Psihometria – arta de dincolo de trup

Deseori, fiecare dintre noi suntem influențați de oameni şi evenimente, într-un mod subtil, care, de multe ori, este foarte intens. Fiecare eveniment şi persoană care „intră” în viaţa noastră au potenţialul de a o influenţa, adăugându-se „culorii” şi minunăţiei experienţelor noastre.

De multe ori, în anumite momente ale vieții, avem percepții subtile care influențează modul în care ne comportăm, șirul gândurilor și reacțiile pe care le avem. Vin, fără să știm, chiar în urma contactului cu anumite obiecte cu care intrăm în relație. Fiecare dintre noi avem într-o măsură mai mare sau mai mică percepții subtile, însă mulți dintre noi ne-am obișnuit să le negăm, sufocați de viziunea materialistă asupra vieţii. Cu toţii am trăit experienţe în care am simţit ceva sau „am ştiut” ceva, dar i-am găsit acestui ceva o explicaţie logică, l-am neglijat sau chiar l-am reprimat cu totul. Am refuzat să-l recunoaştem, deoarece am fost învăţaţi că numai ceea ce trăim prin cele cinci simţuri este real. L-am pus pe seama unui detaliu din vocea persoanei, din limbajul corporal sau a oricărui indiciu exterior care s-ar fi putut datora percepţiei prin unul dintre cele cinci simţuri.

Fiinţa omenească prezintă o sensibilitate ce depăşeşte cu mult ceea ce de regulă ni se înfăţişează şi ceea ce ne imaginăm. Practica yoga trezește și amplifică aceaste capacitați, care în mod obișnuit nu sunt folosite în societatea noastră. Fiecare fiinţă deţine capacităţi parapsihologice. Dacă, datorită practicii yoga, am avut vreodată o trăire de natură parapsihologică, o putem avea încă o dată şi încă o dată şi tot aşa. Dacă am avut vreodată o intuiţie sau o informaţie despre o persoană pe care nu o cunoşteam, atunci putem spune deja că avem capacităţi parapsihologice. Dacă ne-am întors spre în spate brusc atunci când cineva ne priveşte dintr-acolo, aceasta se petrece doar pentru că avem capacități de recunoaștere subtilă.

Impresiile parapsihologice apar într-o diversitate de forme. Poate fi pur şi simplu o bănuială, o senzaţie vagă în legătură cu un eveniment iminent, dar poate fi şi o intuiţie fulgerătoare. Poate apărea sub forma unui semnal auditiv, ca şi cum cineva ne-ar vorbi, sau poate fi ca o voce interioară, ceva ce auzim în interior. Poate veni prin intermediul unei viziuni sau a unui vis.
Unele persoane simt chiar anumite mirosuri sau gusturi ce le favorizează apariţia unei intuiţii cu ajutorul căreia îşi pot soluţiona unele probleme şi evenimente stringente.

Ființa noastră emite şi absoarbe continuu energie, creând câmpuri energetice interactive. Ființa umană posedă un mecanism extraordinar, asemănător cu o antenă extrem de complexă. Emite sunet, lumină, produce electricitate, magnetism, electromagnetism, dar şi alte forme de energie. Are, de asemenea, capacitatea de a reacţiona în prezenţa altor câmpuri energetice.

Una dintre formele specifice clarsenzitivităţii este psihometria. Psihometria reprezintă captarea intuitivă, telepatică a anumitor informații care sunt asociate și determinate de prezența unor obiecte în care au fost înmagazinate energii subtile modulate.

Atingând un obiect sau o persoană, ori aflându-ne într-un anumit loc, primim diverse informaţii, altfel decât prin intermediul simţului tactil. Totuşi, acest simţ devine ca o „punte” care uneşte percepţia senzorială obişnuită cu una intuitivă.
Astfel energizate și încărcate, toate obiectele din jur joacă atunci rolul de agenți „vii”. Prin impactul lor (ce survine promt prin rezonanță în funcție de frecvența noastră predominantă) ele comunică aurei noastre energii specifice datorită consonanței ce apare, și transmit aproape instantaneu receptorilor subtili opiniile, stările, gândurile și dorințele emițătorilor.

Există, în esenţă, două tipuri de amprente energetice care se găsesc în obiecte sau în anumite locuri. În primul caz este vorba despre o amprentă personală, pe obiect fiind imprimate informaţii în legătură cu experienţele unui individ sau a unui grup de indivizi, care au avut loc într-un anumit moment, sau care s-au repetat ulterior, ca un şir de experienţe asemănătoare. În al doilea caz, este vorba despre o amprentă formată din amprente cumulative sau de grup, şi, în această situaţie, recepţionăm impresii despre toţi cei care au atins sau manipulat obiectul, sau despre toţi cei care au trecut printr-un anumit loc, eventual chiar au trăit acolo. Acest tip de amprentă este cel care îngreunează „citirea” unui obiect vechi. Imaginile pot fi atât de numeroase şi diverse, încât nu se pot trage concluzii clare. Totuși există posibilitatea, așa cum vom vedea, de a acționa un fel de selector interior.

În cazul decodificării energiilor subtile-informații acumulate în obiecte, se realizează o receptivitate specială față de faptele înmagazinate ca energii subtile, şi care sunt precis asociate unui obiect, după următoarele legi:

Legea caracterului recent sau a priorităţii în timp: evenimentele cele mai recente, care sunt legate de istoria unui obiect, au mai multe șanse să fie percepute prin percepție extrasenzorială, deoarece acestea sunt primele.
Legea frecvenței: atestă că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi, cel mai probabil, în special evenimentele care s-au produs frecvent în istoria unui obiect.
Legea puterii de impregnare: arată că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi mai întâi evenimentele impregnate ca energii subtile care au exercitat în timpul manifestării lor o impresie emoțională deosebit de intensă asupra persoanei prin intermediul căreia s-a produs impregnarea.

Psihometria este de trei tipuri:
• psihometria obiectului
• psihometria locului
• psihometria persoanei.

Psihometria obiectului este, cel mai probabil, cea mai frecvent întâlnită şi este forma pe care o recunoaşte majoritatea oamenilor. Orice obiect are propria sa energie şi este „amprentat energetic” de către posesorul lui într-un mod unic. Cel mai adesea, contactul cu obiectul, în scopul de a citi amprentele se face într-unul dintre modurile următoare:
• ţinându-l în mâini
• lipindu-l de frunte şi/sau de faţă
• lipindu-l de zona gâtului
Amprentarea obiectelor poate fi intenţionată sau accidentală. Un exemplu de amprentare intenţionată a obiectelor este fabricarea de talismane şi amulete sau obiecte încărcate de către ghidul spiritual, acestea fiind amprentate cu o anumită energie pentru a obţine un anumit efect precis.

Psihometria locului se bazează pe existența unei energii proprii unui anumit loc, unde s-au petrecut diferite situații.
De exemplu, atmosfera de veneraţie şi calm din biserici, temple, locuri de meditaţie. Chiar şi numai intrând într-un asemenea loc, te simţi mai relaxat. Ele uşurează atingerea acelor stări pe care le numim „stări modificate de conștiință”.

