Dincolo de trup………

Contemplând asupra marilor scrieri, începând de la filosofii antichităţii şi până la cei contemporani, am întâlnit o diversificare bogată de idei, asupra sufletului şi asupra sentimentelor. Aprecierea mea este că nu s-a ajuns la o concluzie finală , iar ce ştim, este ceea ce raţiunea ne-a permis să înţelegem şi să descifrăm.

De aceea gândesc că o mare parte din sentimentele noastre nu ne sunt pe deplin cunoscute. Şi uneori sub influenţa raţiunii care le controlează, sunt ori mai intense, ori diminuate ca valoare şi conţinut.

Omul este bivalent, trăieşte pe seama celor două, raţiune şi suflet , însă nu necesită o informare amplă despre acestea, mulţumindu-se cu caracteristici generale. Însă ca orice alte existenţe, acestea trebuie cunoscute în întregime, sau măcar în întregimea care ne este permis să cunoaştem.

Sufletul ca orice alt lucru trebuie studiat cu amănuntul, pentru că există întotdeauna întrebarea, ce este sufletul?

l-au căutat prin raţiunea care le defineşte şi analizează pe toate, eu am să-l caut în abstract. Pentru că sufletul nu are caracter echivoc, ci abstract.

În concepţia mea sufletul nu poate fi definit prin raţiune, pentru că nu are caracter raţional. Este o entitate existential conştientă prin raţiune, dar total abstractă ca formă.

Astfel că trebuie căutat abstractul, prin care înţeleg separarea şi generalizarea însuşirilor caracteristice ale sufletului, căci despre el discutăm.

În filosofie abstractul este categoria care desemnează cunoasterea proprietăţilor esenţiale şi generale ale obiectelor şi ale fenomenelor, reflectând asupra notelor esenţiale şi generale, lăsând la o parte particularităţile concrete – senzoriale, ale obiectelor.

Sufletul este abstract din cauza lipsei de ilustrări fizice concrete a acestuia. Deoarece sufletul nu are reprezentări materiale decât atunci când omul transformă sentimentele în acte ale acţiunii sale.

Totodata pornind de la analiza sufletului din prisma proprietăţilor lui generale şi esenţiale vom ajunge să vedem că tot ceea ce este general în suflet deja cunoaştem, pentru că sentimentele prin care caracterizăm sufletul ne sunt cunoscute în definire ca orice alte lucruri şi însuşiri exterioare. Generalitatea se află permanent în conştiinţa noastră, nu ne putem desprinde de ea în gandire pentru că există fără îndoială pe deplin legată de fiinţa noastră în caracterizarea generală a individului. Proprietăţile esenţiale ale sufletului nu se pot gândi cu amănuntul, ele doar există undeva în noi, mai adânci decât gândul.

De aceea există această incertitudine asupra sufletului, pentru că dacă omul nu poate gândi logic asupra a ceva, consideră că acel ceva nu există cu adevarat şi totul este imaginaţie.

Însă esenţa pură a sufletului se dovedeşte a fi în noi datorita faptului că uneori gândul în genialitatea sa reuşeşte să gândească esenţa chiar dacă nu ştie ce este aceasta cu adevarat.

Sentimentele pe care le trăim ne definesc în interiorul nostru, le percepem inevitabil şi cu ajutorul lor caracterizăm sufletul ca pe un general în fiecare, individualizându-l doar în funcţie de intensitatea simţirii generalitaţii din fiecare. Esenţialul este totuşi în fiecare acelaşi, iar din esenţial pornesc toate aceste trăiri individuale. Profunzimea sufletului este de fapt abstractul din el, nedefinitul ce nu se defineşte decât printr-o înşiruire de sentimente, dar care este mai profund decât acestea şi mai complex.

Pentru că proprietăţile generale sunt doar adjectivele unui singur cuvât care este esenţa. Sufletul privit din prisma proprietăţilor generale şi esenţiale este definit în conştiinţa noastră doar de generalitatea sa, esenţialul ridicând problema cunoaşterii în întregime a sufletului. Esenţa sufletului nu poate fi descoperită cu ajutorul trăirilor noastre, acestea au darul de a ne formula o idee despre ceea ce numim suflet, însă adâncimea pe care omul nu are puterea să o găsească este de fapt sufletul pur, restul sunt doar amănunte.

