Logica Existenței Lui Dumnezeu…..

 

În cele ce urmează un set de întrebări și răspunsuri logice despre Existența lui Dumnezeu . Concluziile sunt ușor de tras de fiecare cu condiția să accepte întrebarile. Când nu acceptăm întrebări , să nu avem pretenția la răspunsuri.

Întotdeauna ca să obții un răspuns corect ,trebuie să pui și întrebarea corectă.

Ce este Dumnezeu?

„Dumnezeu este inteligenţa supremă, cauza primă a tuturor lucrurilor”.

Ce se înţelege prin infinit?

„Ceea ce nu are nici început, nici sfârşit; necunoscutul; tot ceea ce este necunoscut e infinit”.

 S-ar putea spune că Dumnezeu este infinit?

„ Limbajul oamenilor este prea sărac pentru a putea defini lucrurile care sunt mai presus de inteligenţa lor”.

 Se poate găsi proba existenţei lui Dumnezeu?

„Printr-o axiomă pe care o aplicaţi ştiinţelor voastre se spune: nu există efect fără cauză. Căutaţi cauza a tot ce nu este opera omului şi raţiunea voastră vă va răspunde”.

 Pentru a crede în Dumnezeu, este suficient să-ţi arunci ochii asupra operelor creaţiei. Universul există, el are deci o cauză.A te îndoi de existenţa lui Dumnezeu este ca şi cum ai nega că orice efect are o cauză, şi a avansa ideea că din nimic s-a putut face ceva.

 Ce consecinţă se poate trage din sentimentul intuitiv al existenţei lui Dumnezeu pe care orice om îl poartă în el însuşi?

„Că Dumnezeu există; căci de unde i-ar veni acest sentiment dacă el nu se clădeşte pe nimic? Este încă o consecinţă a principiului că nu există efect fără cauză”.

 Sentimentul intim al existenţei lui Dumnezeu pe care-l avem în noi înşine este oare acţiunea educaţiei sau produsul ideilor acumulate?

„Dacă ar fi aşa, de ce sălbaticii ar avea şi ei acest sentiment?”

  Dacă sentimentul existenţei unei fiinţe supreme nu ar fi decât produsul unei învăţături, atunci el nu ar fi universal, şi nu ar exista, conform noţiunilor ştiinţei, decât la cei care ar fi putut primi această învăţătură.

 S-ar putea găsi cauza primă a creaţiei lucrurilor în proprietăţile intime ale materiei?

„Dar atunci care ar fi cauza acestor proprietăţi? Trebuie să existe întotdeauna o cauză primă”.

 A atribui creaţia primordială a lucrurilor unor proprietăţi intime ale materiei înseamnă a lua efectul drept cauză, căci aceste proprietăţi sunt ele însele un efect ce trebuie să aibă o cauză.

 Ce părere aveţi despre concepţia care atribuie creaţia primordială unei combinaţii întâmplătoare a materiei, altfel spus hazardului?

„ Absurditate! Care om de bun simt poate privi hazardul ca o fiinţă inteligentă? Şi apoi, ce este hazardul? Nimic”.

 Armonia care reglează resorturile universului pune în evidență combinaţii determinate şi, prin aceasta, revelează o putere inteligentă. A atribui creaţia primordială hazardului ar fi un nonsens, căci hazardul este orb şi nu poate produce efecte inteligente. Un hazard inteligent nu ar mai fi hazard.

Unde se vede în cauza primă o inteligenţă supremă şi superioară tuturor inteligenţelor?

„Voi aveţi un proverb care spune: „într-o operă se recunoaşte creatorul”.

Ei bine! Priviţi opera şi căutaţi creatorul. Orgoliul este cel ce zămisleşte necredinţa. Omul orgolios nu vrea nimic deasupra lui, deoarece se consideră un spirit puternic. Biată fiinţă, Dumnezeu te poate doborâ cu o singură adiere!”

 Puterea unei inteligente se judecă prin operele sale; întrucât nici o fiinţă umană nu poate crea ceea ce natura zămisleşte, cauza primă este aşadar o inteligenţă superioară umanităţii. Oricât de grandioase ar fi minunile înfăptuite de inteligenţa umană – inteligenţă ce are ea însăşi o cauză , cu atât cauza primă trebuie să fie mai grandioasă. Este acea inteligenţă-cauză primă a tuturor lucrurilor, oricare ar fi numele sub care omul a desemnat-o.

 Poate omul să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu?

„Nu; este o înţelegere care îi scapă”. Dar o poate simți (n.p)

Va exista o zi dată omului pentru a înţelege misterul Divinităţii?

„Când spiritul său nu va mai fi întunecat de materie şi când, prin perfecţiune, se va apropia de el, atunci îl va vedea şi-l va înţelege”.

 Inferioritatea facultăţilor omului nu-i permite să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu. În copilăria umanităţii, omul îl confundă adesea cu o fiinţă căreia îi atribuie lipsuri, dar pe măsură ce simţul moral se dezvoltă în om, gândirea sa pătrunde mai bine în miezul lucrurilor şi el îşi face o idee mai justă şi mai conformă cu o judecată sănătoasă, deşi întotdeauna incompletă.

 Dacă putem înţelege natura intimă a lui Dumnezeu, am putea avea idee despre unele desăvîrşiri ale sale ?

„Da, despre unele. Omul le înţelege mai bine pe măsură ce se ridică deasupra materiei; le întrezăreşte prin gândire”.

Atunci când spunem că Dumnezeu este etern, infinit, imuabil, imaterial, unic, atotputernic, drept şi bun în cel mai înalt grad, oare nu avem o idee completă despre atributele sale?

„Din punctul vostru de vedere, da, deoarece credeţi că totul poate fi cuprins, dar ştiţi bine că există lucruri mai presus de inteligenţa omului cel mai inteligent, şi pentru care limbajul vostru, mărginit de ideile şi senzaţiile voastre, este incapabil să le exprime”.

Raţiunea vă spune, într-adevăr, că Dumnezeu trebuie să aibă aceste desăvârşiri de nivel suprem, căci dacă ar avea una singură mai puţin perfectă, sau dacă nu ar fi de nivel suprem, el nu ar fi superior tuturor lucrărilor, şi, în consecinţă, nu ar fi Dumnezeu.

Pentru a fi mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu nu trebuie să suport nici o vicisitudine şi să nu posede nici una dintre imperfecţiunile pe care imaginaţia le poate concepe”.

 

Deci , Există Dumnezeu?

 

 

Sursa Allan Kardec – Cartea Spiritelor.

Reclamă

12 Gânduri despre Karma și Legile Vieții.

Karma este cuvântul sanscrit pentru acțiune.

Când gândim, vorbim sau acționăm inițiem o forță care va reacționa în consecință.

O persoană nu poate scăpa de consecințele acțiunilor sale.

Necunoașterea nu este o scuză.
Aici este ceea ce trebuie să știți despre Existență.

1. Cauză și efect

-” Ce semeni, aceea vei culege”. Acestă lege este cunoscută sub numele de „Legea cauzei și efectului”.

– Orice am dăruit Universului , dar mai ales cum , este ceea ce se întoarce la noi.

2. Creația

– Orice acțiune are un început

– Viața nu se întâmplă , este nevoie de participarea noastră.

– Suntem una cu Universul, atât în ​​interior cât și în afara.

– Oricare ne înconjoară ne dă indicii despre starea noastră interioară.
3. Acceptarea
– Ce refuzi să accepți, va continua să vină înspre tine.

– A accepta nu înseamnă a te umili .

– Acceptarea apare când transformi judecata în observare.

4.Alegere și evoluție

– „Oriunde alegi să te duci, acolo ești”.

– Creșterea se face prin schimbare, noi suntem cei care trebuie să se schimbe – nu oamenii, locurile sau lucrurile din jurul nostru.
5. Resonsabilitatea

– Ori de câte ori există ceva în neregulă în viața mea, eu sunt singurul care am ales.

– Cei care ne înconjoară sunt oglinda noastră; Acesta este un adevăr universal.

– Trebuie să-ți asumi ceea ce ești pentru că tu ai devenit ceea ce ești .
6. Interconectivitatea

– Orice acțiune cât de mică schimbă Întregul.

– Fiecare pas duce la pasul următor, și așa mai departe.

