CALEA SPRE TINE

sufletul

Este în natura vieţii să conţină atît haos, cît şi ordine. Tiparele

apar din dezordine şi sînt topite la loc în dezordine. Trupul

tău, la anumite niveluri, este complet haotic — vîrtejuri

de atomi de oxigen intră în sîngele tău la fiecare respiratie

enzime hrănitoare şi proteine umplu fiecare celulă, chiar şi

reţeaua de neuroni din creierul tău este ca o furtună electrică

ce nu încetează vreodată. Totuşi, acest haos nu este decît o faţetă

a ordinii, pentru că nu există nici o îndoială că celulele

noastre sînt capodopere ale funcţiei de organizare şi că activitatea

creierului nostru are ca rezultat gînduri coerente.

într-adevăr, haosul şi ordinea sînt atît de apropiate una de

cealaltă, încît nu pot fi separate.

„Trebuie să fii haos înainte de

a putea fi o stea sclipitoare”, a spus Merlin. Iar acest lucru

este literalmente adevărat, pentru că naşterea galaxiilor a fost

precedată de vîrtejurile de gaze ce formau universul la începuturi.

Atunci nu exista nici un tipar care să ordoneze gazele,

doar o foarte slabă forţă de atracţie. Totuşi, în afară de slaba

forţă gravitaţională, s-a produs un lanţ de evenimente care

au condus în cele din urmă la formarea ADN-ului uman, o

moleculă atît de complexă, încît alterarea uneia dintre cele 3

milioane de unităţi genetice poate face diferenţa între viaţă şi

moarte.

După propriile puteri, orice om se luptă cu ordinea şi dezordinea.

Lucrurile au tendinţa să decadă; ceea ce înainte era

proaspăt şi copt se va altera; ceea ce era tînăr se dezvoltă, îmbătrîneşte

şi moare. „Moartea este o iluzie”, a spus Merlin,

„dar lupta pe care o dau muritorii în faţa morţii este foarte

reală.

Nici un muritor nu ştie de fapt ce este moartea, totuşi

acest eveniment iminent este atît de înfricoşător, încît muritorii luptă împotriva lui din toate puterile, fără a-şi da seama de îngrozitoarea dezordine şi de haosul pe care le stîrnesc.”

Magul ştie că viaţa se organizează totdeauna din interior.

Aceleaşi forţe slabe ale gravitaţiei care creează din haos stele

sclipitoare există la toate nivelurile naturii. E absolut sigur că

un trandafir se va dezvolta ca un trandafir, chiar dacă atunci

cînd abia e încolţit nu pare diferit de o violetă. în sămînţă pretenţia

la unicitate s-ar putea să rezide într-o ramificaţie măruntă

a celor două spirale ale moleculei de ADN. Noi, oamenii,

însă sîntem foarte preocupaţi să ne dezvoltăm cum trebuie, şi

prin urmare cheltuim nenumărate ore de efort şi strădanie

pentru a încerca să ne afirmăm unicitatea.

— Ce contează dacă păsările trăiesc fără să gîndească sau

dacă un trandafir rămîne trandafir? a întrebat Arthur. Ele nu

au minte şi, prin urmare, nu au de ales decît să fie ceea ce sînt.

— Adevărat, voi, muritorii, aveţi liber arbitru, dar aveţi o

părere prea bună despre acest lucru, replică Merlin. Eu trăiesc

fără a face alegeri şi găsesc că o asemenea viaţă este cu

mult mai fericită.

— Fără alegeri? Dar iei hotărîri ca şi mine, protestă Arthur.

Merlin ridică din umeri.

— Te laşi înşelat de aparenţe. Priveşte-ţi mîinile. Nu este

nici o îndoială că ele îţi aparţin, totuşi nu tu alegi cum să se

dezvolte celulele; habar nu ai ce face ca nervii şi muşchii să se

mişte; nu îţi creşti în mod conştient unghiile şi nu îţi vindeci

o rană cînd mîinile ţi-s tăiate, nu-i aşa?