Multe aşezăminte religioase au fost amprentate de către sfinţi şi de către oameni pioşi, în mod natural, şi nu neapărat conform unui plan. Ele s-au încărcat cu energia unei persoane doar prin faptul că au făcut parte din viaţa acesteia. Încăperile în care am petrecut cel mai mult timp, poartă cele mai puternice amprente. Cineva care intră pentru prima dată în casa noastră ar trebui să poată stabili cu uşurinţă în care cameră sau camere vă petreceţi mai puţin timp.
Locurile legate de evenimente intens emoţionale sunt cel mai puternic amprentate. Multe dintre casele „bântuite” nu sunt de fapt bântuite de fantome, ci păstrează urmele lăsate de evenimentele petrecute în viaţa foştilor locatari. În unele situații, așa zisul „spirit” care „bântuie” casa, constă în amprentele foştilor locatari. De aceea, unele case îţi dau un sentiment plăcut şi primitor, iar altele nu.
Tot din acelaşi motiv, trebuie să treacă un timp pentru a ne simţi în largul nostru atunci când ne mutăm într-o altă casă. Mobila şi prezenţa noastră trebuie să anuleze amprentele anterioare. Când spiritul nostru începe să umple locul, el începe să se simtă cu adevărat acasă. Amprentăm astfel spaţiul şi obiectele din el cu propriile noastre energii emoţionale.

Psihometria persoanei se bazează pe existenţa unei energii proprii individului. Aşa după cum fiecare dintre noi are amprente digitale proprii şi unice, tot aşa avem şi un câmp energetic unic. Fiecare fiinţă se foloseşte de psihometria persoanei. Se petrece destul de des să ne dăm seama de dispoziţia cuiva fără a-i fi vorbit. Atunci când facem cunoştinţă cu cineva putem simţi imediat atracţie sau repulsie. Poate că nu ştim din ce cauză apar aceste impresii, dar, adeseori, ele sunt destul de puternice.
Capacitatea de a te acorda la o persoană şi de a-ţi da seama ce se petrece cu ea reprezintă numai o parte din ceea ce putem face în cadrul acestei forme de psihometrie. Ea poate fi folosită în activitatea de vindecare sub mai multe aspecte. Poate lua, de exemplu, forma unei clarviziuni radiologice sau se poate concretiza în tehnici de vindecare empatică.
Mai poate fi folosită pentru a determina punctele vulnerabile sau punctele forte ale organismului şi câmpul energetic din jurul acestuia.
Emisiile energetice subtile care provin de la persoane în stare de dinamizare superioară, intensă, angrenează, prin rezonanță o energie corespondentă cosmică mare, și dau naștere, datorită frecvenței lor de vibrație înalte, unei transmisii copleșitoare și rapide, care va genera totodată reprezentări vii și semnificative.

Un obiect personal sau un anumit loc este mai ușor de perceput în subtil, dacă este încărcat cu emoţiile unei persoane, respectiv cu emoţiile datorate evenimentelor petrecute în acel loc.
Intensitatea emoţiei în legătură cu un obiect sau cu un loc determină în mare parte cantitatea de informaţie ce se poate păstra pe acel obiect sau loc, şi care poate fi percepută.
Procesul de acordare cu un anume obiect sau loc şi cu energia asociată seamănă în mare măsură cu derularea înapoi şi recitirea unei benzi magnetice.
Adeseori, reproducerea evenimentelor imprimate pe obiect poate fi foarte exactă şi fidelă. Informaţiile obţinute în acest fel pot fi de mare ajutor. Totuşi mesajele pot fi influenţate de personalitatea individului care le recepţionează şi pot conţine doar informaţii parţiale. De asemenea, mintea, atunci când intervine activ pe perioada recepției, influențează autenticitatea traducerii senzațiilor.

Explicația fenomenului psihometric este cât se poate de simplă. Așa cum se știe, fiinţa umană, dar şi orice obiect, este asemănătoare cu o antenă complexă.
Orice situație, fenomen care interacționează cu noi sau cu un obiect, reprezintă o undă de energie care, de îndată ce vine în contact cu acel focar (om, obiect, particulă), este apoi reflectată de acel centru focar, după legile binecunoscute ale reflexiei. Aceste radiații care sunt astfel reflectate, transportă cu ele informații legate de acea situație și acel focar. Aceste informații acoperă toate domeniile percepției: miros, gust, văz, tactil, auz. Aceste informaţii se înregistrează ca un fel de clișeu în sfera astrală, alcătuind memoria planetară, parte a memoriei cosmice. Acolo, în memoria planetară, chiar și cele mai neînsemnate fapte ale oricărei existențe sunt fidel și pentru totdeauna înregistrate în această tainică sferă astrală, la nivelul lui AKASHA TATTVA. Astfel, aceste înregistrări se prezintă într-o formă sintetizată, sublimată, resorbită la nivelul lui AKASHA TATTVA.
Chiar dacă aceste informații sunt accesibile oricui, oricând, fiecare putând fi receptiv la radiațiile subtile ce provin din sfera astrală, totuși, obiectul sau persoana care a produs acel fenomen (situație) se află deja într-o stare foarte bună de rezonanță cu acea înregistrare subtilă.

Persoana care dorește să aibă o percepție psihometrică, intră în contact cu acel obiect, care reprezintă pentru el un fel de „cutie rezonantă” (rezonator specific), și astfel, el se acordează mai ușor pe frecvența specifică a acelei înregistrări din sfera astrală.
Este, de asemenea, important să ne autoprogramăm voința astfel încât să se declanşeze un acord fulgerător pe frecvența de vibrație pe care vin acele informații. În plus, dacă într-o asemenea situație avem o intensă și profundă aspirație de a ști, a simți, a vedea, a trăi, a cunoște ceea ce a fost cândva, în trecut (și care acum, fără îndoială, se află „înmagazinat” în memoria universală ce există în AKASHA), este cu atât mai bine pentru reușita acestei acțiuni, deoarece, întotdeauna, direct proporțional cu dorința noastră și cu gradul de purificare și elevare a conștiinței, vom avea mai ușor posibilitatea de a decodifica aceste informații, care ne vor apare în final sub forma mai mult sau mai puțin combinată a unor imagini, trăiri, viziuni, gusturi, mirosuri etc.

Tradiţional, creierul a fost descris ca având două posibilităţi de cunoaştere, fiecare bazată pe funcţiile uneia dintre cele două emisfere. Recent a fost luată în consideraţie o a treia cale de cunoaştere, plecând de la premisa că este posibilă funcţionarea unitară a emisferelor. Aceasta este o funcţionare de tip hologramă, care transcende metodele tradiţionale ale „cunoaşterii”.
Teoria hologramei îmbogăţeşte şi lărgeşte ideile tradiţionale despre funcţionarea creierului. Ea oferă o explicaţie fenomenelor care, cândva, au fost luate în derâdere. Nu neagă ceea ce ştiam deja despre creier, ci detaliază modul în care cunoaştem şi, mai important, cum putem percepe şi cunoaşte chiar mai mult. Acest mod de operare a hologramei este cel care dă o explicaţie capacităţii omului de a avea revelaţii mistice şi de a experimenta fenomene paranormale. Totul este interconectat, iar o parte din noi ştie acest lucru – cel puţin în unele momente.

