Conștiință de sine și sănătatea.

    Pentru ca sufletul să se poată manifesta pe pământ, are nevoie de trei învelişuri: emoţiile, mintea logică şi corpul fizic. Împreună acestea alcătuiesc personalitatea sau Ego-ul.
Sufletul sau Sinele este conectat la Sursa vieţii prin intermediul spiritului. Această punte permite conştientizarea atât a Ego-ului (personalităţii) cât şi a Sinelui ca parte a unei structuri universale a vieţii. Sufletul nu reprezintă o forţă străină care încearcă să influenţeze voinţa, ci poate fi privit mai degrabă ca un părinte iubitor ce arată calea copilului său, de multe ori speriat.
Unul din aspectele fundamentale ale vieţii, pe care unii îl privesc ca pe un dar, iar alţii ca pe un obstacol, este liberul arbitru care dă dreptul de a alege, de a accepta propriile experienţe, de a învăţa lecţiile oferite de acestea. Din cauza liberului arbitru mulţi oameni ajung să se teamă de eşec, de comiterea unor greşeli deşi, în realitate, acestea nu există, pentru că nici o experienţă nu reprezintă o pierdere, oricât de neplacută, ea predând sufletului o lecţie.
Conştiinţa totală de sine – Sinele – este alcătuit din şapte aspecte spirituale:
– cunoaşterea de sine;
– responsabilitatea pentru sine;
– exprimarea de sine;
– iubirea de sine;
– preţuirea de sine;
– respectul de sine;
– conştiinţa de sine.
În cazul celor mai mulţi dintre oameni, personalitatea preia controlul vieţii lor de zi cu zi. Pe masură ce balanţa se înclină dinspre personalitate către suflet, procesul este iniţial receptat ca o dizarmonie de către minte, care începe să primească două tipuri diferite de vibraţii, unele de pe nivelul sufletului şi altele de pe nivelul personalităţii. Dacă vibraţia sufletului ar înlocui într-un mod natural vibraţia personalităţii, schimbarea s-ar produce fără prea multe dezechilibre şi tulburări în viaţa individului. Dacă personalitatea opune rezistenţă, dizarmonia pe care o resimte iniţial mintea conduce la simptome precum tensiunea nervoasă, frustrarea, mânia, depresia etc. Dacă individul nu întreprinde nimic pentru a schimba vibraţia, în pofida acestor mesaje de avertisment, dizarmonia se va transforma în curând în boală.
Eşecul medicinii datorat faptului că nu tratează omul ca o fiinţă integrală (trup-minte-spirit) este dovedit în practică la cca. 80% dintre pacienţii suferinzi de boli cornice, la care medicamentele corect prescrise şi administrate nu remediază fundamental starea de sănătate, chiar dacă elimină într-o oarecare măsură simptomele.
Boala nu este o pedeapsă sau un semn de slăbiciune, ci un proces natural născut din necesitatea organismului de a corecta un dezechilibru prin intermediul formei fizice.
Multe boli sau indispozitii apar ca urmare a refuzului de a renunţa la vechile gânduri, emoţii, atitudini şi posesiuni. Motivele frecvente indicate de psihologi pentru nevoia agăţării de trecut sau incapacitatea de a merge înainte, către viitor, sunt teama şi vinovăţia. Pentru eliminarea acestor vechi „prieteni” este nevoie de credinţă (excluzând habotnicia religioasă sau fanatismul care conduc la o cristalizare a gândirii şi la incapacitatea de a progresa), iar aceasta nu se poate naşte decât prin contactul cu fiinţa interioară.
Boala poate fi privită ca o criză în viaţa omului, dar cuvântul „criză” provine din grecescul krisis, care înseamnă decizie, aşadar un punct de cotitură. Pământul însuşi se confruntă cu asemenea crize care determină dezastre naturale (erupţii ale vulcanilor, taifunuri, cutremure etc.) ce descătuşează cantităţi uriaşe de energie, pentru a restabili astfel echilibrul.
Corpul fizic încearcă să menţină un mediu armonios (proces cunoscut sub numele de homeostazie), detectând dezechilibrele încă din faza lor incipientă şi corectându-le înainte ca ele să fie aduse în câmpul atenţiei conştiente. Când influenţa minţii trece însă peste aceste ajustări, dezechilibrul poate ajunge în faza de criză, iar boala devine inevitabilă pentru a restabili armonia. În ceea ce priveşte starea de sănătate, este inutilă teama că după contracţia muşchiului inimii nu va urma o relaxare a acestuia, sau că după o inspiraţie nu va urma o expiraţie. Această stare de acceptare mai poate fi numită şi „obişnuinţă”. Ea permite creierului să se relaxeze faţă de acele procese care sunt deja cunoscute şi acceptate, concentrându-se exclusiv asupra aspectelor cu adevărat importante ale vieţii.

Christine Paige -La frontierele sănătății

Boli cu transmitere spirituală

Viziunea şi practica noastră spirituală poate fi „infectată” de câteva „boli cu transmitere spirituală”. Iată principalii „contaminanţi”:

1. Spiritualitatea de tip „fast-food”: Amestecaţi spiritualitatea cu o cultură occidentală care promovează viteza, multitasking-ul şi recompensarea imediată şi veţi obţine probabil o spiritualitate „fast-food”. Ea provine din fantezia noastră, comună şi de înţeles, că eliberarea de suferinţa umană poate fi un proces rapid şi uşor. Totuşi, un lucru este clar: transformarea spirituală nu poate fi obţinută dintr-o dată.

2. Falsa spiritualitate: Este tendinţa de a umbla, a te îmbrăca şi a acţiona aşa cum ne imaginăm că ar face o persoană spirituală. Dar aceasta este doar o imitaţie a realizării spirituale autentice, precum sunt produsele contrafăcute vândute ieftin pe la colţul străzii.

3. Motivaţie confuză: Deşi dorinţa noastră de evoluţie spirituală poate fi autentică, ea este deseori amestecată cu motivaţii mai pământeşti, cum ar fi dorinţa de a te simţi iubit, dorinţa de a fi legat de cineva, nevoia de a-ţi umple goliciunea sufletească, credinţa că drumul spiritual îţi va alunga orice durere şi ambiţia spirituală, adică dorinţa de a fi cineva „special”, mai grozav ca alţii.

4. Identificarea cu experienţele spirituale: În această boală ego-ul îşi asumă meritul experienţei spirituale şi începem să credem că noi suntem întruchiparea iluminării. De obicei, fenomenul nu durează la nesfârşit, dar tinde să se prelungească la cei care se consideră persoane iluminate sau care au statutul de învăţători spirituali.

