VOCEA INTERIOARĂ

Multă lume ar dori să afle ce este aceasta voce interioară și cum poate deveni manifestă .

Această voce interioară se manifestă doar după mult exercițiu și lucru cu tine însuți. În interiorul nostru există o multitudine de voci .

Tot timpul auzim ceva în interiorul nostru, le numim gânduri .La orice se întâmplă în jurul nostru , gândim. La fiecare gând emis un alt gând vine și îl contrazice ,apoi un altul și un altul și ne oprim în momentul în care luăm o hotărâre.De fapt ni se pare că ne-am oprit pentru că întrebările noastre continuă, chiar dacă nu le verbalizăm și rămân la stadiu de gând ,ele sunt voci care se aud în mintea noastră . Se spune că cel care aude voci trebuie dus la doctor ,dar pun întrebarea: Cel care constată că persoana care care aude voci trebuie dusă la doctor pe ce fond a rostit această constatare,nu cumva pe fondul unui gând care l-a auzit ca o voce în mintea lui . Deci diferența între cei doi este că unul recunoaște că aude voci iar celălalt nu.

De aici putem trage o concluzie ,gândurile sunt vocile care se aud în interiorul nostru.Dar câte din aceste gânduri sunt personale , strict ale noastre.Puține , pentru că multe sunt emise ca urmare a unor reflexe sociale ,culturale,mostenite de la generațiile anterioare , când am fost învătați că AȘA trebuie făcute lucrurile.

De ce la unii funcționează aceste instrucțiuni de folosire a eului propriu și la alții nu ? Pentru că oamenii sunt diferiți,nu există doi indivizi la fel ,chiar dacă anumite caracteristici îi pot grupa pe oameni în categorii, proporțiile în care se manifestă sunt diferite. Să zicem că la moduri de gândire ar putea exista moduri de a reacționa la fel pe grupe de indivizi ,dar la trăiri sentimente și afinități fată de alte persoane nu mai există posibilități de încadrare .Pe acesta latură deja nu se mai poate explica rațional de ce iubești pe cineva ,de ce ești prieten cu cineva,Si aici mă refer la prietenia reală ,cea în care există un soi de chimie pe care mintea nu o poate explica .Sentimentele față de cineva la care omul nu aduce argumente ca să le susțină ci pur și simplu nu are cuvinte de a susține mental sentimentul în cauză și declară doar că așa simte ,sunt trăiri autentice și sunt rezultatele a ceea ce vă dictează vocea interioară.

Dacă faceți un experiment pe voi ,și realizați că toate lucrurile minunate din existența fiecăruia s-au întâmplat în momentele în care mintea era goală de gânduri și erați rupți de realitatea monotonă de zi cu zi ,o să vă dați seama când ați auzit vocea interioară. Există multe modalități de a scăpa de gânduri ,meditație,rugăciune ,contemplare a unor obiecte sau locuri care vă fac plăcere,și multe alte metode descrise în ezoterism.Dar același dușman care te îndepărtează de a pune în practică ,mintea începe să aleagă dintre metodele care ar putea fi puse în aplicare.Și uite așa cu ajutorul minții ne îndepărtăm de acțiune,și rămânem la stadiul de planificare.Reale sunt sentimentele , gândurile tin de trecut ,nici un gând nu este o proiecție a prezentului.Toate iau în calcul trecutul și ceea ce am învățat în trecut , sunt proiecții care planifică viitorul ,dar nu au legatură cu prezentul ,singurul element palpabil din toată ecuația.Viitorul îl putem clădi doar trăind prezentul pentu că ieri nu se mai întoarce, mîine este relativ ,poate fi sau nu ,deci nu rămâne decât azi .Constientizând asta , gândurile despre trecut vor dispărea ,despre viitor și veți avea posibilitatea de a trăi în prezent și să te apropii de sinele tău divin și să comunici cu el. Credință, muncă cu tine însuți și trăit prezentul la maxim .Mulți vor spune că e ușor de zis și greu de făcut ,dar până nu faci de unde știi dacă e greu sau ușor.

Radu Dragan

Reclamă

Cauza nefericirii.

Nu îţi cer acum să renunţi la toate ataşamentele tale. Aceasta, prietene, nu este un ţel realist. Îţi cer doar să devii conştient de ataşamentele tale, de percepţiile tale, de interpretările tale pro şi contra. Îţi cer doar să observi cum ai făcut ca fericirea ta să fie condiţionată.

Dacă vrei să înţelegi necondiţionarea, priveşte copacul mişcându-se în bătaia vântului. E cea mai bună metaforă pe care o poţi găsi. Copacul are rădăcini adânci şi ramuri întinse. Jos e neclintit, iar sus e flexibil.
Este un simbol al tăriei şi al capitulării.

Poţi dezvolta aceeaşi tărie de caracter, mişcându-te flexibil o dată cu toate situaţiile din viaţa ta. Stai drept şi fii înrădăcinat în momentul de faţă. Cunoaşte-ţi nevoile, dar îngăduie ca ele să fie satisfăcute cum ştie viaţa mai bine. Nu insista ca nevoile tale să fie satisfăcute într-un anumit mod, căci, dacă insişti, vei opune o rezistenţă inutilă. Trunchiul copacului se frânge, atunci când încearcă să se opună vântului.

Mişcă-te o dată cu vântul!

Viaţa ta e un dans!
Ea nu este nici bună, nici rea. E o mişcare, un continuum.
Alegerea ta este una simplă: poţi dansa sau nu. Decizia de a dansa nu te va scoate de pe ringul de dans. Dansul va continua în jurul tău. Dansul va continua şi tu eşti parte din el.

Există o demnitate simplă în asta. Te încurajez să te bucuri de pura stare de graţie de a fi viu. Dacă vei căuta în viaţă un sens mai elevat, vei fi dezamăgit. Dincolo de dans, nu se află nici un sens.
Toate condiţiile se deschid înspre necondiţionare. Fii, pur şi simplu, deschis şi prezent şi vei cădea în braţele lui Dumnezeu. Dar împotriveşte-te chiar şi pentru o clipă – şi vei fi prins într-o complicaţie fără rost, provocată de tine însuţi.
Fiinţele umane nu pot fi independente de realitatea condiţionată, deoarece realitatea condiţionată este o creaţie a conştientei umane.
Opriţi-vă din încercarea de a scăpa de propriile voastre creaţii. Acceptaţi-le, pur şi simplu, aşa cum copacul acceptă vântul. Demnitatea voastră constă în a deveni pe deplin umani, pe deplin receptivi la propriile voastre nevoi şi la nevoile altora.
Compasiunea nu vine prin detaşarea de întreaga paletă a experienţei emoţionale, ci prin participarea plenară la ea.
Unii au spus că lumea asta e un loc al durerii. E absurd. Această lume nu este nici bucurie, nici durere, deşi aţi putea spune că e amândouă în acelaşi timp.
Această lume este un loc în care se naşte corpul emoţional şi mental. Naşterea fizică şi moartea facilitează, pur şi simplu, dezvoltarea unei conştiente gândire/sentiment, care este responsabilă pentru propriile sale creaţii. E absurd să negi importanţa acestui proces al naşterii. Şi este la fel de absurd să-l glorifici. Nu există fiinţă umană care să nu parcurgă acest traseu al naşterii, fără să trăiască atât experienţa bucuriei, cât şi a durerii.
Sunt oare ambele necesare?