– Trecut – prezent – viitor toate sunt conectate .

7. Scop

– Când obiectivul nostru este de calitate morală, este imposibil pentru noi să avem gânduri mai mici, cum ar fi lăcomia sau furie.

8. Transpunerea

– Fără practică nici o cunoaștere nu valorează nimic.

9.Prezentul

– Privind înapoi pentru a examina ceea ce a fost, nu vedem ce este aici și acum.

– Gândurile vechi, vechile tipare de comportament, visele vechi , ne împiedică de a avea altele noi .
10. Repetiția

– Toate se repetă până când vom învăța lecțiile de care avem nevoie pentru a schimba calea.
11. Răbdare și răsplată

– Toate recompensele necesita o trudă inițială.

– Orice răsplată vine atunci când o meriți.

12.Contribuție personală și valoare.

– Valoarea reală a ceva este un rezultat direct al energiei consumate, a intenției și manifestării intenției .

– Fiecare contribuție personală este, o contribuție la întreg.

Reclamă

Destinul colectiv

In existenţa sa terestră, omul nu cunoaşte legile care conduc universul, ducându-şi viaţa fără să ştie nimic despre marile scopuri ale Divinităţii.
Când faptele sale rele s-au acumulat prea mult, când gândurile şi vorbele au creat în preajma sa o lume nevăzută, împiedicând ajungerea fluidelor superioare până la el, copleşit de povara păcatelor sale adunate din viaţă în viaţă, omul va fi smuls din seria nesocotinţelor sale, printr-o zguduire sufletească puternică. Acest seism îl va aduce la o altă ^concepţie, la o altă înţelegere a adevărurilor, a legilor, a legăturii dintre el şi cauzele create de el. în vederea acestui scop, destinul său este astfel alcătuit încât viaţa trupească să-i fie brusc curmată, printr-o moarte violentă în război, revoluţie, incendiu, cutremur, naufragiu, catastrofă feroviară etc.
Toţi cei desemnaţi de Forţele cereşti, de spiritele executoare ale legii destinului, să treacă printr-o moarte violentă, vor fi adunaţi într-o zi la un loc, fiind puşi în situaţia de a pieri brusc din existenţa lor fizică. Se vor îmbarca pe acelaşi vapor – care va naufragia, trenul lor va deraia, vor merge la un teatru, unde vor fi carbonizaţi de un incendiu etc. însă vor scăpa toţi cei nedestinaţi acestui fel de a pleca din lumea fizică, neavând în destinul lor datorii de plătit printr-un accident sau catastrofă. Aceştia vor pierde trenul sau vor renunţa în ultimul moment de a mai pleca cu acel tren sau vapor, vor scăpa ca prin minune din mijlocul unei catastrofe seismice sau a unei înspăimântătoare ploi de gloanţe etc. Cazul se va prezenta mulţimii neştiutoare ca fiind „o scăpare providenţială”, dar în realitate a fost determinat de legea cauzalităţii.
Ca să ilustrez acest fel de expiere al destinului colectiv, şters printr-o suferinţă comună, voi cita un caz petrecut în ţara noastră. în anul 1930 presa română a publicat date asupra nenorocirii petrecute în comuna Costeşti, judeţul Argeş. în Săptămâna Patimilor, în preajma comemorării învierii Domnului nostru Isus Christos, s-a aprins, de la o lumânare, biserica de lemn, arzând 110 persoane. Un cerc de revelaţie din Bucureşti, a primit, prin intermediul unui medium, o comunicare referitoare la acest caz. Iată textul comunicării:
„Sunt mai bine de trei sute de ani de când prin apusul Europei oamenii se ucideau între ei, pentru ideile lor religioase. în Franţa, sub instigaţia preoţilor, cetăţenii catolici îi urmăreau şi-i exterminau pe hughenoţii protestanţi. Cu toate prigonirile şi suferinţele îndurate, hughenoţii au preferat să moară decât să se lepede de credinţa lor.
La acea epocă, într-un mic sătuc, pitit la poalele munţilor Ceveni, s-a ascuns o mână de hughenoţi, goniţi ca fiarele sălbatice, catolicii considerându-i eretici. Aici, neavând biserică, să se roage lui Dumnezeu, se furişau noaptea unul câte unul pe drumuri ascunse, pe cărări pline de spini, către un punct mai ridicat al muntelui, unde se adunau într-un adăpost de vite, făcut din trunchiuri groase de lemn şi scânduri.
Nu departe de acest sătuc, era un orăşel unde îşi avea sediul episcopul catolic din partea aceea. E Săptămâna Mare, se ţin predici prin toate bisericile catolice, ocazie cu care se tună şi fulgeră în contra ereticilor. între altele, episcopul din acest oraş spuse: «A-i distruge pe aceşti oameni este o binefacere, este a face un lucru plăcut Domnului, a câştiga un loc în cer»-, şi apoi cu un gest larg le dădu binecuvântarea. «Duceţi-vă, căutaţi-i şi oriunde îi veţi găsi, denunţaţi-i».
O voce ascuţită de femeie se ridică din mijlocul mulţimii: «Eu cunosc un cuib de hughenoţi, ştiu unde se adună, şi peste câteva ore se vor întruni acolo. Să mergem să-i distingem». Din mulţime se desprinse o ceată de 110 persoane – bărbaţi, femei şi tineri – şi prin drumuri ascunse, necunoscute nefericiţilor de hughenoţi, s-au dus până la locul lor de rugăciune.
Sub adăpost se aflau 73 de persoane, înălţând cu sufletul pierdut rugi fierbinţi către Cel Atotputernic. Cei veniţi au înconjurat adăpostul, au aprins torţe şi i-au dat repede foc. Bărbaţii ţinteau cu archebuzele încărcate, gata să ucidă pe oricare ar da să fugă din această casă de rugăciune.
Predicatorul observă grozăvia, îşi dădu seama că nu mai este nici o scăpare. Cu vocea tremurândă de emoţie, zise: «Fraţilor, a venit vremea să dăm socoteală Domnului de ,viaţa noastră. Bunul Dumnezeu să ne ierte păcatele, slăbiciunile şi groaza de care sufletele noastre sunt cuprinse acum, şi să ierte şi pe nenorociţii care ne-au urmărit cu ura lor, precum i-a iertat Mântuitorul pe călăii Săi».
A doua zi – sărbătoare mare printre catolici. S-a mai distras un cuib de şerpi. Sus pe munte nu a mai rămas decât o mână de cenuşă, oase calcinate, o Biblie arsă pe la colţuri – Cuvântul Domnului nu piere.
Aţi iertat voi martiri, dar legea dreptăţii, legea cauzalităţii nu se poate înlătura. Acţiunea nesocotinţei lor va trebui să aibă urmări, sancţiuni!
Trei sute şi mai bine de ani, spiritele acestor ucigaşi au rătăcit prin spaţiu, învăluiţi în noaptea neagră şi torturaţi de actul lor nebunesc. Domnul i-a adunat pe toţi la un loc, azi pe unul, mâine pe altul, aducându-i din nou pe pământ, ca oameni trupeşti în satul Costeşti din România; iar în Săptămâna Mare, pe când se rugau, au ars toţi cei 110 care au dat foc fraţilor de altă credinţă. Au plătit fapta lor din trecut! Legea divină s-a executat.
Cine omoară prin sabie, prin sabie va pieri. Cine omoară prin foc, prin foc va pieri. Nimic din ce pare omului neînţeles, nu este fără rost. Totul este recompensat – şi fapta bună, şi cea rea!”
Pământul se roteşte în jurai axei sale într-o zi, şi în acelaşi timp călătoreşte mereu în jurul soarelui, înconjurându-1 într-un an. Vremea se scurge mereu, anii şi secolele se înşiră fără oprire.
Entităţile spirituale vin valuri la reîntrupare, pe suprafaţa pământului, pentru a-şi face şcoala vieţii, iar după un timp se întorc în spaţiu. Această migraţie intensă, de la Cer la pământ, ori de la pământ la Cer, se urmează sute de mii de ani, având ca scop perfecţionarea.
Umanitatea se înşiră astfel inconştientă pe calea evoluţiei, împinsă de legea progresului. Din această mulţime nesfârşită, răsar în anumite locuri şi momente, entităţi spirituale în care se dezvoltă facultăţi divine, graţie conştiinţei lor mai devreme iluminată, graţie destinului lor mereu fericit, graţie unor zguduiri sufleteşti ce au înflăcărat şi cuprins întreaga lor fiinţă. Aflând rostul vieţii,
înţelegând legea binelui şi a iubirii, aceşti oameni îşi analizează firea, îşi recunosc caracterul şi slăbiciunile, pornind hotărâţi la corectarea defectelor şi la întărirea pârtilor bune. Ştiind că totul are urmări, că vor fi iertaţi în aceeaşi măsură în care au iertat, cunoscând că orice faptă rea, oricât de redusă ar fi, va trebui expiată, fiind conştienţi că orice gând pregăteşte mentalitatea şi facultăţile omului din prezent, dar mai ales pe cele din vieţile viitoare, vor exprima în viaţa lor terestră doar blândeţe şi iertare. Aceşti oameni se desprind din cursul general al ^evoluţiei, vor urma conştient şi ştiinţific o cale spirituală, acumulând în fiinţa lor materii mai fine. în acest fel vor dispune de forţe mai mari decât fraţii lor, păşind grăbiţi să-şi termine cât mai repede şcoala pământului.
Mii de veacuri a durat până când omul, supus la flacăra durerilor şi a suferinţelor de tot felul, a ajuns la momentul fericit în care să înţeleagă că deasupra tuturor lucrurilor există legi inflexibile. Din acest moment, omul trece în sfârşit la partea a doua a existenţei sale terestre, se naşte în lume din nou, dar de această dată se botează în lumina spiritualităţii. Va muri şi se va naşte şi de acum înainte, dar vieţile lui se vor scurge mai lin, vor fi mai pioase, mai fericite iar progresul său spiritual va fi din ce în ce mai accentuat.
Omul va şti că minciunii care cutreieră spaţiile trebuie să-i opună foiţa adevărului, pentru ca astfel să distrugă forţele ce se opun mersului omenirii spre perfecţiune. El va şti că împotriva forţei gândurilor egoiste, care dezagregă materiile şi tulbură armonia din natură, e nevoie să răspândească mereu foiţa iubirii şi a unirii. El va şti că forţa rugăciunii, ce cheamă din spaţiu lumină – forţele şi materiile binefăcătoare – poate ameliora sau vindeca o boală, poate consola o pierdere sau întări un suflet. Atunci, asemenea unui soare dătător de viaţă şi lumină, omul va răspândi către anumite persoane bolnave, necăjite şi disperate, valul rugăciunii sale, le va înconjura cu fluide benefice şi luminoase, dăraindu-le sănătate şi eliberându-le din adâncul mâhnirii în care au căzut.
Prin urmare, din ziua când omul s-a convins că există legi ce conduc existenţa universurilor, din ziua când se străduieşte să repare trecutul şi să-şi amelioreze viitorul, el va lucra cu forţele pe care i le pune la dispoziţie Divinitatea, pentru ridicarea celor de sub el. Graţie voinţei sale, îşi va îmbunătăţi mereu destinul şi va îndulci soarta altora, până va ajunge la perfecţiunea finală a evoluţiei terestre. El va face ceea ce realizează şi fizicianul, care emite un sunet de o anumită vibraţie, urmat de un alt sunet a cărui limită inferioară de vibraţie corespunde limitei superioare a primului sunet; cele două sunete se vor întâlni, şi la întretăierea acestor două forţe sau vibraţii se produce linişte. Acest fenomen poartă numele de interferenţă’.
Tot astfel poate lucra forţa iubirii contra forţei urii. în felul acesta, omul drept va ajunge la tăcere şi pace, la armonizarea şi echilibrarea forţelor sale, la eliberarea sufletului de sub influenţa nefastă a forţelor distrugătoare.
Domnul Isus Christos a spus: „ Când unul te loveşte, întinde şi celălalt obraz”. El a dorit să spună: palma primită acum e palma pe care ai dat-o odată; este efectul cauzei produsă de tine într-o altă întrupare. Tu, care ai primit palma, nu trebuie să răspunzi cu o altă palmă, căci în acest caz generezi o cauză, al cărei efect îl vei culege cândva. Ca să nu mai continue această înşirare de cauze şi efecte, întinde şi celălalt obraz, în virtutea legii iertării.
E greu de înţeles înălţimea acestor cuvinte ale Luminii lumilor sistemului nostru solar, dar şi mai greu este de aplicat.