— Adevărat, nu trebuie să fac nici unul dintre lucrurile

acestea.

— Cu alte cuvinte, acestea nu mai reprezintă pentru tine

alegeri, a continuat Merlin. Aceste funcţiuni sînt controlate

de o parte involuntară a creierului tău, care are grijă de ele în

mod automat. în acelaşi fel, toate lucrurile cărora tu le dedici

atîta timp — a gîndi, a lua decizii, a simţi, a alege, a judeca —

eu le-am încredinţat părţii automate a creierului meu. Ceea ce

nu este de fapt decît un alt fel de a spune că le-am predat lui

Dumnezeu.

— Atunci la ce îţi foloseşte mintea conştientă? a întrebat

Arthur.

— Ca sa te poti bucura de lume si de miracolul vietii. Sunt aspecte acestea. Si ca spectator nimic nu este mai frumos si nu-ti aduce mai multa multumire.

––––––––––––––––––––––––––––-

Alchimia este arta transformării. După cum ne învaţă magii,

secretele alchimiei există pentru a transforma starea de

suferinţă şi ignoranţă a muritorilor într-una de iluminare şi

fericire. Merlin spunea:

— Alchimia este un proces ce se desf…

ăşoară permanent.

Indiferent la ce nivel al vieţii te afli, nu poţi opri transformările

să apară. Pe mine mă interesează transformarea ta. Comparată

cu aceasta, transformarea metalelor inferioare în aur

este trivială. Alchimia este o aventură a căutării, iar aventura

căutării urmăreşte întotdeauna acelaşi lucru — perfecţiunea.

Aşa cum aurul este metalul cel mai apropiat de perfecţiune,

deoarece nu poate fi corupt, perfecţiunea fiinţei umane înseamnă

eliberarea de suferinţă, de durere, de îndoială şi de

frică.—

Dar dacă fiinţele umane nu pot fi perfecţionate? Dacă

în realitate sîntem slabi şi imperfecţi, aşa cum arătăm? a întrebat

Arthur.

— Secretul nu stă în felul cum arătăm, a răspuns Merlin, ci

în profunzimea cu care sîntem dispuşi să privim.

Aventurile căutării sînt călătorii personale, iar fiecare pas

pe care îl faci, îl faci de unul singur. Dar Merlin avea multe

să-i spună lui Arthur înainte ca el să-şi înceapă aventura căutării:

„Ţi-am spus de multe ori că acest bulgăre de carne şi’

oase nu este trupul tău şi că această personalitate limitată pe

care o experimentezi nu eşti tu însuţi. Trupul tău este de fapt

infinit şi una cu universul. Spiritul tău cuprinde toate spiritele

şi nu are limite în timp şi spaţiu. Lucrarea alchimică va face

ca aceste adevăruri să se dezvăluie în faţa ta.”

Cînd Merlin rostea aceste cuvinte, vremea magilor aproape

apusese, făcînd loc unei noi epoci, ce urma să fie condusă

de raţiune. Raţiunea susţine că alchimia este imposibilă şi pe

măsură ce magii s-au retras în crepusculul legendei, oamenii

au început să accepte faptul că în realitate sînt limitaţi şi sortiţi

să trăiască ca alcătuiri de carne şi sînge în valea strîmtă a

spaţiului şi timpului.

Deoarece luăm ca de la sine înţeles faptul că lucrurile solide

sînt reale, atribuim realitate materiei solide din care sîntem

făcuţi. Norii, copacii, florile, animalele şi trupul tău, toate

sînt făcute din aceiaşi atomi de hidrogen, azot, oxigen şi

carbon, dar aceşti atomi sînt într-o permanentă modificare şi

schimbare — mai puţin de un procent din atomii prezenţi în

corpul tău anul trecut există încă şi astăzi. Discutînd chiar şi

în termeni materialişti, nu prea are sens să spui că tu eşti materie

solidă cînd este clar că această soliditate este o lume a

spaţiului gol şi a unei curgeri continue. Căutarea pe care o reprezintă

alchimia începe sub suprafaţa atomilor şi a moleculelor,

în spatele aparenţei schimbării.

