De la constiență la inconstiență

Sau mai corect ce poate însemna să pierzi legătura cu tine pentru o secundă.

Spațiu informațional ,iar aici nu ma refer la cel creat de nevoia tehnologică umană de a acapara tot cee ce oamenii de stiință cred că pot controla.Mă refer la acel spațiu informațional care conține date pe care mintea umană nu și-l poate explica ,acel ceva care se petrece fară controlul nostru.

Acest spațiu în care nașterea ,moartea și tot ceea ce se petrece între cele două momente și este încărcat cu tot ceea ce nu înțelegem,este spațiul din care vin toate acele intuiții ,premoniții sau alte tipuri de comunicare care fac legătura între noi ca entitate umană și un acel Ceva mai presus de noi.

Acel Ceva tot timpul comunică cu noi ,ne întreține inexplicabilitatea funcțiilor ,și ne face să funcționăm între marile momente existențiale.

O secundă de nemanifestare a acelei lipse de comunicare poate face diferența între a ne fi bine sau rău.

Nu neapărat că nu auzim acea voce interioară care ne atenționează doar și cu o secundă înainte dacă e bine sau nu e bine ceea ce urmează să alegem , dar mai degrabă cred că e o manifestare a unui orgoliu care ne spune că putem și singuri să facem anumite lucruri ,că suntem atotștiutori.Da , le putem face și singuri ,dar cu ce daune.

Vă voi povesti un caz simplu cu care m-am întâlnit zilele trecute și pe care îl consider tărănesc de simplu de înțeles.

Am întâlnit un om care într-o zi ,într-o secundă de pierdere a contactului cu starea de conștiență și certitudine care o manifesta până atunci ,a trecut din rai în iad.

Într-o zi de iarna ,omul lucra la un canton CFR de undeva de lângă Borșa ,Maramureș.

În canton era cald și era cufundat într-o stare de confort existențial.

Se apropia ora la care trebuia să schimbe un macaz.

Nici o clipă nu s-a gândit că acel macaz era macazul existenței lui de până atunci.

Avea de facut o alegere . Cu ce să se încalțe ca să parcurgă cei zece metri care erau pâna la macaz.Avea o pereche de ghete de iarnă și pantofii de interior cu care stătea înăuntru la căldură.

Ce și-a spus ? Doar pentru zece metri pe gheață ,n-a fi foc dacă ar merge cu pantofii,durează doar trei minute.

Și a ieșit . Dupa doi metri a alunecat și a căzut pe șine ,a dat cu coastele de șina de cale ferată, i-au perforat plămânul ,a ajuns la Cluj, i-au scos un plămân ,a stat 65 de zile în spital între viață și moarte. Apoi afecțiunea a urcat ,vocea i-a dispărut încetul cu încetul ,iar acum este din nou la operație. Este străveziu ,palid ,trist ,speriat și gol pe dinăuntru.

Un om de un metru nouăzeci .

Cu vocea dogită mi-a spus un lucru:

„Să știi că înainte am auzit că o voce mi-a spus , „Ai grijă că vei cădea ! „” .

L-am întrebat ce a răspuns ,iar el a spus că a răspuns :”Până acolo nu mi se poate întâmpla nimic,pot și singur”.

Iar de atunci trăiește doar cu păreri de rău și în suferință.

Să fie Karmă sau alegere ? Eu zic că e una și același lucru.

Doar momentul de timp diferă, momentul primei alegeri.

Radu Drăgan.

Reclamă

Reclame

Între naștere și moarte

Au fost vremuri când era ceva cu totul neobişnuit să vezi primele semne de îmbătrânire până la vârsta de 40-45 de ani, cu excepţia unei vieţi trăite în greutăţi foarte mari. Obezitatea, albirea părului, chelirea, pierderea apetitului sexual, ridurile şi reducerea vitalităţii – toate acestea reprezintă semne ale procesului de îmbătrânire. Înainte de a afla cum pot fi inversate aceste semne, este important să înţelegem cum apar ele. Este important de asemenea să înţelegem cum se manifestă ele. Atunci când vom deveni CONŞTIENŢI de trecerea timpului, vom deveni conştienţi şi de forţele invizibile ale îmbătrânirii, care ne fac să ne trezim bătrâni, deşi în sufletul nostru ne simţim în continuare tineri.

Procesul de îmbătrânire începe discret, fără să facă valuri. El nu este altceva decât un proces de autodistrugere care grăbeşte trecerea timpului şi ne apropie de momentul morţii.

Schimbă-ţi această stare de lucruri Nu este obligatoriu ca viaţa noastră să se petreacă în acest fel!