Iar omul este un norocos că poate înţelege aceste amănunte, chiar dacă esenţa reprezintă totul. Avem informaţii despre suflet ca exprimare independentă de raţiune, pentru că sentimentele nu sunt raţionale, dar nu avem o certitudine adevărată asupra lui însuşi ca un întreg ansamblu de reprezentări, tocmai din motivul că nu-i cuprindem logic esenţa, ci doar o simţim la întâmplare.

Radu Dragan

Reclamă

Anunțuri

SUNTEM FĂCUȚI DIN APĂ. FII CA APA.

Apa are un mesaj foarte important pentru noi. Apa ne spune să privim foarte adânc în noi înșine. Atunci când facem asta prin intermediul oglinzii apei, mesajul devine foarte clar. Știm deja că viața omului este direct dependentă de calitatea apei, atât cea din noi cât și cea din afara noastră.

Informațiile din acest articol reflectă munca lui Masaru Emoto, un cercetator creativ și vizionar care a publicat cartea „Mesajele apei” ca rezultat al descoperirilor sale. Dacă te indoiești că gandurile tale te afectează (dar afecteaza și pe cei din jurul tau), rezultatele lui Masaru Emoto, pe care le expunem aici, îți vor schimba parerea și convingerile, definitiv.

Emoto ne dovedește prin experimente științifice că energia vibrațională umană (gânduri, cuvinte, idei, muzică) afectează profund structura moleculara a apei, aceeași apă care compune corpul uman în proporție de peste 70%. Interesant este și faptul că suprafața oceanelor de pe planeta este aproximativ 70% din cea totală. Apa este sursa vieții pe Terra, iar calitatea și integritatea ei sunt vitale pentru toate formele de viață.

Apa este o substanță care ia forma mediului în care se afla. Puneți apa într-un pahar și veți observa că apa ia forma paharului. Dar acest comportament al apei, de a reflecta fidel mediul în care se află, se aplică și la nivel molecular, iar Emoto a demonstrat-o cu prisosință.

Zăpada cade pe pământ de milioane de ani. Fiecare fulg de zapadă are o formă și structură unică.

Japonezul a descoperit că apa din izvoarele curate de la munte are o structură geometrică cristalină foarte simetrică și bine formată. Apa din zonele poluate industrial și apa din bazinele de stocare are o structură evident distorsionată și nesimetrică.

Emoto a studiat de asemenea și efectele muzicii asupra formei cristalelor de apă. Apoi a făcut aceleași experimente și pentru a vedea influența cuvintelor scrise pe o bucată de hârtie care a fost lipită de recipientul ce conținea mostra de apă de analizat.

Ce a facut, de fapt, dr. Masaru Emoto? Pe scurt, a luat o mostră de apa dintr-un izvor japonez, a înghețat-o până la -25 de grade, în condiții de laborator, după care, sub un microscop puternic, în timp ce gheața se topea, i-a fotografiat structura moleculară. Apoi, aceeași mostră a oferit-o unui preot buddhist, care a binecuvântat-o, și a repetat experimentul. Rezultatele au fost total diferite.

A repetat ulterior experimentul în nenumarate feluri, chiar cu apă introdusă în sticle pe care a lipit diferite etichete inscripționate cu cuvinte precum „iubire”, „mulțumesc”, dar și „mi-e silă de tine” sau „Adolf Hitler”. Spre surpriza lui, apa din sticlele inscripționate cu cuvinte frumoase a produs cristale absolut superbe, în timp ce apa din sticlele pe care au fost scrise cuvinte urâte a produs cristale total deformate și hidoase.