Când dobândim un grad mai înalt de conştientizare şi învăţăm să depăşim modul nostru obişnuit de gândire, deci când ne folosim ambele emisfere cerebrale, dobândim o mai mare capacitate de a ajunge la percepţii holografice. Ne putem acorda la ceea ce este departe de noi, dar care are legătură cu noi. Putem ţine în mână un obiect şi putem conştientiza ceea ce cândva a avut o legătură cu el. Această funcţionare holografică a creierului este mai intuitivă şi se produce dincolo de perspectivele convenţionale asupra spaţiului şi timpului.
În lumea occidentală, oamenii au emisfera stângă dominantă, fapt dovedit prin aceea că adesea, noi suntem excesiv de logici în modul de abordare a vieţii. Negăm sau minimizăm latura mai intuitivă sau mai creativă a sinelui nostru, care este controlată, în principal, prin activitatea emisferei drepte, şi, de aceea, trebuie restabilit echilibrul între emisfere. Implicarea în meditaţie sau în activităţi creative stimulează funcţionarea emisferei drepte, ajutând la echilibrarea laturii logice din noi. Dacă facem acest lucru, percepţiile holografice se declanşează automat, începem să avem experienţe transcendentale, experienţe care sunt dincolo de cele cinci simţuri fizice. Se trezesc în noi percepţii parapsihologice naturale.
Acesta este încă un motiv pentru care este important să recunoaştem trăirea oricărei experienţe mistice sau parapsihologice. O astfel de experienţă dovedeşte existenţa celei de-a treia modalităţi de funcţionare a creierului, încurajând totodată o astfel de funcţionare. Este o modalitate de funcţionare pe care, cu cât mai mult o recunoaştem, ajungem să o cunoştem şi o folosim tot mai mult, cu atât, pentru noi, ea devine mai puternică.

Dezvoltarea psihometriei are mai multe avantaje:
• Ne trezește intuiția
• Ne învaţă să tratăm cu atenţie şi respect ceea ce simţim
• Începem să fim mai conştienți de lucrurile mărunte din viaţa noastră
• Ne ajută să ne recunoaştem şi să ne supraveghem mai eficient reacţiile în raport cu oamenii, cu viaţa, în general
• Ne facilitează contactul cu alte dimensiuni
• Ne ajută să ne concentrăm asupra unor amănunte altfel uitate şi să ni le aducem aminte
• Ne ajută să ne deconectăm de la nivelul obişnuit al conştientului sau să-l depăşim pentru a ne deschide calea spre posibilităţi mai înalte
• Ne amplifică încrederea în percepțiile și existența lumilor subtile, prin verificarea corectitudinii percepției.

Clarsenzitivitatea este capacitatea de a culege „impresii” de la oameni, obiecte, locuri. Dacă putem răspunde prin „da” la oricare dintre întrebările care urmează, înseamnă că avem într-o anume măsură dezvoltată capacitatea clarsenzitivă. Cu cât răspundem de mai multe ori prin „da”, cu atât această facultate este mai puternică. Indiferent de cât este de puternică sau de slabă, orice capacitate poate fi dezvoltată şi perfecţionată în folosul practicării psihometriei.

1. Aţi simţit vreodată privirea cuiva îndreptată asupra dumneavoastră fără ca, de fapt, să vedeţi acest lucru sau într-un moment în care eraţi practic singur?
2. Aţi simţit vreodată prezenţa cuiva înainte de a-l vedea cu adevărat?
3. Aţi trăit vreodată o experienţă de tip „deja vu” sau „am mai fost aici”?
4. Există încăperi sau oameni care vă fac să vă simţiţi mai bine sau mai puţin bine?
5. Aţi sesizat vreodată dispoziţia reală a iubitului sau a unui prieten fără a avea o comunicare verbală?
6. Vă treziţi cu uşurinţă contaminat de dispoziţiile altora?
7. Sunteţi în stare să spuneţi dacă vă place sau nu cineva, în momentul în care faceţi cunoştinţă?
8. Vi s-a întâmplat vreodată să intraţi într-o încăpere şi să simţiţi, fără ca cineva să vă spună, că acolo s-a petrecut ceva (cum ar fi o ceartă sau o încăierare) înainte de sosirea dumneavoastră?
9. Vi se potriveşte expresia: „Ştie să se poarte cu un animal”?
10. Când faceţi cunoştinţă cu cineva, puteţi spune ce fel de copilărie a avut?
11. Sunteţi o persoană pentru care atingerea este importantă?
12. Ați avut contact cu alte dimensiuni în meditație sau în alte forme de practică yoga?

Pentru mulţi oameni, psihometria este una dintre capacităţile parapsihologice cel mai uşor de dezvoltat. Oricine poate să şi-o dezvolte cu uşurinţă şi o poate folosi pentru a-şi şlefui şi rafina toate celelalte percepţii de natură parapsihologică. O bună practică a psihometriei presupune precizie. Prin simţul tactil (fizic sau subtil), poţi deveni conştient de evenimentele legate de un obiect sau de persoanele care au mânuit ori au posedat obiectul.
Impresiile pot căpăta o diversitate de forme, dar toate apar în urma contactului fizic între psihometrist şi obiectul sau persoana la care acesta se acordează. Adesea, vor fi receptate mai întâi acele impresii care se datorează celor mai recente evenimente sau cele având cel mai puternic impact emoţional, dar lucrurile nu se petrec neapărat astfel.

Cele mai obişnuite tipuri de impresii sunt următoarele:
• impresiile fizice, prin intermediul simțurilor
• impresiile emoţionale
• impresiile astrale
• impresiile mentale

Impresiile fizice care apar sunt de mai multe feluri. Putem simţi o furnicătură, o jenă, o modificare de temperatură în trup sau în obiect. Trebuie să fim conștienți în timp ce ţinem obiectul, care dintre părţile trupului nostru se manifestă în acel moment printr-o senzaţie. Simţim undeva vibrații? Adesea aceste impresii oferă indicii asupra unor reacții de natură fizică ale posesorului obiectului.
Mulţi oameni vor simţi la început modificări de temperatură atunci când ating prima dată obiectul, acesta dând impresia că a devenit fierbinte sau rece, ceea ce oferă un punct de plecare. Este ca şi cum ai da mâna cu cineva pentru prima dată. Faptul că strângerea de mână este fără vlagă sau este puternică îţi oferă o primă impresie despre persoană. În psihometrie este la fel. Trebuie să fim atenți la ceea ce simţim atunci când atingem pentru prima dată obiectul sau persoana.

Impresiile auditive, care îmbracă şi ele o mulţime de forme. Deşi nu prea frecvente, ele apar totuşi. Acest lucru depinde, adesea, de nivelul dezvoltării de tip paranormal a persoanei şi de înclinaţia ei naturală spre semnalele auditive.
Semnalele auditive pot lua forma unui ţârîit, bâziit, a unor cuvinte, propoziţii sau chiar a unor întregi mesaje. Unii mediumi se folosesc de spiritele lor călăuzitoare pentru a strânge informaţii despre un obiect şi despre posesorii lui. Aceste comunicări cu spiritele pot lua forma unor percepţii auditive.
Percepţiile auditive pot fi efectiv auzite doar în minte, ca şi cum cineva ar vorbi în mintea noastră, dar pot veni şi din afară, ca şi cum cineva ne-ar vorbi în realitate. Uneori mesajul este limpede, alteori poate fi criptic.