Absolut! Fără durere, mama nu ar putea scoate bebeluşul din ea. Şi fără bucuria vieţii nou-născute, durerea n-ar avea nici un sens.

Dar nu spune „acesta e un loc al durerii” sau „acesta e un loc al bucuriei”. Nu căuta să faci din experienţa ta ceea ce ea nu este. Fereşte-te de interpretări care te-ar determina să accepţi numai o parte din spectrul vieţii.
Experienţa mea aici nu a fost diferită de a ta.

Nu am biruit durerea. M-am lăsat în voia ei.
Nu am biruit moartea. Am păşit prin ea de bunăvoie.
Nu am slăvit trupul şi nici nu l-am condamnat.
Nu am numit această lume nici rai, nici iad, dar am profesat că ambele sunt propria voastră operă.

Am intrat în dansul vieţii la fel ca voi, ca să cresc întru înţelegere şi acceptare, ca să trec de la iubirea condiţionată la trăirea iubirii fără condiţii. Nu există nimic din ceea ce tu ai simţit sau ai trăit ca experienţă, din care să nu fi gustat şi eu. Cunosc fiecare dorinţă şi fiecare frică, deoarece am trăit trecând prin toate. Iar eliberarea mea de ele nu a venit prin vreo dispensă specială.
Vezi tu, eu nu sunt un dansator mai bun decât tine. Mi-am oferit, pur şi simplu, disponibilitatea de a participa şi de a învăţa, iar aceasta e tot ce-ţi cer.

Binevoieşte! Participă! Atinge şi lasă-te atins! Simte totul! Deschide-ţi
braţele vieţii şi lasă-ţi inima să fie atinsă! De aceea te afli aici!
Când inima se deschide, ea este plină de iubire. Iar capacitatea ei de a da şi a primi nu se mai bazează pe nimic din exterior. Ba dăruieşte fără să se gândească la recompensă, deoarece a da este cel mai mare dar. Şi primeşte – nu numai pentru sine – ci pentru ca şi alţii să poată trăi experienţa darului.

Legile lumii acesteia nu îi mai limitează pe bărbatul sau pe femeia a căror inimă este deschisă. Şi astfel se întâmplă miracole – nu printr-o activitate specială, ci doar ca o extensie a iubirii însăşi.
Miracolele nu vin dintr-o gândire lineară, secvenţială. Ele nu pot fi planificate. Nu poţi învăţa nici să le faci, nici să le primeşti. Miracolele vin în mod spontan în inima care s-a deschis şi în mintea care a renunţat la nevoia ei de a controla sau de a şti. Căci Mintea lui Dumnezeu e nevinovată şi atotdăruitoare.
Ea nu-ţi poate refuza cele necesare, întrucât eşti parte din Ea. Ea nu te cunoaşte ca fiind separat. Asemenea unui părinte ce se uită la unicul său copil. Ea te priveşte cu statornică iubire şi afecţiune. „Întinde-ţi mâna şi primeşte aceste daruri”, te invită Ea. Dar tu nu dai ascultare chemării Ei. În frustrarea ta, nu auzi Vocea Divină care te chemă.
Privind în jur la condiţiile vieţii tale şi găsindu-le numai defecte, nu eşti conştient că te-nconjoară Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu. Şi totuşi, oricât de departe te-ai simţi tu de Dumnezeu, nu eşti decât la un gând distanţă. Şi momentul mântuirii tale este chiar acum. Aminteşte-ţi aceasta, prieten drag. Chiar acum, în acest moment, ori asculţi Vocea lui Dumnezeu, ori eşti prins, fără rost, în mrejele propriei tale psihodrame.
Chiar acum eşti fie fericit, fie găseşti nod în papură împrejurărilor din viaţa ta.

Îngăduie-ţi să fii prezent în gândurile tale şi întreabă: „Simt eu. În acest moment, conştient de Iubirea necondiţionată a lui Dumnezeu pentru mine?”

Dacă răspunsul este „Da!”, vei simţi căldura Prezenţei Divine în inima ta. Iar dacă răspunsul este „Nu”, conştiența ta te va face să-ţi aminteşti acea Prezenţă şi să o atragi către tine. Această practică simplă nu poate da greş.
Încearc-o şi convinge-te! Pe măsură ce înveţi să fii deschis momentului prezent, vei deveni din ce în ce mai conştient de Prezenţa Divină în mintea şi experienţa ta.

Rostul tău personal se va dezvălui în această conştientă lărgită, ajutându-te să înţelegi cum poţi fi de cel mai mare ajutor pentru tine însuţi şi pentru ceilalţi.

Cele necesare vor prinde formă înaintea ochilor tăi. Modul în care apar te va lăsa adesea perplex, dar nu vei judeca. Nu vei căuta nod în papură nici ţie, nici altora. Vei învăţa să te laşi în voia situaţiei de moment, făcând tot ce poţi şi adăstând în tăria propriei tale capitulări. Din ce în ce mai mult îi vei încredinţa lui Dumnezeu consecinţele şi vei şti că darul tău este întotdeauna acceptat ca atare. El este întotdeauna de-ajuns. Astfel, vremea autocrucificării se va încheia şi pacea va reveni în mintea ta. Atunci mă vei vedea aşa cum sunt eu cu adevărat, pentru că atunci vei fi dat naştere Christosului din tine.
Aştept acest moment cu mare bucurie şi certitudine. Fiindcă acesta este momentul adevărului.

Este sfârşitul a tot ceea ce înseamnă separare.
Este sfârşitul a tot ceea ce înseamnă suferinţă.

Paul Ferrini

IUBIRE FĂRĂ CONDIŢII

Reclamă

Iubire și iertare

Mă duce gândul un îndemn biblic care ne spune:‘’să iubești pe aproapele tău ca pe tine însuți’’ și  trag o concluzie: Nu poți să te iubești pe tine fără să iubești pe aproapele tău și nu poți iubi aproapele tău dacă nu te iubești pe tine, pentru că suntem făcuți din același aluat, parte din același întreg și împreună suntem unul.

Eu cred că Dumnezeu e în noi și El  reprezintă acel sine al nostru autentic înainte de păcatul primordial. În toate cărțile de istorie și religie ni se spune că suntem supuși greșelii, și într-adevăr suntem, însă în același timp putem fi supuși mareției și putem evolua  la statutul de creator al lumii în care trăim.