5. Ego-ul spiritualizat: Boala apare când structura profundă a personalităţii este profund pătrunsă de concepţii şi idei spirituale. Ego-ul se retrage la adăpost sub această carapace „spirituală”, ceea ce îl face impenetrabil la critici, sfaturi, feedback, stimuli proaspeţi. Ne blocăm creşterea spirituală reală tocmai în numele ideilor noastre îndelung elaborate, dar pietrificate, despre spiritualitate.

6. Producerea pe bandă rulantă de maeştri spirituali: La ora actuală există numeroase şcoli şi tradiţii spirituale la modă care îi fac pe discipoli să creadă că ei se află la un înalt nivel de iluminare spirituală, lucru departe de a fi adevărat. Totul se produce conform reţetei: primeşte lumina, trăieşte experienţa mistică şi – gata! – eşti iluminat şi pregătit să-i iluminezi şi pe alţii în acelaşi mod. Problema nu este că astfel de oameni predau lecţii despre spiritualitate, ci că ei se cred a fi ajuns deja maeştri.

7. Orgoliul spiritual: După ani de eforturi, practicantul atinge un anumit nivel real de înţelepciune, ceea ce îi stimulează mândria, sentimentul de „superioritate spirituală”. Boala se manifestă sub forma gândurilor de genul „sunt mai bun, mai înţelept şi deasupra celorlalţi, fiindcă eu sunt un om spiritual.”

8. Mintea colectivă: Cunoscută şi sub numele de gândire de grup, mentalitate de sectă sau boală de ashram, este un virus insidios al dependenţei. Într-un grup spiritual se fac convenienţe subtile şi inconştiente despre cum ar fi corect să gândeşti, să umbli, să te îmbraci, să acţionezi. Indivizii şi grupurile infectate cu acest virus resping persoanele, atitudinile şi circumstanţele care nu se conformează regulilor nescrise ale grupului.

9. Complexul „poporului ales”: Acest complex de superioritate nu aparţine exclusiv evreilor. Este credinţa că „Grupul nostru este mai evoluat spiritual, mai puternic, mai iluminat, pur şi simplu, mai bun decât orice alt grup”. Acest crez maladiv nu trebuie confundat cu recunoaşterea faptului că ai găsit calea cea mai bună pentru tine, adică învăţătorul spiritual sau comunitatea potrivită ţie!

10. Virusul mortal – „Am ajuns!”: Această boală este terminală, mortală pentru evoluţia noastră spirituală. Este vorba de credinţa că „am ajuns” la scopul final al căii spirituale. Din momentul în care credem că nu mai este nimic de atins, progresul spiritual şi orice dezvoltare ulterioară încetează.

În dobândirea discernământului pe calea spirituală este important să ne descoperim bolile ego-ului şi autoînşelării, al căror morb îl avem cu toţii. Atunci avem nevoie, mai mult decât oricând, de simţul umorului şi sprijinul prietenilor spirituali veritabili. Când înfruntăm obstacolele de pe cale, pot interveni şi clipe când cădem în disperare şi ne scade stima de sine, sau ne pierdem credinţa în disciplina pe care o urmăm. Totuşi, trebuie să ne păstrăm credinţa în noi înşine şi în ceilalţi ca să putem realiza ceva important pe lume.

Adaptare după ” Eyes Wide Open: Cultivating Discernment on the Spiritual Path”

traducere şi adaptare de Rãzvan Petre . sursa Spiritus.ro

Reclamă

Energii și bioenergii.

„Trăim într-o epocă modernă”, spunea un cunoscut comentator de radio. Trăim într-o epocă în care comunicarea şi mijloacele ei nu au fost nicicând mai dezvoltate, mai puternice şi mai „performante”. Imaginea omului actual este cea de „cadru dinamic”, aşezat în spatele biroului său împânzit de telefoane fixe sau portabile, fax, minitel sau computer, toate reprezentând accesorii ale puterii sale de comunicare instantanee cu lumea întreagă.
Totuşi, tabloul acesta nu este nici pe departe atât de idilic precum l-am prezentat. Comunicarea, de cele mai multe ori goală, lipsită de substanţă, nu face decât să întreţină o iluzie a ei (atunci când, de altfel, nu este practicată în mod deliberat). Toate aceste gadgeturi nu sunt decât proteze, excrescenţe compensatorii ale incapacităţii noastre de a fi şi de a ne schimba cu adevărat, care ne permit, de fiecare dată, să trişăm ceva mai mult sau să ne depăşim frica de celălalt.
Modul de viaţă actual, omniprezenţa şi suveranitatea mass-mediei, capcana materialismului, accelerarea permanentă a vieţii cotidiene ne-au făcut să ajungem, încet-încet, să confundăm viaţa cu existenţa, viaţa cu agitaţia, viaţa cu frenezia. Acest lucru se realizează, de cele mai multe ori, cu consimţământul nostru implicit, chiar la cererea noastră. Mereu mai mult, mereu mai repede, iată sloganul sau laitmotivul nostru… Ca să facem „ce”? Ca să ne trezim într-o zi, indiferent de vârstă, bolnavi sau deprimaţi, constatând cu tristeţe că am trecut pe lângă noi înşine, pe lângă propria viaţă?
Societatea în care trăim, educaţia pe care am primit-o şi o uşoară superficialitate ne-au făcut să căutăm satisfacerea dorinţelor în afara noastră. Învăţăm deci să conducem, stăpânim, să dominăm, să posedăm sau să comunicăm cu „exteriorul”. Această cursă contra cronometru ne îndepărtează în fiecare zi, puţin câte puţin, de noi înşine şi ne goleşte de propria substanţă. Numai moartea sau boala ne readuc, obligatoriu, cu forţa, faţă în faţă cu noi înşine. În acel moment, confuzia este mare.
Oare cine este omul pe care îl descoperim, trist, în oglindă? Cine este fiinţa cvasinecunoscută care zace acolo, în pat? Ce înseamnă acest corp care ne doare? El este totuşi primul şi adevăratul nostru interlocutor. Cel cu care însă nu am vorbit niciodată cu adevărat, pe care nici nu am avut timp să-l cunoaştem, adică este vorba chiar de noi înşine. Descoperirea pe care o facem este uluitoare şi de neacceptat pentru noi, aşa că îi cerem medicului să ne dea „ceva” care să facă să înceteze suferinţa ce nu trebuie să-şi găsească locul în viaţa noastră. Şi totuşi, dacă am şti! Durerile nu sunt altceva decât ţipetele disperate pe care viaţa şi propriul corp le trimit spre urechile noastre înfundate, asurzite de zgomotul pe care îl facem tot agitându-ne. Sunt semnale de alarmă, dovezi ale dezechilibrelor interioare, dar noi nu le putem auzi şi, cu atât mai mult să facem ceva ,dacă folosim aceleași  metode cu care am produs aceste dezechilibre.
Niciodată un efectul unei cauze care s-a petrecut în timp de un an ,doi ,trei ,poate zece nu vom putea să-l anulăm în timp scurt numai dacă vindecarea se face la nivel energetic-emoțional și nu prin metode clasice .La nivel energetic ,în astral timpul are dimensiunea pe care o dai tu prin dorință manifestă, credință și fermitate în credință.
Vindecarea se face în sufletul nostru, ajutat de Părinții și Frații  sufletului nostru, acei pe care nu îi vedem cu ochii trupului dar îi simțim cu inima ,care ne dau trăiri pe care nu le putem întelege mental ,dar le simțim în toate structurile noastre. Aceasta este bioenergia neînteleasă de raționaliști. Acei raționaliști care sustin ca numai energiile fizice , palpabile există. Magnetismul,electricitatea,vibrațiile,vântul ,fulgerul,aerul, toate ei le acceptă dar ei pot să ni le arate. Pot sa le demonstreze prin tot felul de experimente ,dar nici ele nu se văd dar se simt.
Ce spuneți voi ,cei care ați experimentat senzațiile meditației, senzațiile bioenergetice,emoțiile spațiilor benefice sau malefice, vampirismul bioenergetic, ați văzut  sau numai ați simțit aceste fenomene?
Care este diferența între curent electric,magnetism,fulgere,vânt și bioenergie ,toate au aceeași componentă comună .Sunt energii ,unele constructive, altele distructive în funcție de intenția cu care o avem în utilizarea lor.
Radu Drăgan