Cel care practică psihometria poate trăi şi o experienţă completă gen deja vu. În timp ce ţine obiectul, întreaga zonă din jurul lui şi a obiectului pare să se modifice. Evenimentele nu sunt văzute sau trăite în imaginaţie, ci la modul concret, ca şi cum ar fi avut loc o transportare chiar în mijlocul evenimentelor, acestea fiind percepute direct, în timpul şi spaţiul în desfăşurare. Asemenea lucruri se mai întâmplă, deşi destul de rar şi pe neaşteptate.
Sunt şi alte moduri de prezentare a mesajelor provenind de la un obiect. Se pot percepe, de exemplu, mirosuri sau parfumuri, acesta fiind un mod specific de decodificare a informațiilor din sfera astrală AKASHA-ică.

Impresiile emoţionale se recepţionează şi ele cu uşurinţă atunci când ţinem sau atingem obiectul. Desigur că ni s-a petrecut să ne uităm la cineva sau să-i strângem mâna şi, în felul acesta, să aflăm dacă este fericit, trist, vesel sau deprimat. Oamenii sunt fiinţe puternic încărcate emoţional şi ne acordăm la aceste rezonanțe foarte des.
Atunci când atingem un obiect este bine să ne observăm propriile reacţii emoţionale. Adeseori, emoţiile pe care le resimţim sunt declanşate de alţii din jurul nostru.

Impresiile astrale pot fi alcătuite din viziuni, culori, stări specifice care apar atunci când ne racordăm la frecvența specifică de vibrație a obiectului pe care îl cercetăm. Aceste stări, atunci când apar, sunt dintre cele mai fidele modalitați de a descoperi mesajul ascuns în arhivele AKASHA-ice, legate de acel obiect.

Impresiile mentale sunt simboluri, scenarii, imagini izolate, gânduri ş.a. Imaginile pot fi fragmentate, împrăştiate sau complete. Impresiile pot consta doar într-un gând, o idee despre un anumit scenariu sau eveniment, sau se pot derula ca un film în mintea noastră.

Uneori cineva ne atinge din întâmplare, iar prin minte încep să ne treacă tot felul de gânduri şi imagini. De regulă, dăm la o parte asemenea lucruri, considerând că e o fantezie să credem sau să ne închipuim aşa ceva, în fond, înainte nu am simţit nicio urmă din toate acestea. Acele imagini pot fi concrete sau doar simbolice, dar oricum sunt foarte reale şi trebuie să le respectăm. Deseori simţim ceva, chiar dacă nu înţelegem ce.

Adeseori, imaginile apar sub forma unor simboluri. Acesta este un mod eficient de comunicare între subconştient și conştient. Deseori, imaginile pe care le sesizăm său le vedem interior, atunci când ţinem obiectul în contact cu noi, pot fi mai degrabă simbolice decât concrete. Poate că este greu la început să facem această diferenţă, dar prin exerciţiu vă deveni mai uşor pentru noi să facem aceasta.
Ca şi în cazul tuturor celorlalte practici, exerciţiul şi controlul sunt esenţiale, permiţându-ne afirmarea capacităţilor noastre parapsihologice. Vom învăţa să nu ne mai bazăm doar pe cele cinci simţuri, şi să învăţăm cum să ne folosim într-un mod mai concret şi mai eficient de posibilitățile latente ale ființei noastre. Reînvăţăm astfel să privim viaţa şi oamenii de la toate nivelurile conştiinţei, nu doar prin prismă a ceea ce se vede cu ochiul liber.

de Eduard Selea

Reclamă

Anunțuri

Acceptare sau abandon ?

Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotaţii negative, implicând înfrângerea, renunţarea, eşecul de a face faţă dificultăţilor vieţii, letargia ş.a.m.d. Adevărata abandonare, totuşi, este un lucru total diferit. Nu înseamnă să accepţi pasiv orice situaţie în care eşti implicat şi să nu faci nimic în această privinţă. Nici nu înseamnă să nu-ţi mai faci planuri sau să nu întreprinzi acţiuni pozitive.
Abandonarea este înţelepciunea simplă, dar profundă, ce constă în a te supune mai degrabă decât a te opune cursului vieţii. Singurul loc în care puteţi simţi cursul vieţii este Clipa de acum, aşa că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent necondiţionat şi fără rezerve. Înseamnă a renunţa la orice rezistenţă internă faţă de ceea ce este.
Rezistenţa internă înseamnă a spune „nu” la ceea ce există, prin critică şi negativism emoţional. Devine extrem de pronunţată mai ales atunci când lucrurile „merg prost”, adică atunci când există un decalaj între cererile sau aşteptările rigide ale minţii şi realitate. Aceasta este prăpastia durerii. Dacă aţi trăit suficient, ştiţi că lucrurile pot „merge prost” foarte des. Tocmai în acele momente trebuie să practicaţi abandonarea, dacă doriţi să eliminaţi durerea şi suferinţa din viaţa dvs. Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat de identificarea cu mintea şi astfel vă reconectează cu Fiinţa. Rezistenţa este mintea.

Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la nivel exterior nu puteţi întreprinde nimic pentru a schimba situaţia. De fapt, nu situaţia în întregime trebuie să o acceptaţi atunci când vă abandonaţi, ci numai micul segment numit Acum.