Eu cred că dacă îți dorești să ai la picioare tot ceea ce îți dorești, ai nevoie să accesezi Dumnezeul din tine și acest lucru înseamnă să  devii din ce în ce mai bun, un om mai bun. Nu degeaba se spune că cei buni și drepți vor străluci în împărăția Tatalui Lor.

Doar cei care vor întelege că iubirea și compasiunea sunt  căile prin care putem avea într-adevăr bogațiile lumii la picioare , vor ajunge să obțină tot ce își doresc. Doar cei care înteleg că dacă o celulă din întreg  este bolnavă , întregul este afectat, vor ajunge să trăiască împlinirea adevărată.
Iubirea poate salva omenirea și ea începe cu tine. Iubirea poate salva lumea și  ne poate transforma pe toti în impărați.
Așadar care este oare scopul nostru în aceasta lume? Am să o spun simplu și la obiect. Tot ce avem de facut este să evoluăm, să devenim din ce în ce mai buni, să ne dăm seama că legătura dintre toate lucrurile din lume este iubirea, să ne dăm seama că nu poți exista de unul singur și că suntem părți ale unui intreg, să ne dam seama că pentru a trăi într-o lume frumoasă, pură, prosperă fiecare dintre noi trebuie să contribuim la asta. Tot ce avem de făcut este să învățăm să ne dumnezeim, din ce in ce mai mult, sa devenim mai buni, mai calzi, mai iubitori și atunci nu vom experimenta niciodată sentimentul de lipsă și sărăcie.

Începe-ți ziua cu cuvintele: te iubesc, te iert, mulțumesc! Rosteste-le pentru tine în oglinda în primul rând și apoi  păstrează-le în minte ori de câte ori întâlnești sau interacționezi cu o alta persoană.

Te iubesc, te iert, mulțumesc!

Te iubesc pentru că ești o parte din mine și împreună suntem un întreg.

Te iert dacă greșești pentru că înteleg că la randul meu și eu gresesc și îmi doresc și merit să fiu iertat.

Oare e corect să spunem că noi credem în Dumnezeu, atunci când nu credem în noi? Oare putem să spunem că-l iubim pe Dumnezeu dacă nu ne iubim pe noi?

Tu ce crezi?

Radu Drăgan

Reclamă

Forța gândului.

Corpul nostru fizic este înconjurat sau aflat în imersiune în fluidul unui câmp de forţã energetic, ce urmãreşte conturul corpului şi care, deşi ar putea fi asemãnat cu o umbrã, este, mai degrabã, ca un „frate geamãn“. Acest corp geamãn, deşi invizibil, poate fi perceput de cineva care este sensibil şi a cãrui capacitate de percepție vizualã depãşeşte plaja de vibraţii a vederii normale, cu ajutorul ochilor, ca fiind o luminiscenţã albãstruie, pe care unele persoane cu capacitãţi de extrasenzoriale o numesc „etericã“. Este „Corpul energetic“, el dã energie şi „modeleazã“ corpul fizic, are aproximativ aceeaşi formã cu acesta, fiind nu numai o extensiea lui, ci şi o „formã“, deoarece el dã posibilitatea corpului fizic sã îşi menţinã caracteristicile şi forma. El dã energie corpului fizic distribuindu-i putere vitalizatoare care îl încarcã cu dinamism.

Corpul energetic poate fi privit ca un corp de naturã electromagneticã. Aflat între realitatea fizicã şi cea non-fizicã el transformã cele mai delicate şi eterice energii non-fizice, decodificã și transmite informații corpului fizic. Dar, din pãcate, vibrațiile energiilor decodificate nu sunt tot timpul pozitive, ci și negative, iar acestea vor duce la intruziuni, lipsã de armonie, blocaje (în chakre) sau defecţiuni care se vor manifesta mai devreme sau mai târziu asupra pãrţii corespunzãtoare din corpul fizic, sau chiar a întregului.

Printre informațiile decodificate în câmpul energetic sunt și cele furnizate de gândurile celor din jur, mai ales atunci când sunt programate și direcționate cãtre noi. Gândurile pozitive au, în general, un efect benefic, deoarece menţin starea de armonie în interiorul corpului energetic, pe câtã vreme gândurile negative provoacã acorduri dizarmonice în undele de energie și, odatã decriptate, oferã individului direcția de acțiune doritã de emitent sau contribuie la apariţia unei afecţiuni sau boli.

Gândurile negative – forță distructivă
Gândul este o forţã, o energie, dar este de asemenea o materie foarte subtilã care lucreazã într-o regiune foarte îndepãrtatã de planul fizic. În stare abia creatã, gândurile pe care le formãm nu ating, încã, materia densã, vizibilã; ele nu ating şi nu fac să vibreze decât ceea ce se apropie cel mai mult de natura lor, adicã elementele cele mai subtile care existã în noi sau în alţii.
Gândirea, ca energie, ca vibraţie şi forţã este perceputã de anumiţi centri care sunt dotaţi cu antene: aceste antene, situate în creier sau chiar mai sus, în planul eteric, se pun în vibraţie şi trimit mesaje altor aparate; în acest moment, în tot corpul se produc înregistrãri, cuplãri, circulaţii de forţe, de energii. Imediat ce se stabileşte comunicarea, energiile circulã şi pot produce efecte în materie. În acel moment gândul este puternic, se manifestã în plenitudine: trece prin ziduri şi obiecte, se poate realiza, acţioneazã asupra materiei.
Fiecare gând se materializeazã: fiecare gând, dorinţã, intenţie, fiecare idee are formã, culoare, dimensiune, iar pentru a le vedea este suficient sã privim în jur. Dar aceste efecte nu sunt imediate. Gândirea este capabilã sã atingă materia, dar ca sã poată acţiona asupra obiectelor sau fiinţelor, gândul trebuie condensat: lucrând mult timp asupra unor creaţii mentale, adãugându-le chiar particule din propria lor materie, oamenii ajung sã îmbrace aceste forme gânduri de materie psihicã. Anumiţi indivizi o pot face rapid, pentru cã ei cunosc tehnicile ce permit materializarea unei forme gând, pentru ca ea să devinã vizibilã şi tangibilã.

Atâta timp cât oamenii au gânduri şi dorinţe divine, totul este armonie, dar când oamenii sunt rãi, răzbunãtori, cruzi, gândurile și dorinţele lor pot chiar sã ucidã.

Dar sã nu uitãm cã suntem și emitenți de gânduri și implicit, putem fi și cei care atacã energetic pe cei din jur.

