Religie și credință

Religia şi credinţa, două cuvinte pe care oamenii le asociază destul de des. Ba unii, le cred sinonime. Şi totuşi, care este deosebirea dintre oamenii religioşi şi oamenii credincioşi?

Deosebirile sunt destul de multe şi evidente, din păcate.

1. Religia poate îngrădi, credinţa nu. De câte ori ţi s-a spus să nu faci o faptă bună pentru că oamenii pot înţelege altceva? De câte ori Isus Însuşi a fost „oprit” de la unele fapte pentru că nu erau încadrate în normele religiei de atunci? Fariseii(religia) au îngrădit minunile din acea perioadă, Isus(credinţa) nu.

2. Oamenii religioşi pot deveni extremişti, credincioşii nu. Des am observat oameni care cad dintr-o extremă în alta. Am văzut şi auzit oameni care şi-au bătut copiii până la sânge pentru că nu au vrut să poarte batic sau că nu s-au conformat unor reguli din biserică. Ştiu oameni care şi-au aruncat copiii în stradă numai pentru că nu au primit Cuvântul Domnului aşa cum l-au primit şi ei. Sau…ştiu oameni care nu au ştiut cum să-şi folosească libertatea în Hristos şi au ajuns să frecventeze discotecile, barurile şi să întreţină relaţii sexuale înainte de căsătorie şi încă să afirme că sunt liberi în Hristos. Asta face religia. Asta fac oamenii religioşi. Cad dintr-o extremă în alta. Credinţa? Nu. CREDINŢA te face liber în Hristos!

3. Religia poate provoca războaie. Credinţa nu. Cele mai sângeroase războaie au fost din cauza religiei. Cele mai dureroase torturi au fost pentru religie. Masacre, violuri, ucideri în masă şi acte de terorism. Toate din cauza religiei. De fapt, este principalul argument al ateilor. Dacă religia este atât de bună, de ce atâtea războaie? Da…s-ar putea să rămâneţi cu gura căscată pentru că spun asta. Dar de ce să vă mint? Să deschidem ochii. Credinţa promovează pacea…şi blândeţea.

4. Religioşii urăsc. Credincioşii nu. Aţi întâlnit şi voi acele priviri pline de ură din partea unor oameni religioşi? Aţi primit şi voi acea ameninţare plină de ură: „iadul e pentru tine” sau „în iad ai să putrezeşti”? De unde atâta „căldură” fraţilor? Oare nu suntem prea plini de zel, sau să zic…de ură? Oare nu ar trebui să ne rugăm pentru cei păcătoşi, nu să-i ameninţăm şi să le aruncăm priviri duşmănoase pentru că s-au pierdut pe cale? Asta fac religioşii. Credincioşii îi îndreaptă cu blândeţe, le curăţă rănile şi suferă împreună cu ei.

5. Oamenii religioşi se concentrează pe tradiţii. Oamenii credincioşi pe Hristos. Voi nu v-aţi săturat de acele tradiţii în care oamenii se dau peste cap să le ţină? Oare nu ne-am ascuns în spatele unor tradiţii şi am uitat adevăratul scop al nostru? Al lui Dumnezeu? Oare nu chiar Isus a încălcat una din tradiţiile fariseilor? Să vă mai întreb ceva: „Nu cumva L-am înlocuit pe Hristos cu nişte tradiţii trecătoare?

Poate că vă simţiţi jigniţi unii dintre voi de aceste afirmaţii. Eu am spus ce am avut pe inimă. Voi sunteţi datori să vă cercetaţi fiecare şi să cercetaţi scripturile. Şi…lăsaţi-L pe El să vă vorbească. Multă credinţă, dragii mei!

sursa stiricrestine.ro

Reclamă

Anunțuri

Cei care te trag înapoi

Iti amintesti acea perioada din copilarie/adolescenta in care credeai ca orice este posibil? Pe parcurs ce cresti si realitatea vietii se asterne, s-ar putea ca visele sa inceapa sa dispara. Insa exista anumite momente cheie in care focul si dorinta de a trai viata la care ai visat dintotdeauna, incep din nou sa apara.

Cand iti trec astfel de idei prin minte, in mod natural vei incepe sa vorbesti despre asta cu persoanele din jurul tau. Din cate am observat, partea negativa in a face acest lucru este ca s-ar putea ca unele din persoanele cu care vorbesti sa inceapa sa-ti expuna cele 100 de motive pentru ca nu vei putea avea niciodata stilul de viata la care ai visat.