Chiar dacă era doar un copil, Arthur era nerăbdător să

plece în prima lui aventură şi spera din toată inima că Merlin

îi va face rost de un cal şi de o hartă. Dar Merlin i-a spus:

„Hărţile sînt inutile acolo unde mergi tu, pentru că teritoriul

din faţa ta se modifică mereu. Ar fi ca şi cum ai încerca să faci

o hartă a apei care curge.”

Odată ce accepţi că tu eşti curgerea vieţii şi nimic mai

mult, aventura căutării perfecţiunii devine o aventură dincolo

de nemărginire. Lucrurile care sînt perfecte în tine se numesc

esenţă, fiinţă şi iubire. Ele nu pot fi mărginite de timp şi

spaţiu. Cînd traversezi o încăpere, oare iubirea pentru familia ta păşeşte laolaltă cu tine? Cînd intri într-o baie, oare esenţa

ta se udă? Graniţele pot fi trasate pe o hartă, iar aspectul vizibil

al fiinţei umane poate fi reprezentat ca oase, muşchi, ţesuturi

şi celule. Poate fi făcută o hartă a creierului, reprezentînd

felurile în care interacţionează continuu cele 10 milioane

de neuroni. Totuşi, în ambele cazuri, hărţile nu sînt teritoriul

însuşi. Esenţa, fiinţa şi iubirea care fac să existe fiinţa umană

au o viaţă a lor, care începe şi se sfîrşeşte cu aceeaşi invizibilă

conştiinţă.

— Pot să te văd ca pe un nor de energie, i-a spus Merlin

lui Arthur. Şi tu mă poţi vedea astfel, dar nici acesta nu eşti

tu cel adevărat. Nu e vorba decît tot de materie, doar că la un

nivel mai subtil.

— Ce fel de energii? a întrebat băiatul.

— Să le numim lumină şi umbră, care te înconjoară şi se

schimbă în funcţie de felul în care gîndeşti şi în care simţi. Lumina

este diferită atunci cînd eşti fericit sau trist, inspirat sau

obosit, incitat sau plictisit. Unii muritori trec prin această

lume ca lumini strălucitoare, alţii, ca umbre cenuşii. Dar indiferent

de cît de strălucitoare ar fi lumina, ea nu este la fel de

reală precum liniştea din interiorul tău.

— De ce eu nu mă văd pe mine însumi în felul în care mă

vezi tu? a întrebat Arthur.

— Pentru că energiile acestea slujesc ca învelitori. Unele

sînt dese, altele transparente şi nu există doi oameni care să

fie înveliţi exact la fel. Dar cu toţii arătaţi ca nişte nori umblători.

Pînă cînd nu-ţi decojeşti sufletul de învelitori, nu îţi vei

da seama de miezul etern şi limpede care se găseşte în centrul tău.

sursa : http://www.scribd.com/doc/81614194/Deepak-Chopra-Calea-Magului

Reclame

MATERIE ȘI SPIRIT

Spaţiul şi timpul nu sunt altceva decât instrumentele minţii pentru a pune toate lucrurile împreună. Dar ce este acest Univers? Din ce este alcătuită materia? Există cu adevărat spiritul? Ce este spiritul cu adevărat? E şi el o realitate independentă de materie? Atunci, cum de nu putem descoperi spiritul, la fel cum am făcut cu materia?

maxresdefaultFizica, cel puţin, ne-a oferit răspunsul la prima întrebare. Materia e alcătuită din atomi, iar atomii, la rândul lor, sunt alcătuiţi din electroni şi nucleu. Nucleul, la rândul său, e format din protoni şi neutroni. Protonii, de exemplu, sunt formaţi din quarci. Nu vreau să ţin în acest articol un curs plictisitor de fizică, dar pot spune că fizica, în ultimul secol, a făcut nişte descoperiri incredibile privind structura subatomică a materiei. OK, am înţeles că aceasta e materia. Materia de fapt înseamnă o mişcare a elementelor sale componente; nu există nimic static în materie, totul se mişcă.

