându-se pe frecvenţa pulsaţiilor componente ale absolutului se poate, ca relativ, fără pierderi, să suportaţi trecerea într-o altă dimensiune. Aceasta nu este „o judecată dură”, nu este o pedeapsă, ci o sporire a frecvenţelor energiilor pentru care trebuie să fiţi pregătiţi. A fi pregătiţi pentru această sporire înseamnă să deveniţi înzestrat cu o serie de capacităţi fenomenale.

Voi aveţi câteva corpuri dar nu vă indentificaţi în principal decât cu corpul fizic; de aceea pentru voi principiul complementarităţii îl reprezintă iubirea, adică direcţiile turbulente ale fluxurilor anexate unor câmpuri receptoare determinate, ale corpului fizic.

Principiul insuficienţei în percepţia voastră nu este iubirea, ci o acţiune rezonatoare ale câtorva diapazoane de frecvenţă a unui corp asupra celorlalte.

În raport de modul cum se va dezvolta lumea voastră pe mai departe, corecţia se va desfăşura într-un fel sau altul în conformitate cu termenele intensităţii şi cu calitatea cataclismelor. Cum va fi aceasta nu cunoaştem pe deplin. Voi sunteţi foarte neprognozabili, conştiinţa voastră colectivă este inconştienţa.

Dacă datele noastre vor reuşi să vă convingă, procedaţi în felul următor:

1.) Conştientizaţi-vă ca OMENIRE, debarasaţi-vă de toate felurile de izolare față de Univers.

2.) Renunţaţi la calea tehnocratică de dezvoltare, care duce la debilizare.

3.) Nu vă autorăsturnaţi din leagănul propriu fără protecţia celor înțelepți, reţineţi sfatul celor care au traversat această perioadă astfel.

4.) Purtaţi în UNIVERS iubirea, creşteţi în aşa manieră, încât, cândva, voi înşivă să fiţi capabili să întindeţi o mână de ajutor celor mai tineri.

 

Şi să vă ajute LUMINA ADEVĂRULUI!

 

 

Volodea Ciorici – Energii malefice,energii benefice

Reclamă

Acceptare sau abandon ?

Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotaţii negative, implicând înfrângerea, renunţarea, eşecul de a face faţă dificultăţilor vieţii, letargia ş.a.m.d. Adevărata abandonare, totuşi, este un lucru total diferit. Nu înseamnă să accepţi pasiv orice situaţie în care eşti implicat şi să nu faci nimic în această privinţă. Nici nu înseamnă să nu-ţi mai faci planuri sau să nu întreprinzi acţiuni pozitive.
Abandonarea este înţelepciunea simplă, dar profundă, ce constă în a te supune mai degrabă decât a te opune cursului vieţii. Singurul loc în care puteţi simţi cursul vieţii este Clipa de acum, aşa că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent necondiţionat şi fără rezerve. Înseamnă a renunţa la orice rezistenţă internă faţă de ceea ce este.
Rezistenţa internă înseamnă a spune „nu” la ceea ce există, prin critică şi negativism emoţional. Devine extrem de pronunţată mai ales atunci când lucrurile „merg prost”, adică atunci când există un decalaj între cererile sau aşteptările rigide ale minţii şi realitate. Aceasta este prăpastia durerii. Dacă aţi trăit suficient, ştiţi că lucrurile pot „merge prost” foarte des. Tocmai în acele momente trebuie să practicaţi abandonarea, dacă doriţi să eliminaţi durerea şi suferinţa din viaţa dvs. Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat de identificarea cu mintea şi astfel vă reconectează cu Fiinţa. Rezistenţa este mintea.

Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la nivel exterior nu puteţi întreprinde nimic pentru a schimba situaţia. De fapt, nu situaţia în întregime trebuie să o acceptaţi atunci când vă abandonaţi, ci numai micul segment numit Acum.