Acesti “prieteni” ar putea merge de la vorbe descurajatoare la povesti zilnice in care sa-ti spuna de ce este atat de prostesc sa-ti doresti mai mult de la viata. Astfel exista riscul ca aceste remarci negative sa te opreasca din ceea ce vrei sa faci.

S-ar putea sa fi trecut printr-o astfel de experienta in viata, cand simteai un entuziasm fantastic atunci cand vorbeai cu cineva care credeai ca te va sustine, si tot ce facea aceasta era sa stinga flacara din inima ta.

O persoana negativista poate omora un vis si te poate trage inapoi de la viata pe care ti-o doresti. Uite 5 moduri prin care ar putea face acest lucru:

Te determina sa te indoiesti
Fiecare dintre noi are momente in care se lupta cu acea voce interioara care ne spune ca visele noastre sunt imposibile. O persona care ne influenteaza negativ nu face nimic altceva decat sa amplifice acea voce, sa ne faca sa credem ca ceea ce spune este adevarat. Incearca sa transforme acea indoiala in realitate, sa o faca sa para logica.

Validarea fricii
Ca in cazul indoielii, se mai da o posibila lupta si cu frica. De cele mai multe ori frica este motivul numarul 1 pentru care nu ne urmam visele. De asemenea, se intampla ca o persoana negativista sa se hraneasca cu frica noastra. Daca vrei sa-ti traiesti viata asa cum doresti, cucereste acea frica.

Iti strica starea de concentrare
Daca stii exact ce-ti doresti, concepe un plan si fa in fiecare zi cate ceva, conform planului. Nu lasa influentele negative sa iti ocupe mintea cu frica si indoiala, sa iti afecteze concentrarea.

Sursa de stres
Influentele negative pot fi o sursa de stres, si te pot aduce in punctul in care vrei sa renunti la visele tale. Cu cat te confrunti mai mult cu o astfel de stare, cu atat exista riscul abandonului.

Egoism
Oamenii negativisti au de dat propriile lor lupte. Ei sunt speriati de visele lor, le este teama ca vor fi lasati in urma, iar atunci au tendinta de a te trage inapoi. Dar tu trebuie sa faci ce este corect pentru viata ta, nu pentru viata altcuiva.

Autor: Vlad Negrila – NLP Trainer, NLP Master

http://calatoriiprinsunet.ro/

Legăturile karmice………….

“Cu oamenii care îţi sunt acum foarte apropiaţi, sau care îţi sunt rude, ai avut relaţii strânse şi în vieţile anterioare, deşi probabil că în „roluri” diferite. Prietenii tăi din prezent ţi-au fost tovarăşi în trecut. Mama de acum ţi-a fost, poate, frate sau fiică şi soţul din această viaţă s-ar fi putut să-ţi fi fost atunci soţie sau un bun prieten. Ai ales să fii împreună cu oameni pe care i-ai cunoscut înainte şi cu care ai fost într-un anumit raport, pentru a putea avea ocazii de a-ţi echilibra karma pe care o ai cu ei, sau pur şi simplu din bucuria de a fi iarăşi împreună.
Când îi întâlneşti în această viaţă, sufletul tău îşi aminteşte de ei şi de momentele petrecute împreună cu ei în trecut.

Karma ta este o împletitură formată din relaţiile şi experienţele pe care le-ai avut cu oamenii din viaţa ta. Multe din relaţiile prezente sunt o reflectare a legăturilor vieţilor trecute cu oamenii cunoscuţi atunci. Dacă în trecut relaţia a fost negativă, înseamnă că acum aţi ales să fiţi împreună pentru a corecta karma prin echilibrarea ei şi aducerea ei la un nivel pozitiv. Atunci când aveţi probleme cu cei pe care îi cunoaşteţi acum şi cu relaţia cu ei, în majoritatea cazurilor acest lucru se datorează karmei negative dintre voi pe care v-aţi creat-o unul altuia în altă viaţă.

Dacă în trecut aţi avut o relaţie pozitivă, ea se continuă şi în prezent şi se întăreşte şi mai mult.