Rezultatele muncii lui au produs o carte cu un succes încredibil în Japonia și Statele Unite, numită „The message from the water”. Cartea a inspirat ulterior și un documentar care are ca temă centrală fizica cuantică, „What the bleep do we know?” care poate fi urmărit aic  ihttp://filmehd.net/what-the-bleep-do-we-know-2004-filme-online.html

Emoto a prezentat un eșantion de apă care a ascultat simfonia a IX-a a lui Beethoven, precum și Lacul Lebedelor a lui Ceaikovschi. „Când apa din corpul nostru ascultă o muzică frumoasă, se schimba corpul nostru. Muzica este o forma de vindecare, este medicamentul cel mai bun pe care l-a inventat specia umana. Va veni o vreme în care vom cumpăra de la farmacie muzică  vindecatoare”, a mai spus Emoto.

Așadar, trebuie să bem mai multă apă, trebuie să vedem imagini cât mai plăcute în jurul nostru, să ascultăm muzica vindecătoare și să auzim ,atât de la propria noastră conștiință, cât și de la cei din jur , cât mai multe cuvinte vindecătoare. Trebuie să reținem că aceleași extraordinare experimente au arătat că apa reproduce formele emoționale ale alimentelor pe care le mâncăm.

Dar să vedem ce este apa, ce legatură are apa cu rugăciunea, ce legătură are ea cu trupul, conștiința sau cu mediul înconjurător. În 1996, japonezul Masaro Emoto a făcut un experiment extraordinar pe un lac foarte poluat, într-o zona puternic industrializată din Japonia.

Câteva mii de oameni s-au rugat, să vadă ce efect are rugăciunea asupra apei, ce se întamplă cu apa în timpul rugăciunii? Oamenii s-au adunat în grupuri; unii s-au rugat într-un templu, alții pe lac, în bărci și alții pe malul lacului. S-a făcut și o ceremonie cu lumânări, exact ca în ritualurile creștine.

Masaru Emoto a prelevat apa din lac înainte de rugăciune și după două ore de rugăciune a văzut la microscop care era structura apei în ambele situații. Apa poluată era formată din particule haotice și stranii, pe cand apa prelevată după doua ore de rugăciune avea structura unor cristale minunate, pure, în formă de flori.

Frumusețea și perfecțiunea acestor cristale de apa purificată prin rugăciune este absolut  extraordinară în imaginile prezentate. Testele au mers mai departe și Masaru Emoto s-a întrebat ce durată de viață are apa purificată prin rugăciune. Constatarea extraordinară a fost aceea că structura cristalina a apei se păstrează și timp de o lună după rugăciune.

Cum trebuie să ne rugăm pentru a fi sănătoși.

Japonezul Emoto s-a întrebat apoi: Cum trebuie să ne rugăm pentru ca apa să aibă un efect maxim asupra corpului omenesc? Testele făcute de el arată că mâinile trebuie ținute împreunate în dreptul pieptului, cum țin preoții mâinile în ritualul de rugăciune, iar gândul emis în rugăciune să fie un gând de bine. Testele arată că mâinile ținute în alt mod decât împreunat creează altă structură a apei, precum și emiterea de gânduri negative în timpul rugăciunii creează alte efecte asupra apei.

 Ce observăm în aceste extraordinare testări?

Apa răspunde rugăciunii noastre, deci conștiinta umană poate schimba structura materiei. Faptul că peste 70 la sută din organismul omenesc este compus din apă este relevant și extraordinar în același timp. Pentru că, devine limpede faptul că, atâta vreme cât se purifică apa dintr-un lac, iar structura ei devine cristalină și vindecătoare, și rugăciunea noastră poate avea efecte purificatoare asupra noastră sau asupra persoanelor pentru care ne rugăm.

Iată de ce este foarte important felul în care ne gândim la alți oameni și felul în care ne gândim la noi înșine. Căci și gândirea noastră este o formă de rugăciune, iar aceasta poate crea forme vindecătoare pentru noi și pentru cei din jurul nostru.

Să nu lăsăm de izbeliște mintea și sentimentele noastre, să făcem tot posibilul pentru a ne schimba modul de gândire, „modul de rugăciune” și de simțire atunci când știm că ele sunt însoțite de frică, de suferință, de ură. Să ne asumăm responsabilitatea de ființe creatoare și să înțelegem că putem fi cântecul și bucuria noastră și a celor din jur atunci când întelegem că simțim, gândim și făptuim , nu doar pe noi înșine, ci și pe cei din jurul nostru.