Reclamă

A te ruga – necesitate sau mod de viață

8cc0436134dd0b0f3f80826cffc936a5.1000x762x1
Am fost obişnuiţi să ne rugăm doar în anumite momente rezervate special pentru asta, cum ar fi seara la culcare, înainte de a lua masa sau în biserică. Dar v-aţi gândit vreodată la rugăciunea spontană, făcută ca o conversaţie cu Dumnezeu? Ce-ar fi să o încercaţi începând de-acum?! E simplu: puneţi capul jos, mâinile în poziţia care vă inspiră mai mult, inspiraţi adânc şi concetraţi-vă mental la Dumnezeu. Acum începeţi să-i spuneţi Lui ce aveţi pe suflet. Faceţi asta ori de câte ori simţiţi nevoia, aşa, spontan.
Nu numai că veţi începe să vă simţiţi mai bine, dar veţi deveni din ce în ce mai puternici. S-a demonstrat că rugăciunea are efect terapeutic şi linişteşte, dar nu ştiu dacă la fel de mult atunci când nu îi spui lui Dumnezeu ce te frământă, şi chiar pentru ce anume îi porţi recunoştinţă şi vrei să-i mulţumeşti, ci îi bolboroseşti nişte cuvinte citite din vreo carte sau învăţate pe de rost.            Mă îndoiesc că Dumnezeu va înţelege ce problemă ai, în cazul ăsta. Vorbeşte-i cu cuvintele tale simple, în gând sau cu voce tare. Dar cel mai important e să încerci să-l simţi pe Dumnezeu aproape de tine, undeva aici, chiar lângă tine. Pentru că el ştie tot ce se întâmplă cu tine, îţi cunoaşte şi ultimul fir de păr din cap, deci e ca şi când stă aici, lângă tine. Crede în puterea rugăciunii tale sincere, spontane! Nu uita că este foarte important să îţi arăţi recunoştinţa pentru binele pe care l-ai primit, pentru ce îţi aduce mulţumire şi beneficii. Când doriţi să vă rugaţi, închideţi ochii pentru a nu fi distraşi de alte lucruri sau imagini. Astfel, vă puteţi concetra mai bine la Creator. Uitaţi de convingerile sau îndoielile personale privind rugăciunea, existenţa lui Dumnezeu sau originea omenirii. Începeţi să spuneţi pur şi simplu rugăciunea ca şi cum aţi începe să vorbiţi cu un prieten la telefon. Respiraţi calm, adânc. Respiraţia este foarte importantă în momentul rugăciunii. Cereţi apoi ce doriţi sau exprimaţi-vă recunoştinţa pentru ceea ce aveţi şi aţi primit deja.

Bazându-mă pe dovezile în favoarea rugăciunii şi spiritualităţii, precum şi pe experienţele mele de viaţă, eu cred că este vital să păstrăm o anumită practică spirituală regulată, formală sau informală, religioasă sau non-religioasă.
Eu personal consider foarte importantă şi efectuarea semnului crucii, precum şi prezenţa crucii ca simbol, dar nu a crucifixului. Să facem deosebirea între cruce şi crucifix. Crucifixul este imaginea lui Isus răstignit pe cruce, în agonie, după o tortură greu de imaginat. De ce aş vrea să mă rog în faţa imaginii cruzimii umane, fără limite, şi care nu a dus nici măcar la dispariţia ei şi nici a violenţei de orice fel din această lume?!? Nici până în ziua de astăzi nu s-a dorit eradicarea violenţei pe Pământ, a cruzimilor şi a faptelor inumane, mai mult, ele s-au perpetuat în decursul timpului până astăzi şi sunt continuate chiar şi în prezent.
De altfel însuşi Dumnezeu a fost uimit de înclinaţia spre răutate a oamenilor şi i-a părut rău că i-a creat. De aceea a vrut să-şi distrugă creaţia prin potop. După potop, a rămas doar Noe cu arca lui, dar Dumnezeu tot nu a fost convins că a stârpit răutatea, însă a hotărât ca atât timp cât va fi Pământul, să nu mai distrugă nimic din cauza răutăţii omului: „Niciodată nu voi mai blestema Pământul din cauza omului, căci înclinaţia inimii omului este rea din tinereţea lui, şi niciodată nu voi mai lovi tot ce este viu, cum am făcut” (Geneza, 8:14). Deci răutatea omului îi este urâtă lui Dumnezeu şi aici trebuie să lucrăm fiecare cu noi înşine, cu sufletul nostru şi gândurile pe care le creăm. Gândurile noastre sunt energii care circulă în Univers. Cele urâte nu fac decât să sporească negativitatea mentalului colectiv şi implicit, a Pământului..
Fiecare dintre noi ne plătim singur faptele şi păcatele noastre proprii. Singuri ne putem mântui sau ne putem coborî în bezna neagră a existenţei. Nu există intermediari în acest proces, care e propriu şi personal. La judecata de-apoi, fiecare o să fie singur în faţa lui Dumnezeu, fără avocaţi. Tu, cu tine şi cu Dumnezeu. Când te rogi, imaginează-ţi ce ai să-i spui Lui şi întreabă-te, dacă ai fi tu judecătorul, te-ai putea ierta pentru ce ai făcut?

Reclamă

De ce sunt aici ?

Fiecare om are o misiune personală .

Fiecare om e unic.

Fiecare om are un destin .

În 1999 am cunoscut un om care mi-a schimbat existența,a fost lectorul meu la cursurile de radiestezie și inforenergetică. În 2000 el a plecat din această lume lăsându-mă cu multe semne de întrebare:

Cine sunt eu?