Când, întâlnind pe cineva pentru prima oară, simţi că între voi există o puternică legătură, înseamnă ca aţi trecut împreună, într-o viaţă anterioară, prin întâmplări şi experienţe comune, fie pozitive, fie negative. Mai există şi alţi oameni cunoscuţi cu care aţi stabilit legături karmice în alte vieţi. Poţi simpatiza sau antipatiza pe cineva de la prima privire, fără să îţi explici de ce. Este semnul clar al unei relaţii karmice din trecut. Ai senzaţia precisă că ceva trebuie făcut pentru echilibrarea relaţiei dintre voi.

Există totdeauna un motiv serios de a te întâlni cu cineva în această viaţă şi motivul devine evident la câtva timp – zile sau săptămâni sau luni – după ce întâlneşti persoana respectivă.

Relaţia voastră prezentă indică o legătură karmică trecută. Fie că cei pe care îi cunoşti sunt simple suflete de care eşti legat karmic, relaţia actuală cu ei are un scop precis. Scopul poate consta ori în aprofundarea relaţiei dintre voi, ori în rezolvarea karmei dintre voi prin echilibrare, karmă pe care v-aţi făcut-o cândva; în cele mai multe cazuri este vorba de o combinaţie a ambelor motive.

Stările emoţionale din vieţile trecute se transmit de la o viaţă la alta şi influenţează relaţiile şi simţămintele în mai multe vieţi succesive. Multe din problemele din prezent îşi au rădăcina într-o viaţă anterioară. Problemele create atunci, până ce se rezolvă, continuă să influenţeze relaţia prezentă şi experienţele trăite împreună cu acea persoană.

Relaţia ta de acum poate fi o continuare a unei relaţii precedente şi poate reflecta fapte care au avut loc şi nu s-au echilibrat atunci. Relaţia actuală există pentru a plăti datoriile karmice şi pentru a învăţa.

„În război şi în dragoste totul este permis” poate fi valabil într-un sens negativ în cazul unei răzbunări, dar sub nici o formă nu te ajută din punct de vedere spiritual la echilibrarea karmei pe care ţi-ai dobândit-o. Tot ce-ai făcut cuiva, într-o viaţă trecută sau în prezent, se întoarce împotriva ta, ca un bumerang, până ce se rezolvă. Dacă acum manevrezi pe altcineva, te vei găsi în situaţia unei marionete trasă de sfori în viaţa viitoare. Dacă tratezi pe cineva cu respect, tot aşa vei fi şi tu respectat.

Karma pe care o împarţi cu alte persoane existente acum în viaţa ta, se manifestă în moduri foarte variate. Dacă arunci o privire asupra situaţiilor prin care ai trecut cu persoanele care îţi sunt apropiate şi îţi laşi gândurile să curgă, încercând să vezi cum oglindeşte prezentul trecutul, vei conştientiza legăturile din trecut care vă leagă si care determină respectivele situaţii. Motivul de a fi împreună cu cineva în această viaţă este faptul că în acest moment împrejurările sunt cele mai potrivite pentru a vă rezolva karma existentă între voi.

PLĂTIREA DATORIILOR DIN TRECUT

Echilibrarea karmei şi învăţarea lecţiilor sunt complementare una faţă de alta, deşi ele pot fi separate şi distincte între ele. Sunt situaţii în care prima trebuie să fie învăţată lecţia şi pe urmă echilibrată karma, aşa cum în alte cazuri karma este cea care trebuie mai întâi echilibrată pentru a putea învăţa apoi lecţia. Plătirea datoriilor din trecut este trăită ca un proces care te conduce, prin diferite nivele de conştienţă şi înţelegere, la numeroase experienţe, pe măsură ce acţiunile, reacţiunile şi interacţiunile îşi fac apariţia în prezent.

Experienţele pe care le trăieşti reprezintă tot atâtea trepte care te ajută să ajungi în inima problemelor. Treptele sunt clădite din experienţe care duc una din alta. După ce înveţi o lecţie sau o parte din ea, te deplasezi mai departe pentru a învăţa alte părţi ale lecţiei, sau pentru a păşi mai sus spre o altă lecţie sau spre un nivel de conştienţă superior. Treptele se unesc şi formează o scară care te conduce, indicându-ţi modul de a-ţi completa lecţiile şi de a-ţi echilibra karma. Scara pe care păşeşti te ajută să înţelegi natura experienţelor prin care treci şi, în mod simbolic, treptele te conduc spre spiritualitate.