Mai departe, experimentele lui Emoto au arătat că clorul împiedică apa să formeze cristale. Totusi, prin rugăciune, vibrația negativă a clorului a fost îndepartată, iar cristalele s-au format în mod obișnuit. Aceasta nu înseamna că rugăciunea îndepartează clorul ori îl distruge… Este îndepărtată doar informația distructivă pe care clorul o are asupra corpului. Este de reținut faptul că nu doar compoziția chimica a hranei sau a apei contează, cât și vibrația, adică informația pe care o consumăm prin ele.

Pare limpede faptul că o mâncare preparată cu dragoste, cu plăcere, cu bucurie nu produce dureri abdominale, ori alte forme de tulburări la nivelul corpului fizic, pe când cea preparată cu toate gandurile negre are nevoie, dacă nu de schimbarea sentimentelor și gândurilor celui care o face , de rugăciunea de purificare a apei și a hranei făcută de cel care o consumă.

Viața secretă a apei

Căutând fericirea, ne căutăm, de fapt, pe noi înșine. O putem căuta pe tărâmuri îndepartate, dar o vom găsi, în cele din urmă, doar în noi. O inimă plină de iubire și recunoștintă este calea spre fericire. Rugați-vă pentru aceasta lume a noastră și împartașiți mesajul iubirii celor din jur . Întelegând că găndurile și cuvintele noastre au efect asupra lumii, atunci, vom întelege, că deținem toate mijloacele pentru a ne schimba viața în bine.

Dacă veți căuta destul de bine prin amintiri, veți da peste o perioadă în care ați trăit o stare de candidă binecuvantare. Viața avea sens și trăiați atât de intens încât timpul fusese, pur și simplu, dat uitării. A urmat apoi maturitatea, cand ați lăsat de o parte tot ce va preocupase până atunci și ați încuiat ușa în urmă. Se poate chiar să fi uitat unde ați pus cheia.

Dar acele sentimente de fericire nu s-au pierdut, însă, de tot. Cu puțină străduință, ați putea descuia ușa, ați putea scoate din nou la iveală acele lucruri despre care ați crezut că vor rămâne pentru totdeauna o parte a trecutului vostru. Dacă vei fi sincer cu tine însuți și vei caută să fii și să faci ceea ce dorești cu adevărat, viața își va relua cursul firesc.

Odata ce ai descoperit ceea ce știi să faci cel mai bine și îți dai seama că în direcția aceea trebuie să îți îndrepți atenția, te afli deja pe drumul ce duce înapoi la starea de fericire binecuvântată. Iar de aici nu mai este mult până să simți că, într-adevăr, o mare schimbare are loc în viata ta, să ajungi din nou la tine.

 Structura apei ne arată conștiința noastră.

Dacă gândurile pot face asta apei, atunci ce efecte au aceste gânduri asupra noastră?

Acum dispunem de probe clare că noi ne putem vindeca și transforma pe noi înșine și întreaga planeta prin gândurile pe care alegem să le avem.

Reclamă

Sfaturi pentru drumul spre Dumnezeu…

-Imaginea noastră despre Dumnezeu reflectă felul în care ne vedem pe noi înșine.

-Calea către Adevăr este o trudă a inimii, nu a cugetului.Fă-ți din inima cel dintâi sfetnic! Nu din cuget.

-Poți să-l cercetezi pe Dumnezeu în orice lucru și orice ființă din lume,pentru că e omniprezent.

-Ceea ce nu poate fi spus în cuvinte poate fi priceput doar prin tăcere.

-Orice ți s-ar întâmpla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși pe tărâmul deznădejdii.

-Răbdarea este să privești noaptea cerul și să vezi răsăritul soarelui.

-Toate călătoriile tale să fie lăuntrice.

-În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.

– Adevărații îndrumători spirituali sunt străvezii precum sticla, căci ei lasă Lumina să treacă prin ei.

-Lasă viața să curgă prin tine.

-Fiecare făptură omenească e o lucrare în desfășurare, care se apropie încet, dar sigur, de desăvârșire.