Noi avem libertatea să schimbăm această stare de lucruri ,indiferent de vârsta pe care o avem! Putem inversa cursul vieţii noastre, dacă dorim cu adevărat să învăţăm şi să transpunem apoi în practică această nouă cunoaştere. În realitate, oamenii nu se tem atât de ideea de îmbătrânire, cât de faptul că acest proces le va răpi desfătările de care se bucurau cândva gratuit. Pentru cei mai mulţi dintre ei, gândul bătrâneţii este asociat cu viziunea unei fundături, a singurătăţii, durerii, suferinţei, şi în final a morţii.

Vedeți voi ,cei care au ajuns în moarte clinică și au revenit înapoi au mărturisit că au văzut filmul vieții lor și au identificat greșelile existenței lor .Momentul morții este un miracol în care sufletul tău reușeste să se manifeste plenar în lipsa egoului care este atribut mental al existenței.

Până nu cunoști realitatea existenței umane ,ce înseamnă în mod real nașterea și moartea ,nu vei putea să înțelegi conținutul vieții.

Aceste greșeli pot fi accesate în starea de conștiință extinsă ,aducând informația în planul mental și transformând-o în acțiune.

Pe aceasta se bazează dictonul “Vindecându-ți trecutul ,îți vindeci viitorul”.

Radu Dragan.

Reclamă

Alegerile și conștiența.

      „Într-o stare de conştienţă simplă, alegerile cele mai progresiste par să vină spontan.

În timp ce ego-ul se chinuieşte cumplit cu fiecare detaliu al unei situaţii, o parte mai profundă a conştienţei noastre ştie ce să facă, iar alegerile ei apar cu o fineţe surprinzătoare şi într-o sincronizare perfectă. Deci, conştienţa fără alegeri este o altă denumire a conştienţei libere.
Alternativa este să ne concentrăm pe rezultate şi să analizăm cauza, adică: cine este alegătorul dinăuntru nostru? În acest moment trăim sub povoara SINELUI nostru trecut, care încetează să mai trăiască şi deci, trebuie să protejăm alegerile care compun acest SINE ce moare definitiv.
Alegerea trebuie să se facă din mers, iar corpul ne sugerează deja că acesta este modul natural de a exista, deci, încercă să trăim ca şi celulele. Celulele nu stochează energie deoarece nu ştiu niciodată ce va urma.
Toată lumea ştie cum să aleagă, dar puţini ştiu cum să se detaşeze. Doar prin detaşare
de fiecare experienţă, putem să facem loc pentru următoarea alegere.
Detaşarea este o aptitudine care se poate învăţa, iar odată învăţată vom trăi într-un mod mult mai spontan.
Cum putem alege fără să cădem în capcană?
– Să folosim la maxim fiecare experienţă.
– Să nu fim obsedaţi de corectitudinea sau incorectitudinea deciziei.
– Să încetăm a ne apăra imaginea de SINE.
– Să trecem dincolo de riscuri.
– Să nu luăm nici o decizie când avem îndoieli.
– Să vedem posibilităţile în tot ce se poate întâmpla.
– Să găsim ce anume ne aduce bucurie.
Folosirea la maxim a experienţei. Cultura populară preaslăveşte peste tot principiul care spune să-ţi trăieşti viaţa din plin. Adică: o fantezie a plăcerilor senzuale totale, un statut social, atracţie sexuală şi imaginea de Sine a unui învingător. Însă, realitatea este ceea ce înseamnă să experimentezi efectiv ceva din plin, în loc să cauţi o supraîncărcare senzorială, care durează pentru totdeauna, vom descoperi că experienţele trebuie să fie percepute la nivel de însemnătate şi emoţie. Însemnătatea este esenţială, dacă momentul acesta contează pentru noi, atunci îl vom experimenta la maxim.
A experimenta pe deplin acest moment sau orice moment, înseamnă să fim angajaţi pe deplin. A te acorda la alţii, înseamnă un flux circular, anume: noi ne trimitem pe noi în afară, către oameni şi primim în funcţie de modul în care reacţionează ei faţă de noi.
Dacă dorim să experimentăm viaţa din pe deplin, trebuie să închidem cercul.
Decizii corecte şi greşite. Dacă ne simţim stresaţi că am luat sau nu o decizie corectă, practic, presupuneţi că universul ne va răsplăti pentru un lucru şi ne va pedepsi pentru altul. Asta nu e o presupunere corectă, deoarece universul este flexibil adaptându-se la orice decizie am luat.

Corect şi greşit sunt construcţii mentale ale ego-ului.

Deepak Chopra

Reclamă