Scarlat Demetrescu- Din tainele vieții și universului

Reclamă

Legile hermetice ale Universului.

Hermetismul este prezentarea unui sistem de legi care guverneaza intregul Univers, legi holistice, care se manifesta in cele trei sfere: materiala, mentala si spirituala. Cele 7 Legi Universale sunt esenta intregii filozofii hermetice, sunt “Legea a tot ce este”, Legea lui UNU. Denumirea de hermetism vine de la numele lui Hermes Trismegist, unul din marii intelepti, initiati in tainele lumii spirituale, si care este considerat parintele formei actualizata a legilor. Cele sapte Legi sunt simbolice si nu pot exista una fara alta. Ele se regasesc zi de zi, in mic sau mare, in fiecare civilizatie si in tot ce este: Principiul Divin, Spiritul Infinit, Absolutul Invizibilul, Intangibilul Imaculat, Intelepciunea Infinita, Inteligenta Atotcunoscatoare, Esenta Realitatii, sau alte denumiri aparute printre popoare si in istorie. El este Legea si se manifesta in tot si in toate doar pentru ca la un moment dat sa renasca “EU SUNT”.

1. LEGEA MENTALISMULUI: “Totul este spirit, Universul este mental”
Aceasta lege este prima fiindca ea explica natura universului si a creatiei. Spiritul se manifesta ca si intentie, apare energia formei gand, iar energia manifesta planul fizic. Altfel spus, energia se condenseaza si formeaza materia. La inceput a fost cuvantul…Aceasta lege explica faptul ca totul este realitate substantiala, aflandu-se in toate manifestarile si aparentele ei exterioare pe care le cunoastem sub denumirea de universuri materiale, fenomene ale Vietii, Materie, Energie – intr-un cuvant, tot ceea ce este perceput de simturile noastre materiale, este spirit. Acest spirit nu poate fi explicat si definit, dar poate fi considerat si gandit ca un spirit universal, infinit si viu. El explica Adevarul ca fiind Lumea. Universul nu-i decat o creatie mentala unica, acea “unitate in diversitate”. Prin urmare, in acest spirit noi traim, actionam si suntem noi insine.

2. LEGEA CORESPONDENTEI: “Ceea ce este sus este si ceea ce este jos, ceea ce este jos este si ceea ce este sus”
Corespondentele ne ajuta sa decriptam tainele universului. Ceea ce este jos, adica in planul fizic (pe pamant), este ca si ceea ce este sus, adica in spirit (in ceruri). Ceea ce este in mic este si in mare. Aceasta lege ne ajuta sa intelegem ca totul se leaga, si acea disociere care se face uneori intre spirit si materie este falsa, fiindca spirit si materie una sunt. Asa se face ca materia sau mai bine zis corpul nostru fizic exprima la randul sau mentalul, spiritul. Minte sanatoasa in corp sanatos. Aceasta a doua lege explica faptul ca exista o armonie, un raport constant, o corespondenta intre diferitele planuri de manifestare ale Vietii si Fiintei – respectiv planul material, mental si spiritual. Aceste planuri sunt asemanatoare, diferenta intre ele fiind doar de grade si – niveluri de vibratii aparent diferite.

3. LEGEA VIBRATIEI: “Nimic nu este in repaus, totul se misca, totul vibreaza”
Viata, universul, totul traieste. Nimic nu se pierde, totul se transforma. Armonia universului se manifesta sub forma unui echilibru dinamic. De aceea nu exista repetitie, de fiecare data parametrii energetici se schimba. Un adevarat maestru simte vibratia, schimbarea permanenta a universului si este in armonie cu ea. Aceasta lege este cea mai importanta pentru cunoasterea si intelegerea fenomenelor mentale si spirituale. Aceasta explica faptul ca miscarea se manifesta pretutindeni in Univers, ca nimic nu este in stare de repaus, ca totul se misca, totul vibreaza. Diferentele care exista intre variatele manifestari ale materiei, energiei si sufletului, se datoreaza gradului diferit de vibratie. Totul si toate vibreaza, cu cat este mai intensa vibratia, cu atat este mai inalta pozitia pe scara. Vibratia Spiritului este atat de intensa si atat de rapida, incat, practic, pare in repaus, la fel cum o roata care se invarte cu viteza foarte mare pare oprita, iar la cealalta extremitate a scarii sunt formele materiei, ale carei vibratii sunt atat de lente incat parca nici nu ar exista, la fel cum sunt unele sunete de mica frecventa pe care urechea umana nu le percepe. Intre acesti doi poli opusi exista o infinitate de grade diferite de vibratii.