Câmpul fiecãrui om conține câte un set de programe care determinã interrelațiile sale cu lumea și cu oamenii. Sentimentele de dragoste, urã, supãrare pe care le nutresc cei din jur fațã de om corespund cu strictețe de ceea ce este sãdit în karma acestuia. De aceea existã oameni care sunt în permanențã jigniți, care suferã traumatisme, care sunt invidiați etc. În câmpul omului sunt conținute programe informaționale ale atitudinilor fațã de el însuși și programe ale atitudinii acestuia fațã de alți oameni. Când împotriva noastrã se întreprinde ceva neplãcut, nu e bine sã rãspundem în același fel. Ne putem opune doar la nivel fizic, însã la nivelul câmpului și la nivelul spiritual trebuie sã ne pãstrãm întotdeauna o atitudine de smerenie, de blândețe, să manifestãm iubire fațã de oameni și sã ținem minte cã orice neplãcere este cauzatã de imperfecțiunea noastrã. Acest lucru ne curațã karma, ne ferește de boli, ne amelioreazã destinul și sãnãtatea copiilor. Irascibilitatea în raporturile cu oamenii, rãutatea constituie o tentativã de atac bioenergetic nu numai asupra unui individ ci și asupra Universului, provocând deformãri ale structurii câmpului.
„Rugați-vã pentru cei ce vã blestemã și binecuvântați-i pe cei care vã urãsc!”. Aceasta este cea mai puternicã apãrare împotriva nenorocirilor, bolilor și a aceea ce numim deochi.

sursa   intreadevarsiiluzie.com

Reclamă

Muladhara-Chakra Radacină

images-2200534945-001

Muladhara inseamna “radacina de la baza” in sanscrita. Simbolistica rasariteana o reprezinta ca o floare de lotus cu patru petale, de culoare rosu intens. Petalele chakrei Muladhra se pot percepe ca mici vartejuri care se rotesc cu viteza foarte mare. Ele sunt in stransa legatura cu temperamentul Omului.

Simbolistica hindusa reprezinta chakra cu un patrat galben incadrat de cele patru petale, care reprezinta pamantul pozitionat stabil intre cele patru directii cardinale. Din patrat emana sase sageti , la cele patru colturi si in plan vertical din mijlocul patratului, care reprezinta caile pe care putem calatori pe drumul vietii, altele decat directiile geografice.

Zeitatea Ganesha manifestat intr-un elefant cu 7 trompe este animalul sacru asociat acestei chakre, care simbolizeaza mineralele necesare sustinerii vietii fizice. Deasupra elefantului se reprezinta un triunghi rosu cu varful in jos, reprezentare pentru aspectul feminin al creatiei. Interiorul triunghiului adaposteste un falus cu un sarpe incolacit in jurul sau. Acesta reprezinta energia nemanifestata “Kundalini” – in traditia sanscrita = cel infasurat – , a Sfantului Duh – in traditia crestina. Deasupra falusului se gaseste o luna noua, simbolizand Sursa Divina a energiilor de manifestare.

Traditia yoga considera ca sediul vitalitatii, Muladhara, este un centru din osul sacru unde are o iesire spre Muladhara chakra, la randul ei amplasata la extremitatea coccisului si care radiaza in jos, in conexiune cu Pamantul. Acest centru distinct contine Energia Primordiala, denumit “sarpele Kundalini”. Doctrina hindusa considera ca atunci cand o persoana si-a desavarsit pregatirea pe toate planurile, campul “sarpe” se trezeste si urca, trecand prin toate chakrele, pana la centrul crestetului, determinand iluminarea si intelegerea absoluta. Culoarea dominanta a radiatiilor emise din chakra bazei este rosie.

Centrul energetic bazal constituie sediul energiei fizice si al vitalitatii. Controleaza simtul mirosului si are menirea de a genera vointa si forta. Astrologia ezoterica ii asociaza planetei Marte. Partea inferioara a corpului este influentata de acest centru, anume picioarele, oasele, intestinul gros, coloana vertebrala si sistemul nervos. Glandele endocrine aferente centrului bazal sunt gonadele, dar in mod diferit la femei si barbati. Are o influenta mai mare asupra testiculelor, in timp ce Swadisthana, centrul sacral, exercita o influenta mai mare asupra ovarelor la femei. Acesti centri sunt direct legati de sexualitate si de componenta Zong Qi a biocampurilor.

Atunci cand Muladhara functioneaza la parametrii normali, genereaza vointa ferma a unei persoane si capacitatea ei de a trai in planul fizic, plin de vitalitate si energie. Persoanele cu centrul bazal sanatos vor depasi orice necazuri sau obstacole, considerand viata ca pe o aventura fascinanta care merita traita, o joaca sau un vis devenit realitate.

Blocarea acestui centru determina scaderea vitalitatii persoanei in cauza, care abia este in stare sa isi indeplineasca obligatiile cotidiene, preocupata mai mult cu supavietuirea. Oamenii cu disfunctii de Muladhara sunt abatuti, depresivi, lipsiti de bucuriile vietii. Fiind invecinata cu Swadisthana, determina si tulburari de sexualitate ca frigiditatea, impotenta si sterilitatea. Organele excretoare sunt de asemenea afectate in cazul disfunctiilor centrului bazal: afectiuni tipice sunt boli ale vezicii urinare, cistite, boli ale prostatei, hemoroizi inflamati iar in cazurile grave afectiuni cronice ale colonului.

Corpul fizic si energia ancestrala ZongQi sunt structurile subtile asociate Muladharei. Elementul asociat chakrei Muladhara este Pamantul. Simtul caracteristic cantrului bazal este mirosul. Mantra asociata chakrei Muladhara este LAM.

Exerciții pentru dezvoltarea concentrarii.

improve-iq-score

1. Respiraţi conştient

Umpleţi-vă şi go­liţi-vă plămânii în rit­mul dvs. În timp ce in­spiraţi, lăsaţi gândurile să colinde în voie. Dar pe expiraţie încercaţi să vă concentraţi asupra flu­xu­lui de aer pe care îl trimiteţi afară din plă­mâni. La început, când abia vă însuşiţi tehnica, limitaţi-vă la numai câ­teva respiraţii. Mai târ­ziu, pe măsură ce vă deprindeţi s-o practicaţi, puteţi respira un timp mai îndelungat. Aşa cum am arătat mai sus, metoda vă ajută şi la redobândirea concentrării.
Durata exerciţiului: individuală.

2. Trei, doi, unu

Luaţi seama la trei lucruri: un scaun, un perete, o plantă. Acordaţi fiecăruia din ele câte trei secunde. Apoi concentraţi-vă pe trei zgomote. După aceea, pi­păiţi trei obiecte. Repetaţi exerciţiul cu numai două lu­cruri, pe urmă cu unul singur. Aveţi libertatea să vă ale­geţi poziţia: aşezaţi pe scaun, întinşi pe spate ori stând în picioare. Această tehnică vă ajută să scăpaţi de obi­ceiul de a pierde timp adâncindu-vă în gânduri inu­tile.
Durata exerciţiului: 1-2 minute.