-Nu există înțelepciune fără iubire.

-Un singur soi de murdărie nu poate fi spălat cu apă limpede, iar aceela este neiertarea

-Lumea e cuprinsă într-o singură ființă omenească – tu.

-Dacă vrei să schimbi felul în care se poartă ceilalți cu tine, ar trebui să schimbi mai întâi felul în care te porți tu cu tine.

-Nu te îngriji încotro te va purta drumul. Ia aminte la primul pas. Nu te lăsa dus de curgere. Fii tu însuți curgerea.

-Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt două inimi care să bată la fel.

-În tot ce facem, inimile noastre au însemnătate, nu înfățișarea noastră.

-Iadul e în acum și aici. La fel și raiul. Încetează să-ți mai faci griji din pricina iadului și să visezi la rai, căci sunt amândouă cuprinse chiar înlăuntrul clipei de acum.

-Lumea e o singură ființă. Toți și toate sunt legate între ele printr-un păienjeniș de povești. Durerea unui singur om ne va răni pe toți. Bucuria unui singur om îi va face pe toți să zâmbească.

-Orice spui, bun sau rău, se va întoarce într-un fel sau altul la tine.

-Veșnicia nu e un timp nemărginit, ci doar lipsa oricărui timp. Dacă vrei să cunoști lumina veșnică, scoate-ți din minte trecutul și viitorul și rămâi în clipa de acum.

-Vina pentru orice ți se întâmplă e a ta.

-Dacă vrei să-ți întărești credința, trebuie să-ți înmoi inima.

-Nimic n-ar trebui să stea între tine și Dumnezeu. Ține-te departe de toate soiurile de idoli, fiindcă îți vor încețoșa vederea.

-Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca aerul.

-Cei ce se supun naturii vieții vor trăi într-o liniște și pace netulburate chiar și atunci când întreaga lume largă trece zbucium.

-Toate contradicțiile din lume se află și înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Până în ziua în care ajungi la starea de făptură omenească desăvârșită, credința e un fapt treptat și unul care are nevoie de părelnicul lui contrariu: necredința.

-Niciun strop de bunătate sau grăunte de răutate nu vor rămâne până la urmă neplătite. Nici macar o frunză nu se mișcă fără știrea lui Dumnezeu.

-Dumnezeu e un ceasornicar , orice lucru de pe pământ se întâmplă la timpul lui. Nici o clipă mai târziu, nicio clipă mai devreme. Pentru fiecare există un timp când să iubească și un timp când să moară.

-Există o singură cale de-a renaște la o viață nouă: să mori înainte de moarte.

-Pe când părțile lumii mereu se schimbă, întregul rămâne mereu același.

-Iubirea nu poate fi explicată. Iubirea e apa vieții. Iar cel ce iubește e un suflet de foc. Lumea se învârte altfel când focul iubește apa.

Radu Dragan

foto by Yarina Drăgan

Reclamă

Codul de legi ale lui Hammurabi.

Code-de-Hammurabi-1

Hammurabi,rege al Babilonului a rămas în istorie pentru renumitul său cod de legi, scris în jurul anului 1760 î.Hr. și care conține nu mai puțin de 280 de articole de lege. Anterior mai fuseseră realizate două astfel de culegeri de legi, de către regele sumerian Ur-Nammu (aprox 2050 i.Hr.) și regele Isinului Lipit-Ishtar (aprox 1860 i.Hr.) dar acestea erau mai puțin cuprinzătoare și nu s-au păstrat de-a lungul timpului decât fragmente din ele.

Iată o parte din legile lui Hammurabi, inscriptionate pe o bucata de diorit (rocă magmatică foarte dură) înaltă de 2,25 metri. Blocul de piatra a fost descoperit în 1902 la Susa, pe teritoriul actual al Iranului. Actualmente este expus la Muzeul Luvru din Paris, replici ale lui aflându-se la Muzeul Pergamon din Berlin și Muzeul de istorie naturală din New York.

Dacă cineva acuză pe altcineva fără să poată aduce vreo dovadă acuzațiilor sale, atunci acuzatorul va fi omorât.

