Ce este energia spirituală?

Energia este emanația iubitoare, clară, curată,, primordială, care permite ca lucrurile să existe.

   În curând această energie va fi recunoscută universal ca nivel de organizare de bază a tuturor lucrurilor. Este energia care vine de la Creator . Este o energie care se regăseștepeste tot în jurul nostru ,dar din care fiecare entitate primește după propria vibrație. Știința nu are încă un mod de a o detecta în mod fiabil sau posibilitatea de a măsura această energie.   Din fericire, putem folosi propriile noastre simțuri de a percepe și de a evalua aceste frecvențe mai mari de vibrație. Putem să facem uz de ele pentru a ne extinde constiinta , vindeca pe noi înșine, ajuta pe alții, de a comunica cu alte dimensiuni, și să ne ușurăm drumul prin existență  .

     Există, de asemenea energii subtile care nu sunt  de natură spirituală. Acestea sunt vibrațiile  emise gânduri dezechilibrate, lipsite de iubire, dezorganizate, emoții, acțiuni și intenții care provin de la sufletele oamenilor în suferință .    Aceste energii ne înconjoară tot timpul și ne pot afecta negativ , împreună cu frecvențele subtile de dispozitive electromagnetice, cum ar fi telefoane mobile, cabluri de înaltă tensiune, calculatoare, cuptoare cu microunde, etc. Este posibil să fi simțit că ați fost afectat de unele dintre acestea, fără a fi pe deplin conștient de asta. Nu vă faceți griji. Pe măsură ce învățați să percepeți energiile subtile, puteți descoperi, de asemenea, modalități de remedierea cele negative.

Dar ,ca să învățați să le percepeți trebuie în primul rând să aveți credința că aceste energii există.

Când și cum oamenii observa sau simt energiile subtile ?

   Oamenii simt energie subtila tot timpul ,doar că nu sunt conștienți de asta , pentru ca fiecare o simte în moduri diferite. Nu toată lumea simte energia ca pe niște simptome fizice. Unii oameni o percep ca pe o lumina , alții ca pe o culoare, alții ca pe un sunet iar unii doar știu că este o manifestare energetică.

   Pentru a observa aceste energii subtile, trebuie să știi că există energie spirituală.

   Aceste forțe spirituale nu se manifestă la fel de puternic fizic sau pot fi vizualizate ușor pentru cele cinci simturi ca și celelalte tipuri de energie (energie cinetică, căldură, lumină, sunet, electricitate, gravitație, etc.) cu care oamenii interacționează cu fiecare zi.

    Dacă ați fost vreodată curentat cu energie electrică, știti despre ce vorbim. Acele energii noi descoperite știintific, sunt perceptibile doar cu cele cinci simțuri.

    Suntem cu toții sensibili la energiile subtile, dar din simplul motiv că oamenii s-au transformat in dependenți tehnologici, au uitat în mare parte cum să le sesizeze și să le interpreteze. Probabil ați avut experiențe de detectare e energiilor subtile de  nenumărate ori fără să le recunoașteți  .

     Ați avut vreodată experiența de a sta la un semafor și să vă uitați la omul din mașina de lângă voi  iar el după câteva secunde să se uite înapoi la voi? De ce a făcut asta? Pentru că a simțit energia voastra concentrat asupra lui el și s-a întors pentru a vedea unde a fost provenind . Instinctele sale native i-au spus să facă acest lucru din cauza o parte din el a  simțit  energia. Ați simțit vreodată că cineva se uita la voi din spatele vostru și v-ați întors surprinzându-i privirea?

   Este percepție extrasenzorială. Nu este nimic complicat. Singurul lucru care trebuie facut este să o exersezi ca să o poți dezvolta.

   Probabil ați intrat într-o cameră de motel sau într-un restaurant ,ați  simțit un „ceva” care a făcut să vă simțiți incomod  și să vă facă să plecați de acolo. Dacă v-ati gândit la asta în momentul respectiv, este posibil să fi fost în stare să descrieți senzațiile care l-ați simțit . Este posibil să fi  simțit o durere in piept sau  senzația unei vibrații undeva în corpul dumneavoastră. Sau ați intrat in locuri unde ați ajuns pentru prima dată și ati simțit senzații de liniște, pace, calm, sau chiar fericire de-a dreptul.

   Strămoșii noștrii se bazau pe aceste simțuri în tot ceea ce făceau ,dar tehnologia a făcut omul să se depersonalizeze și să se bazeze în existență pe ceea ce vine din punct de vedere da informației din afara lui ,fără să se bazeze pe propriile simțuri.

       Radu Drăgan

Reclamă

O nouă creație – o nouă conștiință …..