De exemplu, dacă aţi fi împotmolit undeva în noroi, nu aţi spune: „Bine, mă resemnez să fiu împotmolit în noroi”. Resemnarea nu este abandonare. Nu trebuie să acceptaţi o situaţie de viaţă indezirabilă sau neplăcută. Şi nici nu trebuie să vă minţiţi, spunând că nu este nimic rău în a fi împotmolit în noroi. Nu. Recunoaşteţi în totalitate dorinţa dvs. de a ieşi din această situaţie. Vă restrângeţi atenţia la momentul prezent, fără să îl etichetaţi în niciun fel. Aceasta înseamnă că nu există o judecată critică la adresa Clipei de acum. Deci nu există rezistenţă, negativism emoţional. Acceptaţi calitatea acestui moment. Apoi treceţi la acţiune şi faceţi tot ce puteţi pentru a ieşi din noroi. O astfel de acţiune eu o numesc pozitivă. Este mult mai eficientă decât acţiunea negativă, care vine din furie, disperare sau frustrare.
Până când nu obţineţi rezultatul dorit, continuaţi să practicaţi abandonarea, evitând etichetarea Clipei de acum.
Daţi-mi voie să vă ofer o analogie vizuală pentru a ilustra ceea ce vreau să spun. Mergeţi noaptea pe o potecă, înconjurat de o ceaţă deasă. Dar aveţi o lanternă puternică, care trece prin ceaţă şi creează un spaţiu îngust în faţa dvs. Ceaţa este situaţia dvs. de viaţă, care include trecutul şi viitorul; lanterna este prezenţa dvs. conştientă; spaţiul clar din faţa dvs. este Clipa de acum.
Lipsa abandonării vă consolidează forma psihologică, scoica sinelui fals, şi astfel creează un puternic sentiment de separare. Lumea din jur şi mai ales oamenii încep să fie percepuţi ca o ameninţare. Apare compulsia inconştientă de a-i distruge pe ceilalţi judecându-i critic şi nevoia de a concura şi a domina. Chiar şi natura devine un duşman, iar percepţiile şi interpretările dvs. sunt guvernate de frică. Boala mentală pe care o numim paranoia este numai o formă puţin mai acută a acestei stări normale, dar disfuncţionale a conştiinţei.
Nu numai forma dvs. psihologică, dar şi forma fizică — corpul dvs. — se întăresc şi se rigidizează prin rezistenţă. Tensiunea creşte în diferite segmente ale corpului, iar corpul ca întreg se contractă. Circulaţia liberă a energiei vieţii prin corp, esenţială pentru o funcţionare sănătoasă, este foarte redusă. Exerciţiile asupra corpului şi anumite forme de terapie fizică pot fi utile în restabilirea circulaţiei acestei energii, dar dacă nu practicaţi abandonarea în viaţa de zi cu zi, aceste lucruri nu pot aduce decât o ameliorare temporară a simptomelor, deoarece cauza — tiparul rezistenţei — nu a fost dizolvat.
Există în dvs. ceea ce rămâne neafectat de condiţiile trecătoare, care formează situaţia de viaţă dată, şi numai abandonându-vă aveţi acces la el. Este viaţa dvs., însăşi Fiinţa — care există etern în domeniul atemporal al prezentului. Găsirea acestei vieţi este „singurul lucru necesar” despre care vorbea Iisus.
Dacă găsiţi că situaţia dvs. de viaţă este nesatisfăcătoare sau chiar intolerabilă, numai abandonându-vă într-o primă fază puteţi sparge tiparul inconştient de rezistenţă ce perpetuează această situaţie. Abandonarea este perfect compatibilă cu acţiunea, cu iniţierea schimbării sau cu realizarea obiectivelor. Dar în starea de abandonare totală o energie complet diferită, de o calitate diferită, vă animă acţiunile. Abandonarea vă reconecteaza cu energia-sursă a Fiinţei, şi dacă ceea ce faceţi este inundat de Fiinţă, aceasta devine o celebrare plină de bucurie a energiei vieţii, care vă poartă şi mai adânc în prezent.
Prin lipsa de rezistenţă, calitatea conştiinţei dvs., şi din acest motiv calitatea tuturor acţiunilor pe care le întreprindeţi, creşte infinit de mult. Rezultatele vor veni de la sine şi vor reflecta această calitate. Am putea numi acest lucru „acţiune de abandonare de sine”. Nu este o muncă, aşa cum ne-am obişnuit noi cu ea de mii de ani.
Pe măsură ce tot mai mulţi oameni se vor trezi, cuvântul muncă va dispărea din vocabularul nostru şi poate că în locul lui va fi creat unul nou.
Calitatea conştiinţei dvs. din acest moment este elementul determinant al viitorului pe care îl veţi trăi. Aşa că abandonarea este cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a produce schimbări pozitive. Orice acţiune pe care o întreprindeţi este secundară. Nici o acţiune cu adevărat pozitivă nu poate să provină dintr-o stare de conştiinţă din care lipseşte abandonarea.
Înţeleg că dacă mă aflu într-o situaţie neplăcută sau nesatisfăcătoare şi accept complet momentul aşa cum este, nu va exista suferinţă sau nefericire. Voi fi deasupra acestora. Dar tot nu înţeleg bine de unde vine energia sau motivaţia acţiunii pentru producerea schimbării, în condiţiile în care nu există o anumită cotă de nemulţumire?
În stare de abandonare, înţelegeţi foarte clar ce trebuie făcut şi treceţi la fapte, făcând câte un lucru pe rând şi concentrându-vă asupra fiecăruia. Învăţaţi de la natură: observaţi cum se împlineşte fiecare lucru şi cum se desfăşoară firIul vieţii, fără nemulţumire sau nefericire. De aceea a spus Isus: „Luaţi seamă la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc şi nici nu torc”.
Dacă situaţia dvs. generală este nesatisfăcătoare sau neplăcută, separaţi-vă de ea chiar în acest moment şi abandonaţi-vă situaţiei existente. Aceasta este lumina lanternei care străbate ceaţa. Starea dvs. de conştiinţă încetează atunci să mai fie controlată de condiţii externe. Nu mai acţionaţi pe baza reacţiei şi a rezistenţei.
Analizaţi datele concrete ale acţiunii. Întrebaţi-vă: „Pot să fac ceva pentru a schimba această situaţie, pentru a o ameliora sau a ieşi din ea?”. Dacă da, întreprindeţi acţiunile potrivite. Concentraţi-vă nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi la un moment dat, ci asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă faceţi niciun fel de planuri. Poate că stabilirea unui plan de acţiune este lucrul pe care îl puteţi face acum. Dar asiguraţi-vă că nu începeţi să derulaţi în sinea dvs. „filme mentale”, că nu vă proiectaţi în viitor, pierzând astfel Clipa de acum. Orice acţiune veţi întreprinde, este posibil să nu îşi arate roadele imediat. Până când se vor vedea rezultatele — nu vă împotriviţi situaţiei existente.
Dacă nu puteţi întreprinde nimic şi nici nu puteţi ieşi din situaţie, folosiţi situaţia pentru a pătrunde mai adânc în starea de abandonare, în Clipa de acum, în Fiinţă. Când pătrundeţi în această dimensiune atemporală a prezentului, schimbarea vine deseori în feluri ciudate, fără să fie nevoie să faceţi mare lucru. Viaţa devine cooperantă, începe să vă ajute. Dacă factori interni ca frica, vinovăţia sau inerţia v-au împiedicat să faceţi ceva, ei se vor dizolva în lumina prezenţei conştiente.
Nu confundaţi abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu mă mai deranjează nimic” sau „Nu îmi mai pasă”. Dacă vă veţi uita mai atent, veţi descoperi că o astfel de atitudine este contaminată de negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o rezistenţă mascată.
Când vă abandonaţi, îndreptaţi-vă atenţia în interior pentru a verifica dacă a mai rămas vreo urmă de rezistenţă. Fiţi foarte vigilent făcând acest lucru; altfel, un rest de rezistenţă poate continua să se ascundă într-un colţ întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoţii nerecunoscute…

ECKHART TOLLE – Sensul abandonării

Reclamă

Conexiunea cu sinele

Despre Sinele Superior

Fiecare dintre noi este conectat cu Divinul. Sinele nostru Superior depaseste cu mult intelegerea pe care o avem noi , prin mintea noastra constienta. Aceasta este puterea pe care au accesat-o toate geniile si toti invatatii din istorie. Deasemenea este si locul in care se produc miracolele si toata magia din viata noastra. Iata in continuare sapte pasi pentru a ajunge sa va contactati Sinele Superior.

1. Credinta si Asteptarea: Transformati-va modul de a vedea lumea!
Primul pas este SA CREZI ca ai un Sine Superior cu care sa poti stabili o comunicare! Apoi, in fiecare zi sa te astepti ca aceasta comunicare sa se imbunatateasca, pe masura ce tu te concentrezi cu sarguinta pe dezvoltarea interioara. Fara aceste doua cerinte esentiale, este greu sa obtii ceva in viata, chiar si la nivel fizic. Pentru cresterea interioara, aceste doua calitati sunt de baza. Asa ca stabileste-ti ca SCOP sa reusesti sa-ti contactezi Sinele Inalt , revino asupra acestui scop zilnic, si mentine-ti dorinta cu hotarare pana cand succesul e de partea ta.

Suntem crescuti initial cu o perspectiva materialista asupra lumii care neglijeaza rolul Spiritului. Pentru a stabili o legatura stransa cu taramurile spirituale e nevoie ca intreaga noastra fiinta constienta si subconstienta- sa fie adecvata SCOPului nostru. In orice activitate majora trebuie sa stabiliti intai regulile jocului si modul in care se va juca.

La fel este si cu contactarea Sinelui Superior. De aceea cautati scrieri sau invataturi care sa va extinda intelegerea Universului ca fiind in mod fundamental un taram al Constiintei si al Mintii.