3. Nici o mişcare

Aşezaţi-vă undeva şi îndreptaţi-vă privirea spre un punct aflat pe perete sau pe podea, la o distanţă de apro­ximativ jumătate de metru. Fixaţi-vă privirea pe acel loc, ţinând ochii pe jumătate închişi şi simţiţi ce se întâmplă în corpul dvs. Străduiţi-vă să vă mişcaţi cât mai puţin posibil, chiar dacă, nefiind obişnuiţi cu imo­bilitatea, începeţi să aveţi senzaţii de durere în membre.
Durata exerciţiului: 8 minute sau mai mult.

4. Învăţaţi cum se zboară

Luaţi o poziţie lejeră. Braţele atârnă destinse pe lângă corp, palmele fiind orientate spre interior. Ridi­caţi lent bra­ţele întinse prin lateral, până le aduceţi la nivelul umerilor. Acum întoarceţi palmele în sus şi apro­piaţi braţele întin­se deasupra capului, astfel încât vârfu­rile degetelor să se atingă. Pe expiraţie desprindeţi degetele şi readuceţi braţele la înălţimea umerilor, co­bo­rându-le lin şi întorcând palmele în jos.
Durata exerciţiului: 3 minute sau mai mult.

5. Lăsaţi gândurile să plutească

Luaţi loc şi priviţi un punct de pe podea. Imaginaţi-vă o apă curgătoare, pe care plutesc la vale mici bărcuţe, con­fecţionate din hârtie albă. Fiecărui gând care vă vine în minte daţi-i un nu­me şi aşezaţi-l într-una din bărcuţele de hârtie. Lăsaţi bărcuţele să alunece pe apă, înde­părtându-se încet, una după alta.
Durata exerciţiului: 10 minute.

6. Percepeţi spaţiile goale

Retrageţi-vă într-un loc liniştit şi în­dreptaţi-vă atenţia în mod deliberat asu­pra spaţiilor goale dintre obiecte. Aces­tea pot fi două ceşti de cafea, două scau­ne, dar şi două frunze ale unei plan­te. Apoi închideţi ochii şi încercaţi să vă percepeţi corpul. Aveţi degetele mâi­nilor depărtate, ţineţi gura deschisă? Cât de lungi sunt pauzele dintre inspiraţie şi expiraţie? Dar cele de la înghiţit şi cli­pit?
Durata exerciţiului: 5 minute.

7. Exerciţiu de “pierdere a mâinilor”

Staţi aşezaţi, cu spatele drept şi ochii închişi. Ima­ginaţi-vă că n-aţi avea mâini. Ce s-ar schimba pentru dvs. în viaţa de fiecare zi? Timp de câteva minute, ur­măriţi situaţiile care vă vin în minte şi sentimentele pro­vocate de ele. Apoi lăsaţi deoparte acest joc al ima­ginaţiei. Fiţi atenţi la respiraţie, simţiţi-vă corpul şi mâinile. Ce sentiment aveţi acum?
Durata exerciţiului: 6-8 minute.

8. Senzaţii în mers

Umblaţi fără grabă şi percepeţi cu maximă claritate ce se întâmplă la fiecare pas în parte: deplasarea greutăţii corpului, punerea piciorului în pământ, rularea tălpii, activitatea musculară în zona gambelor, a coap­selor şi feselor. Mişcarea lentă o puteţi exersa chiar la prima ieşire de dimineaţă, mergând spre staţia de auto­buz ori spre chioşcul de ziare. Şi nu aveţi reţineri să vă jucaţi cu diverse feluri de a merge: păşiţi lejer, mergeţi fără zgomot, umblaţi agale, călcaţi apăsat… Între­baţi-vă mereu cum vă simţiţi.
Durata exerciţiului: 5 minute sau mai mult.

9. La volan

În viaţa de zi cu zi, şofatul este o rutină – încercaţi să-l practicaţi cu atenţia trează. Începeţi îndată după ce v-aţi instalat în maşină: simţiţi tapiţeria scaunului şi a rezemătorii în atingere cu coapsele, fesele şi spatele dvs.? Fiţi atenţi la apăsarea cheii de contact, în momen­tul când porniţi motorul. Şi la felul cum conduceţi ma­şina, cum vă încadraţi în trafic. Urmăriţi ce emoţii vă încearcă în timpul cursei.
Durata exerciţiului: minimum 5 minute.

10. Apă pe piele

Ţinând duşul în mână, aţi deschis vreodată robinetul de apă caldă cu toată atenţia? Faceţi-o şi observaţi ce temperatură vă creează o senzaţie plăcută. Cum se simt picăturile de apă care se rostogolesc pe piele. Cum vă atinge jetul dur sau mângâietor pe coapse, pe abdomen şi pe spate. Intonează apa o melodie? Încercaţi de ase­menea să simţiţi consistenţa cremoasă a săpunului pe corpul dvs.
Durata exerciţiului: în funcţie de modul personal de a face duş.

11. O nouă experienţă gustativă

Când staţi la masă, deschideţi-vă toate simţurile! Ce culoare, formă şi consistenţă are un anumit aliment? Cum se simte, atunci când îl pipăiţi? Scoate un zgomot în clipa când îl luaţi în mână, îl tăiaţi cu cuţitul ori îl înţepaţi cu furculiţa? Şi ce gust are mâncarea? După fiecare îmbucătură mestecată, faceţi câte o scurtă pauză şi depuneţi tacâmul pe farfurie.
Durata exerciţiului: individuală.

Când oamenii îşi antrenează consecvent aten­ţia, se pot observa şi modificări morfologice în creier. Nucleul amigdalian, centrul anxietăţii, se re­strânge. Dimpotrivă, hipocampul creşte – iar prin aceasta se îmbunătăţeşte funcţia memoriei. Prin urmare,devenim mai apţi să învăţăm lucruri noi. Ce ne-am putea dori mai mult?

Sursa: Financiarul

Practica spirituală și eliminarea gândurilor negative

image

Uneori veţi simţi că vă cutremuraţi numai la gândul vreunei acţiuni rele, sau veţi fi foarte tulburaţi. Amintindu‑vă asemenea acţiuni petrecute în trecut. Acestea sunt semne de progres spiritual. Acum simţiţi că nu aţi mai fi în stare să repetaţi aceleaşi acţiuni. Nu numai mintea se va împotrivi, dar chiar şi corpul fizic se va cutremura ori de câte ori un gând malefic vă va împinge să repetaţi o acţiune prin forţa obişnuinţei. Continuaţi practica spirituală cu şi mai multă dăruire şi vigoare. Astfel, toate amintrile acţiunilor şi gândurilor malefice, toate ispitele malefice, vor dispărea de la sine. Vă veţi stabili acum în starea de puritate şi pace.