Multă lume vehiculează faptul că trecem într-o nouă dimensiune a conștiinței.

La orice trecere într-o nouă stare toate se recreează.

Dacă privim conștient în jur observăm că nimic nu mai este cum a fost.

Timpul are altă dimensiune , unii oameni încearcă simptome fizice neînțelese , stabilitățile, religioasă ,economică , politică toate sunt în declin în zonele unde culturile ancestrale nu s-au păstrat, în zonele unde orgoliile au luat locul sentimentelor.

Oricum le privim schimbările ultimilor ani au o dimensiune accelerată , iar orice se grabește și se forțează în lumea aceasta știm că nu are o bună finalitate iar graba întotdeauna a fost o cale plină de piedici.

Să încercăm să proiectăm perioada creației în perioada 23- 28 septembrie 2015.

Conform Bibliei, acest Univers a fost realizat în şapte zile de către Dumnezeu, astfel:
ZIUA ÎNTÂI: Despărţirea luminii de întuneric
ZIUA A DOUA: Despărţirea apelor pentru a forma cerul şi marea
ZIUA A TREIA: Separarea mării de uscat. Crearea plantelor
ZIUA A PATRA: Crearea luminătorilor care să cârmuiască mersul zilei şi al nopţii
ZIUA A CINCEA: Crearea păsărilor şi peştilor care să umple cerul şi marea
ZIUA A ŞASEA: Crearea animalelor şi a oamenilor care să umple pământul şi să mănânce plantele
ZIUA A ŞAPTEA: Crearea cerurilor şi pământului a fost terminată, iar Dumnezeu s-a odihnit

Cu ziua a șaptea eu sunt puțin nelămurit .

Dacă Dumnezeu e atotputernic a avut nevoie de odihnă ?

În final Creația nu se rezumă la șase zile?

Să fie a șaptea zi recreația sau trăim acum momentul recrearii?

Între 23 și 28  sunt șase zile .

Să fie o coincidență?

Să vedem paralela dintre cele două momente Atunci și Acum.

ZIUA ÎNTÂI: Alegerea . Cine esti ? De care parte faci parte ? Alegi lumina sau întunericul?

ZIUA A DOUA: Valul premergător care desparte natura fluidică ,cerul și marea de natura nonfluidică ,materială, pământul

ZIUA A TREIA: Scindarea apare între cei care sunt ca apa, trăiesc viața ca pe o curgere ,și cei care trăiesc după reguli fixe.

ZIUA A PATRA: Crearea luminătorilor –  cei care trăiesc în lumină ,liniște și pace. lumea are nevoie de visători , nu de adormiți și replicanți.

ZIUA A CINCEA: Cei care zboară și plutesc ,cei pentru care trăirile și sentimentelesunt mai importante decât orgoliile vor popula mediul fluidic ,în care vor trăi liberi ,neconstrânși de spațiul fizic.

ZIUA A ŞASEA: Cei orgolioși ce vor fi înrădăcinați în material și vor fi dependenți doar de hrana fizică.

Reflectați la asta.

R.D.

Reclamă

Saltul în conștiința extinsă……

Dr. Simon Atkins, un celebru doctor în bioelectromagnetică, specialist în prognosticarea riscurilor de dezastre, susţine că Pământul şi omenirea vor face un salt în evoluţie, odată cu un episod de erupţii solare care va avea loc în luna septembrie. O accelerare şi o creştere a energiei electromagnetice de la soare, dar şi a altor energii cosmice, care vor avea loc de la sfârşitul lunii august până la finele lunii septembrie, vor provoca, în jurul datei de 28 septembrie ceea ce este descrisă ca o „schimbare de frecvenţă” în conştiinţă. Energia cosmică aşteptată este denumită „Valul X” (Wave X).

Vom experimenta un „val de evoluţie”, spune dr. Simon Atkins. „Ce suntem pe cale de a afla la un nivel mare, nemaiauzit în istorie, la scară largă, este adevăratul răspuns la întrebările «Cine suntem noi?», «De unde venim?» şi «Care este scopul nostru?». Planeta are de gând să «decoleze» în astfel de moduri incredibile”, spune Atkins.