De ce am venit pe acest pământ?

Cine sunt cei din jurul meu?

De ce sunt prin preajma mea? .

Suntem mai mult decât vedem,auzim și atingem ?

Care ne sunt limitele și cum le putem depăși ?

Am descoperit după ani de cercetări că nimic nu este întâmplător, totul funcționează după un plan bine stabilit.Un plan care este mai presus de înțelegerea minții umane. O mulțime de forme de învățământ de la psihologie la științe ezoterice nu mi-au dat nici un răspuns la întrebările mele.

În urma lor am tras concluzia că nici una din ele nu au o formă finală ,formă care să poată spune “Da, asta e soluția la problema ta.

Viața nu e o căutare de soluții ,viața este o soluție ,viața nu e o gară în care stai să alegi cu care tren să mergi ,viața este un tren,un tren pe care l-ai luat de la început și în care ești până la sfârșit.

În acel tren urcă oameni,coboară oameni iar toți cei care fac aceasta o fac pentru tine ,ca tu să te descoperi mai usor,ca tu să afli cine ești și ce cauți aici cu adevărat.Răspunsul la ce căutăm noi de fapt nu se află înafară se află înăuntrul nostru,în spate la toate etichetele pe care existența ni le-a pus și a acoperit partea de esență care este inima noastră.

Acolo este Răspunsul,în inima noastră.

Recuperarea sacrului ne duce din starea de falsă identificare cu existența noastră zilnică tridimensională către renaștere, renașterea fiind momentul în care  ajungem să ne identificăm cu peisajul din sufletul nostru .

Servicii oferite:

Dezvoltare personală;
Psihologie ,Bioenergetică ,Biodetecție,
Echilibrare energetica – se obtine in urma unui stil sanatos de viata si a controlului interactiunii cu factorii externi si interni;
Reconectare la realitate – trăim aici și acum;
Anularea tiparelor mentale nocive;
Consiliere spirituală;
Vindecare ancestrală;
Conștientizarea cauzelor suferințelor.

Iubire și iertare

Mă duce gândul un îndemn biblic care ne spune:‘’să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți’’ și  trag o concluzie: Nu poți să te iubești pe tine fără să iubești pe aproapele tău și nu poți iubi aproapele tău dacă nu te iubești pe tine, pentru că suntem făcuți din același aluat, parte din același întreg și împreună suntem unul.

Eu cred că Dumnezeu e în noi și El  reprezintă acel sine al nostru autentic înainte de păcatul primordial. În toate cărțile de istorie și religie ni se spune că suntem supuși greșelii, și într-adevăr suntem, însă în același timp putem fi supuși mareției și putem evolua  la statutul de creator al lumii în care trăim.

Eu cred că dacă îți dorești să ai la picioare tot ceea ce îți dorești, ai nevoie să accesezi Dumnezeul din tine și acest lucru înseamnă să  devii din ce în ce mai bun, un om mai bun. Nu degeaba se spune că cei buni și drepți vor străluci în împărăția Tatalui Lor.

Doar cei care vor întelege că iubirea și compasiunea sunt  căile prin care putem avea într-adevăr bogațiile lumii la picioare , vor ajunge să obțină tot ce își doresc. Doar cei care înteleg că dacă o celulă din întreg  este bolnavă , întregul este afectat, vor ajunge să trăiască împlinirea adevărată.
Iubirea poate salva omenirea și ea începe cu tine. Iubirea poate salva lumea și  ne poate transforma pe toti în impărați.
Așadar care este oare scopul nostru în aceasta lume? Am să o spun simplu și la obiect. Tot ce avem de facut este să evoluăm, să devenim din ce în ce mai buni, să ne dăm seama că legătura dintre toate lucrurile din lume este iubirea, să ne dăm seama că nu poți exista de unul singur și că suntem părți ale unui intreg, să ne dam seama că pentru a trăi într-o lume frumoasă, pură, prosperă fiecare dintre noi trebuie să contribuim la asta. Tot ce avem de făcut este să învățăm să ne dumnezeim, din ce in ce mai mult, sa devenim mai buni, mai calzi, mai iubitori și atunci nu vom experimenta niciodată sentimentul de lipsă și sărăcie.

Începe-ți ziua cu cuvintele: te iubesc, te iert, mulțumesc! Rosteste-le pentru tine în oglinda în primul rând și apoi  păstrează-le în minte ori de câte ori întâlnești sau interacționezi cu o alta persoană.

Te iubesc, te iert, mulțumesc!

Te iubesc pentru că ești o parte din mine și împreună suntem un întreg.

Te iert dacă greșești pentru că înteleg că la randul meu și eu gresesc și îmi doresc și merit să fiu iertat.

Oare e corect să spunem că noi credem în Dumnezeu, atunci când nu credem în noi? Oare putem să spunem că-l iubim pe Dumnezeu dacă nu ne iubim pe noi?

Tu ce crezi?

Radu Drăgan

Reclamă

Cele șapte cauze ale bolilor.

Iata care sunt, in viziunea lui S.N. Lazarev, cauzele care duc la aparitia bolilor:

Prima cauza:

Multe procese care au loc acum in viata sunt indreptate spre eliminarea blocajelor dintre constiinta si subconstientul omului. Tot ce patrunde in subconstient constituie un ghid al actiunilor si incepe sa functioneze activ.

Daca cu 100-150 de ani in urma absolutul subconstientului era in principal apanajul artei, filozofiei, al catorva scoli ezoterice, in prezent acestui proces i s-a raliat medicina.

Logica constiintei umane este orientata catre supravietuirea corpului fizic. Logica subconstientului, catre pastrarea si dezvoltarea structurilor spirituale. De aceea incercarile de substituire mecanica a acestora in cele mai multe cazuri duc la disparitia uneia din aceste doua componente.

Acum subconstientul omului asimileaza murdaria energetica cu o viteza neinchipuita si nu doar pentru ca unii incearca sa patrunda in el, ci si pentru a ti se bloca subconstientul.

Sentimentele si trairile negative care patrund in subconstient, nu mai pot fi controlate de om si intrucat sanatatea fizica este strans legata de subconstient, apar niste dependente complicate si niste urmari grave.

Cercetarea structurilor karmice demonstreaza, in mod elocvent, la nivelul energetic, porunca biblica: “Respecta pe tatal tau si pe mama ta ca sa se prelungeasca zilele tale pe Pamant…”

Raporturile fata de mama si tata trebuie sa fie intotdeauna cele respectate. Codul legilor si regulilor care a existat in societate in toate veacurile proteja impotriva destramarii celor mai fine structuri ale campurilor oamenilor. Acum toate acestea sunt pierdute.