La început, cum vă aşezaţi pentru meditaţie, cum vă năpădesc o sumedenie de gânduri negative. De ce oare se produce acest lucru exact în timpul meditaţiei, atunci când urmăriţi să menţineţi doar gânduri pure? Sunt numeroşi aspiranţii care ajung chiar să îşi părăsească practica spirituală din acest motiv. Aşa cum, dacă deranjaţi o maimuţă, ea va încerca să se răzbune, şi gândurile malefice vor încerca să se răzbune, tot la fel, atacându‑vă cu o forţă dublată atunci când urmăriţi să văconcentraţi asupra unor gânduri divine, sublime. Este ca şi cum aţi încerca să vă curăţaţi casa de duşmani, lucru care nu poate fi făcut fărăîmpotrivirea acestora.

Există în natură o lege a rezistenţei. Vechile gânduri malefice vor încerca să vă înduplece, spunându‑vă: „O bunule om! Nu fi crud, nu ne izgoni din mintea ta, căci noi suntem aici din timpuri imemoriale. Avem deci toate drepturile să locuim aici. Noi te‑am ajutat întotdeauna să înfăptuieşti atâtea acţiuni negative. De ce acum vrei să ne părăseşti? Oricum, fii convins că nu ne vom părăsi domeniul ce ne aparţine de drept cu una cu două! „. Nu vă lăsaţi descurajaţi. Continuaţi practica regulată a meditaţiei şi aceste gânduri îşi vor pierde puterea, căci o altă lege a naturii este aceea că pozitivul învinge totdeauna negativul. Chiar şi cel mai nătâng aspirant va constata o uluitoare schimbare dacă îşi va menţine constant practica spirituală timp de doi sau trei ani. Acum, el nu va mai putea renunţa la practică nici chiar pentru o singură zi, căci va simţi o autentică neîmplinire, un gol interior, ca şi cum ziua respectivă ar fi trecut degeaba.
Atunci când mintea este goală (când i se permite reveria pasivă), gândurile malefice vor încerca imediat să intre. Acesta este un punct cheie în comiterea păcatului, căci acţiunile mentale sunt de fapt acţiunile reale. Cu o singură privire desfrânată aţi şi comis adulterul în propria voastră inimă. Amintiţi‑vă mereu acest lucru ! Dumnezeu judecă omul după motivaţiile sale, în timp ce oamenii obişnuiţi se judecă unul pe altul doar după acţiunile fizice exterioare, greşind adesea asupra adevăratelor lor intenţii.

De aceea, păstraţi‑vă mintea mereu ocupată şi astfel gândurile rele nu vor mai putea intra. O minte leneşă (pasivă) este locuinţa preferată a diavolului. Supravegheaţi‑vă mintea în fiecare clipă. Cea mai bună metodă este săfiţi angajaţi în permanenţă într‑o anumităactivitate benefică: de la măturat şi curăţenie şi până la meditaţie, lectură, cântece, rugăciuni, ajutorarea celor bolnavi sau neputincioşi. Evitaţi bârfa şi vorbăria inutilă şi umpleţi‑vă mintea numai cu gânduri sublime conţinute în scripturile sacre.

Radu Drăgan

Odihna activă – o sursă de sănătate şi echilibru sufletesc

Cu siguranţă, te-ai gîndit, şi nu numai odată, cum ai putea să te odihneşti mai bine, să te încarci cu energie pozitivă şi cu o porţie mare de optimism într-un timp record, astfel încît să nu regreţi mai tîrziu că ai pierdut vremea de pomană şi nu ai avut o atitudine serioasă faţă de „mica vacanţă” de la sfîrşit de săptămînă.

De multe ori, revenind de la serviciu, după 2 zile de odihnă, nu prea avem cu ce să ne lăudăm la capitolul „răsfăţ”. Motivul – lipsa de iniţiativă şi de curaj sau şi mai rău – obişnuinţa de a nu ieşi din tiparele tradiţiei de familie, care, de obicei, se reduce la mai multe ore de somn, cititul ziarelor sau al unor cărţulii, gătitul mesei, discuţii îndelungate purtate la telefon cu prietenii, relaxarea în faţa televizorului, navigarea pe net, cu care adesea sfîrşeşte o zi plictisitoare de duminică. Şi aşa, săptămînă după săptămînă, cu o dispoziţie sumbră, lăsăm în urmă zilele de odihnă, fără a le simţi prezenţa, fără a ne bucura din plin de posibilitatea de a le petrece într-un mod cît se poate de frumos, captivant, dar şi sănătos.

Paradoxal, dar oboseala acumulată pe seama activităţilor noastre casnice sau profesionale, îşi găseşte ades remediul în trîndăvie. Ne este lene să ne odihnim sănătos ! Şi acest lucru e lesne de înţeles, pentru că noi, obişnuim să percepem odihna ca pe o stare de destindere a corpului nu şi a creierului suprasolicitat de informaţie. Ce să mai zicem de ochii noştri, la a căror soartă nu ne prea duce capul să ne gîndim, continuînd să-i lipsim zilnic de „un concediu” binemeritat. Pentru omul contemporan, odihna pasivă a devenit deja o tradiţie şi această tradiţie e foarte bolnăvicioasă, întrucît ea ignoră mişcarea, natura, societatea, oamenii dragi, într-un cuvînt, tot ce înseamnă un trai sănătos, dătător de forţe, energie şi bună dispoziţie.

Astfel, ca să nu mai dăm cu piciorul şansei de a petrece timpul liber combinând utilul cu plăcutul, nu trebuie decît să facem o alegere corectă: în loc să ne petrecem serile tolăniţi în fotoliu, în faţa televizorului, mai bine-ar fi să facem o plimbare în aer liber alături de persoanele dragi, iar atunci cînd avem ocazia să alegem între a trage un pui de somn la amiază sau să avem o activitate comună cu prietenii sau familia, să optăm pentru cea de-a doua variantă, întrucât aceasta ne va aduce mult mai multă satisfacţie şi ne va ajuta să ne simţim cu adevărat împliniţi. Evitînd odihna pasivă, nu sufletulvei mai da dovadă de egoism, nu te vei mai obosi pe tine însuţi şi pe cei dragi ţie, în schimb, vei urma principiile unui mod de viaţă sănătos, raţional şi echilibrat, oferindu-le celor ai casei şi ţie însuţi trăinicia, căldura, atmosfera prietenoasă şi felia de atenţie şi energie de care aveţi cu toţii nevoie ca să puteţi face faţă ritmului accelerat al vieţii cotidiene.

Sarmizegetusa – poarta spre sufletul tău

OLYMPUS DIGITAL CAMERA

Privește oamenii de pe străzi, aglomerația cotidiană. Nu ți se pare că ceva s-a pierdut? Ceva ce mai regăsești doar în drumețiile prin munți sau prin satele mai ferite de trepidația lumii sau în ochii unui om simplu, neatins de febra vitezei și a modelor de ultimă oră. Ceva ce se trezeste în tine cand asculți Balada lui Ciprian Porumbescu, Rapsodia I de George Enescu sau tulburătoarea Ciuleandră. Ceva ce te înfioara când îl citești pe Eminescu sau contempli zborurile lui Brâncuși.