Dacă cineva acuză pe altcineva și poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplatit.

Dacă un judecător ia o decizie într-un caz ,dar apoi se dovedește că a greșit, judecătorul va plăti de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului și nu va mai avea dreptul să judece alte cazuri.

Dacă cineva fură sclavul cuiva, va fi omorât. Dacă cineva găsește un sclav evadat și îl înapoiază stăpânului său, acesta va plăti celui care îi aduce sclavul doi șekeli.

Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va primi pedeapsa cu moartea.

Daca cineva nu are grijă de stăvilarul sau barajul pe care îl are în grijă iar stăvilarul sau barajul cedează, atunci el va fi vândut iar banii astfel obținuți vor acoperi pierderea recoltei din pricina inundării culturilor. Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti acestuia pierderea.

Dacă cineva are o datorie pe care nu o poate plăti, atunci el se poate vinde pe sine sau un membru al familiei sale ca să muncească timp de trei ani pentru cel căruia îi este îndatorat.

Dacă o soție are relații cu un alt bărbat decât soțul ei, atunci ori amândoi cei vinovați sunt legați și aruncați în apă, ori soția este dăruită regelui ca sclavă.

Dacă un bărbat se folosește de violentă pentru a supune soția altui barbat să se culce cu el, atunci el va fi omorât iar femeia va fi considerată fără de vină.

Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naștere copiilor săi, atunci o parte din pămantul și din banii soțului trebuie dată soției. Atunci când copiii cresc, ea se poate recăsători.

Dacă un bărbat vrea să se despartă de femeia cu care nu a avut copii, atunci el îi va da înapoi zestrea și banii pe care i-a adus din casa tatălui ei.

Dacă cineva lovește pe altcineva de rang mai înalt, va primi pedeapsa cu biciuirea în public de șaizeci de ori.

Dacă cineva lovește pe altcineva de același rang, va fi obligat să îi plătească acestuia o mină de aur.

Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată iar aceasta pierde sarcina, atunci el îi va plăti femeii zece șekeli.

Dacă un constructor ridică o casă și o construiește bine, proprietarul va plăti doi șekeli pentru fiecare unitate de suprafață a casei. Dacă însă nu reușește și casa se prăbușeste omorându-l pe proprietar, atunci constructorul va fi omorât .

Dacă fiul proprietarului va fi muri la prăbușirea casei, atunci fiul constructorului va fi ucis.

Aceleași lucruri se petrec și în zilele noastre ,oare acum ar fi  aplicabile?

Doar Iubire ……..

image

Oamenii te pot susţine şi încuraja, dar nimeni nu te poate învăţa cum să te iubeşti pe tine însuţi. Aceasta este lucrarea fiecărui suflet individual. Fiecare suflet vine în experienţa fizică, dornic să se confrunte cu aceste probleme ale valorii de sine. Însă, încă de la începutul sejurului sufletului aici, capacităţii sale naturale de a iubi şi de a-i include pe alţii în trăirea acestei iubiri i se impun anumite condiţii.
Este absolut esenţial ca aceste condiţii să fie modificate total. Dacă sufletul părăseşte lumea fizică, crezând că este victima experienţei sale de aici, el va fi tras din nou înapoi pentru a se dezvăţa de această convingere. Încercarea de a găsi iubire în afara ta eşuează mereu, pentru că nu poţi primi de la altul ceva ce tu nu ţi-ai dat ţie însuţi. Când te privezi de iubire, îi atragi în viaţa ta pe alţii care fac acelaşi lucru. Experienţa iubirii necondiţionate începe în inima ta, nu în inima altcuiva!