Când priveşti în prezent în tine pentru a afla trecutul, vei descoperi baza de plecare a lecţiilor din prezent şi a karmei. Vei vedea toate etapele parcurse până să ajungi unde te afli acum şi îţi vei da seama cum experienţele din trecut le-au creat pe cele din prezent. Examinând situaţiile prezente, vei conştientiza faptul că de fapt tu ştii intuitiv ce trebuie făcut pentru a-ţi echilibra karma şi a învăţa lecţiile.

Stările tale emoţionale constituie un barometru permanent al modului cum te străduieşti să-ţi rezolvi echilibrul. Pe măsură ce-ţi conştientizezi karma, fii foarte atent la simţămintele pe care le încerci faţă de situaţiile şi relaţiile în care eşti implicat(a). Observă motivele şi cauzele subterane, încearcă să înţelegi de ce reacţionezi astfel în faţa evenimentelor vieţii. Simţămintele încercate îţi vor arăta care îţi este lecţia şi ce trebuie să faci ca să-ţi echilibrezi karma.”

Gloria Chadwick

Sursa: drumuricatretine

Reclamă

Verigile condiționării umane

„Faptura omului e foarte simpla, personalitatea lui nu; personalitatea
e foarte complexa. Personalitatea e ca o ceapa – are multe foi, multe straturi de conditionare, de corupere, iar ascunsa în spatele acestor straturi multe se afla fiinta simpla a omului. E ascunsa dupa atât de multe filtre încât nu se poate vedea, însa, din cauza ca e ascunsa dupa atâtea filtre nici ea nu poate vedea lumea, pentru ca tot ce ajunge la ea e corupt de filtre înainte de a ajunge la ea.

Nimic nu ajunge la tine asa cum este. Exista multe interpretari intermediare. Vezi ceva, si primii care falsifica acel ceva sunt ochii tai si simturile tale. Apoi ideologia ta, religia ta, societatea, biserica îl falsifica, iar dupa ele emotiile tale. si asa mai departe.
Când acel ceva ajunge la tine aproape ca nu mai e deloc ce-a fost initial, sau e într-o masura atât de mica încât e ca si cum n-ar fi.
Vezi acel ceva numai daca filtrele tale îti permit sa vezi, iar filtrele nu prea îti permit.
Oamenii de stiinta sunt de acord cu acest punct de vedere; ei spun ca noi vedem numai doi la suta din realitate – numai doi la suta!
Nouazeci si opt la suta din realitate se rateaza. Când ma asculti pe mine, auzi doar doi la suta din ceea ce spun. Nouazeci si opt la suta îti scapa, iar când nouazeci la suta se pierde, acei doi la suta sunt scosi din context. Este ca si cum ai lua la întâmplare doua pagini dintr-un roman, una de aici, alta de acolo, si apoi ai încerca sa reconstitui întregul roman pe baza acelor doua pagini. Nouazeci si opt
de pagini lipsesc! N-ai nici o idee despre ce contin ele, nu stii nici macar ca exista. Ai numai doua pagini si reconstitui întregul roman.

Aceasta reconstituire este inventia ta. Nu e descoperirea adevarului,este imaginatia ta. Si exista o nevoie launtrica de a umple golurile.

Ori de câte ori vezi ca doua lucruri n-au legatura unul cu celalat,mintea simte nevoia imperioasa de a le lega,altfel nu se simte deloc în largul ei. Asa ca inventezi o veriga”.

Osho

Reclamă

Fii un părinte bun.

Fii un părinte bun. Ce înseamnă să fii un părinte bun?

Să-i oferi copilului tău dragostea ta, dar mai presus de toate înțelegerea , să înțelegi întotdeauna și să-ți fie clar că alegerea este a copilului. Dacă vrea să-ți urmeze sfaturile , el le poate urma, dar să știi că orice ai face tu, el urmează întotdeauna propria lui alegere. Explică-i doar o singură dată totul despre subiectul în discuție .Dacă se identifică cu ceea ce îi spui tu din învățăturile tale, înseamnă că ceea ce spui tu e pentru el ,dacă vezi că respinge ideile tale ,nu este ceea ce își dorește , este ceea ce îți dorești tu. Îl iubești, așa că nu-i comanda , nu este sluga ta . Lasă-l să înțeleagă.