4. LEGEA POLARITATII: “Totul este dublu, orice lucru are doi poli, totul are doua extreme, asemanatorul si neasemanatorul au aceeasi semnificatie, polii opusi au o natura identica insa de grade diferite, extremele se ating, toate adevarurile nu sunt decat semiadevaruri, toate paradoxurile pot fi conciliate”
Fiecare lucru are o fata vazuta si una nevazuta. Nu exista bine si rau, sunt polaritati ale unei energii si impreuna formeaza monada. Bucuria si tristetea sunt polaritati ale senzatiilor, dar pacea, detasarea, inseamna echilibru. Aceasta lege arata ca in orice lucru sunt doi poli, doua aspecte opuse, iar contrariile nu sunt in realitate decat doua extreme ale aceluiasi obiect, intre care sunt intercalate grade diferite. Caldura si frigul, desi par opuse, in realitate sunt acelasi lucru, distingandu-se doar prin diferenta de grade. La fel, dragostea si ura, binele si raul, toate depind doar de vointa noastra de a le transforma dintr-una in alta.

5. LEGEA RITMULUI: “Totul se scurge inauntru sau in afara, orice lucru are durata sa, totul evolueaza, apoi degenereaza, balansul pendulei se manifesta in toate si masura oscilatiei sale la dreapta este asemanatoare cu masura oscilatiei sale la stanga, ritmul este constant”
Aceasta lege ne aminteste ca totul creste si apoi descreste. Un lucru generat se manifesta si dupa aceea se consuma. Tot universul se manifesta ritmic: noapte si zi, expansiune dupa care urmeaza concentrare. Daca reusim sa percepem aceasta ritmicitate vom intelege mai bine ce beneficii ne aduce organizarea si crearea unor ritmuri in activitatea noastra zilnica. Aceasta lege explica faptul ca in orice lucru se manifesta o miscare masurata de plecare si de venire, un flux si un reflux, o balansare inainte si inapoi, o miscare asemanatoare unei pendule. Exista intotdeauna o actiune si o reactiune, un progres si un regres, un maxim si un minim.

6. LEGEA CAUZEI SI A EFECTULUI: “Orice cauza are efectul sau, orice efect are o cauza, totul se intampla conform Legii, hazardul nu este decat un nume dat unei legi necunoscute, sunt numeroase planuri ale cauzalitatii insa nimic nu scapa Legii”
Altfel spus, orice actiune are si o reactiune. Este bine sa constientizam ca atunci cand generam o forta, o actiune intr-un sens, va aparea o reactiune. Aceasta lege este mai bine cunoscuta sub forma populara: „ceea ce semeni, aia culegi.” Tot ceea ce se intampa in viata noastra este efectul cauzelor pe care noi le-am generat. Singura problema in intelegerea acestei legi o consta faptul ca uneori intre cauza si efect se scurge ceva timp (se poate sa fie chiari cateva incarnari), si de aceea unele lucruri par de neinteles, sau lipsite de logica. O alta fateta a acestei legi o constituie faptul ca nimic nu este gratuit, sau „totul se plateste”. De aceea un metafizician este atent sa pastreze echilibrul karmic. Mai ales in Romania, asa de multi oameni au senzatia ca pot profita de pozitii sociale sau de alte aspecte ale unui moment si asta chiar se numeste „smecherie reusita”, si este motiv de lauda.
Un alt aspect al acestei legi este acea imagine a faptului ca atunci cand facem un lucru in „exterior” acest se va intoarce la noi inapoi amplificat. Asa se si explica de ce toate marile scoli de metafizica promoveaza respectul fata de viata, fraternitatea cu toate formele de viata, deci se pune accent pe morala si bineinteles la nivel alimentar consumul de carne este exclus. Unitate cu universul se manifesta prin fapte. Cine greseste va fi nevoit sa-si repare greseala sau sa plateasca pentru ea. Aceasta lege explica faptul ca totul se intampla conform Legii, ca niciodata nu se intampla ceva neprevazut, accidental, ca hazard nu exista, deoarece exista planuri diferite alee cauzei si efectului, iar planul superior domina intotdeauna planul inferior. Un eveniment este ceea ce survine, se produce, ceea ce se intampla ca rezultat sau ca o consecinta a unui gind, cuvint sau alt eveniment precedent. O fapta creeaza prin ea o alta fapta, ea constituie o veriga in marele lant al evenimentelor ordonate. Exista o continuitate intre toate evenimentele precedente, rezultate si urmatoare.

7. LEGEA GENULUI: “Este un gen in toate lucrurile, totul are principiile sale, masculin si feminin, genul se manifesta pe toate planurile”
Genul se manifesta in toate planurile si acest lucru este mai dificil de perceput pentru cei care se confunda cu imaginea corpului fizic. Masculinul (Yang) inseamna actiune, expansiune, extrovertire, iar Femininul (Yin) inseamna repaus, introvertire, acceptare. Este mai mult vorba despre valente energetice si de modalitatea in care se exprima o forma energetica. Cel mai simplu se poate clarifica prin caracteristici astrologice: Berbecul este Yang, Taurul -Yin, Gemenii -Yang, Racul -Yin si tot asa intr-o alternanta ritmica. Aceasta lege explica faptul ca Genul se manifesta in orice lucru, ca principiile Masculin si Feminin sunt totdeauna prezente si active in toate fazele unui fenomen, pe oricare plan de existenta sau viata. Cuvantul „gen” deriva dintr-o radacina latina care inseamna zamislire, procreare, a face sa se nasca, “a se produce”. Creatia, are o semnificatie mai larga si mai generala decat cuvantul „sex”, care defineste deosebirile existente intre fiintele vii (de sex masculin si feminin). Rolul principiului Masculin este de a dirija catre principiul Feminin o anumita energie inerenta, la fel si invers si de a pune astfel in miscare Procesul Creatiei. Unul sau altul, luate separat ca principii, sunt incapabile sa creeze, sa dimanizeze, sau sa existe: cu alte cuvinte sunt doua jumatati. “Si cand DOI vor deveni UNUL, iata OMUL”.

Reclamă

Cauză,efect,timp.

Fiecare element, fiecare particulă din creație conține o inteligență inerentă, sinonimă cu spiritul și cu viața. De aceea, ea are capacitatea a se bucura. Fiecare element poate acționa independent în lumea sa, reacționând la legile și la forțele din jurul său.

Există o lege a cauzei și a efectului, care guvernează inclusiv păcatul. Noi ne creăm singuri pedepsele pe care le suportăm, prin acțiunile pe care le comitem.

Fiecare spirit primește un drept de proprietate asupra corpului său. Atât timp cât trăim în planul fizic, spiritul are datoria de a ține sub control corpul, respectiv pasiunile și poftele acestuia. Tot ce există în interiorul spiritului se manifestă la nivelul corpului fizic, dar nu toate atributele corpului pot invada spiritul împotriva voinței acestuia, ci doar acelea pe care le alege spiritul. Pentru a deveni o ființă umană perfectă, noi trebuie să acționăm astfel încât corpul, mintea și spiritul nostru să ajungă într-o armonie deplină.

În universul nostru există deopotrivă energii pozitive și negative, ambele fiind necesare evoluției spirituale. Aceste energii sunt înzestrate cu inteligență, având capacitatea de a ne îndeplini voința.. Energia pozitivă se manifestă prin lumină, bunătate, blândețe, iubire, răbdare, compasiune, speranță. Energia negativă se manifestă prin ură, întuneric, răutate, intoleranță, egoism, disperare, descurajare și în primul rând frică,elementul de bază pe care se clădesc toate celelalte elemente negative.