Nu condiţiona capacitatea de a te iubi pe tine însuţi de capacitatea altcuiva de a te iubi. Nu-ţi pune încrederea în condiţiile impuse iubirii sau în forma în care ea se prezintă, căci acestea sunt tranzitorii şi supuse vicisitudinilor vieţii de zi cu zi. Iubirea reală nu se schimbă. Ea există independent de forma prin care se exprimă. Sursa acestei Iubiri eterne, omniprezente, lipsite de formă, este înăuntrul tău. Acolo trebuie să-ţi pui încrederea, căci această Iubire este mai certă decât orice vei cunoaşte vreodată; atunci când Ea este ferm aşezată în inima ta, nu vei mai avea nevoie să cauţi fericirea în afara ta.
În viaţa ta, oamenii vor veni şi vor pleca. Unii se vor purta frumos cu tine. Alţii se vor purta urât. Vei accepta iubirea care ţi se oferă şi vei privi lipsa de iubire drept ceea ce este: un strigăt de ajutor al cuiva care suferă. Îi vei încuraja pe alţii să găsească şi ei Sursa Iubirii înăuntru – aşa cum ai făcut şi tu – ştiind prea bine că nu le poţi rezolva micile probleme. Tragedia vieţii lor nu poate fi abordată decât prin bunăvoinţa lor de a privi în propriile lor inimi şi minţi.

Iar cel ce dăruieşte ştie întotdeauna când şi cui să dea darul. Nu e nimic complicat în actul iubirii. Totul devine complicat numai atunci când cineva începe să țină iubire pentru el – iar atunci, ceea ce oferă nu se mai poate numi iubire. Cel ce se iubeşte pe sine însuşi nu se teme să fie singur. Căci a fi singur este un prilej de a te iubi şi de a te accepta tot mai profund. Se simte el nevrednic, dacă cel iubit îl respinge? Se autocompătimeşte şi se retrage din lume, sau se adânceşte el în căutarea unui înlocuitor? Nu. El continuă, pur şi simplu, să respire şi să-şi extindă iubirea, la fiecare pas al experienţei sale. Cel care se iubeşte necondiţionat nu iubeşte pe fragmente şi cu intenţii ascunse. El nu caută pe cineva special pe care să-l iubească, ci iubeşte pe oricine care se află în faţa sa. O persoană nu este mai demnă sau mai nedemnă de iubirea sa decât alta. Când trăieşti Iubirea reală, nu te mai simţi separat de alţii. Pierzi orice aspect al identităţii tale care îi respinge pe alţii. Te deschizi spre o realitate mai vastă – pe care o creezi împreună cu alţii, prin încredere reciprocă. Judecata încetează şi acceptarea domneşte!

Cel ce iubeşte fără condiţii nu impune nici o limită libertăţii sale şi nici libertăţii altcuiva. El nu încearcă să păstreze iubirea – întrucât a încerca să o păstrezi, înseamnă a o pierde. Iubirea este un dar care trebuie oferit în mod constant, întrucât este cerut în fiecare clipă. Iubirea nu ia ostatici, nu se târguieşte şi nu poate fi compromisă de frică! Orice obstacol în calea iubirii sălăşluieşte în inimă – şi acolo trebuie el dizolvat. Nu aştepta că cerul să vină că să-ţi răspândească iubirea. Fă-o tu acum! Asta pentru că cerul este în ochii tăi, atunci când priveşti cu acceptare şi compasiune. Este în mâinile tale, atunci când le întinzi ca să ajuţi. Este în mintea ta, atunci când vezi “bine” în loc de “rău”.

Felul în care vezi lumea determină ce va fi lumea pentru tine. Aşadar, nu căuta să-i schimbi pe ceilalţi sau lumea din jurul tău! În schimb, uită-te la tine! Priveşte-ţi convingerile şi vei vedea unde e nevoie să te deschizi. Priveşte în inima ta şi vei şti unde anume e nevoie să aduci Iubire. Adevărul este că nu putem fi fericiţi alături de o altă persoană dacă nu suntem fericiţi cu noi înşine. Dacă îţi place cine eşti, a fi cu altcineva nu este decât o extensie a propriei fericiri. Însă, dacă nu te placi pe tine însuţi, a fi cu cineva nu face decât să îţi exacerbeze starea de nefericire.