De exemplu, dacă aţi fi împotmolit undeva în noroi, nu aţi spune: „Bine, mă resemnez să fiu împotmolit în noroi”. Resemnarea nu este abandonare. Nu trebuie să acceptaţi o situaţie de viaţă indezirabilă sau neplăcută. Şi nici nu trebuie să vă minţiţi, spunând că nu este nimic rău în a fi împotmolit în noroi. Nu. Recunoaşteţi în totalitate dorinţa dvs. de a ieşi din această situaţie. Vă restrângeţi atenţia la momentul prezent, fără să îl etichetaţi în niciun fel. Aceasta înseamnă că nu există o judecată critică la adresa Clipei de acum. Deci nu există rezistenţă, negativism emoţional. Acceptaţi calitatea acestui moment. Apoi treceţi la acţiune şi faceţi tot ce puteţi pentru a ieşi din noroi. O astfel de acţiune eu o numesc pozitivă. Este mult mai eficientă decât acţiunea negativă, care vine din furie, disperare sau frustrare.
Până când nu obţineţi rezultatul dorit, continuaţi să practicaţi abandonarea, evitând etichetarea Clipei de acum.
Daţi-mi voie să vă ofer o analogie vizuală pentru a ilustra ceea ce vreau să spun. Mergeţi noaptea pe o potecă, înconjurat de o ceaţă deasă. Dar aveţi o lanternă puternică, care trece prin ceaţă şi creează un spaţiu îngust în faţa dvs. Ceaţa este situaţia dvs. de viaţă, care include trecutul şi viitorul; lanterna este prezenţa dvs. conştientă; spaţiul clar din faţa dvs. este Clipa de acum.
Lipsa abandonării vă consolidează forma psihologică, scoica sinelui fals, şi astfel creează un puternic sentiment de separare. Lumea din jur şi mai ales oamenii încep să fie percepuţi ca o ameninţare. Apare compulsia inconştientă de a-i distruge pe ceilalţi judecându-i critic şi nevoia de a concura şi a domina. Chiar şi natura devine un duşman, iar percepţiile şi interpretările dvs. sunt guvernate de frică. Boala mentală pe care o numim paranoia este numai o formă puţin mai acută a acestei stări normale, dar disfuncţionale a conştiinţei.
Nu numai forma dvs. psihologică, dar şi forma fizică — corpul dvs. — se întăresc şi se rigidizează prin rezistenţă. Tensiunea creşte în diferite segmente ale corpului, iar corpul ca întreg se contractă. Circulaţia liberă a energiei vieţii prin corp, esenţială pentru o funcţionare sănătoasă, este foarte redusă. Exerciţiile asupra corpului şi anumite forme de terapie fizică pot fi utile în restabilirea circulaţiei acestei energii, dar dacă nu practicaţi abandonarea în viaţa de zi cu zi, aceste lucruri nu pot aduce decât o ameliorare temporară a simptomelor, deoarece cauza — tiparul rezistenţei — nu a fost dizolvat.
Există în dvs. ceea ce rămâne neafectat de condiţiile trecătoare, care formează situaţia de viaţă dată, şi numai abandonându-vă aveţi acces la el. Este viaţa dvs., însăşi Fiinţa — care există etern în domeniul atemporal al prezentului. Găsirea acestei vieţi este „singurul lucru necesar” despre care vorbea Iisus.
Dacă găsiţi că situaţia dvs. de viaţă este nesatisfăcătoare sau chiar intolerabilă, numai abandonându-vă într-o primă fază puteţi sparge tiparul inconştient de rezistenţă ce perpetuează această situaţie. Abandonarea este perfect compatibilă cu acţiunea, cu iniţierea schimbării sau cu realizarea obiectivelor. Dar în starea de abandonare totală o energie complet diferită, de o calitate diferită, vă animă acţiunile. Abandonarea vă reconecteaza cu energia-sursă a Fiinţei, şi dacă ceea ce faceţi este inundat de Fiinţă, aceasta devine o celebrare plină de bucurie a energiei vieţii, care vă poartă şi mai adânc în prezent.