Cele două tipuri de energii se opun una alteia. Atunci când le asimilăm în ființa noastră, ele ne transformă. Energia pozitivă atrage alte energii pozitive, iar cea negativă atrage alte energii negative. Iubirea este atrasă de lumină, iar ura de întuneric. Dacă un anumit tip de energie începe să predomine în ființa noastră, noi ne asociem cu alte persoane care vibrează pe aceeași energie. Important este că avem opțiunea de a alege tipul de energie pe care dorim să îl cultivăm. Prin simpla emitere a unor gânduri pozitive sau prin simpla rostire a unor cuvinte pozitive, noi atragem automat către noi energiile pozitive corespondente. În lumea spiritelor am putut vedea cu claritate acest lucru. Gândurile noastre au o mare putere. Noi ne creăm mediul în care trăim prin ceea ce gândim. Dacă am înțelege puterea gândurilor noastre, noi le-am supraveghea mai îndeaproape. Dacă am înțelege puterea uluitoare a cuvintelor noastre, am prefera de o mie de ori să tăcem decât să spunem ceva negativ. Din fericire, putem înlocui oricând vibrațiile negative pe care le emitem cu altele, pozitive prin evoluție spirituală.

Toate acestea sunt necrezute de noi , prin simplul fapt că elementul Timp, foarte important în existența noastră pe Pământ nu îl luăm în considerare .

La orice acțiunea a noastră noi așteptăm rezultate imediate , la “cinci” minute după rugăciune așteptăm miracolul vindecării,la “cinci minute după” emiterea unei dorințe așteptăm realizarea ei și exemplele pot continua. Dacă ne dorim ceva rezultatul dorinței e pregătit să pornească spre noi , dacă facem un pas și rezultatul face un pas la al doilea pas și rezultatul îl face pe al doilea.La o energie vibrațională emisă de noi,Universul ne răspunde cu același volum de energie. Aici e vorba de o atracție bilaterală ale căror componente suntem noi ca entitate la un capăt și Universul la celalalt capăt putem trage concluzia simplă că Universul este partenerul nostru de drum în călătoria noastră existențială . Realizarea dorinței se va îndeplini undeva la mijloc.

Așa putem să dăm o altă dimensiune timpului necesar pentru îndeplinirea dorinței.

Radu Drăgan

Reclamă

Atacurile psihice și biocâmpurile energetice.

Orice corp și obiect are  propriul câmp energetic.Câmpul acesta conține mii de parametri .Pe unii îi cunoaștem deja din fizică, alții încă nu sunt descoperiți.

Fizicienii din toată lumea cercetează câmpul energetic uman cu metodele  cele mai moderne. Câmpul energetic sau aura noastră se poate fotografia,  măsura și poate fi văzută în infraroșu.

Psihoparticulele sunt responsabile  pentru planul psihoemoțional. Toate particulele penetrează corpul nostru  energetic și fizic. Cel mai repede pătrund particulele informaționale  aducându-ne informația despre tot ce ne înconjoară aici și în  depărtare.Totodată, ele duc informația despre noi în Univers, pătrund în corpul  nostru alte particule . Corpul nostru fizic captează toate particulele prin supafața pielii, prin puncte bioactive, care sunt cunoscute în acupunctură ,  prin creștet, prin mâini, prin piciore, prin  respirație și alimentație.  Creierul nostru, ca o antena mare, concentrează  toată informația și cu ajutorul unor mecanisme și a sistemului endocrin  transformă leptonii in bioparticule  si le repartizeaza tuturor  sistemelor, organelor, celulelor corpului fizic prin anumite canale si centre energetice  mentinand functia normala a organismului. Pana cand structura parametrilor  corpului energetic este echilibrata si corpul fizic este sanatos. In cazul  dezechilibrului scade functia unor sisteme, organe, celule. Apar diferite  afectiuni. Am spus ca toate particulele  energetice vibreaza, transmit informatia de la una la alta. Asa cum toate  campurile noastre se intrepatrund si se intersecteaza, informatia se transmite  de la un corp energetic la altul, dar creierul nostru prelucrand informatia ne formeaza imagini despre tot ce ne inconjoara in natura si ce reprezentam noi ca  fiinte umane.

Intotdeauna, campul nostru energetic  lasa o urma pe tot ce am atins candva, cui i-am strans mana, pe cine am alintat  sau l-am lovit, pe toate obiectele care ne-au fost dragi, ne mentine legatura  intre noi si cei ce ne sunt apropiati. Fiecare fotografie este o urma energetica, fiecare casa sau apartament au impregnat toata informatia despre cei ce au locuit sau locuiesc in casa, dar si despre bucuria sau necazurile, certurile  acelora care au trait aici. De aceea, mutandu-va in casa noua, faceti zugraveala  sau sfestanie casei.

Deseori simtiti ca unele obiecte sau  lucruri va fac bine, va bucura, altele va aduc ghinion. Unii oameni va atrag, altii  va resping, etc.Toate lucrurile acestea se petrec la nivel energetic, adica al subconstientului vostru.  Stim ca unii oameni au un instinct  foarte dezvoltat si presimt unele lucruri dinainte. Asta inseamna ca subconstientul  lor este puternic si daca il asculta se vor descurca mai bine in  viata.Informatia se transmite de la om la om, de la om la obiecte si invers. Asa  stau lucrurile pe planeta noastra si in tot Universul.

Energiile cosmice influienteaza tot  ce se gaseste in Univers si pe Terra.

Toate campurile fiintelor vii si ale  naturii se influenteaza reciproc.Pentru pastrarea armoniei campului  bioenergetic ne ajuta psihoparticulele care se transforma prin epifiza si  echilibreaza planul psihoemotional.Cand functia epifizei este scazuta si campul  energetic este dezechilibrat, apar diferite afectiuni ale sistemului nervos  central si vegetativ.

Epilepsia si alte boli ale sistemului nervos sunt provocate de un dezechilibru energetic foarte  profund.  Puterea psihoenergiei depinde de  gandirea noastra. In ultimii 50 de ani am uitat de puterea gandirii noastre care  poate fi pozitiva, adica constructiva, sau negativa, adica distructiva. Fiecare  gand, pune in miscare particule din biocampul nostru. Le concentreaza, le tine  in campul nostru sau le trimite in afara lui. De aceea este foarte important ce gandim. Fiecare gand inca neformat, nepronuntat, deja a si ajuns la  destinatie. Fiecare gand formeaza in campul eteric o forma energetica (forma-gand)  de sine statatoare.  Gandurile de aceeasi polaritate si  frecventa (fie pozitiva, fie negativa) se aduna, se maresc in volum. Gandurile  pozitive de pace, dragoste, bucurie, ne calmeaza, ne echilibreaza fizic si  psihic. Ne ajuta sa comunicam mai bine, sa reusim in rezolvarea problemelor, sa  vedem viitorul cu optimism, chiar si avand unele greutati in viata. Ne ajuta sa  ne mentinem structura campului energetic, primita prin nastere, intr-un  echilibru armonios, sa pastram sanatatea corpului fizic si sa trecem mai usor  prin toate incercarile vietii.  Gandurile pozitive vibreaza la un  nivel inalt si ne ridica in plan spiritual. Ne ajuta sa ne realizam si in toate  celelalte planuri: fizic, psihic, material  si psihoemotional.

Gandurile negative de invidie, gelozie,  ura, manie, barfele, blestemele, farmecele, toate nemultumirile au vibratii de frecventa  joasa. Acest camp concentreaza mai multa energie negativa din mediul inconjurator  si si iradiaza toate particulele negative, incarcand negativ pe toti si tot ce  il inconjoara. Ori de cate ori ne dorim un lucru foarte mult, noi il construim  pe plan mental. Orice gand distrugator, adica negativ, incepe sa existe la acel  nivel de vibratii joase.

Toti suntem legati prin campuri  energetice si gandurile noastre. Aceasta explica faptul ca agresiunile psihice  deseori sunt facute incinstient. Oamenii inca nu si-au dat seama de puterea  gandirii. Ei nu stiu, dar creeaza ceva ce are o viata proprie in natura.Ceva ce  nu se distruge, ramane aici langa noi si influienteaza toate planurile vietii  noastre. Nu e bine sa emitem ganduri negative, caci ele se vor intoarce intr-un  fel sau altul de unde au plecat si mult amplificate in puterea lor negativa, fiindca  in calatoria sa gandul vostru negativ a mai captat si alte ganduri negative de  vibratie joasa.