Decizia de a intra într-o relaţie de parteneriat nu trebuie să se bazeze pe dorinţa de a evita să te priveşti pe tine însuţi, ci pe consimţirea de a intensifica acest proces. Atunci când trăieşti lângă alţi oameni este foarte probabil să aibă loc o declanşare reciprocă a rănilor nevindecate. Nu este nici plăcut şi nici simplu să devii conştient de părţile nevindecate. Oricum, este o etapă necesară a călătoriei către reîntregirea psihică. O relaţie seamănă cu o uriaşă gaură neagră. Săpa în straturile superficiale ale conştientului până ce scoate la lumina cele mai adânci temeri şi nesiguranţe.

Cine nu este dispus la o confruntare în profunzime cu ele, îşi pune sub semnul întrebării dorinţa de a fi într-o relaţie apropiată cu cineva. Nu te poţi apropia de cineva fără să te confrunţi cu tine însuţi!

Paul Ferrini

Radu Drăgan

Odihna activă – o sursă de sănătate şi echilibru sufletesc

Cu siguranţă, te-ai gîndit, şi nu numai odată, cum ai putea să te odihneşti mai bine, să te încarci cu energie pozitivă şi cu o porţie mare de optimism într-un timp record, astfel încît să nu regreţi mai tîrziu că ai pierdut vremea de pomană şi nu ai avut o atitudine serioasă faţă de „mica vacanţă” de la sfîrşit de săptămînă.

De multe ori, revenind de la serviciu, după 2 zile de odihnă, nu prea avem cu ce să ne lăudăm la capitolul „răsfăţ”. Motivul – lipsa de iniţiativă şi de curaj sau şi mai rău – obişnuinţa de a nu ieşi din tiparele tradiţiei de familie, care, de obicei, se reduce la mai multe ore de somn, cititul ziarelor sau al unor cărţulii, gătitul mesei, discuţii îndelungate purtate la telefon cu prietenii, relaxarea în faţa televizorului, navigarea pe net, cu care adesea sfîrşeşte o zi plictisitoare de duminică. Şi aşa, săptămînă după săptămînă, cu o dispoziţie sumbră, lăsăm în urmă zilele de odihnă, fără a le simţi prezenţa, fără a ne bucura din plin de posibilitatea de a le petrece într-un mod cît se poate de frumos, captivant, dar şi sănătos.

Paradoxal, dar oboseala acumulată pe seama activităţilor noastre casnice sau profesionale, îşi găseşte ades remediul în trîndăvie. Ne este lene să ne odihnim sănătos ! Şi acest lucru e lesne de înţeles, pentru că noi, obişnuim să percepem odihna ca pe o stare de destindere a corpului nu şi a creierului suprasolicitat de informaţie. Ce să mai zicem de ochii noştri, la a căror soartă nu ne prea duce capul să ne gîndim, continuînd să-i lipsim zilnic de „un concediu” binemeritat. Pentru omul contemporan, odihna pasivă a devenit deja o tradiţie şi această tradiţie e foarte bolnăvicioasă, întrucît ea ignoră mişcarea, natura, societatea, oamenii dragi, într-un cuvînt, tot ce înseamnă un trai sănătos, dătător de forţe, energie şi bună dispoziţie.

Astfel, ca să nu mai dăm cu piciorul şansei de a petrece timpul liber combinând utilul cu plăcutul, nu trebuie decît să facem o alegere corectă: în loc să ne petrecem serile tolăniţi în fotoliu, în faţa televizorului, mai bine-ar fi să facem o plimbare în aer liber alături de persoanele dragi, iar atunci cînd avem ocazia să alegem între a trage un pui de somn la amiază sau să avem o activitate comună cu prietenii sau familia, să optăm pentru cea de-a doua variantă, întrucât aceasta ne va aduce mult mai multă satisfacţie şi ne va ajuta să ne simţim cu adevărat împliniţi. Evitînd odihna pasivă, nu sufletulvei mai da dovadă de egoism, nu te vei mai obosi pe tine însuţi şi pe cei dragi ţie, în schimb, vei urma principiile unui mod de viaţă sănătos, raţional şi echilibrat, oferindu-le celor ai casei şi ţie însuţi trăinicia, căldura, atmosfera prietenoasă şi felia de atenţie şi energie de care aveţi cu toţii nevoie ca să puteţi face faţă ritmului accelerat al vieţii cotidiene.