Prin lipsa de rezistenţă, calitatea conştiinţei dvs., şi din acest motiv calitatea tuturor acţiunilor pe care le întreprindeţi, creşte infinit de mult. Rezultatele vor veni de la sine şi vor reflecta această calitate. Am putea numi acest lucru „acţiune de abandonare de sine”. Nu este o muncă, aşa cum ne-am obişnuit noi cu ea de mii de ani.
Pe măsură ce tot mai mulţi oameni se vor trezi, cuvântul muncă va dispărea din vocabularul nostru şi poate că în locul lui va fi creat unul nou.
Calitatea conştiinţei dvs. din acest moment este elementul determinant al viitorului pe care îl veţi trăi. Aşa că abandonarea este cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a produce schimbări pozitive. Orice acţiune pe care o întreprindeţi este secundară. Nici o acţiune cu adevărat pozitivă nu poate să provină dintr-o stare de conştiinţă din care lipseşte abandonarea.
Înţeleg că dacă mă aflu într-o situaţie neplăcută sau nesatisfăcătoare şi accept complet momentul aşa cum este, nu va exista suferinţă sau nefericire. Voi fi deasupra acestora. Dar tot nu înţeleg bine de unde vine energia sau motivaţia acţiunii pentru producerea schimbării, în condiţiile în care nu există o anumită cotă de nemulţumire?
În stare de abandonare, înţelegeţi foarte clar ce trebuie făcut şi treceţi la fapte, făcând câte un lucru pe rând şi concentrându-vă asupra fiecăruia. Învăţaţi de la natură: observaţi cum se împlineşte fiecare lucru şi cum se desfăşoară firIul vieţii, fără nemulţumire sau nefericire. De aceea a spus Isus: „Luaţi seamă la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc şi nici nu torc”.
Dacă situaţia dvs. generală este nesatisfăcătoare sau neplăcută, separaţi-vă de ea chiar în acest moment şi abandonaţi-vă situaţiei existente. Aceasta este lumina lanternei care străbate ceaţa. Starea dvs. de conştiinţă încetează atunci să mai fie controlată de condiţii externe. Nu mai acţionaţi pe baza reacţiei şi a rezistenţei.
Analizaţi datele concrete ale acţiunii. Întrebaţi-vă: „Pot să fac ceva pentru a schimba această situaţie, pentru a o ameliora sau a ieşi din ea?”. Dacă da, întreprindeţi acţiunile potrivite. Concentraţi-vă nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi la un moment dat, ci asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă faceţi niciun fel de planuri. Poate că stabilirea unui plan de acţiune este lucrul pe care îl puteţi face acum. Dar asiguraţi-vă că nu începeţi să derulaţi în sinea dvs. „filme mentale”, că nu vă proiectaţi în viitor, pierzând astfel Clipa de acum. Orice acţiune veţi întreprinde, este posibil să nu îşi arate roadele imediat. Până când se vor vedea rezultatele — nu vă împotriviţi situaţiei existente.
Dacă nu puteţi întreprinde nimic şi nici nu puteţi ieşi din situaţie, folosiţi situaţia pentru a pătrunde mai adânc în starea de abandonare, în Clipa de acum, în Fiinţă. Când pătrundeţi în această dimensiune atemporală a prezentului, schimbarea vine deseori în feluri ciudate, fără să fie nevoie să faceţi mare lucru. Viaţa devine cooperantă, începe să vă ajute. Dacă factori interni ca frica, vinovăţia sau inerţia v-au împiedicat să faceţi ceva, ei se vor dizolva în lumina prezenţei conştiente.
Nu confundaţi abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu mă mai deranjează nimic” sau „Nu îmi mai pasă”. Dacă vă veţi uita mai atent, veţi descoperi că o astfel de atitudine este contaminată de negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o rezistenţă mascată.
Când vă abandonaţi, îndreptaţi-vă atenţia în interior pentru a verifica dacă a mai rămas vreo urmă de rezistenţă. Fiţi foarte vigilent făcând acest lucru; altfel, un rest de rezistenţă poate continua să se ascundă într-un colţ întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoţii nerecunoscute…