Relatiile dintre oameni sunt determinate de niste coduri ale campurilor lor. Campul fiecarui om contine cate un set de programe care determina interrelatiile sale cu lumea si cu oamenii. Sentimentele de dragoste, ura, suparare pe care le nutresc cei din jur fata de om corespund cu strictete de ceea ce-i sadit in karma acestuia. De aceea exista oamenii care sunt in permanenta jigniti, care sufera traumatisme, care sunt invidiati, etc. In campul omului sunt continute programe informationale ale atitudinilor fata de el si programe ale atitudinii acestuia fata de alti oameni. Cand impotriva noastra se intreprinde ceva neplacut, nu e bine sa raspundem in acelasi fel. Ne putem opune doar la nivel fizic, insa la nivelul campului si la nivelul spiritual trebuie sa ne pastram intotdeauna o atitudine de smerenie, de blandete, sa manifestam iubire fata de oameni si sa tinem minte ca orice neplacere este cauzata de imperfectiunea noastra. Acest lucru ne curata karma, ne fereste de boli, ne amelioreaza destinul si sanatatea copiilor.

Irascibilitatea in raporturile cu oamenii, rautatea constituie o tentativa de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci si asupra Universului, provocand deformatii ale structurii campului. “Rugati-va pentru cei ce va blesteama si binecuvantati-i pe cei care va urasc…”. Aceasta e cea mai puternica aparare impotriva nenorocirilor, bolilor si a ceea ce numim “deochi”.

Foarte multe boli sunt puse in legatura cu faptul ca oamenii nu stiu cat e de periculos ca in perioadele de puternic avant sufletesc, cand sunt indragostiti, de exemplu, iar nivelul energetic al omului creste brusc, sa emane ganduri si stari emotionale negative.

Enurezisul nu e o boala, ci primul semnal al unor puternice nereguli ale structurilor spirituale ale copilului. Este o bomba cu explozie intarziata, care nu e obligatoriu sa se manifeste sub forma de boala la copil ci poate aparea si sub forma de soarta nefericita a copilului sau de structuri emotionale si psihice deformate.

De aceea, orice sentiment al jignirii care a intrat la o mare adancime sau de care omul nu se poate debarasa timp indelungat reprezinta un mare pericol. Oamenii au incercat, in mod intuitiv, sa dezamorseze aceasta bomba, sa scape de sentimentul de suparare. Modalitatile au fost plansul, spartul veselei, injuraturile etc. Atunci cand insa supararea este tinuta timp indelungat ea devine de cateva ori mai periculoasa si loveste nu doar in cel care o tine dar si in copii lui. Oamenii sanatosi nu-si permit sa tina suparari. In iudaism si crestinism exista Duminica Iertarii, cand omul cere iertare pentru toate ofensele si nedreptatile pe care le-a savarsit cu voie sau fara de voie. Daca acest lucru se face cu sinceritate, atunci intra in functiune mecanismul caintei si are loc autopurificarea in subconstient.

Din pacate, sensul caintei este inteles intr-un mod gresit in prezent. Cainta, inainte de toate, nu este un sir de remuscari sterile. A te cai inseamna a-ti indrepta toate fortele asupra propriei schimbari si niciodata sa nu-ti mai repeti greselile. In timpul caintei are loc ruperea lantului de cauze si efecte in care o fapta trage dupa sine pe urmatoarea. In iudaism, cel care se caieste sau in crestinism talharul rastignit pe cruce care se pocaieste se pot ridica mai sus decat un sfant pentru ca ei au nevoie de eforturi de zeci de ori mai mari decat un om cu karma curata pentru a trai intreaga viata in sanctitate.

Rudele noastre si chiar animalele domestice depind de noi, iar daca incalcam legile eticii, acestia pot fi pedepsiti impreuna cu noi.

Constiinta omului e ca o mica rotita ce poate fi rotita prin eforturi nu prea mari inainte si inapoi. Subconstientul e ca o roata imensa si grea care este greu de pornit, dar si mai greu de oprit. Stramosii nostri urneau roata subconstientului prin aspiratia catre Dumnezeu, prin iubire si facere de bine. In ultimii 300 de ani noi traim din inertia acestei miscari, fara sa depunem eforturi pentru a o mentine. De aceea acum ne poate ajuta numai aspiratia constienta si neintrerupta catre armonia lumii, catre Dumnezeu. Rezervele karmei omenirii sunt epuizate si doar aspiratiile personale ale fiecarui om vor determina gradul sau de protectie impotriva nenorocirilor.

A doua cauza:

Exista un mare pacat pe care il poate comite un om in viata: sa ucida iubirea, pentru ca, inaine de a ucide un om trebuie sa ucizi in tine iubirea fata de acel om. Uciderea sentimentului de iubire reprezinta terenul pe care prolifereaza multe crime si nenorociri.

Boala poate indeplini diferite functii. Prima este cea de avertizare. A doua este cea de oprire a activitatii care impiedica dezvoltarea normala a omului, iar a treia cea de eliminare a mecanismelor care permit raspandirea informatiei negative. Nu trebuie sa uitam ca suntem celulele unui singur organism imens care se cheama omenire care, la randul lui este o parte a unui sistem unitar, Universul.

In luna a cincea, copilul este intr-o comuniune absoluta cu Dumnezeu si cu Universul. Deoarece pentru o viata normala omul trebuie sa intre periodic in contact cu Universul, el se foloseste pentru aceasta de amintirile din luna a cincea, codate in campul sau. Daca mama sau tata s-au dezis in acest timp de copil iar in timpul unui scandal intre soti acest lucru se poate intampla si la nivelul subconstientului, in mod automat copilul mosteneste nu numai programul propriilor parinti dar si al Universului. Celula poarta programul de distrugere a organismului. Organismul reactioneaza in mod corespunzator. Blocarea acestui program este posibila numai prin aspiratia catre Dumnezeu si printr-o mare iubire. Daca omul nu face acest lucru disparitia familiei este inevitabila.

Copiii au acum capacitati bioenergetice de zeci de ori mai mari decat copii stramosilor nostri. Insa noi acordam prea putina atentie dezvoltarii lor spirituale concentrandu-ne mai ales in directia orientarii lor profesionale, asupra bunastarii materiale viitoare a urmasilor nostri. Pana la nastere, fatul interactioneaza puternic cu lumea inconjuratoare. Asupra structurii spirituale si a starii lui fizice exercita o puternica influenta structura spirituala si comportamentul etic al mamei. In luna a cincea, fatul, daca este in comuniune cu Dumnezeu primeste de la El o suma de calitati. In lunile 3 si 4 femeia trece niste incercari. Acestea pot lua cele mai neasteptate forme si de modul in care acestea sunt trecute depinde caracterul si viata viitorului copil. Orientarea catre valorile spirituale sa fie mai puternice decat toate celelalte tendinte.