Iar acel ceva care învie atât de năvalnic în tine e sufletul . Și întotdeauna după astfel de momente viața ta capătă un nou, dar cunoscut parfum, depasești greutățile mai usor, zâmbești mai senin și te simți mai liber.

De ce să nu ne amintim atunci mai des unde ne este sufletul? Nu e greu. Nu trebuie decât să găsim zece minute în fiecare săptămână, zece minute pe care să le petrecem  singuri, fără riscul de a fi deranjați.

Primul pas este să faci din încaperea în care vei ramane un spațiu curat, luminos, liniștit, să aduci flori, să aprinzi o lumânare sau să arzi tămâie. Poți face orice te inspiră pentru a da o nota de sacru camerei tale, să te imbraci în alb, Apoi așază-te pe un scaun, cu spatele drept, sau pe sol, cu picioarele încrucișate sau într-o postură de meditație . Indiferent de postură, elementul cheie este să menții spatele drept. Închide ochii și urmărește să te relaxezi cât mai profund la nivel fizic, psihic și mental. Nu lăsa gândurile să te perturbe, rămâi cât mai liniștit. Întregul exercițiu nu ține decât zece minute.

Când simți că ești suficient de focalizat și interiorizat, imaginează-ți că te afli în centrul sanctuarului de la Sarmizegetusa. Dacă îți este greu să vizualizezi cu ochii închiși, poți privi imaginea pe care am oferit-o aici. Urmărește să fii cat mai atent la ceea ce îți inspira această imagine. Atinge fiecare stâlp al sanctuarului, fiecare vestigiu de piatră și observă cum energia lor specifică te cuprinde. Lasă-te în voia ei. Este o energie spirituală extrem de înaltă și rafinată, care te umple de pace și liniște și te scaldă în lumină. Primește această energie prin fereastra larg deschisă a sufletului tău. Bucura-te cât mai intens de starea care apare. Acum simti ca faci parte dintr-un tot, ca se revarsa asupra ta toata setea de viata si libertate, tot curajul si intreaga bunatate care vibrează atât de puternic în sufletul tău. Menține cât poți de mult această stare, și, în final, rostește aceasta rugăciune: Te invoc pe tine, suflet al neamului romanesc, să mă trezești pe mine și pe frații mei români de pretutindeni, pentru ca prin și cu mine, și prin și cu frații mei români de pretutindeni să se împlinească misiunea spirituală a Romaniei.

Timp de un minut, privește cu atenție înlăuntrul tău și fii atent la toate transformările care se petrec în ființa ta. Când cele zece minute s-au încheiat, deschide ochii, întinde-te sau relaxează-te și bucură-te de efectele miraculoase ale acestei tehnici. Pentru că ea nu te apropie doar de semenii tăi sau de țara ta, ci și de sufletul tău, de ceea ce ești tu cu adevărat.
sursa: http://www.luxsublima.ro

CALEA SPRE TINE

sufletul

Este în natura vieţii să conţină atît haos, cît şi ordine. Tiparele

apar din dezordine şi sînt topite la loc în dezordine. Trupul

tău, la anumite niveluri, este complet haotic — vîrtejuri

de atomi de oxigen intră în sîngele tău la fiecare respiratie

enzime hrănitoare şi proteine umplu fiecare celulă, chiar şi

reţeaua de neuroni din creierul tău este ca o furtună electrică

ce nu încetează vreodată. Totuşi, acest haos nu este decît o faţetă

a ordinii, pentru că nu există nici o îndoială că celulele

noastre sînt capodopere ale funcţiei de organizare şi că activitatea

creierului nostru are ca rezultat gînduri coerente.

într-adevăr, haosul şi ordinea sînt atît de apropiate una de

cealaltă, încît nu pot fi separate.

„Trebuie să fii haos înainte de

a putea fi o stea sclipitoare”, a spus Merlin. Iar acest lucru

este literalmente adevărat, pentru că naşterea galaxiilor a fost

precedată de vîrtejurile de gaze ce formau universul la începuturi.

Atunci nu exista nici un tipar care să ordoneze gazele,

doar o foarte slabă forţă de atracţie. Totuşi, în afară de slaba

forţă gravitaţională, s-a produs un lanţ de evenimente care

au condus în cele din urmă la formarea ADN-ului uman, o

moleculă atît de complexă, încît alterarea uneia dintre cele 3

milioane de unităţi genetice poate face diferenţa între viaţă şi

moarte.

După propriile puteri, orice om se luptă cu ordinea şi dezordinea.

Lucrurile au tendinţa să decadă; ceea ce înainte era

proaspăt şi copt se va altera; ceea ce era tînăr se dezvoltă, îmbătrîneşte

şi moare. „Moartea este o iluzie”, a spus Merlin,

„dar lupta pe care o dau muritorii în faţa morţii este foarte

reală.

Nici un muritor nu ştie de fapt ce este moartea, totuşi

acest eveniment iminent este atît de înfricoşător, încît muritorii luptă împotriva lui din toate puterile, fără a-şi da seama de îngrozitoarea dezordine şi de haosul pe care le stîrnesc.”

Magul ştie că viaţa se organizează totdeauna din interior.

Aceleaşi forţe slabe ale gravitaţiei care creează din haos stele

sclipitoare există la toate nivelurile naturii. E absolut sigur că

un trandafir se va dezvolta ca un trandafir, chiar dacă atunci

cînd abia e încolţit nu pare diferit de o violetă. în sămînţă pretenţia

la unicitate s-ar putea să rezide într-o ramificaţie măruntă

a celor două spirale ale moleculei de ADN. Noi, oamenii,

însă sîntem foarte preocupaţi să ne dezvoltăm cum trebuie, şi

prin urmare cheltuim nenumărate ore de efort şi strădanie

pentru a încerca să ne afirmăm unicitatea.

— Ce contează dacă păsările trăiesc fără să gîndească sau

dacă un trandafir rămîne trandafir? a întrebat Arthur. Ele nu

au minte şi, prin urmare, nu au de ales decît să fie ceea ce sînt.

— Adevărat, voi, muritorii, aveţi liber arbitru, dar aveţi o

părere prea bună despre acest lucru, replică Merlin. Eu trăiesc

fără a face alegeri şi găsesc că o asemenea viaţă este cu

mult mai fericită.

— Fără alegeri? Dar iei hotărîri ca şi mine, protestă Arthur.

Merlin ridică din umeri.

— Te laşi înşelat de aparenţe. Priveşte-ţi mîinile. Nu este

nici o îndoială că ele îţi aparţin, totuşi nu tu alegi cum să se

dezvolte celulele; habar nu ai ce face ca nervii şi muşchii să se

mişte; nu îţi creşti în mod conştient unghiile şi nu îţi vindeci

o rană cînd mîinile ţi-s tăiate, nu-i aşa?

— Adevărat, nu trebuie să fac nici unul dintre lucrurile

acestea.