Părintele nu trebuie să utilizeze copilul pentru îndeplinirea propriilor ambiții. El trebuie să iubească copilul, să-l facă puternic, să-l ajut să devină mai atent, astfel încât copilul să-și poată simți propriile căi în viață.

Poți să ai un copil independent,care va rezista provocărilor vieții, dacă tu reușești să-i dai libertate.

Și dacă există un părinte bun, copilul va fi și el bun.

Aceasta este atmosfera de familie, spațiul în care trăim. Acest spațiu trebuie să fie de intimitate, de dragoste, de acceptare și noncondiționare.

Numai atunci relația spirituală în comuniunea părinte –copil va fi canalizată pe o pantă ascendentă și cei inplicați în relație vor experimenta o stare de plenitudine dată de lipsa conflictului.

Radu Drăgan

Reclamă

Autenticitatea – adevărata bogăție

„Niciodată n-ai fost acceptat de părinții tăi, de profesori, de vecini, de societate așa cum ești. Toată lumea a încercat să-ți aducă îmbunătățiri, să te facă mai bun. Toată lumea ți-a scos în evidență defectele, greșelile, slăbiciunile inerente oricărei ființe umane. Nimeni n-a pus accent pe frumusețea ta, nimeni n-a pus accent pe inteligența ta, pe grandoarea ta.
Simplul fapt de a fi viu este un dar nemaipomenit, dar nimeni nu ți-a spus vreodată să-i fii recunoscător existenței. Dimpotrivă, toată lumea bombăne, se plânge. Încă de la început, toți cei care te înconjoară îți spun întruna că nu ești ce ar trebui să fii, îți dau sfaturi, îți oferă idealuri mari pe care trebuie să le urmărești. Faptul că exiști nu e prețuit. Viitorul tău e prețuit, important e să devii cineva respectabil, puternic, bogat, renumit, nu doar un nimeni.
Condiționarea constantă a născut în mintea ta ideea: «Nu sunt suficient așa cum sunt, lipsește ceva. Și trebuie să fiu altundeva, nu aici. Nu ăsta e locul în care trebuie să fiu, ci undeva mai sus; trebuie să fiu mai puternic, mai dominator, mai respectat, mai cunoscut».
Mulți oameni ți-au transformat mintea conform ideilor lor despre cum ar trebui să fii. Și nu cu rea-intenție. Părinții te-au iubit, profesorii te-au iubit, societatea vrea să fii cineva. Intențiile au fost bune, dar înțelegerea a fost foarte limitată. Ei au uitat că nu poți transforma o gălbenea în trandafir, și invers.
Tot ce poți să faci e să ajuți trandafirul să crească mai mare, mai colorat, mai parfumat. Îi dai toate elementele necesare transformării culorii și parfumului – îngrășământul potrivit, solul potrivit, îl uzi când și cât trebuie –, dar nu poți să faci tufa de trandafiri să dea flori de lotus. Iar dacă începi să-i imprimi tufei de trandafiri ideea: «Trebuie să faci flori de lotus», imprimi o condiționare greșită. Nu numai că tufa asta n-o să poată să facă niciodată flori de lotus, ci întreaga ei energie va fi îndreptată pe un drum greșit, astfel încât ea n-o să mai dea nici trandafiri, căci de unde să ia energia de a da trandafiri? Iar când se va dovedi că n-au ieșit nici flori de lotus, nici trandafiri, firește că această biată tufă se va simți frustrată, golașă, nedemnă.
Așa se întâmplă cu făpturile umane. Animați de cele mai bune intenții, oamenii îți transformă mintea. Într-o societate mai bună, cu oameni mai înțelegători, nimeni nu va încerca să te schimbe. Toată lumea te va ajuta să fii tu însuți – iar să fii tu însuți e cel mai bun lucru din lume. A fi tu însuți îți dă tot ce îți trebuie pentru a te simți împlinit, tot ce poate să dea sens vieții tale. Simplul fapt de a fi tu însuți și a te dezvolta conform naturii tale va aduce împlinire destinului tău.
Asta e adevărata bogăție. Asta e adevărata putere.
Dacă fiecare ajunge să fie el însuși, tot pământul va fi plin de oameni puternici, inteligenți, înțelegători, împliniți și bucuroși că au ajuns acasă.”
(Osho, „Inteligența – Reacționează creativ la prezent”, Pro Editură și Tipografie, 2006)