2. Singuratate si Meditatie
In mod regulat faceti-va timp pentru voi, cand sa fiti complet singuri. De preferat intr-un loc linistit. Doar stati in liniste, fara nici un fel de asteptari. Nu faceti NIMIC. Va veti simti destul de neconfortabil si de ciudat, la inceput .

Insistati,. Dati timp si loc pentru ca vocea interioara sa se poata face auzita. Si o veti auzi ori in timpul acela de tacere , ori mai tarziu, in cursul zilei. Un moment de sincronicitate se va produce; cineva va va spune exact ce aveti nevoie sa auzi sau veti avea o revelatie fulgeratoare. Toate geniile din istorie si-au gasit timp sa stea singuri, in liniste absoluta. Si tu ar trebui sa o faci.

In timpul meditatiei lucrati ca sa va disciplinati mintea si sa reduceti la tacere sporovaiala permanenta care intervine in mod constant. Creati un vas pur pe care sa il umple Sinele Superior. Urmariea propriei respiratii este o disciplina de meditatie excelenta, la fel ca si concentrarea asupra flacarii unei lumanari. Sau puteti vizualiza o minge de lumina aurie in plexul solar care va inunda intregul trup cu energie si vindecare. Sunt multe practici pe care le puteti studia si folosi.

3. Jurnal

Tineti un jurnal cu trairile, emotiile, visele si intuiile pe care le aveti zilnic. Asta va v-a ajuta sa intrati in contact mai strans cu profunzimile intuitiei interioare. Aici puteti sa puneti intrebari Sinelui Superior si apoi sa notati orice raspuns sau intuitie primiti. Daca faceti lucrul acesta cu regularitate , avand credinta si asteptari pozitive, veti primi cu siguranta raspunsurile de care aveti nevoie.

4. Dialogul interior
Purtati un dialog interior cu Sinele Superior. Pentru urmatoarele 40 de zile, hotarati-va sa fiti in legatura cu acesta pe parcursul intregii zile. Spuneti-ii :  Stiu ca esti acolo si as vrea sa te cunosc si sa iti acord atentia cuvenita. Te rog, incepe sa imi vorbesti si ghideaza-mi viata.
Nu va ingrijorati ca la inceput dialogul se va desfasura doar intr-un singur sens. Amintiti-va ca nu ati mai comunicat de decenii! Are sa va ia un pic de timp sa indepartati panzele de paianjen ! Continuati cu acest dialog interior ca si cand ati vorbi unui prieten: palavragind, punand intrebari, impartasindu-va sperantele si apoi incepeti sa ascultati raspunsurile. Vor veni, fiti siguri!

5. Lectii de viata
Priviti viata ca pe o scoala a misterelor. Credeti ca intreaga voastra existenta – evenimentele, situatiile si oamenii- au fost structurate CU precizie pentru a va invata exact ceea ce trebuie sa stiti in acest moment. Abordati viata ca si cand intreaga creatie conspira pentru a va face bine voua! Ori de cate ori se intampla ceva in viata voastra, de bine sau de rau, intrebati-va care e lectia de invatat de aici. Chiar si personajele si situatiile mai neplacute au fost in mod deliberat puse in calea voastra ca o provocare care sa va ajute sa va dezvoltati. Cand incepeti sa vedeti viata ca pe o piesa in care voi jucati rolul principal, atunci si rolul Sinelui Superior va deveni din ce in ce mai evident in viata voastra. Notati-va descoperirile in jurnal.
6. Vise
Asteptati-va ca Sinele Superior sa va vorbeasca in vise. Inainte de a merge la culcare, faceti cateva miscari de gimnastica: intinderi, aplecari… ca sa va relaxati total corpul. Puneti Sinelui Superior o intrebare si asteptati-va sa primiti raspunsul in vis. Cand va treziti, amintiti-va tot ce puteti din visele voastre si scrieti in jurnal. Daca nu aveti abilitatea de a va aminti visele, a o capata necesita ceva timp si perseverenta. Cu toate acestea, cu rabdare, veti incepe sa va amintiti visele SI sa primiti raspunsurile de la Sinele Superior

7. Constientizare/ Atentie
Concentrati-va din ce in ce mai mult pe clipa prezenta, pe ACUM. Cand mancati, fiti constienti de ce mancati. Singurul moment real este cel de acum – trecutul e pentru vecie dus, iar viitorul nu a venit inca. De aceea, lucrati pentru a va curata mintea de griji, iluzii si extrapolari. Alungati forfota mentala si creati spatiu pentru a fi umplut de Sinele Superior.

Rabdarea este catalizatorul progresului !

Amintiti-va ca se poate sa va fi petrecut intreaga viata complet separat de Sinele Superior. De aceea va va lua ceva timp sa invatati cum sa restabiliti legatura. Orice lucru important, care merita a fi facut, necesita timp si antrenament. Fiti vigilenti si practicati cei sapte pasi zilnic si veti primi raspunsurile de care aveti nevoie. Nu uitati: Sinele Superior vrea sa fie in contact permanent cu voi. De fapt, chiar si numai a vorbi de el ca de ceva diferit de voi, este un lucru contradictoriu.
Sinele Superior, de fapt, sunteti voi ! Voi cei adevarati. Asa ca, luati legatura cu VOI!

Prof. Dr. Asoka Selvarajah

Un test care ne ajuta să ne cunoaștem mai bine.

Acest TEST este o posibilitate de explorare a unor informații din subconștient.
Uneltele de care ai nevoie în completarea acestui test sunt :
-30 minute de liniște.
-O minte golită de gânduri.
-Frâu liber imaginației.
-O hârtie și un creion pe care să scrii de câte ori vezi cuvântul “Descrie-l !”
Cele ce imaginația vi le va furniza nu vor avea nici o logică cu lumea în care trăiți zi de zi ,așa că nu vă mirați și nu încercați să îndepărtați de voi imaginile revelate.
Descrierea o faci pe etape , după fiecare cuvânt “Descrie-l !”urmând a continua de unde ai rămas.
Imaginează-ți că intri într-o pădure.
1: În pădurea vezi lumină sau întuneric?
2: Ai văzut un drum prin pădure ? Dacă da ,atunci Descrie-l !
E potecă ? , e șosea?, e autostradă ?
Acum îți cer să te plimbi prin pădure.
1: Veți vedea un pahar pe o buturugă. Cu ce seamănă? , cum arată? , e plin? ,e gol? dacă e plin cu ce? Descrie-l !
2: Ce faci cu el? Îl ridici sau îl lași jos? Descrie !
Continua să mergi pe jos prin pădure.
Vei vedea o apă.
1: Cum arată? E lac, e râu,e fluviu , e cascadă? Descrie-l !
2: Este apa în mișcare? Descrie !
3: Cât de adâncă e apa? Descrie !
4: Trebuie să treci apa . Cum o faci? Descrie!
Vei continua pe jos prin pădure. Vezi un urs.
1: Ce fel de urs este ? Urs brun,grizzly,panda ,koala,de pluș,de turtă dulce? Descrie-l.
2: Trebuie să mergi mai departe. Cum vei trece de urs? Descrie!
Vei continua mersul pe jos. Ajungi pe o plajă.
1: Câți oameni vezi? Dacă sunt mai puțin de 5 focalizează-te pe fiecare și Descrie-l !
2: Cât de departe sunt cei mai apropiați oameni?
3: Recunoști pe cineva .Descrie-l.
Cei care doresc intrepretarea descrierilor să mă contacteze la 0721072133

Conștiință și materie

Numeroși oameni de știință, de mulți ani  au studiat rolul conștiinței și cum poate influența în mod direct lumea noastră materială ,fizică. Multe din aceste cercetări au fost publicate, cercetări în care se demonstrează în mod clar că , conștiința și ceea ce noi percepem a fi lumea noastră materială sunt interconectate direct.