— Cu alte cuvinte, acestea nu mai reprezintă pentru tine

alegeri, a continuat Merlin. Aceste funcţiuni sînt controlate

de o parte involuntară a creierului tău, care are grijă de ele în

mod automat. în acelaşi fel, toate lucrurile cărora tu le dedici

atîta timp — a gîndi, a lua decizii, a simţi, a alege, a judeca —

eu le-am încredinţat părţii automate a creierului meu. Ceea ce

nu este de fapt decît un alt fel de a spune că le-am predat lui

Dumnezeu.

— Atunci la ce îţi foloseşte mintea conştientă? a întrebat

Arthur.

— Ca sa te poti bucura de lume si de miracolul vietii. Sunt aspecte acestea. Si ca spectator nimic nu este mai frumos si nu-ti aduce mai multa multumire.

––––––––––––––––––––––––––––-

Alchimia este arta transformării. După cum ne învaţă magii,

secretele alchimiei există pentru a transforma starea de

suferinţă şi ignoranţă a muritorilor într-una de iluminare şi

fericire. Merlin spunea:

— Alchimia este un proces ce se desf…

ăşoară permanent.

Indiferent la ce nivel al vieţii te afli, nu poţi opri transformările

să apară. Pe mine mă interesează transformarea ta. Comparată

cu aceasta, transformarea metalelor inferioare în aur

este trivială. Alchimia este o aventură a căutării, iar aventura

căutării urmăreşte întotdeauna acelaşi lucru — perfecţiunea.

Aşa cum aurul este metalul cel mai apropiat de perfecţiune,

deoarece nu poate fi corupt, perfecţiunea fiinţei umane înseamnă

eliberarea de suferinţă, de durere, de îndoială şi de

frică.—

Dar dacă fiinţele umane nu pot fi perfecţionate? Dacă

în realitate sîntem slabi şi imperfecţi, aşa cum arătăm? a întrebat

Arthur.

— Secretul nu stă în felul cum arătăm, a răspuns Merlin, ci

în profunzimea cu care sîntem dispuşi să privim.

Aventurile căutării sînt călătorii personale, iar fiecare pas

pe care îl faci, îl faci de unul singur. Dar Merlin avea multe

să-i spună lui Arthur înainte ca el să-şi înceapă aventura căutării:

„Ţi-am spus de multe ori că acest bulgăre de carne şi’

oase nu este trupul tău şi că această personalitate limitată pe

care o experimentezi nu eşti tu însuţi. Trupul tău este de fapt

infinit şi una cu universul. Spiritul tău cuprinde toate spiritele

şi nu are limite în timp şi spaţiu. Lucrarea alchimică va face

ca aceste adevăruri să se dezvăluie în faţa ta.”

Cînd Merlin rostea aceste cuvinte, vremea magilor aproape

apusese, făcînd loc unei noi epoci, ce urma să fie condusă

de raţiune. Raţiunea susţine că alchimia este imposibilă şi pe

măsură ce magii s-au retras în crepusculul legendei, oamenii

au început să accepte faptul că în realitate sînt limitaţi şi sortiţi

să trăiască ca alcătuiri de carne şi sînge în valea strîmtă a

spaţiului şi timpului.

Deoarece luăm ca de la sine înţeles faptul că lucrurile solide

sînt reale, atribuim realitate materiei solide din care sîntem

făcuţi. Norii, copacii, florile, animalele şi trupul tău, toate

sînt făcute din aceiaşi atomi de hidrogen, azot, oxigen şi

carbon, dar aceşti atomi sînt într-o permanentă modificare şi

schimbare — mai puţin de un procent din atomii prezenţi în

corpul tău anul trecut există încă şi astăzi. Discutînd chiar şi

în termeni materialişti, nu prea are sens să spui că tu eşti materie

solidă cînd este clar că această soliditate este o lume a

spaţiului gol şi a unei curgeri continue. Căutarea pe care o reprezintă

alchimia începe sub suprafaţa atomilor şi a moleculelor,

în spatele aparenţei schimbării.

Chiar dacă era doar un copil, Arthur era nerăbdător să

plece în prima lui aventură şi spera din toată inima că Merlin

îi va face rost de un cal şi de o hartă. Dar Merlin i-a spus:

„Hărţile sînt inutile acolo unde mergi tu, pentru că teritoriul

din faţa ta se modifică mereu. Ar fi ca şi cum ai încerca să faci

o hartă a apei care curge.”

Odată ce accepţi că tu eşti curgerea vieţii şi nimic mai

mult, aventura căutării perfecţiunii devine o aventură dincolo

de nemărginire. Lucrurile care sînt perfecte în tine se numesc

esenţă, fiinţă şi iubire. Ele nu pot fi mărginite de timp şi

spaţiu. Cînd traversezi o încăpere, oare iubirea pentru familia ta păşeşte laolaltă cu tine? Cînd intri într-o baie, oare esenţa

ta se udă? Graniţele pot fi trasate pe o hartă, iar aspectul vizibil

al fiinţei umane poate fi reprezentat ca oase, muşchi, ţesuturi

şi celule. Poate fi făcută o hartă a creierului, reprezentînd

felurile în care interacţionează continuu cele 10 milioane

de neuroni. Totuşi, în ambele cazuri, hărţile nu sînt teritoriul

însuşi. Esenţa, fiinţa şi iubirea care fac să existe fiinţa umană

au o viaţă a lor, care începe şi se sfîrşeşte cu aceeaşi invizibilă

conştiinţă.

— Pot să te văd ca pe un nor de energie, i-a spus Merlin

lui Arthur. Şi tu mă poţi vedea astfel, dar nici acesta nu eşti

tu cel adevărat. Nu e vorba decît tot de materie, doar că la un

nivel mai subtil.

— Ce fel de energii? a întrebat băiatul.

— Să le numim lumină şi umbră, care te înconjoară şi se

schimbă în funcţie de felul în care gîndeşti şi în care simţi. Lumina

este diferită atunci cînd eşti fericit sau trist, inspirat sau

obosit, incitat sau plictisit. Unii muritori trec prin această

lume ca lumini strălucitoare, alţii, ca umbre cenuşii. Dar indiferent

de cît de strălucitoare ar fi lumina, ea nu este la fel de

reală precum liniştea din interiorul tău.

— De ce eu nu mă văd pe mine însumi în felul în care mă

vezi tu? a întrebat Arthur.

— Pentru că energiile acestea slujesc ca învelitori. Unele

sînt dese, altele transparente şi nu există doi oameni care să

fie înveliţi exact la fel. Dar cu toţii arătaţi ca nişte nori umblători.

Pînă cînd nu-ţi decojeşti sufletul de învelitori, nu îţi vei

da seama de miezul etern şi limpede care se găseşte în centrul tău.

sursa : http://www.scribd.com/doc/81614194/Deepak-Chopra-Calea-Magului