Principala informatie ereditara se transmite nu numai prin intermediul campului. Mama este indisolubil legata prin camp de copilul ei si de aceea trairile emotionale ale mamei se rasfrang asupra copilului. Daca este vorba de ura, de separare de omul iubit, acest lucru va insemna o adevarata catastrofa pentru el. Structura negativa a campului femeii determina multe din viitoarele nenorociri ale copilului.

Soarta si caracterul viitorului copil se formeaza in campul infoenergetic al parintilor inca inainte de conceptie. In momentul conceptiei, ele deja exista si-i determina viitorul. De aceea, daca parintii au dubii daca sa dea sau nu nastere copilului, are loc un atac asupra acestor structuri, deformarea lor sau chiar distrugerea lor partiala. Extrem de negativ se repercuteaza asupra structurilor campului viitorului copil planificarea brutala a sexului acestuia, dorinta unuia dintre parinti de a avea numai baiat sau numai fata. Chiar si numai simpla indoiala asupra dorintei de a avea un copil, nemaivorbind de tentativa de a scapa de el, constituie o demolare a destinului sau, a fericirii si sanatatii sale, a structurilor de comunicare si solidaritate cu oamenii.

Este foarte important ca in timpul bolii copilului sa cream conditii pentru insanatosirea lui corecta. Parintii trebuie sa se gandeasca inainte de toate la spiritul copilului si abia dupa aceea la trupul sau. Din acest motiv indoparea copilului cu medicamente si mancare nu poate decat sa-i faca un rau. Cu iubirea poti vindeca dar cu atasamentul poti doar sa faci rau. De aceea in timpul bolii copilului foarte multe depind de comportamentul, de etica si chiar de regimul alimentar al parintilor. Renuntarea la carne, alcool, delicatese, supraalimentarea sunt chiar mai importante pentru parinti decat pentru copii. Orice suparari si reprosuri ale parintilor, unul fata de celalalt cat si fata de lumea din jur, trebuie eliminate. Starea sufleteasca a parintilor este starea sufletului si trupului copilului. Pentru a-l pazi pe copil de boli si necazuri parintii trebuie sa inteleaga lucrul cel mai important: copilul trebuie sa fie sanatos sufleteste.

Lipsa dorintei de a invata apare la copil foarte simplu. In timpul sarcinii mama se debaraseaza de sentimentele fata de sot, de copii sau fata de lumea din jur. Aceasta duce la formarea unui program de renegare a campului informational al Universului care blocheaza capacitatile copilului de a lucra cu informatia. Copilului ii vine greu sa invete si el refuza sa faca acest lucru. O mama iubitoare care nu-si permite si nu permite nimanui sa se indoiasca de sentimentul de dragoste si de comuniune cu Divinitatea, va da nastere unor copii talentati.

Numele dat copilului se intipareste in campul sau bioenergetic si depinde de karma aceluia al carui nume il poarta. Inainte copiilor li se dadeau nume de sfinti – si nu era deloc intamplator. Karma sacrosanta, pura, a sfantului se unea cu cea a copilului protejandu-l si actionand in favoarea lui. Dandu-i copilului numele unei rude, riscam, deoarece greselile si viciile sale va trebui sa le ispaseasca cel care i-a luat, odata cu numele si o parte din karma, copilul. De aceea, dandu-i copilului numele unui muritor, este necesara blocarea partii negative a karmei, rugandu-ne la Dumnezeu in gand ca in numele copilului sa intre numai ceea ce este luminos, ce aspira spre dragoste, comuniune, noblete, spre Dumnezeu, in numele acelui om in cinstea caruia ne botezam copilul.

Multe femei stiu ca sanatatea li se amelioreaza dupa nasterea copiilor. Iubirea pe care o nutreste mama pentru copil ii innobileaza structurile campului ei ameliorandu-i starea fizica. Dar mai este o cauza pe care oamenii n-o banuiesc. Mama transfera bolile sale copilului, adica tulburarile sanatatii prin care mama isi ispasesete propria karma, trec in campul copilului iar acesta incepe sa fie bolnav. Karma se imparte intre copil si mama. Cum se recunosc deformarile din campul copilului? Copii sufera de alergii, fac des pneumonii, au probleme cu rinichii.

Nu-i promiteti niciodata copilului ca-i veti cumpara delicatese sau jucarii. Copilul trebuie sa se gandesca la satisfactii spirituale. Promiteti-i ca-l veti duce la teatru, la muzeu. Omul viseaza la nivelul unor structuri foarte fine ale campului iar penetrarea in acele zone a ceea ce este material, pamantesc, coboara incredibil de jos omul. Faceti-i cadouri cand nu se asteapta. Mama care promite copilului diferite lucruri materiale, in schimbul unor rezultate la invatatura sau a cuminteniei face din el un sclav al carui stapan va fi lucrul promis. In acest mod ea, fara sa vrea, creeaza un program de nimicire a tot ceea ce e sfant in favoarea unor avantaje materiale. Aceasta a fost si principala cauza a disparitiei civilizatiilor precedente.

Omul care iubeste, nutreste asemenea sentimente incat uciderea lor, in altcineva sau in el, reprezinta o crima imensa. Daca ne luam dupa logica obisnuita, sterilitatea poate fi eliminata prin interventie chirurgicala. Insa distrugand iubirea, sentimentul contactului cu Universul, femeia care ucide iubirea in barbatul care o iubeste distruge structurile spirituale fine atat ale ei cat si ale barbatului. Copilul nascut in astfel de conditii poate avea niste structuri deformate ale spiritului. Organismul feminin blocheaza aceasta posibilitate, refuza sa conceapa un copil care sa fie grav bolnav, sa moara sau sa faca rau altora. Noi consideram in mod obisnuit ca aceasta este o boala si ne luptam cu noi insine, cu propriul organism care incearca sa ne salveze familia de la pieire. “Boala nu te lasa sa pacatuiesti” se spune in Biblie.

Cauza miopiei o constituie deformarea structurilor campului la nivelul capului determinate de sentimentul de ura din structurile stabile ale campului uman. Aceste structuri nu dispar dupa interventia chirurgicala de indepartare a miopiei, ci continua actiunile distructive la nivelul campului, se transfera asupra acestor organe sau asupra paramentrilor spirituali ai omului.

Barbatul si femeia care se iubesc isi imbunatatesc karma, se vindeca pe ei si copii lor.

A treia cauza:

In viata de zi cu zi ne permitem adeseori sa-i vorbim de rau pe altii, pe noi, sa ne plangem de soarta. Se dovedeste ca acest obicei are ca urmare distrugerea… dintilor. Cele mai periculoase sunt vorbele rele la adresa parintilor, rudelor, urarea raului oamenilor apropiati. Cauza paradontozei o reprezinta barfirea tatalui, suprasolicitarea karmei si alimentatia incorecta. Echilibrarea emotionala si coborarea agresivitatii subconstiente sunt facilitate de utilizarea regulata, in alimentatie, a verdeturilor.