Energiile cosmice primite au efecte profunde asupra ADN-ului uman şi vor declanşa descoperiri majore. Atkins susţine că anumiţi ambasadori stelari din Federaţia Galactică staţionată pe Pământ au fost deja numiţi delegaţi la un grup de extratereştri numit Fiinţa Alianţei Sphere. Acest grup a venit în perioada 2012-2013 cu sfere de dimensiuni uriaşe, cât planeta Neptun, care au format scuturi de frecvenţă în jurul sistemului solar şi a Soarelui. Una dintre cele mai importante funcţii ale acestor sfere a fost de a regla cantitatea de energie cosmică care vine în sistemul nostru solar şi pământul, astfel încât omenirea să poate integra mai bine şi să se pregătească pentru schimbări majore. Printre modificările care vor fi declanşate prin intrarea energiilor cosmice este eliberarea de informaţii referitoare la tehnologii avansate, la programe spaţiale secrete şi la viaţa extraterestră în ceea ce Corey Goode, un specialist în tehnologii avansate, cunoscut ca o persoană empatică intuitiv, a descris ca fiind un eveniment de „dezvăluiri totale”. Goode a anunţat recent că aceste sfere de dimensiuni uriaşe sunt pe cale să părăsească sistemul nostru solar, deoarece acestea şi-au îndeplinit scopul. Există, desigur, destul de multe alte evenimente care au loc înainte de acest ultim eveniment, după care vom fi lăsaţi pe cont propriu. Atkins anunţă că, pe 28 septembrie, la ora 11:11,        Valul X va bombarda pământul cu particule de lumină foton-gamma, călătorind cu viteza luminii şi producând o schimbare de ADN instantanee. Numărul de persoane proiectate să aibă o ascensiune pe frecvenţă este un pic peste 2,3 miliarde, iar numărul exact depinde de conştiinţa colectivă a umanităţii pentru a manifesta modificările. Energiile cosmice au început să intre, iar sferele care au jucat rol de tampon le blochează din ce în ce mai puţin. Toate acestea sugerează că, la finele lui septembrie, ar putea fi un moment de vârf în care energia cosmică va produce schimbări semnificative în fiziologia umană, declanşând astfel o ascensiune în masă a fiinţelor de lumină care au ridicat frecvenţele lor la un nivel ridicat de iubire de sine.

sursa  ziaruldemuscel.ro

Reclamă

Psihometria – arta de dincolo de trup

Deseori, fiecare dintre noi suntem influențați de oameni şi evenimente, într-un mod subtil, care, de multe ori, este foarte intens. Fiecare eveniment şi persoană care „intră” în viaţa noastră au potenţialul de a o influenţa, adăugându-se „culorii” şi minunăţiei experienţelor noastre.

De multe ori, în anumite momente ale vieții, avem percepții subtile care influențează modul în care ne comportăm, șirul gândurilor și reacțiile pe care le avem. Vin, fără să știm, chiar în urma contactului cu anumite obiecte cu care intrăm în relație. Fiecare dintre noi avem într-o măsură mai mare sau mai mică percepții subtile, însă mulți dintre noi ne-am obișnuit să le negăm, sufocați de viziunea materialistă asupra vieţii. Cu toţii am trăit experienţe în care am simţit ceva sau „am ştiut” ceva, dar i-am găsit acestui ceva o explicaţie logică, l-am neglijat sau chiar l-am reprimat cu totul. Am refuzat să-l recunoaştem, deoarece am fost învăţaţi că numai ceea ce trăim prin cele cinci simţuri este real. L-am pus pe seama unui detaliu din vocea persoanei, din limbajul corporal sau a oricărui indiciu exterior care s-ar fi putut datora percepţiei prin unul dintre cele cinci simţuri.

Fiinţa omenească prezintă o sensibilitate ce depăşeşte cu mult ceea ce de regulă ni se înfăţişează şi ceea ce ne imaginăm. Practica yoga trezește și amplifică aceaste capacitați, care în mod obișnuit nu sunt folosite în societatea noastră. Fiecare fiinţă deţine capacităţi parapsihologice. Dacă, datorită practicii yoga, am avut vreodată o trăire de natură parapsihologică, o putem avea încă o dată şi încă o dată şi tot aşa. Dacă am avut vreodată o intuiţie sau o informaţie despre o persoană pe care nu o cunoşteam, atunci putem spune deja că avem capacităţi parapsihologice. Dacă ne-am întors spre în spate brusc atunci când cineva ne priveşte dintr-acolo, aceasta se petrece doar pentru că avem capacități de recunoaștere subtilă.

Impresiile parapsihologice apar într-o diversitate de forme. Poate fi pur şi simplu o bănuială, o senzaţie vagă în legătură cu un eveniment iminent, dar poate fi şi o intuiţie fulgerătoare. Poate apărea sub forma unui semnal auditiv, ca şi cum cineva ne-ar vorbi, sau poate fi ca o voce interioară, ceva ce auzim în interior. Poate veni prin intermediul unei viziuni sau a unui vis.
Unele persoane simt chiar anumite mirosuri sau gusturi ce le favorizează apariţia unei intuiţii cu ajutorul căreia îşi pot soluţiona unele probleme şi evenimente stringente.