Stim proverbul ”Tot ce se aseamana se aduna”. Cu cat se strange mai multa energie negativa in campul vostru energetic,  cu atat mai mult va dezechilibrati si energetic si fizic si psihic si  spiritual. Intotdeauna invinovatim pe altii ca nu sunt corecti, ca nu ne merge  bine in toate, suntem indispusi, disperati, necajiti si nici nu ne dam seama ca  deseori cauza turturor necazurilor noastre suntem noi insine, cu gandirea  noastra negativa si tot comportamentul nostru. Noi singuri putem sa ne facem  viata mai usoara sau mai grea.Totul depinde de gandirea noastra, ce forma-gand  emitem zi de zi. Formele- gand, plutind prin spatiu, influienteaza  alte fiinte vii, le poate afecta sau ingreuna starea celor ce ne inconjoara acasa,  la serviciu, in mijloacele de transport si oriunde ne aflam noi. Constient din partea unor oameni si din  rautate, inconstient din partea altora. Poate fi direct sau indirect. Poate fi  ziua sau noaptea, cand omul este mai deschis energetic si nu se poate proteja  constient. Poate fi provocat de una sau mai multe persoane. Trimis de rude, vecini,  dusmanii vostri sau de oameni stranii(vrajitori). Poate fi indreptat asupra  unei persoane, a unei colectivitati sau a unei comunitati.

Scopul final este să descoperim aceste atacuri ,să descoperim cauza ,adresa de la care vine ,daca este constient sau nu,sa-l constientizam iar descoperind cauza putem inlatura efectul.

Reclamă

Legile spirituale ale succesului

Legea potenţialităţii pure

Prima lege spirituală a succesului este Legea Purei Potenţialităţi. Esenţa acestei legi constă în faptul că, în stare esenţială, noi suntem conştiinţă pură. Conştiinţa pură este tot una cu potenţialitatea pură; ea reprezintă un câmp al tuturor posibilităţilor şi al creativităţii infinite. Conştiinţa pură este esenţa noastră spirituală. Fiind infinită şi nelimitată, ea reprezintă de asemenea şi beatitudine pură. Celelalte atribute ale conştiinţei sunt cunoaşterea pură, tăcerea infinită, echilibrul perfect, invincibilitatea, simplitatea şi beatitudinea. Aceasta este natura noastră esenţială.

 

Legea dăruirii (consacrării)

Cea de-a doua lege spirituală a succesului este Legea dăruirii. Ea ar mai putea fi numită şi Legea dăruirii şi primirii, căci universul operează prin intermediul schimburilor dinamice. Nimic nu este static în univers. Corpul nostru se află într-un schimb constant cu corpul universului; mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea cosmosului; energia noastră este o expresie a energiei cosmice.

Fluxul vieţii nu înseamnă altceva decât interacţiunea armonioasă a tuturor elementelor şi forţelor care structurează câmpul existenţei. Această interacţiune armonioasă a elementelor şi forţelor din viaţa noastră operează sub forma Legii dăruirii. Întrucât corpul şi mintea noastră, pe de o parte, şi universul, pe de altă parte, se află într-un schimb constant şi dinamic, blocarea circulaţiei energiei ar fi similară cu oprirea circulaţiei sângelui.

Legea karma-ei, sau a cauzei şi efectului

Cea de-a treia lege spirituală a succesului este Legea karma-ei. Karma înseamnă simultan acţiunea şi consecinţele ei, cauza şi efectul, căci orice forţă generează o forţă de răspuns, care se întoarce asupra noastră cu aceeaşi putere. Toată lumea a auzit expresia „Cine seamănă culege ceea ce a semănat”. De aceea, este limpede că dacă dorim să avem parte de fericire în viaţa noastră, noi trebuie să învăţăm mai întâi cum să semănăm seminţele care vor crea această fericire. Altfel spus, karma implică o alegere conştientă (angrenarea liberului arbitru).

Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă.

Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce.

Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.

Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile.

Legea efortului minim

Cea de-a patra lege spirituală a succesului este Legea efortului minim. Această lege are la bază maniera în care funcţionează natura, fără nici cel mai mic efort, fără griji, într-o stare deplină de abandon. Acesta este principiul acţiunii minime, sau al non-rezistenţei. Altfel spus, este principiul armoniei şi iubirii. Învăţând această lecţie de la natură, noi putem să ne împlinim cu uşurinţă dorinţele.

Dacă veţi observa felul în care operează natura, veţi constata că ea merge întotdeauna în sensul efortului minim. Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă. Pământul nu face eforturi ca să se învârtească în jurul propriei sale axe; aceasta este natura lui, să se învârtească cu o viteză ameţitoare şi să înainteze în spaţiu, pe o anumită orbită. Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.

În Ştiinţa Vedică, străvechea filosofie a Indiei, acest principiu este cunoscut sub denumirea de principiul economiei de efort, care constă în „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. În final, omul ajunge la acel stadiu în care nu mai face nimic, dar realizează totul. Altfel spus, cea mai slabă intenţie a lui este suficientă pentru ca realizarea ei să se producă spontan. Aşa-numitele „miracole” nu sunt altceva decât expresii ale Legii efortului minim.

Inteligenţa naturii funcţionează fără efort, fără fricţiuni, în mod spontan. Ea nu este liniară, ci intuitivă, holistică şi are capacitatea de a inspira. Atunci când suntem în armonie cu natura, când suntem ferm stabiliţi în cunoaşterea Sinelui, putem folosi cu uşurinţă Legea efortului minim.

Efortul devine minim atunci când acţiunile noastre sunt motivate de iubire, căci natura este creată de energia iubirii. Ori de câte ori urmărim puterea şi controlul celor din jur, noi cheltuim energie. Atunci când urmărim banii sau puterea de dragul egoului, noi ne risipim energia urmărind iluzia fericirii, în loc să ne bucurăm de fericirea pe care ne-o oferă momentul prezent. Atunci când urmărim să obţinem bani numai pentru un profit personal, noi ne tăiem singuri fluxul de energie care comunică cu fiinţa noastră interioară, blocând astfel manifestarea inteligenţei naturii.

 

Legea intenţiei şi a dorinţei

Cea de-a cincea lege spirituală a succesului este Legea intenţiei şi a dorinţei. Această lege are la bază faptul că energia şi informaţia există pretutindeni în natură. De fapt, la nivelul câmpului cuantic nu există nimic altceva decât energie şi informaţie. Câmpul cuantic este doar un alt nume pentru câmpul potenţialităţii pure sau pentru conştiinţa pură. Iar acest câmp cuantic este influenţat de intenţie şi de dorinţă. Ne propunem să examinăm în detaliu acest proces.

Dacă sunt reduse la natura lor esenţială, o floare, un curcubeu, un fir de iarbă, un corp uman, toate înseamnă energie şi informaţie. În natura sa esenţială, întregul univers nu este altceva decât o mişcare a energiei şi informaţiei. Singura diferenţă dintre noi şi un copac se referă la conţinutul informaţional al corpurilor noastre.

La nivel material, atât noi cât şi copacul suntem alcătuiţi din aceleaşi elemente reciclate, în principal carbon, hidrogen, oxigen, sodiu, şi alte elemente în cantităţi mai mici. Pentru câţiva dolari, aceste elemente pot fi cumpărate de la un magazin. Diferenţa dintre noi şi copac nu constă neapărat în cantitatea de carbon, hidrogen sau oxigen. Mai mult, noi şi copacul fac un schimb permanent de carbon şi de oxigen. Adevărata diferenţă se referă la energie şi informaţie.

În planul naturii, noi, oamenii, suntem o specie privilegiată, întrucât avem un sistem nervos capabil să devină conştient de conţinutul energetic şi informatic al câmpului ce dă naştere corpului nostru fizic. Noi experimentăm subiectiv acest câmp sub forma gândurilor noastre, a sentimentelor, emoţiilor, dorinţelor, amintirilor, instinctelor, impulsurilor şi convingerilor noastre. Acelaşi câmp poate fi experimentat şi obiectiv, sub forma corpului fizic, iar prin intermediul acestui corp, putem experimenta acest câmp ca fiind lumea exterioară. În esenţă, totul este însă alcătuit din acelaşi material. Aşa se explică de ce înţelepţii din vechime au afirmat că: „Eu sunt acela, tu eşti acela, tot ce există este acela, şi altceva nu există în afara lui”.