ECKHART TOLLE – Sensul abandonării

Reclamă

Etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

Cinci etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

  1. În primul rând este necesar să vă definiți problema. Când considerați că există o problemă ,doriți rezolvarea ei .
  2. Când doriți rezolvarea ei , veți emite un algoritm mental în care sunt incluse date și probabilități care sunt menite să modifice efectul problemei . Aceste date și probabilitați trebuie căutate și structurate sub forma acelui algoritm. Pentru a căuta date și a emite probabilități aveți nevoie de timp și de energie.
  1. După ce sunteți înarmați cu toate logicile pe care le-ați emis veți trece la acțiune. După fiecare probabilitate încercată care nu a funcționat veți schimba datele problemei , iar dacă veți fi conștienți veți observa că ați transformat vechea problemă într-o nouă problemă compusă din elemente diferite . Veți recalcula datele problemei , dar ar bine să conștientizați că nu s-a schimbat nimic .Tot aveți o problemă . Unde e schimbarea după toată tevatura care ați făcut-o . Oricât veți încerca nu veți reuși pentru că frecvența pe care vibrați rămâne aceeași. Schimbarea trebuie să apară în cel care lucrează la problemă nu în elementele problemei.
  1. Aici e soluția . În subconștientul fiecăruia. Cum ajungem în subconștient? Simplu . Îl eliberăm , îi schimbăm vibrația energetică a mediului în care există.Iar acel mediu este mintea . Ca să eliberați subconștientul trebuie liniștită mintea.
  1. Cum? Luați o pauza. Faceți altceva. Căutați activitatea care vă face plăcere și vă ridică vibrația. Atunci când este momentul potrivit, cea mai bună soluție la problema voastră va apărea . Răspunsul corect va venica un „fulger orbitor de evident”. Vă veți auzi rostind ” De ce nu m-am gândit la asta ? „.

De ce ?

Pentru că v-ați considerat atotputernici .

Toate lucrurile bune care vi se întâmplă nu sunt meritul vostru chiar dacă vă place să vi-l atribuiți.

Acel fulger de inspirație se numeste „Intervenție Divină”.

Dacă lăsați Divinul din voi să-și facă treaba ,toate vă vor funcționa așa cum vă doriți .

Mulți oameni blochează răspunsurile la dorințele lor prin simplul fapt că nu înțeleg modul de funcționare a minții lor subconștiente . Când știți pe deplin cum funcționează mintea voastră, va crește măsura performanței în mod substanțial.

Ori de câte ori mintea voastră subconștientă accepta o idee, imediat începe să o execute. Aceasta utilizează toate resursele sale și mobilizează toate simturile, cunoștințele, puterile mentale și spirituale în acest scop.

În momentul în care transformați viața într-o lupta vă veți transforma în victimă.

Veți fi și atacator și atacat. Iar pe lângă voi vor exista și daune colaterale.

Puteți folosi această putere în mod constructiv în orice moment dacă alegeți acest mod de viață.

Ce mai rămâne este să mulțumiți Divinității pentru ceea ce v-a dat ,vă dă și vă v-a da !

Radu Drăgan

 Reclamă

Cei care te trag înapoi

Iti amintesti acea perioada din copilarie/adolescenta in care credeai ca orice este posibil? Pe parcurs ce cresti si realitatea vietii se asterne, s-ar putea ca visele sa inceapa sa dispara. Insa exista anumite momente cheie in care focul si dorinta de a trai viata la care ai visat dintotdeauna, incep din nou sa apara.

Cand iti trec astfel de idei prin minte, in mod natural vei incepe sa vorbesti despre asta cu persoanele din jurul tau. Din cate am observat, partea negativa in a face acest lucru este ca s-ar putea ca unele din persoanele cu care vorbesti sa inceapa sa-ti expuna cele 100 de motive pentru ca nu vei putea avea niciodata stilul de viata la care ai visat.

Acesti “prieteni” ar putea merge de la vorbe descurajatoare la povesti zilnice in care sa-ti spuna de ce este atat de prostesc sa-ti doresti mai mult de la viata. Astfel exista riscul ca aceste remarci negative sa te opreasca din ceea ce vrei sa faci.

S-ar putea sa fi trecut printr-o astfel de experienta in viata, cand simteai un entuziasm fantastic atunci cand vorbeai cu cineva care credeai ca te va sustine, si tot ce facea aceasta era sa stinga flacara din inima ta.