Ființa noastră emite şi absoarbe continuu energie, creând câmpuri energetice interactive. Ființa umană posedă un mecanism extraordinar, asemănător cu o antenă extrem de complexă. Emite sunet, lumină, produce electricitate, magnetism, electromagnetism, dar şi alte forme de energie. Are, de asemenea, capacitatea de a reacţiona în prezenţa altor câmpuri energetice.

Una dintre formele specifice clarsenzitivităţii este psihometria. Psihometria reprezintă captarea intuitivă, telepatică a anumitor informații care sunt asociate și determinate de prezența unor obiecte în care au fost înmagazinate energii subtile modulate.

Atingând un obiect sau o persoană, ori aflându-ne într-un anumit loc, primim diverse informaţii, altfel decât prin intermediul simţului tactil. Totuşi, acest simţ devine ca o „punte” care uneşte percepţia senzorială obişnuită cu una intuitivă.
Astfel energizate și încărcate, toate obiectele din jur joacă atunci rolul de agenți „vii”. Prin impactul lor (ce survine promt prin rezonanță în funcție de frecvența noastră predominantă) ele comunică aurei noastre energii specifice datorită consonanței ce apare, și transmit aproape instantaneu receptorilor subtili opiniile, stările, gândurile și dorințele emițătorilor.

Există, în esenţă, două tipuri de amprente energetice care se găsesc în obiecte sau în anumite locuri. În primul caz este vorba despre o amprentă personală, pe obiect fiind imprimate informaţii în legătură cu experienţele unui individ sau a unui grup de indivizi, care au avut loc într-un anumit moment, sau care s-au repetat ulterior, ca un şir de experienţe asemănătoare. În al doilea caz, este vorba despre o amprentă formată din amprente cumulative sau de grup, şi, în această situaţie, recepţionăm impresii despre toţi cei care au atins sau manipulat obiectul, sau despre toţi cei care au trecut printr-un anumit loc, eventual chiar au trăit acolo. Acest tip de amprentă este cel care îngreunează „citirea” unui obiect vechi. Imaginile pot fi atât de numeroase şi diverse, încât nu se pot trage concluzii clare. Totuși există posibilitatea, așa cum vom vedea, de a acționa un fel de selector interior.

În cazul decodificării energiilor subtile-informații acumulate în obiecte, se realizează o receptivitate specială față de faptele înmagazinate ca energii subtile, şi care sunt precis asociate unui obiect, după următoarele legi:

Legea caracterului recent sau a priorităţii în timp: evenimentele cele mai recente, care sunt legate de istoria unui obiect, au mai multe șanse să fie percepute prin percepție extrasenzorială, deoarece acestea sunt primele.
Legea frecvenței: atestă că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi, cel mai probabil, în special evenimentele care s-au produs frecvent în istoria unui obiect.
Legea puterii de impregnare: arată că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi mai întâi evenimentele impregnate ca energii subtile care au exercitat în timpul manifestării lor o impresie emoțională deosebit de intensă asupra persoanei prin intermediul căreia s-a produs impregnarea.

Psihometria este de trei tipuri:
• psihometria obiectului
• psihometria locului
• psihometria persoanei.

Psihometria obiectului este, cel mai probabil, cea mai frecvent întâlnită şi este forma pe care o recunoaşte majoritatea oamenilor. Orice obiect are propria sa energie şi este „amprentat energetic” de către posesorul lui într-un mod unic. Cel mai adesea, contactul cu obiectul, în scopul de a citi amprentele se face într-unul dintre modurile următoare:
• ţinându-l în mâini
• lipindu-l de frunte şi/sau de faţă
• lipindu-l de zona gâtului
Amprentarea obiectelor poate fi intenţionată sau accidentală. Un exemplu de amprentare intenţionată a obiectelor este fabricarea de talismane şi amulete sau obiecte încărcate de către ghidul spiritual, acestea fiind amprentate cu o anumită energie pentru a obţine un anumit efect precis.

Psihometria locului se bazează pe existența unei energii proprii unui anumit loc, unde s-au petrecut diferite situații.
De exemplu, atmosfera de veneraţie şi calm din biserici, temple, locuri de meditaţie. Chiar şi numai intrând într-un asemenea loc, te simţi mai relaxat. Ele uşurează atingerea acelor stări pe care le numim „stări modificate de conștiință”.