Dar care este locul spiritului în această lume a materiei? Mai există el? Se află în afara materiei? E separat de materie? Filozofiile spirituale ale lumii, spun că omul are şi spirit, în afară de trupul fizic, care e materie. Dacă are spirit, unde e acesta? Şi cum de spiritul poate supravieţui în lumea materială? Oricum, ştiinţa nu recunoaşte existenţa spiritului, aşa că… Nu ne rămâne decât să ne uităm ce spun marile tradiţii spirituale ale lumii despre el. Mulţi nu l-au înţeles ce reprezintă el exact, aşa că voi încerca să-l explic pe înţelesul tuturor.

Spiritul nu este o entitate separată sau independentă de materie. El nu aparţine nici măcar materiei. El, pur şi simplu, este singura realitate. Materia pare a fi reală, pare a avea substanţă, dar nu este. Să facem un simplu exerciţiu de imagine: să presupunem că spiritul este un ventilator, atârnat pe tavan. Ventilatorul, atunci când nu funcţionează, este format din palete şi este un obiect real. În momentul în care ventilatorul porneşte, paletele se învârt extrem de repede, încât ochiul uman nu mai percepe exact fiecare paletă în parte, ci vede doar o mişcare. Ei bine, această mişcare reprezintă materia. Dacă scoatem ventilatorul din priză, mişcarea se opreşte. Aşadar, mişcarea este total dependentă de ventilator; ea de fapt, nici nu are o realitate proprie, fiind doar o iluzie. Singura realitate e ventilatorul. Deci, şi materia e doar o iluzie. Singura realitate e spiritul.

Interpretarea judecatii de apoi in viziunea lui Scarlat Demetrescu.

  Duhul se intrupeaza pentru a corecta greselile din trecut. Intrupându-se ca om pe pamânt, entitatea spirituala sau duhul îsi duce viata savârsind uneori fapte bune, dar de cele mai multe ori – fapte necugetate. In întelepciunea Ei, Divinitatea a socotit ca nu e bine ca greselile comise de un duh în decursul întruparii sale sa i se înscrie mereu în cartea vietii, pentru ca el are deja acumulate destule crime, minciuni, pasiuni si alte greseli din vietile trecute. Duhul s-a întrupat sa lichideze sau sa corijeze o parte din ele, dar daca se aduna greseli noi în cartea vietii sale, nu va mai putea sa le achite niciodata. Prin urmare, Divinitatea a hotarât ca multe din greselile comise de un om trupesc, în decursul unei vieti, sa fie platite chiar în acea viata.

Prima judecata a duhului are loc în timpul vietii sale terestre. La câteva ceasuri sau zile de la greseala comisa, duhul este chemat sus, în fata unui Tribunal compus din cei trei superiori ai marelui grup din care face parte – grupul german, latin, slav etc. In fata acestui For de prim grad, apar spiritul culpabil si acuzatorul sau. Acuzatorul îsi formuleaza plângerea contra fratelui sau, care i-a adus o critica nedreapta, o pierdere nemeritata, o suferinta nemotivata etc. si cere ca Justitia divina sa-i dea satisfactie. Inculpatul este însotit de dreptasul sau, care a vazut si auzit tot, asistând ca martor al Divinitatii. Vinovatul nu-si poate nega fapta, ci cel mult cauta sa o motiveze, pentru ca patru martori glasuiesc împotriva sa. Astfel fapta este înscrisa în perispiritul gresitului, este cunoscuta de dreptasul sau, de dreptasul victimei si, în plus, e fotografiata în arhiva eterica a Pamântului. Asadar, negarea este imposibila, cel mult acuzatul cauta sa se scuze. Examinând împrejurarile, judecatorii apreciaza gravitatea faptei, iar Legea divina, cerând ca nimeni sa nu se faca judecatorul semenului sau, dicteaza o pedeapsa mai mare ori mai mica.

