Amintirea vieților anterioare.

Amintirea individualităţilor noastre anterioare ar avea repercusiuni foarte grave, ar putea în anumite cazuri, să ne umilească în mod ciudat, în altele, să ne exalte orgoliul, şi prin acest lucru să împiedice liberul nostru arbitru.

Dumnezeu ne-a dat pentru a ne îmbunătăţi, tot ceea ce ne este necesar şi poate să ne ajungă: vocea conştiinţei şi tendinţele noastre instinctive, a îndepărtat tot ceea ce ne putea face rău.

Să mai adăugăm că dacă aveam amintirea actelor noastre personale anterioare, am fi avut-o în mod egal şi pe cea a actelor celorlalţi, şi această consecinţă ar fi putut avea cele mai neplăcute efecte asupra relaţiilor sociale.

Neavând întotdeauna motiv să ne mândrim cu trecutul nostru, adesea este mai bine ca un văl să fie aruncat asupra lui. Acest lucru concordă perfect cu doctrina despre lucrurile superioare lumii noastre.

În aceste lumi, unde nu domneşte decât binele, amintirea trecutului nu are nimic neplăcut; iată de ce structura noastră astrală își amintește de existenţa precedentă ca şi cum noi ne-am aminti de ceea ce am făcut în ajun.

De aceea de multe ori după o regresie ,când sufletul nostru transcede în altă dimensiune unde amintirile au altă formă ,venim cu informații care nu au corespondent în plan mental ,deoarece limbajul mental este prea sărăcăcios ca să poate descrie informația. Este sărăcăcios pentru că este un limbaj dobândit prin acțiuni limitate, este un limbaj procesat prin prisma patternului: “Nu cred numai ce văd “.

În altă ordine de idei visele sunt produsul emancipării sufletului devenit mai independent prin încetarea vieţii active şi a legăturii cu trupul. De aici un fel de clarviziune indefinită ce se extinde asupra locurilor cele mai îndepărtate sau nemaivăzute vreodată, şi câteodată chiar asupra altor lumi.

Tot de aici amintirea ce evocă memoria evenimentelor înfăptuite în existenţa prezentă sau în existenţele anterioare; ciudăţenia imaginilor despre ceea ce petrece sau s-a petrecut în lumi necunoscute, amestecate cu lucruri din lumea actuală, formează ansambluri bizare şi confuze ce nu au nici sens şi nici coerenţă.

Incoerenţa acestor vise se mai explică prin lacunele produse de amintirea incompletă a ceea ce ne-a apărut în vis.Nu amintirea este incompletă. Limbajul cu care trebuie să descriem visul nu e complet. Ca şi o povestire din care s-ar fi scos la întâmplare fraze sau părţi de fraze; fragmentele ce-ar rămâne reunite şi-ar pierde toată semnificaţia raţională.

Limbajul cunoașterii este singurul  care are particularități ce pot lega mentalul de astral și poate decodifica informația ca să o facă eligibilă.

Radu Dragan

Reclamă

Reclame

Regresia : cine ai fost tu în alte vieți ?

Specialiştii consideră că ar exista un dezechilibru între componentele fizice, psihice şi spirituale ale omului. Pentru a-l remedia, ei propun o reunificare a acestor trei dimensiuni ale fiinţei umane. Conform opiniilor acestora, acţiunea de regresie ar suprima cauzele suferinţelor mentale şi corporale. Ei afirmă că astfel se obţine armonizarea diferitelor părţi ale personalităţii. Acest proces ar permite deci să fie înţeleasă suferinţa, coborând până la originea ei.

Pentru a demonstra valabilitatea afirmaţiilor respective, specialiştii domeniului evidenţiază existenţa multor rezultate favorabile.

Persoana supusă regresiei – subiectul – înţelege astfel, în lumina trecutului, care sunt problemele sale şi la care evenimente dintr-o viaţă anterioară se asociază acestea.

Se realizează astfel un voiaj interior, care devine o adevărată aventură a spiritului. Subiectul pleacă la descoperirea unei lumi noi, explorându-şi propria-i copilărie, naşterea sa, viaţa dusă în lumea de dincolo, apoi viaţa sa anterioară şi moartea cu care a sfârşit-o.
El este condus aşadar să accepte mai uşor condiţiile existenţei sale actuale, căci înţelegerea sa se lărgeşte. Orizontul său s-a extins şi conştiinţa sa se deschide către alte adevăruri.
Subiectul este lansat astfel într-o experienţă cu totul deosebită. El cunoaşte acum prin el-însuşi şi nu doar prin ceea ce a auzit sau a citit. Descoperă astfel o senzaţie de înălţare morală; devenind conştient de încarnările sale trecute şi datorită unor fragmente de scene revăzute, unor evenimente separate sau chiar unor secvenţe complete din alte vieţi, îşi modifică modul său de a gândi.
Rezultatul cel mai marcant rezidă însă în posibilitatea de a se elibera de durere, de un complex specific, sau de o nevroză. Frigiditatea, frica de alt sex, refuzul propriului sex, sentimentul de părăsire, de vinovăţie sau de autopedepsire, găsesc răspunsuri care liniştesc sau vindecă.
Somnul magnetic îşi aduce subiectul într-o stare de relaxare profundă, care îl face să intre progresiv într-o stare de autohipnoză. Pentru a obţine acest lucru, operatorul se serveşte de o serie de întrebări exploratorii, la care vin să se adauge două feluri de intervenţii.
Prima tehnică – denumită a asocierii libere – constă în a cere pacientului să se concentreze asupra unui eveniment la alegerea sa, care l-a marcat puternic sub aspect emoţional, iar apoi să-şi exprime în totalitate neliniştile sale.
Cea de a doua tehnică îi sugerează pacientului să trăiască o experienţă oarecare, pe care el o alege în mod liber, sau este dirijat spre un anume eveniment de către operator.
Deşi rămâne total conştient, subiectul pierde sensibilitatea corpului fizic şi asupra mediului său înconjurător. Această stare nu-l împiedică însă să reacţioneze, uneori chiar cu intensitate, la emoţiile pe care le resimte.
între fiecare din şedinţele de regresie, unii specialişti îi fac pe subiecţii respectivi să efectueze anumite exerciţii, denumite „confruntări cu sine-însuşi”.
Metoda somnului magnetic poartă acum diferite nume: TRVA, sofrolos, lying, catharsis, stare secundară, vis iniţiatic…
La câteva variante apropiate, tehnicile folosite sunt aceleaşi. Desigur, fiecare practician îşi face o meserie din provocarea regresiilor în vieţi anterioare, asigurând că metoda sa este originală şi că o consideră ca fiind cea mai adecvată pentru terapia karmică.
Regresia este însoţită de mai multe faze:
– acceptarea subiectului de a se lăsa tratat:
– relaxarea prin stimulări sensoriale (muzică, jocuri de lumină, cuvinte liniştitoare); -transa hipnotică (subiectul devine atunci inconştient), sau somnul magnetic       (subiectul trece uşor într-o stare de autohipnoză, rămânând conştient);
– controlul tensiunilor interioare ;
– punerea în acţiune a unei protecţii spirituale (numeroşi operatori nu o fac însă);
– sugerările şi întrebările care îl orientează în mod progresiv pe subiect către o destinaţie precisă în trecutul său.

image

Sursa graal.ro