Verigile condiționării umane

„Faptura omului e foarte simpla, personalitatea lui nu; personalitatea
e foarte complexa. Personalitatea e ca o ceapa – are multe foi, multe straturi de conditionare, de corupere, iar ascunsa în spatele acestor straturi multe se afla fiinta simpla a omului. E ascunsa dupa atât de multe filtre încât nu se poate vedea, însa, din cauza ca e ascunsa dupa atâtea filtre nici ea nu poate vedea lumea, pentru ca tot ce ajunge la ea e corupt de filtre înainte de a ajunge la ea.

Nimic nu ajunge la tine asa cum este. Exista multe interpretari intermediare. Vezi ceva, si primii care falsifica acel ceva sunt ochii tai si simturile tale. Apoi ideologia ta, religia ta, societatea, biserica îl falsifica, iar dupa ele emotiile tale. si asa mai departe.
Când acel ceva ajunge la tine aproape ca nu mai e deloc ce-a fost initial, sau e într-o masura atât de mica încât e ca si cum n-ar fi.
Vezi acel ceva numai daca filtrele tale îti permit sa vezi, iar filtrele nu prea îti permit.
Oamenii de stiinta sunt de acord cu acest punct de vedere; ei spun ca noi vedem numai doi la suta din realitate – numai doi la suta!
Nouazeci si opt la suta din realitate se rateaza. Când ma asculti pe mine, auzi doar doi la suta din ceea ce spun. Nouazeci si opt la suta îti scapa, iar când nouazeci la suta se pierde, acei doi la suta sunt scosi din context. Este ca si cum ai lua la întâmplare doua pagini dintr-un roman, una de aici, alta de acolo, si apoi ai încerca sa reconstitui întregul roman pe baza acelor doua pagini. Nouazeci si opt
de pagini lipsesc! N-ai nici o idee despre ce contin ele, nu stii nici macar ca exista. Ai numai doua pagini si reconstitui întregul roman.

Aceasta reconstituire este inventia ta. Nu e descoperirea adevarului,este imaginatia ta. Si exista o nevoie launtrica de a umple golurile.

Ori de câte ori vezi ca doua lucruri n-au legatura unul cu celalat,mintea simte nevoia imperioasa de a le lega,altfel nu se simte deloc în largul ei. Asa ca inventezi o veriga”.

Osho

Reclamă

Reclame

Reprogramarea

 Încă de la o vârstă foarte fragedă, „învăţăm” cum să ne îmbolnăvim. De fapt, suntem programaţi în acest sens prin mesaje ca „dacă te uzi la picioare, o să răceşti”. Neuronii acceptă astfel de programări ca pe nişte instrucţiuni, ca pe o comandă care trebuie ascultată. Ca urmare, un asemenea mesaj devine o „profeţie” care se împlineşte.
Vedem că alţii se îmbolnăvesc. Ne gândim cum ar fi dacă ne-am îmbolnăvi şi noi. Acest lucru se numeşte „îngrijorare”, iar îngrijorarea înseamnă programare. Imaginile pe care le păstrăm în minte acţionează şi ele ca nişte comenzi care trebuie executate. Gândurile şi cuvintele noastre au un rol de programare: gândurile şi exprimarea unor sentimente negative — programare negativă sau nedorită; gândurile şi exprimarea sentimentelor pozitive — programare pozitivă sau dorită. Programarea negativă aduce nefericire, eşecuri şi boli. Programarea pozitivă atrage fericire, succes şi sănătate.
Dacă sunteţi programat să gândiţi negativ, vă aflaţi în capcana unui tipar negativ. Dacă nu vă veţi schimba programarea, veţi rămâne aşa mereu. De aceea mulţi oameni, care ar dori să fie sănătoşi, umplu până la refuz saloanele spitalelor. Ei au nevoie să se reprogrameze.
Pentru învingerea vechii programări trebuie dusă o luptă grea. Vă puteţi schimba pentru o vreme, dar, dacă nu vă modificaţi programarea, până la urmă veţi reveni la fostul comportament prestabilit. Pentru a vă schimba cu adevărat, aveţi nevoie de reprogramare. De exemplu, vă puteţi schimba obişnuinţele alimentare programate adoptând o nouă dietă. „Ţineţi un regim.” Dar puţini oameni pot ţine un regim permanent. Atunci când renunţă la regim şi revin la vechiul mod programat de hrănire, câştigă de obicei toate kilogramele pe care le-au pierdut prin regim. Ei au nevoie să-şi reprogrameze obiceiurile alimentare. Programarea negativă, care produce îmbolnăvirea, poate fi oprită şi anihilată printr-o programare nouă, pozitivă.

Jose Silva

Reclamă