Catre dimineata, duhurile se coboara în trupurile lor si nici unul dintre ele nu stie ce s-a petrecut în acea noapte, sus în spatiu. Dar în zilele urmatoare, anumite forte executa sentinta asupra culpabilului si el cade greu bolnav, are o pierdere oarecare, ori sufera moralmente din cauza unei actiuni facute contra persoanei sale. Cu alte cuvinte, omul trece prin zile grele, în care sufletul îi este zdruncinat din seninatatea, pacea si multumirea lui.

In general, aceste pedepse nu sunt de lunga durata si nici atât de drastice, încât sa schimbe prea mult destinul. Este ca si cum s-ar tese o pânza si, din timp în timp, un nod apare în urzeala sau batatura si pânza iese cu mici noduri. Cu alte cuvinte, viata îsi urmeaza firul trasat, orânduit dinaintea întruparii duhului, dar în decursul ei intervin lacrimi si suferinte, care sunt fructul greselilor actuale ale duhului. Asadar, în decursul vietii trupesti, duhul se prezinta de multe ori în fata Juriului suprem al marii colectivitati din care face parte, platind greselile comise în aceasta viata.

Dar în fine, ata de pe mosorul vietii s-a terminat, ziua plecarii a sosit si duhul trebuie sa-si paraseasca locuinta de lut. Dupa încetarea vietii terestre, duhul e luat de ghidul sau, urcat în fata celor trei superiori ai grupului sau, care examinându-l sumar, dau o sentinta provizorie, ordonând în ce nivel va locui pe durata sederii sale în spatiu. Dupa aceea e luat de ghid si coborât la suprafata pamântului, pentru a sta o vreme în preajma celor dragi, consolându-i, conducându-le pasii, corectându-i si încurajându-i. Cu aceasta ocazie, el asista la înmormântarea trupului sau, observându-si trupul pe care l-a animat si cu care a gustat toate placerile lumii trupesti. Dupa aproximativ 42 de zile – timp în care se purifica în sferele inferioare – duhul îsi ia zborul si se înalta în nivelul desemnat, conform hotarârii superiorilor grupului sau. Dupa o sedere mai scurta sau mai îndelungata in spatiu, timp în care a luat cunostinta de tot trecutul sau, superiorii sai decid coborârea la o noua întrupare.

 

Guvernatorul Solar da sentinta finala

Pentru desfasurarea acestei judecati, ghidul sau îl prezinta în fata celor trei superiori ai Pamântului, superiorii îngerilor care conduc evolutia globului, cu tot ce se afla pe el. Acest Juriu suprem al Pamântului este prezidat, de la distanta, de Stapânul sistemului solar. Juriul Pamântului examineaza toata viata duhului candidat la reîntrupare – binele si raul facut de el, si examinarea sa este vazuta, auzita si stiuta, chiar în acel moment, de Guvernatorul solar. In fine, Domnul, stând pe tronul Sau solar, pronunta sentinta care este transmisa mental, de la distanta.

Dupa gradul de evolutie al duhului putem spune ca exista doua moduri în care decurge judecata. Daca duhul ce se va întrupa este de un ordin inferior, cei trei superiori ai grupului sau expun fulgerator viata lui umana, faptele luminoase si petele întunecate ale existentei sale. Judecata este audiata de Domnul din tronul Sau solar si de Juriul suprem al Pamântului. Sentinta se da de Domnul si este pronuntata de presedintele Juriului suprem al Pamântului format din trei entitati angelice, înconjurat de 9 asesori si 27 delegati, toti îngeri, apartinând Forului suprem al Pamântului, compus din 39 de sfinte duhuri angelice.