Corpul nostru nu este separat de corpul universului, căci la nivel cuantic nu există limite bine definite. Acolo totul este numai vibraţie, val, fluctuaţie, convoluţie, perturbări localizate într-un câmp cuantic mai mare. Acest câmp cuantic lărgit – universul – este adevăratul nostru corp.

Sistemul nervos uman este nu doar capabil să devină conştient de informaţia şi energia propriului său câmp cuantic, dar întrucât conştiinţa umană are o flexibilitate infinită datorită acestui sistem nervos perfect creat, noi ne putem schimba în mod voluntar conţinutul informaţional care dă naştere corpului nostru fizic. La fel, noi putem modifica în mod voluntar energia şi conţinutul informaţional al corpului nostru cuantic lărgit – care este mediul înconjurător sau lumea exterioară – determinând anumite manifestări.

Există două calităţi inerente conştiinţei care permit această schimbare conştientă: atenţia şi intenţia. Atenţia energizează, iar intenţia transformă. Obiectul asupra căruia ne concentrăm atenţia – indiferent care este el – va creşte şi va deveni mai puternic în viaţa noastră. Invers, dacă ne reducem atenţia acordată unui anumit obiect (sau subiect), acesta îşi va pierde treptat importanţa, se va dezintegra şi va dispărea (din viaţa noastră). Pe de altă parte, intenţia declanşează transformarea energiei şi informaţiei. Ea îşi organizează propria împlinire.

Aşadar, calitatea intenţiei acordată unui obiect al atenţiei noastre va genera o infinitate de evenimente spaţio-temporale care vor conduce la rezultatul dorit, conform legilor spirituale ale succesului. Acest lucru se datorează faptului că intenţia sădită în solul fertil al atenţiei are o putere de organizare infinită. Puterea de organizare infinită se referă la puterea de a organiza o infinitate de evenimente spaţio-temporale, toate în acelaşi timp. Putem vedea expresia acestei puteri infinite de organizare în fiecare fir de iarbă, în fiecare pom înflorit, în fiecare celulă a corpului nostru. O putem vedea oriunde există viaţă.

Conform planului naturii, toate lucrurile şi toate fiinţele sunt legate între ele. Când apar ghioceii, ştim că primăvara este aproape. Când păsările încep să migreze, ştim că vine toamna. Natura este o simfonie, iar această simfonie este orchestrată la nivelul ultim al creaţiei.

Corpul uman este un alt exemplu al acestei simfonii. O singură celulă din corpul nostru face şase trilioane de operaţiuni pe secundă, şi trebuie să cunoască ce fac toate celelalte celule din corp, în acelaşi timp. Corpul uman poate cânta la un instrument, poate ucide microbii, poate concepe un copil, poate recita o poezie, contemplând în acelaşi timp mişcarea stelelor, şi toate acestea deoarece câmpul corelaţiilor infinite face parte din propriul său câmp informaţional.

Unul din cele mai remarcabile lucruri legate de sistemul nervos al omului este faptul că el îşi poate controla puterea sa infinită de organizare prin intermediul intenţiei conştiente. La om, intenţia nu este blocată într-un sistem energetic şi informaţional rigid. Ea are o flexibilitate infinită. Altfel spus, atâta vreme cât nu violăm celelalte legi ale naturii, noi putem să le comandăm prin intenţia noastră să ne împlinească visele şi dorinţele.

 

Legea detaşării

Cea de-a şasea lege spirituală a succesului este Legea detaşării. Această lege susţine că pentru a dobândi ceva în universul material, este necesar să renunţăm la ataşamentul nostru faţă de respectivul lucru. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la intenţiile sau la dorinţele noastre. Singurul lucru la care trebuie să renunţăm este ataşamentul faţă de rezultatul lor.

Această lege este extrem de puternică. În momentul în care renunţăm la ataşamentul faţă de rezultate, combinând intenţia focalizată cu detaşarea de fructele ei, vom obţine cu siguranţă ceea ce ne dorim. Orice dorinţă poate fi împlinită prin intermediul detaşării, căci detaşarea are la bază credinţa necondiţionată în puterea Sinelui real.

Pe de altă parte, ataşamentul are la bază teama şi insecuritatea, iar nevoia de securitate este centrată pe necunoaşterea Sinelui real. Sursa prosperităţii, a belşugului, a obţinerii oricărui lucru din universul material, este întotdeauna aceeaşi: Sinele real, conştiinţa care ştie cum să împlinească orice nevoie. Tot restul nu sunt decât simboluri: maşini, case, bani, haine, avioane. Simbolurile sunt trecătoare; ele vin şi pleacă. Urmărirea simbolurilor seamănă cu călătoria pe o hartă, în locul teritoriului real. Ea dă naştere la anxietate şi ne lasă goi pe dinăuntru, căci noi confundăm Sinele cu simbolurile sale.

Ataşamentul se naşte din conştiinţa sărăciei, căci el se adresează întotdeauna simbolurilor. Detaşarea este sinonimă cu conştiinţa bogăţiei, căci ea aduce cu sine libertatea de a crea. Fericirea şi râsul nu se pot naşte decât din implicarea detaşată, care conduce la crearea spontană şi lipsită de efort a simbolurilor prosperităţii. Fără detaşare noi suntem prizonierii neajutorării, lipsei de speranţă, nevoilor lumeşti, grijilor triviale, disperării tăcute şi seriozităţii excesive şi inutile – adică ai acelor calităţi care caracterizează existenţa mediocră şi conştiinţa sărăciei.

Conştiinţa bogăţiei este capacitatea de a obţine tot ceea ce dorim, oricând dorim şi cu eforturi minime. Această experienţă nu este însă posibilă fără centrarea în înţelepciunea incertitudinii. În această incertitudine putem descoperi libertatea de a crea tot ceea ce dorim.

Oamenii caută cu disperare securitatea, fără să-şi dea seama de inutilitatea demersului lor. Chiar şi ataşamentul faţă de bani este un semn de insecuritate. Unii oameni îşi spun: „În clipa când voi avea un milion de dolari mă simţi pe deplin sigur. Atunci voi fi independent din punct de vedere financiar şi mă voi retrage la pensie. Voi avea astfel timp să fac tot ceea ce mi-am dorit de-a lungul vieţii mele”. Dar acest lucru nu se petrece niciodată, niciodată.

Cei care urmăresc securitatea o caută de-a lungul întregii vieţi, dar nu o descoperă niciodată. Ea rămâne veşnic efemeră, căci securitatea nu poate fi niciodată obţinută numai cu ajutorul banilor. Ataşamentul faţă de bani va crea întotdeauna insecuritate, indiferent cât de mare este contul în bancă. De fapt, printre oamenii cei mai nesiguri din lume se numără de multe ori chiar cei foarte bogaţi.

Căutarea securităţii este o iluzie. În tradiţiile spirituale de altădată, soluţia la această dilemă a fost găsită în înţelepciunea insecurităţii, sau a incertitudinii. Aceasta afirmă că urmărirea certitudinii şi a securităţii nu reprezintă altceva decât un ataşament faţă de ceea ce cunoaştem. Şi ce anume cunoaştem? Trecutul. Cunoaşterea nu este altceva decât închisoarea condiţionării trecutului. Aceasta nu poate conduce la evoluţie, la eliberare, iar atunci când nu există evoluţie, tot ce mai rămâne este stagnarea, entropia, dezordinea şi descompunerea.

Pe de altă parte, incertitudinea reprezintă solul fertil al creativităţii pure şi al libertăţii. Incertitudinea înseamnă să ne aruncăm în necunoscut în fiecare moment al existenţei noastre. Necunoscutul este câmpul tuturor posibilităţilor, este întotdeauna nou, întotdeauna proaspăt, întotdeauna deschis faţă de apariţia unor noi manifestări. Fără incertitudine şi fără necunoscut, viaţa nu ar fi altceva decât o repetiţie fadă a unor amintiri trăite cândva. Omul ar deveni victima trecutului său, iar tiranul de astăzi ar fi acelaşi ego lăsat nesupravegheat ieri.