Prin ce sunt periculoase vorbele si gandurile rele? Cand ne gandim la cineva se creeaza o punte energetica intre noi si cel la care ne gandim. Are loc un schimb de informatie si de energie. De aceea orice gand rau reprezinta un atac energetic care poate aduce prejudicii. Chiar si pactul interior cu omul care barfeste poate fi periculos. Barfa, gandurile urate despre oameni reprezinta un traumatism aplicat omului impotriva acestuia sunt indreptate si in acelati timp, distrugerea propriilor structuri karmice. In prezent energetica Pamantului este de asa natura incat si gandurile rauvoitoare despre un om sunt suficiente pentru a-i produce un rau.

Ne atacam si ne omoram unul pe altul in mod sistematic de multe ori fara sa ne dam seama de asta. Are loc un proces sub forma de avalansa al autodistugerii fara ca nici macar sa fie necesara conectarea unor trairi negative. Este suficient potentialul negativ acumulat pana in prezent de omenire. De aceea acum nu e suficient sa fii bun si sa nu faci rau nimanui. Subconstientul nostru e intr-atat de deformat, incat nici suportarea raului nu e o conditie suficienta pentru pastrarea integritatii sufletului si a trupului. In situatia actuala, principala conditie pentru supravietuire o constituie eforturile constiente indreptate spre schimbarea propriei persoane. Nu e suficeint sa fii bun, trebuie sa fii activ de bun. Orice om bun sau normal are sansa de a pieri. “Iubiti-va dusmanii” este un apel la esenta spirituala a omului de a nu reactiona printr-o lovitura la un atac energetic.

Omul care-si incepe ziua cu rugaciunea: “Doamne, da rudelor si cunoscutilor mei sanatate, iar mie rabdare”, se va asigura impotriva multor pacate.

Aprecierea negativa a cuiva produce o puternica scadere a energiei. Daca omul barfeste pe cineva, el ii produce un traumatism persoanei respective, propriului camp si pierderea energiei. “Nu judecati, ca sa nu fiti judecati – caci cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura”.

Traumatismul produs de vorbele urate se poate manifesta nu neaparat la nivelul fizic si nu neaparat brusc. Poate incepe destramarea structurilor spirituale iar cand apar nenorocirile, bolile rudelor sau copiilor, omul abia daca isi mai aduce aminte de vorbele spuse si nu-si va da seama ca pricina nenorocirilor a fost barfa.

Care este numitorul comun al persoanelor longevive? Alimentatia este diversa, comportamentul de asemenea. Singurul lucru comun tuturor este bunatatea sufleteasca. Murim devreme, pentru ca in permanenta ne ruinam sufletul si trupul. Japonezii sunt poporul cel mai longeviv, dar si cel mai politicos din lume.

Cele mai periculoase vorbe sunt vorbele rele impotriva omului iubit. Gradul de comuniune la nivelul campului poate fi diferit intre cei ce se iubesc, el atinge cele mai inalte cote. Sentimentul de iubire il inalta pe om, nivelul energetic al indragostitului este foarte inalt si de aceea orice influentare negativa a acestuia devine extrem de periculoasa.

Cand compatimiti pe cineva, nu sunteti de acord cu boala lui, cu nenorocirea lui, va ganditi doar la consecinte, uitand de cauzele aparitiei acestora si, prin aceasta, favorizati destramarea spiritului.

A patra cauza:

Vampirismul energetic este o ocupatie nu tocmai inofensiva. Influentarea oamenilor la un asemenea nivel al campului este cu mult mai dificila decat ne putem inchipui. Vampirismul inseamna nu doar furtul unei anumite cantitati de energie, incalcarea invelisului campului si crearea conditiilor pentru pierderile ulterioare de energie dar si prejudicierea structurii fine a campului care poate duce la deformarea liniilor karmice ale destinului, sanatatii, psihicului.
Dupa un furt masiv de energie apar devieri psihice. Omului care incepe sa se foloseasca de energia altuia i se inchid canalele de comunicare cu Universul, iar el este nevoit sa ia din ce in ce mai multa energie. Astfel pot aparea boli grave si chiar moartea. Inceputul acestui proces sta in egoismul exacerbat manifestat in ganduri, emotii sau fapte, in neintelegerea unitatii lumii. Aceasta blocheaza canalele de legatura cu cosmosul si provoaca o cadere energetica. Acest proces e greu de oprit. El condamna copiii “vampirului” la niste boli grave, intrucat acestia se nasc cu canalele de legatura cu Universul inchise si atunci fie ca sunt supusi vampirismului, fie ei insisi vor deveni vampiri si vor continua distrugerea propriului suflet.

Cum procedeaza oamenii care au nevoie de energie? Ei infurie, chinuie victima, cauta diferite mijloace de a subjuga omul pentru ca a lua de la unul egal tie e complicat. E mai usor sa iei de la acela pe care l-ai subjugat.

De ce devine omul sadic? Parintii sai au renegat comuniunea cu lumea, au renegat inaltele sentimente ceea ce a dus la inchiderea completa a canalelor care-i unea cu Universul. A inceput degradarea si destramarea structurilor campului. Energia nu putea fi procurata din alta parte decat de la oameni. Daca este vorba de un copil, acesta incepe sa-si irite mama, s-o necajeasca. Ea incepe sa tipe in permanenta, se infurie si ii cedeaza energie. Copilul isi bate joc de colegii de joaca, ii jigneste, chinuie animalele, rade si isi bate joc de cei varstnici in scopul obtinerii energiei. Prin urmare, provocarea de chinuri fizice si spirituale unui alt om este una din formele de vampirism.

Putini cunosc cat de grava e pedeapsa pentru vampirism si cat de putine sunt sansele de a iesi din aceasta situatie. Unul din mijloacele spirituale de aparare impotriva unui om certat cu regulile eticii, care incearca sa fure energie, il constituie rugaciunea pentru ca aceasta constituie in acelasi timp si un ajutor pentru corectarea deformatiilor structurilor sale spirituale. “Rugati-va pentru cei ce va blesteama si binecuvantati-i pe cei ce va urasc.”

A cincea cauza:

Cu totii cunoastem zicala: “De morti numai de bine”. De ce? Intre lumea fina a mortilor si lumea noastra fizica sunt posibile contacte iar daca ele apar, acest lucru dauneaza ambelor lumi.

“Sudarea” campurilor unui om viu si ale unui om mort are loc atunci cand sunt incalcate legile supreme. Religia si obiceiurile de inmormantare la toate popoarele sunt orientate spre despartirea campurilor celor vii de ale celor morti. Daca omul pastreaza pica celui decedat, acest lucru se reflecta negativ asupra sa si poate duce la diferite boli, tulburari psihice, schimbarea caracterului.

Supararea omului inainte sa moara poate duce de asemenea la contopirea campurilor si probabil de aceea trebuie indeplinita ultima dorinta a celui aflat pe moarte.