Experimentul se numeste experimentul cuantic fantă dublă, și este un exemplu foarte bun despre modul în care conștiința poate afecta lumea noastră materială . Acest experiment a fost făcut în locuri locații diferite,cu subiecți diferiți cu scopul de  a demonstra rolul conștiinței în formarea naturii realității fizice.

S-au făcut trei experimente .

În primul experiment, participanții au fost instruiți să-și concentreze atenția spre aparatul dublu-fantă. În anumite momente, o voce computerizată i-a instruit zicându-le in prima fază a experimentului: „Vă rugăm să concentrați asupra fantei”, iar în a doua fază „vă puteți relaxa acum.”

Al doilea experiment a fost efectuat la un templu budist Zen, care a fost un loc foarte bun pentru a recruta meditatori pentru experiment.

La acest test 19 persoane au participat la 31 de sesiuni.

La Institutul de Științe Noetice, trei meditatori au participat la 11 sesiuni și 4 non-meditatori au participat la 7 sesiuni. La templu budist Zen, 12 meditatori au participat la 13 de sesiuni. Testele au fost supravegheate și s-a folosit un aparat dublu-fantă .

Rezultatele au fost concludente. Conștiința influențează materia.

Cei care au meditat au avut „un efect statistic deosebit de puternic asupra rezultatelor.” Acest experiment a sprijinit în mod evident ipoteza.

În al patrulea experiment, 31 de oameni au participat la 51 sesiuni, iar efectul observat în acest studiu a fost de 3 ori puternic decât cel observat în primele patru experimente.

Studiul confirmă influența conștiinței asupra undelor cuantice, de unde rezultă că există o influență semnificativă a mentaluilui asupra materiei.

Mai jos este o demonstrație video animată a experimentului  de laborator.

Radu Dragan

Reclamă

Sufletul uman este cea mai perfectă mașină a timpului.

Gândul, mașina timpului care se afla la dispoziția fiecaruia dintre noi, ne transporta zilnic în trecut, prin intermediul amintirilor. Totuși, călatoria în trecut este diferită de cea în viitor și e mult mai greu de realizat. Pentru a reuși, ar trebui să facem un salt în spațiu-timp, iar apoi ar trebui să știm să ținem sub control informația care o aducem din viitor ,pentru ca structurile noastre raționale să nu fie zdruncinate, din moment ce creierul nostru nu acceptă programul mental că se poate călători în timp.

Cum bine știm că mintea nu acceptă mai mult decât își amintește,în momentele de meditație când mintea se oprește în loc , viziuni ale unor locuri și fapte în care suntem implicați par să iasă la suprafață din subconștient.

Aceste date care nu au corespondent în mentalul nostru , vin totuși de undeva.Iar răspunsul mi se pare simplu, dacă în prezent nu ni se întâmplă, putem trage concluzia că sunt din trecut sau din viitor.

Viitorul este totalitatea posibilității alegerilor noastre cu valoare infinită, iar trecutul este compus din totalitatea alegerilor noastre cu valoare exactă deoarece acțiunile chiar s-au petrecut .

Dar de ce există amintiri care sunt din trecut dar nu au corespondent în mintea noastră ?

Din ce trecut vin ele ?

Exista mai multe stări ale trecutului?

Există un singur răspuns – sunt din altă viață pe care am petrecut-o în planul fizic.

Am întâlnit situații în care oameni diferiți făcând meditație au avut aceleași viziuni .

Cum?

Simplu,au fost în același loc , în același moment spațio-temporal , au văzut aceleași locuri și au trăit aceleași momente.

Concluzia mi se pare copilăresc de simplă . Cea mai perfectă mașină a timpului este omul cu tot ceea ce înseamnă el, nu doar fizic și rațiune ci și cu structurile subtile pe care nu le vedem ,doar le putem simți.

Radu Drăgan.

Reclamă

Formele gând

  Rămâne bine stabilit că atunci când un om gândeşte, emite şiruri nesfârşite de forme-idei, care părăsind fiinţa umană se propagă prin spaţiu. La ieşirea din corpul duhului, ideile penetrează materia eterică, aflată peste tot în univers. Din această cauză materia eterică ce umple universul intră în vibraţie ondulatorie, sub forma unor sfere concentrice. Materia fluidică a spaţiilor nesfârşite este asemănătoare apei unui imens ocean. Prin urmare undele fluidice mentale pot fi comparate cu undele create de o piatră aruncată în apă, unde care pe măsură ce se îndepărtează de locul contactului dintre piatră şi apă, pierd tot mai mult din amplitudinea oscilaţiilor. Fenomenul propagării formelor-idei se aseamănă şi mai mult cu vibraţiile produse de limba ce loveşte clopotul unei biserici, vibraţii care pun în mişcare aerul ce se mişcă sub forma unor unde sferice concentrice.

La fel se petrece şi cu gândirea noastră. Ea joacă rolul clopotului, care, vibrând, pune în vibraţie materia subtilă mentală, risipită în universul nostru. Aceste unde ale materiei mentale întâlnesc mii şi milioane de alte unde, trecând unele prin altele fără să-şi perturbe vibraţiile şi fără să-şi devieze sensul mişcării. Fenomenul se aseamănă cu fenomenul fizic numit interferenţă, când undele de lumină trec unele prin altele fără să se deformeze. Se înţelege că puterea de propagare a undelor mentale este direct proporţională cu puterea prin care ideile au penetrat această materie şi au pus-o în mişcare; la rândul lor, ideile vor avea o vibraţie, o forţă, cu atât mai mare, cu cât ele aparţin unei game mai înalte din seria nesfârşită de idei create de duh.

Anumite împrejurări – ca de exemplu apropierea de sistemul nostru a unei comete, stările de opoziţie sau conjuncţie ale unor planete, efluviile magnetice mai mari ori mai slabe ale stelelor etc. – produc agitaţii în oceanul fluidic al universului. In acest caz, propagarea undelor ce vor purta ideile emise de duh va fi, oarecum, paralizată. In Cer totul se petrece asemănător ca şi pe pământ. Aceleaşi legi domnesc în toate lumile, de toate gradele, bineînţeles adaptate mediului respectiv. In zilele când magnetismul cosmic, solar sau planetar este mai mare, aerul e agitat şi sunetul clopotului de la biserică moare la o mică distanţa de el. Daca aerul e liniştit, vibraţiile clopotului se propagă în depărtare, fiind auzite până în satele vecine. Acelaşi fenomen se petrece şi cu propagarea ideilor noastre prin spaţiu. Când atmosfera mentală este calmă, gândirea noastră e purtată pe undele materiei mentale, până la locul destinat, impresionând destinatarul gândului nostru. Ziua, din cauza căldurii solare, aerul vibrează. Datorită curenţilor fluidici se produc agitaţii în atmosfera materiei mentale, motiv pentru care gândirea noastră nu străbate prin oceanul fluidic decât foarte greu şi la o distanţă apropiată. Noaptea, când aerul este mai liniştit şi materia gândurilor e mai calmă, ruga noastră, sugestia noastră, poate străbate prin oceanul fluidic la distanţe de zeci de ori mai mari decât în timpul zilei. Iată de ce se recomandă ca rugăciunea să o înălţăm la miezul nopţii. Ea va străbate spaţiile până la Soarele nostru, de unde anumite duhuri, îngeri-solari, au datoria să o transmită mai departe, prin tot universul, până la centrul Sferei divine, sediul Tatălui creator.