De aceea, renunţaţi la ataşamentul dumneavoastră faţă de ceea ce cunoaşteţi, păşiţi cu curaj în necunoscut, şi veţi pătrunde în câmpul tuturor posibilităţilor. Voinţa de a păşi în necunoscut derivă din acceptarea înţelepciunii incertitudinii. În acest fel, în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră veţi avea parte de aventură, de trăiri vii, de mister. Veţi experimenta astfel viaţa ca pe un joc incitant, ca pe o magie, ca pe o sărbătoare a propriului dumneavoastră spirit.

Nu lăsaţi să treacă nici o zi fără a căuta aventura în câmpul tuturor posibilităţilor. Atunci când daţi dovadă de incertitudine înseamnă că vă aflaţi pe calea cea bună, aşa că nu renunţaţi. Nu este deloc important să vă faceţi o idee clară şi rigidă despre ceea ce veţi face săptămâna viitoare sau anul viitor, căci dacă aveţi o idee prea clară despre ceea ce se va petrece şi dacă vă ataşaţi prea rigid de acel viitor anticipat, nu faceţi altceva decât să blocaţi o întreagă gamă de posibilităţi care s-ar fi putut petrece.

 

Legea dharma-ei, sau a menirii în viaţă

Cea de-a şaptea lege spirituală a succesului este Legea dharma-ei. Dharma este un cuvânt sanscrit care înseamnă „menirea în viaţă”. Legea dharma-ei afirmă că noi ne-am asumat manifestarea în această formă fizică cu unicul scop de a împlini această menire. Câmpul potenţialităţii pure este în esenţa lui însăşi divinitatea, iar divinul îşi asumă o formă umană numai cu scopul de a împlini un anumit ţel.

Potrivit acestei legi, orice om are un talent unic şi o manieră unică de a-l exprima. Există ceva ce putem face mai bine decât oricine altcineva din întreaga lume. Oricărui talent unic (şi expresiei sale manifestate) îi corespund o serie de nevoi unice. Atunci când aceste nevoi se suprapun peste expresia creativă a talentului nostru, scânteia produsă dă naştere la abundenţă şi belşug. Exprimarea talentelor noastre pentru a răspunde acestor nevoi creează prosperitate.

Dacă i-am învăţa pe copii acest principiu încă de la începutul vieţii lor, am vedea ce efecte remarcabile poate să producă el. Personal, am făcut acest lucru cu copiii mei. Le-am spus întotdeauna că există un motiv pentru care se află în această lume şi că ei trebuie să descopere singuri care este acest motiv. Copiii mei au auzit aceste lucruri de la vârsta de patru ani. În plus, i-am învăţat cum să mediteze, după care le-am spus: „Aş dori să nu vă temeţi niciodată, dar absolut niciodată, în legătură cu felul în care vă veţi câştiga existenţa. Dacă nu veţi reuşi singuri acest lucru, eu voi avea grijă de voi, aşa că nu trebuie să vă faceţi griji. Aş dori de asemenea să nu vă concentraţi excesiv asupra notelor pe care le obţineţi la şcoală. Nu ţin să deveniţi cei mai buni. Ceea ce mi-aş dori în schimb foarte mult din partea voastră ar fi să vă puneţi întrebarea în ce fel puteţi servi umanitatea, şi care sunt talentele voastre speciale. Fiecare om are un talent special pe care nu-l mai are nimeni altcineva, şi fiecare o mare o manieră specială de a exprima acel talent, pe care nimeni altcineva nu o mai are”. Şi astfel, toţi copiii mei au ajuns la cele mai bune şcoli, au avut cele mai mari note, şi fiecare încearcă să îşi exprime unicitatea, concentrându-se asupra lucrurilor pe care le au de dăruit. Aceasta este Legea dharma-ei.

Legea dharma-ei are trei elemente. Primul afirmă că orice om se află pe acest pământ

pentru a-şi descoperi Sinele real, pentru a realiza că adevărata sa identitate este una spirituală, că în esenţă este o fiinţă spirituală care şi-a asumat o manifestare în formă fizică. Nu este corect să spunem că noi suntem fiinţe umane care au din când în când experienţe spirituale. Realitatea este inversă: noi suntem fiinţe spirituale care şi-au asumat o formă umană ocazională.

Orice om se află pe această planetă pentru a-şi descoperi sinele superior sau sinele spiritual. Acesta este primul înţeles al Legii dharma-ei. Noi trebuie să descoperim singuri că în interiorul nostru se află un zeu sau o zeiţă într-o stare embrionară, care doreşte să se nască pentru ca noi să ne manifestăm divinitatea.

Cel de-al doilea element al Legii dharma-ei se referă la exprimarea talentului nostru unic. Legea dharma-ei afirmă că orice fiinţă umană se naşte cu un talent unic. Fiecare dintre noi are un talent unic prin expresia lui, atât de unic încât nu mai există nimeni pe această planetă care să dispună de acest talent, sau de expresia lui. Altfel spus, există în noi posibilitatea de a face ceva mai presus decât oricine altcineva pe această planetă. Atunci când ne descoperim această menire şi când o exersăm, noi pierdem noţiunea timpului. Atunci când ne exprimăm talentul unic de care dispunem (în unele cazuri avem chiar mai multe asemenea talente unice), expresia acestui talent ne conduce într-o lume a conştiinţei care transcende hotarele timpului.

Cel de-al treilea element al Legii dharma-ei se referă la serviciul adus umanităţii, semenilor noştri, la anumite întrebări pe care orice om ar trebui să şi le pună, căutând răspunsul la ele: „Ce pot face pentru a fi de folos? Cum îi pot ajuta pe cei cu care intru în contact?” Atunci când combinăm capacitatea de a ne exprima talentul unic cu serviciul adus umanităţii, se poate spune că respectăm plenar Legea dharma-ei. Dacă mai adăugăm şi experienţa directă a propriei noastre spiritualităţi, a câmpului potenţialităţii pure, este de-a dreptul imposibil să nu avem acces la o prosperitate infinită, căci aceasta este singura cale prin care poate fi atinsă prosperitatea.

Această prosperitate nu este temporară, ci permanentă, căci talentul nostru este unic şi nu poate fi depăşit de nimeni, la care se adaugă serviciile aduse semenilor noştri, pe care le putem descoperi răspunzând la întrebări de tipul: „Ce pot să fac ca să-i ajut pe alţii?”, în locul unora de tipul: „Ce pot să fac pentru a-mi fi mie bine?”

Întrebarea „Cu ce mă aleg eu?” ţine de dialogul interior al egoului. Întrebarea „Ce pot să fac pentru a le fi de folos altora?” ţine de dialogul interior al spiritului. Spiritul se referă la acel domeniu al conştiinţei noastre în care experimentăm universalitatea. Simpla trecere de la un dialog interior bazat pe întrebarea „Eu cu ce mă aleg?” la întrebarea „Ce pot face pentru alţii” este suficientă pentru a transcende egoul şi pentru a pătrunde în lumea spiritului. Calea cea mai sigură pentru a pătrunde în lumea spiritului este meditaţia, dar simpla trecere de la o întrebare la alta, aşa cum am arătat mai sus, este suficientă pentru a căpăta acces la lumea spirituală, adică la acea lume în care ne putem experimenta propria universalitate.

Dacă doriţi să folosiţi la maximum Legea dharma-ei, este necesar să faceţi mai multe angajamente.

Primul angajament este acesta: îmi propun să caut până când îmi voi descoperi sinele superior, care îmi transcende egoul, prin intermediul practicii spirituale.

Cel de-al doilea angajament este următorul: voi urmări să îmi descopăr talentele unice, pentru a mă bucura de ele, căci ştiu că pătrunderea în lumea spiritului, care transcende timpul, aduce după sine fericirea. Voi cunoaşte astfel beatitudinea.

Cel de-al treilea angajament este acesta: mă voi întreba în permanenţă ce pot face pentru a fi de folos umanităţii. Voi răspunde la această întrebare şi apoi voi aplica în practică acest răspuns. Îmi voi folosi talentele unice pentru a le fi de folos semenilor mei, îmbinând împlinirea nevoilor lor cu dorinţa mea de a-i ajuta pe alţii.

fragmente din „Cele șapte legi  spirituale ale succesului”-Deepak Chopra.

Reclamă