Entitatea candidata la întrupare care apartine unei trepte evolutive superioare, fiind constienta de puterea legilor ceresti si cunoscându-si acum, ca duh – dupa o analiza îndelungata – toate greselile îsi alcatuieste singura planul noii vieti terestre, prin care sa-si achite datoriile sau sa-si repare greselile din alte vieti. Infatisându-se în fata Forului suprem – format din 39 de îngeri, sfinte duhuri ale Adevarului si Domnului suprem si nevazut – duhul decis sa se întrupeze îsi prezinta planul întocmit pentru noua sa viata trupeasca. Stapânul sistemului solar, examinând planul si gasindu-l bun îsi da binecuvântarea, iar Juriul suprem al Pamântului, prin presedintele sau, în numele Celui de sus, pronunta Amin, adica: Sa fie asa precum tu ai dorit. Spiritele inferioare nu au discernamântul necesar întocmirii unui destin nou prin care sa-si achite datoriile si sa repare greselile comise împotriva parintilor, copiilor, fratilor, semenilor. Nu e usor sa alcatuiesti o forma noua de existenta pamânteasca, în care angrenajele sa fie astfel facute încât sa satisfaca, dintr-o data, mai multe exigente, si sa realizeze mai multe reparatii. De aceea, în asemenea cazuri, cele trei sfinte duhuri supreme ale grupului de care apartine duhul examineaza trecutul vietii sale, aduna faptele, le elimina pe unele, le prefera pe altele, pentru a fi reparate cât mai multe din datorii sau suparari si, în fine, din totalul lor alcatuiesc un nou destin, pe care duhul inferior îl primeste, i se supune, cunoscând înalta întelepciune a celor care au examinat si hotarât. Judecata fiind facuta, duhul e coborât de ghidul sau în nivelul cuvenit gradului sau evolutiv si de acum, pâna la viitoarea sa întrupare, face urmatoarele trei lucruri capitale:

îndeplineste misiunea primita de la superiorul grupului sau;

asista la conferintele-lectii ale superiorilor sai, pentru a învata noi taine ceresti;

pregateste viitoarea sa viata pamânteasca, cautând duhurile împreuna cu care se va întrupa, încheind cu ele anumite întelegeri.

Prin urmare a doua judecata se face între doua întrupari ale duhului.

 147-580x386Finalul scolii planetare, urmat de marea alegere

In fine, a treia si cea mai înfricosatoare judecata are loc când s-a terminat ciclul, pentru care a venit o entitate la scoala planetei noastre. Ea are loc aproximativ dupa 26.000 de ani de existenta pe acest glob. Pe parcursul celor 26.000 de ani, entitatea spirituala si-a dus existenta când pe pamânt – ca om trupesc, când în Cer – ca om ceresc sau duh spatial. In scurgerea acestui timp, omul a trait sute si mii de vieti. Unele din ele au fost mai bune, altele mai zbuciumate, unele mai întelepte, altele pline de ticalosii. Dar, în fine, legea evolutiei l-a împins mereu mai sus. Timpul trece încet, dar secolele se însira, si iata ca a sosit finalul scolii planetare. Acum se face marea alegere, acum are loc marele examen al acestei existente ciclice de aproximativ 26.000 de ani.

Pentru acest examen, amanuntit si nepartinitor, însusi Guvernatorul solar se coboara din Tronul maririi Sale si înconjurat de Juriul Sau solar, compus din sfintele duhuri angelice solare, vine spre Pamânt si îsi stabileste Judecata în atmosfera fluidica a Lunii noastre. La aceasta Judecata divina asista fara consultare Juriul Pamântului, format din marile entitati conducatoare ale planetei noastre, care de acum nu mai au nici un cuvânt, ele asistând doar ca simpli martori la sfânta si divina Judecata. Unul câte unul, duhurile Pamântului, care au terminat ciclul sederii lor pe aceasta planeta, trec pe dinaintea Domnului si a îngerilor Sai.