Când un om analizează ceva, face o reflexie, meditează asupra unei probleme oarecare, el creează idei. Ele neavând nici o destinaţie, ieşind din corpul eteric al omului, vor rămâne în jurul său, formând o atmosferă de gânduri în jurul capului. Cât timp acest născocitor de idei va fi activ, preocupat de diferite probleme ale vieţii, aceste idei nu vor avea nici un rol, nu pot produce nici un efect; insă de îndată ce creatorul lor va fi liniştit, cu mintea liberă, aceste idei, prin vibraţia lor, vor pune în vibraţie materia sa mentală, generând idei similare, cu aceleaşi forme, muzică şi culori, care emise în afara lor, le vor întări pe cele preexistente. Acum forţa lor a devenit dublă. Cu o alta ocazie, ideile vor lucra din nou asupra mentalului acestui om, şi gândul său va fi preocupat mereu de aceleaşi idei, bune sau rele, până într-o zi, când îl vor decide la o acţiune corespunzătoare acelei gândiri sau serii de idei.

Pentru a ilustra şi mai bine influenţa gândului asupra noastră, să luăm două exemple. Cineva a fost nedreptăţit sau păgubit de un altul. In mintea păgubaşului sau a nedreptăţitului s-a născut ideea de ură, de răzbunare. Această gândire a dat naştere unor forme-idei, care stau în preajma lui. Din timp în timp, aceste forme-idei se furişează în interiorul, în mentalul său, iar spiritul, amintindu-şi de paguba, de nedreptatea ce i s-a făcut este răscolit de ideea răzbunării. Gânduri noi întăresc pe cele dintâi, până când ideea urii şi a răfuielii, lucrând mereu asupra mentalului său, îl determină să execute fapta răzbunării, ce îi încolţise în minte. Astfel, într-una din zile, loveşte, rănind grav, sau ucigând pe cel care l-a nedreptăţit. Nefericitul crede că şi-a făcut dreptate, uitând că nu are dreptul să judece faptele omului pedepsite sau nepedepsite de legile omeneşti.

Iată de ce se impune să examinăm din timp în timp, ce fel de idei aleargă prin mintea noastră, şi de îndată ce constatăm că ele sunt de o calitate inferioară sau josnică, să trecem la alte idei, adică să căutăm să le gonim din mentalul nostru, pentru a nu ne mai influenţa. Dar este posibil ca gândul nostru să fie destinat pentru o anumită persoană. In acest caz, această formă-gând se îndreaptă, prin spaţiu, asemenea unui glonţ, până la persoana respectivă, şi dacă o va găsi liberă, se va introduce în corpul gândurilor ei şi de acolo va lucra asupra spiritului, producând anumite efecte, după natura şi destinaţia formei-gând. Dacă persoana destinatară este ocupată, forma-gând va sta în preajma ei până în momentul când, devenind liberă, se strecoară în interior şi o influenţează.

La fel, gândurile de iertare se duc ca o săgeată catre persoanele destinate, dar e posibil la unele persoane, din cauza naturii lor răutăcioase, mintea fiindu-le mereu într-o furtună, sa respinga formele-idei de iertare. Ele revin la autorul lor, dar în drumul lor de întoarcere – pe firul magnetic pe care au fost emise – atrag din spaţiu fluide mentale de acelaşi grad superior, acoperind cu binecuvântare emiţătorul. Acest om iertător a rupt orice legătură karmică cu acel spirit inferior, pentru că l-a iertat, iar pentru gestul său sublim a fost urcat pe o treaptă spirituală superioară.

Amintiţi-vă mereu că cea mai mare forţă din lume este ideea sau gândul. Cu gândul a creat divinul Tată tot ce vedem şi nu vedem, dar ideea cea mai sublimă este rugăciunea. In bucurie, mulţumiţi prin rugă Tatălui, în nenorocire, înălţaţi-vă gândul la Cel care conduce şi ţine în mână tot universul. Ideile rugăciunii se înalţă spre Centrul divin şi de acolo coboară o rază strălucitoare, care te scaldă dându-ţi sănătate în boală, ajutor în primejdie, mângâiere în durere, linişte şi pace sufletului tău zbuciumat.

Transmiterea şi puterea gândului a fost cunoscută cu mii de ani în urmă de marii preoţi din India, Chaldeea şi Egipt, dar dezvăluirea ei se pedepsea cu moartea, deoarece, dacă prin puterea gândului înţeleptul putea face bine, omul nepriceput putea face cel mai mare rău semenului său. Legile divine nu sunt scrise peste tot, dar încălcarea lor aduce asupra celui care a păcătuit toata greutatea lor. Vai de duhul care va întrebuinţa puterea gândului pentru a nenoroci pe altul!

Exista cazuri cand prin puterea gândului, a rugăciunii, se poate vindeca un bolnav. In diferite centre parapsihologice de pe glob se recurge la vindecarea sau eliberarea de vicii pe calea magnetismului, dar tot prin intermediul ideii. In acest scop, bolnavul este adormit, hipnotizat de către un magnetizor. După ce a fost complet adormit, i se spune: „Ai fost bolnav, dar de acum boala va trece, mâine vei fi mai bine, poimâine mai uşurat, iar peste trei zile vei fi complet vindecat.” Dacă e vorba de un viciu, i se sugerează să nu mai bea, să nu mai fumeze, să nu mai fure etc. De cele mai multe ori, dacă n-au intervenit alte împrejurări, această metodă a dat rezultate frumoase.

Ca orice în lume, obişnuinţa, buna educare duc la perfecţiune. Astfel şi corpul mental trebuie silit să lucreze ordonat, atent şi metodic. Suntem chemaţi să facem tot posibilul ca materia mentală să devină din ce în ce mai fină. In acest scop, vom hrăni corpul mental cu ideile unor conferinţe morale, ştiinţifice şi filosofice. Vom citi lucrările de seamă ale marilor gânditori ai omenirii. Dar mai presus de toate, ceea ce contribuie cel mai mult la fabricarea şi subtilizarea materiei mentale, este propria noastră gândire, reflectarea la ceea ce am făcut şi urmările ei, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în contact. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut ei să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre, când examinăm natura şi ordinea din ea.

Gândind mereu la probleme abstracte, filosofice, ne vom obişnui într-o asemenea măsură cu acest grad înalt de gândire, încât ideile banale sau josnice ne vor provoca neplăcere. O conversaţie trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Obişnuit cu adevărul, mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna. Cantitatea de cunoştinţe acumulate ne face mai înţelept, aşa că zâmbim de milă când primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă a naturii omeneşti şi a legilor naturii. Spiritul se va ascuţi într-o asemenea măsură, încât prin inducţie sau prin deducţie, întrevedem sau descoperim adevărul în toate situaţiile şi împrejurările cele mai complexe.

fragment  Din tainele vietii si ale universului – Scarlet Demetrescu

Reclamă