O persoana negativista poate omora un vis si te poate trage inapoi de la viata pe care ti-o doresti. Uite 5 moduri prin care ar putea face acest lucru:

Te determina sa te indoiesti
Fiecare dintre noi are momente in care se lupta cu acea voce interioara care ne spune ca visele noastre sunt imposibile. O persona care ne influenteaza negativ nu face nimic altceva decat sa amplifice acea voce, sa ne faca sa credem ca ceea ce spune este adevarat. Incearca sa transforme acea indoiala in realitate, sa o faca sa para logica.

Validarea fricii
Ca in cazul indoielii, se mai da o posibila lupta si cu frica. De cele mai multe ori frica este motivul numarul 1 pentru care nu ne urmam visele. De asemenea, se intampla ca o persoana negativista sa se hraneasca cu frica noastra. Daca vrei sa-ti traiesti viata asa cum doresti, cucereste acea frica.

Iti strica starea de concentrare
Daca stii exact ce-ti doresti, concepe un plan si fa in fiecare zi cate ceva, conform planului. Nu lasa influentele negative sa iti ocupe mintea cu frica si indoiala, sa iti afecteze concentrarea.

Sursa de stres
Influentele negative pot fi o sursa de stres, si te pot aduce in punctul in care vrei sa renunti la visele tale. Cu cat te confrunti mai mult cu o astfel de stare, cu atat exista riscul abandonului.

Egoism
Oamenii negativisti au de dat propriile lor lupte. Ei sunt speriati de visele lor, le este teama ca vor fi lasati in urma, iar atunci au tendinta de a te trage inapoi. Dar tu trebuie sa faci ce este corect pentru viata ta, nu pentru viata altcuiva.

Autor: Vlad Negrila – NLP Trainer, NLP Master

http://calatoriiprinsunet.ro/

Un test care ne ajuta să ne cunoaștem mai bine.

Acest TEST este o posibilitate de explorare a unor informații din subconștient.
Uneltele de care ai nevoie în completarea acestui test sunt :
-30 minute de liniște.
-O minte golită de gânduri.
-Frâu liber imaginației.
-O hârtie și un creion pe care să scrii de câte ori vezi cuvântul “Descrie-l !”
Cele ce imaginația vi le va furniza nu vor avea nici o logică cu lumea în care trăiți zi de zi ,așa că nu vă mirați și nu încercați să îndepărtați de voi imaginile revelate.
Descrierea o faci pe etape , după fiecare cuvânt “Descrie-l !”urmând a continua de unde ai rămas.
Imaginează-ți că intri într-o pădure.
1: În pădurea vezi lumină sau întuneric?
2: Ai văzut un drum prin pădure ? Dacă da ,atunci Descrie-l !
E potecă ? , e șosea?, e autostradă ?
Acum îți cer să te plimbi prin pădure.
1: Veți vedea un pahar pe o buturugă. Cu ce seamănă? , cum arată? , e plin? ,e gol? dacă e plin cu ce? Descrie-l !
2: Ce faci cu el? Îl ridici sau îl lași jos? Descrie !
Continua să mergi pe jos prin pădure.
Vei vedea o apă.
1: Cum arată? E lac, e râu,e fluviu , e cascadă? Descrie-l !
2: Este apa în mișcare? Descrie !
3: Cât de adâncă e apa? Descrie !
4: Trebuie să treci apa . Cum o faci? Descrie!
Vei continua pe jos prin pădure. Vezi un urs.
1: Ce fel de urs este ? Urs brun,grizzly,panda ,koala,de pluș,de turtă dulce? Descrie-l.
2: Trebuie să mergi mai departe. Cum vei trece de urs? Descrie!
Vei continua mersul pe jos. Ajungi pe o plajă.
1: Câți oameni vezi? Dacă sunt mai puțin de 5 focalizează-te pe fiecare și Descrie-l !
2: Cât de departe sunt cei mai apropiați oameni?
3: Recunoști pe cineva .Descrie-l.
Cei care doresc intrepretarea descrierilor să mă contacteze la 0721072133