Cei care au dus o existenta din bine în mai bine, vor fi condusi de îngerii solari pe o alta planeta, mai avansata, iar cei care au stagnat, din existenta în existenta – opunându-se curentului evolutiv, prin liberul lor arbitru, rau aplicat – vor fi luati de alti îngeri si dusi pe o planeta inferioara a sistemului nostru. Aici duhul lenes se va trezi din toropeala sa si nu va mai ignora legile ceresti si omenesti. Insa, de multe ori, aceste duhuri sunt duse pe un alt soare, dati în primire Guvernatorului altui sistem, pentru a fi repartizati pe una din planetele acelui sistem, de o evolutie asemanatoare cu a Pamântului nostru.

Aproximativ la fiecare 26.000 de ani are loc, în fata divinului nostru Stapân, marea Judecata, de care vorbeste si Sfânta Scriptura.

Prin urmare, pe acest glob terestru, omul trece prin trei feluri de judecati:

– judecatile din timpul unei întrupari;

– judecatile de dupa fiecare întrupare;

– judecata divina de la finele scolii planetare.

Text extras din cartea “Din tainele vietii si ale universului” de Scarlat Demetrescu – editura Emet.

VAMPIRII ENERGETICI .Avem momente in care ne simțim obosiți, apatici și parcă am fi departe de cele din jurul nostru.Articolul de jos ar putea să vă dea o explicație pentru fiecare moment în care ați trecut prin stări mai puțin plăcute.

vampiri-energetici

  1. Vampirul neputintei

Acest vampir social suge energia celor din jur spunandu-le ca nu vor reusi niciodata. Daca intalneste un om care si-a propus sa realizeze ceva, face tot posibilul pentru a-l seca de energie. Ii repeta la nesfarsit ca nu va reusi niciodata, ca este prea greu, ca este imposibil sau ca este nerealist. Va incerca sa-l convinga pe toate caile ca traieste cu capul in nori, ca nu este racordat la realitate. Asemenea vampirilor clasici, acesta incearca sa-si convinga victima sa devina una asemenea lui, adica o persoana lipsita de energie si de incredere in fortele proprii. Vedem asadar cat de rafinat actioneaza acest vampir. Il recunoastem rapid, intrucat nu a realizat mai nimic niciodata si ca urmare nu permite celor din jurul lor sa realizeze ceva, fie ca este vorba de viata personala, fie de cea profesionala.

  1. Vampirul invidiei

Acest vampir ii ataca pe acei oameni care au deja realizari. El spune fie ca au reusit pe cai necinstite, fie ca au avut un noroc care nu va tine mult. Acesti vampiri invidiaza oamenii care au un business, mic sau mare, ii invidiaza pe cei care au acumulat ceva material, ajungandu-se pana la invidii mai rafinate cum ar fi familiile fericite sau care au copii reusiti. Asemenea vampirilor neputintei, nici ei nu reusesc sa realizeze nimic bun in viata, din simplul motiv ca aceste ganduri negative nu vor atrage nimic bun pentru ei. Cu cat vor gandi mai murdar, cu atat viata lor va fi mai murdara. Primesti ceea ce oferi! Ei vor oferi doar invidie si gelozie, vor fi permanent nefericiti, avand unicul scop de a-si ataca semenii si prietenii care au succes si sunt fericiti. Ei incearca sa intre in viata lor, sa distruga tot ce este bun, iar daca nu reusesc, incearca sa faca acest lucru in cercul lor social. Izolat, acestia au si reusite, lucru care-i motiveaza sa-si continue demersul absurd.

  1. Vampirul greselii

Acest vampir sta la panda zile, luni, saptamani in sir, vanand greseli. Pe acest vampir il vom intalni la tot pasul: la serviciu, in familii, in diferite cercuri sociale. Il vei recunoaste usor, intrucat vei observa ca este fericit cand gaseste victime care au facut greseli. Atunci actioneaza cu brutalitate, avand in acelasi timp o licarire ciudata in priviri, bucuros ca in sfarsit ai gresit. Ei extrapoleaza greseala, reducand sensul vietii persoanei in cauza la greseala respectiva. Scopul acestui vampir este de a distruge increderea in sine a persoanei si de a arata celor din jur acest caz. La fel ca si ceilalti vampiri, incearca sa castige adepti din randul victimelor. De obicei, pe acesti vampiri ii vei recunoaste usor pentru ca nu incearca sa faca nimic deosebit cu viata lor. Teama de a gresi este atat de mare pentru ei, incat vor accepta sa faca numai acele lucruri care presupun un grad de risc foarte scazut. Uneori, acesti vampiri merg pana acolo, incat creeaza  mediul in care victimele pot gresi sau, altfel spus, intind capcane.