Daca pana la nasterea copilului femeia a facut un avort, campul embrionului mort se poate uni cu campul copilului nascut ulterior iar acesta poate fi bolnavicios, fricos, obsedat.

A sasea cauza:

Orice gand legat de sinucidere este extrem de periculos si de distructiv pentru om si pentru descendentii lui. Starea pe care medicii o numesc “depresiva” este lipsa dorintei de a trai, uneori ascunsa si care poate provoca multe maladii, poate aduce prejudicii destinului, caracterului. Care este motivul acestei lipse a dorintei de a trai? In primul rand este vorba de un program de autodistrugere care se formeaza in campul bioenergetic daca vreunul din ascendenti a nutrit mult timp ganduri de lipsa a dorintei de a trai sau a comis tentative de sinucidere. Chiar daca aceste lucruri s-au intamplat cu 3-4 generatii in urma, programul ramane stabil si se transmite ereditar urmasilor. Acest program poate fi o urmare a lipsei dorintei parintilor de a avea copii.

Campul omului are un sistem defensiv fata de lumea inconjuratoare care este insa total deschis parintilor. Cele mai mici greseli ale parintilor in timpul sarcinii fata de viitorul copil creaza in campurile acestuia un program distructiv. Acest program este de lunga durata pentru ca este conceput de parinti.

Deceptia in legatura cu faptul ca fiica sau fiul e mic si slab, bolnavicios, nemultumirea legata de sexul copilului, de aspectul sau, de capriciile noului nascut, daca toate acestea sunt mai puternice decat dragostea pentru el, mai puternice decat constientizarea faptului ca un copil e un dar divin, atunci trairile negative trec in profunzimea campului sau in subconstient si declanseaza mecanismul autodistrugerii.

O deceptie puternica a tatalui, chiar si in decursul unei singure zile, pentru faptul ca i s-a nascut o fiica si nu un fiu, poate duce, peste ani de zile, la nenumarate tentative de sinucidere ale fiicei ceea ce se va transmite si urmasilor ei. Programele subconstiente care se gasesc in campul copiilor trec, o data cu varsta si, in special, la inceputul maturizarii sexuale in constiinta si astfel incep disensiunile dintre copii si parinti. Cinci minute de dezicere de copil pot costa ani multi de izolare, reprosuri, suparari, ura.

Omul trebuie sa iubeasca lumea din jur. Daca acest sentiment ii lipseste, in suflet i se instaleaza o stare de disconfort, de chin spiritual. Omul incearca sa-si suprime aceasta durere spirituala cu orice mijloace. Astfel se ajunge la consumul de droguri, la alcoolism, la diverse forme de toxicomanie. Adevarata cauza a narcomaniei si alcoolismului este un nivel scazut al iubirii in sufletul omului. Aceasta stare apare din cauza unor puternice frustrari, a reprimarii iubirii fata de oameni.

Iubirea inseamna armonie. Trecutul, prezentul, viitorul sunt obiecte ale iubirii. Situatia care s-a creat acum in lume corespunde nivelului spiritual contemporan al omenirii. Se cheltuie tot mai multi bani pentru narcotice si pentru lupta impotriva acestora insa fara succes. Lupta trebuie dusa cu cauza care determina consumul acestora. Iar cauza o constituie nivelul scazut al iubirii interioare a omenirii. Respingerea iubirii pentru Dumnezeu si a simtamintelor divine fata de parinti si de copii, fata de sine si de omul drag, fata de natura nevie si fata de lumea inconjuratoare a devenit ceva obisnuit in viata noastra. Toate aceste incalcari declanseaza programul de distrugere a iubirii care are drept rezultat cresterea in cascada a cruzimii pe care n-o poti stinge cu alcool sau droguri. Pentru a iesi din impas omenirea trebuie sa reinvete sa iubeasca. Totul. Iubirea este o arta complicata care trebuie invatata printr-un efort permanent.

Dar acum cand mama jigneste prin cuvant, privire, gest, nemaivorbind de faptele copiilor sai, ea nu intelege ca initiaza in copil un program care peste un an, doi poate sa-l impinga sub rotile masinii sau sa-i provoace o boala grava.

Omul s-a obisnuit sa considere ca iubirea este una din trairile sale de care poate dispune dupa bunul sau plac. Este o conceptie gresita. Iubirea este acel intreg a carei parte suntem, ea imbratiseaza intreaga lume. Iubirea si viata ni se daruiesc si n-avem nici un drept sa atentam la ele.

A saptea cauza:

Multi dintre noi pot da un raspuns corect la intrebarea: “Ce-i aceea hrana?”. Hrana influenteaza in primul rand structurile campului uman. Omul asimileaza hrana prin prima chakra. Printr-o alimentatie corecta poate fi vindecat un om.

“Si a spus Dumnezeu: iata, v-am dat tot felul de ierburi care imprastie samanta cata se gaseste pe intreg Pamantul si tot felul de pomi care fac roade si raspandesc samanta sa va fie de hrana.”

In “Baghavat-Gita” se interzice consumarea hranei care a stat mai mult de trei ore dupa ce a fost gatita pentru ca este o hrana “murdara”, fiind buna doar pentru trup in ea nemaigasindu- se nimic pentru suflet.

In hinduism exista notiunea de “carne necusera”. Este vorba despre carnea care contine sange si ea nu se foloseste in nici un caz la gatit. De ce? Sangele este pastratorul datelor despre viata corpului fizic, in el sta toata informatia privind bolile, simturile si trairile emotionale pe care le incearca animalele la taiere.

Stramosii nostri erau mult mai destepti decat noi, cand se inchinau inainte de sacrificarea animalului, cerandu-i iertare pentru faptul ca erau nevoiti sa-l intrebuinteze ca mancare. In acest fel, ei blocau consecintele negative, pe care noi acum le inghitim fara sa ne pese.

Se spune ca nu e bine sa citesti in timpul mesei. Mancatul cu cartea sau ziarul in fata, in fata televizorului, dezbaterile politice si familiale la masa pot traumatiza sufletul omului pentru ca in timpul mesei informatia trece liber in subconstient. Pe acest fapt este bazat ritualul impartasaniei, adica punerea in contact cu Dumnezeu. Daca insa, in timpul impartasirii, preotul se gandeste la treburile sale pamantesti, atunci contactul cu Divinitatea nu se realizeaza.

In fiecare om exista un suflet, inceputul sacru, ceva omenesc si ceva animalic. In stare normala trupul trebuie sa primeasca hrana de la suflet, sufletul de la spirit iar spiritul de la Dumnezeu. Excluderea oricarei din aceste verigi este inadmisibila iar viata bazata doar pe principiul primitiv al imbuibarii trupului fara a da atentie si celorlalte verigi, reprezinta calea cea mai sigura spre regres.

Reclamă