  1. Vampirul conflictelor

 

In acest caz, avem de-a face cu un vampir rafinat. In forma lui cea mai simpla, el intra in conflict cu diferiti oameni, secatuindu-i de energie. Forma periculoasa a acestor vampiri sociali este devastatoare cand genereaza conflicte intre oameni. El dezvolta strategii prin care reuseste sa puna doua persoane sau doua grupuri in conflict. Merge cumva si dupa principiul „dezbina si stapaneste”. Uneori, dupa ce a provocat conflictul, incearca sa joace rolul salvatorului incercand sa medieze conflictul intre cele doua parti, cand de fapt scopul lui real este sa se asigure ca acel conflict va continua pana la final. Uneori generand un conflict, urmaresc atingerea unui scop mai egoist pentru ei (acumulare materiala, avansare in cariera).

  1. Vampirul binelui

Aceasta specie de vampiri este destul de greu de identificat. Ei joaca rolul salvatorilor de obicei si se deosebesc cu greu de salvatorii autentici. Acesti vampiri simuleaza ca doresc binele semenilor sau al societatii cand de fapt aceasta atitudine o folosesc doar pentru a deschide usi. Acestia sunt un fel de diavoli care umbla cu icoane in mana. Ei nu au o inima cu adevarat curata, cautand victime inocente, cu ajutorul carora sa-si puna planul in aplicare. Cand intalnesti un asemenea „salvator”, incearca sa gandesti mai mult in perspectiva, sa vezi care sunt consecintele actiunilor propuse peste un an sau mai mult, cere detalii si cerceteaza aspecte in aparenta neimportante. In plus, poti verifica informatiile prezentate de acestia pentru a te asigura daca ai de-a face cu un salvator autentic sau cu un vampir deghizat.

  1. Vampirul arogantei

Aceasta specie de vampiri sociali se considera atoatestiutori. Ei minimizeaza orice efort, se considera superiori si au un sentiment placut cand cei din jurul lor se simt tristi, neplacuti sau neputinciosi. Vampirul arogantei pretinde ca are toate raspunsurile din lume, singurele opinii valabile fiind ale lui. El este centrul universului! Ii lipseste masura, respectul si bunul simt. Seaca de energie pe cei din jurul lui prin atitudinea sa, prin minimizarea oricarui efort depus de cei din jur, nimic nu le este pe plac. In esenta, acest vampir isi ascunde slabiciunile si neputinta.

  1. Vampirul victimizarii

Aceasta este o specie de vampiri rafinati. Ei cauta atentie permanent si se victimizeaza. Vor sa se inconjoare de salvatori, insa nu vor permite nimanui sa-i salveze cu adevarat pentru ca rolul de victima este unul pe care-l vor juca toata viata. Acesti vampiri acuza societatea, acuza colegii sau partenerii de viata de situatia in care se afla. Ei strang continuu dovezi ca sunt victime. Isi sug de energie potentialii salvatori, scopul lor fiind acela de a strange adepti. Cersesc o fericire si o atentie care nu folosesc la nimic, nici pentru ei nici pentru altii, doar seaca de energie victimele. Acesti vampiri sociali sunt deosebit de periculosi, intrucat apeleaza la ce-i mai bun in oameni, si anume dorinta acestora de a ajuta.
Cine dorește investigații bioenergetice pe această temă mă poate contacta la 0749654130 sau pe aum@rdslink.ro