Multe aşezăminte religioase au fost amprentate de către sfinţi şi de către oameni pioşi, în mod natural, şi nu neapărat conform unui plan. Ele s-au încărcat cu energia unei persoane doar prin faptul că au făcut parte din viaţa acesteia. Încăperile în care am petrecut cel mai mult timp, poartă cele mai puternice amprente. Cineva care intră pentru prima dată în casa noastră ar trebui să poată stabili cu uşurinţă în care cameră sau camere vă petreceţi mai puţin timp.
Locurile legate de evenimente intens emoţionale sunt cel mai puternic amprentate. Multe dintre casele „bântuite” nu sunt de fapt bântuite de fantome, ci păstrează urmele lăsate de evenimentele petrecute în viaţa foştilor locatari. În unele situații, așa zisul „spirit” care „bântuie” casa, constă în amprentele foştilor locatari. De aceea, unele case îţi dau un sentiment plăcut şi primitor, iar altele nu.
Tot din acelaşi motiv, trebuie să treacă un timp pentru a ne simţi în largul nostru atunci când ne mutăm într-o altă casă. Mobila şi prezenţa noastră trebuie să anuleze amprentele anterioare. Când spiritul nostru începe să umple locul, el începe să se simtă cu adevărat acasă. Amprentăm astfel spaţiul şi obiectele din el cu propriile noastre energii emoţionale.

Psihometria persoanei se bazează pe existenţa unei energii proprii individului. Aşa după cum fiecare dintre noi are amprente digitale proprii şi unice, tot aşa avem şi un câmp energetic unic. Fiecare fiinţă se foloseşte de psihometria persoanei. Se petrece destul de des să ne dăm seama de dispoziţia cuiva fără a-i fi vorbit. Atunci când facem cunoştinţă cu cineva putem simţi imediat atracţie sau repulsie. Poate că nu ştim din ce cauză apar aceste impresii, dar, adeseori, ele sunt destul de puternice.
Capacitatea de a te acorda la o persoană şi de a-ţi da seama ce se petrece cu ea reprezintă numai o parte din ceea ce putem face în cadrul acestei forme de psihometrie. Ea poate fi folosită în activitatea de vindecare sub mai multe aspecte. Poate lua, de exemplu, forma unei clarviziuni radiologice sau se poate concretiza în tehnici de vindecare empatică.
Mai poate fi folosită pentru a determina punctele vulnerabile sau punctele forte ale organismului şi câmpul energetic din jurul acestuia.
Emisiile energetice subtile care provin de la persoane în stare de dinamizare superioară, intensă, angrenează, prin rezonanță o energie corespondentă cosmică mare, și dau naștere, datorită frecvenței lor de vibrație înalte, unei transmisii copleșitoare și rapide, care va genera totodată reprezentări vii și semnificative.

Un obiect personal sau un anumit loc este mai ușor de perceput în subtil, dacă este încărcat cu emoţiile unei persoane, respectiv cu emoţiile datorate evenimentelor petrecute în acel loc.
Intensitatea emoţiei în legătură cu un obiect sau cu un loc determină în mare parte cantitatea de informaţie ce se poate păstra pe acel obiect sau loc, şi care poate fi percepută.
Procesul de acordare cu un anume obiect sau loc şi cu energia asociată seamănă în mare măsură cu derularea înapoi şi recitirea unei benzi magnetice.
Adeseori, reproducerea evenimentelor imprimate pe obiect poate fi foarte exactă şi fidelă. Informaţiile obţinute în acest fel pot fi de mare ajutor. Totuşi mesajele pot fi influenţate de personalitatea individului care le recepţionează şi pot conţine doar informaţii parţiale. De asemenea, mintea, atunci când intervine activ pe perioada recepției, influențează autenticitatea traducerii senzațiilor.

Explicația fenomenului psihometric este cât se poate de simplă. Așa cum se știe, fiinţa umană, dar şi orice obiect, este asemănătoare cu o antenă complexă.
Orice situație, fenomen care interacționează cu noi sau cu un obiect, reprezintă o undă de energie care, de îndată ce vine în contact cu acel focar (om, obiect, particulă), este apoi reflectată de acel centru focar, după legile binecunoscute ale reflexiei. Aceste radiații care sunt astfel reflectate, transportă cu ele informații legate de acea situație și acel focar. Aceste informații acoperă toate domeniile percepției: miros, gust, văz, tactil, auz. Aceste informaţii se înregistrează ca un fel de clișeu în sfera astrală, alcătuind memoria planetară, parte a memoriei cosmice. Acolo, în memoria planetară, chiar și cele mai neînsemnate fapte ale oricărei existențe sunt fidel și pentru totdeauna înregistrate în această tainică sferă astrală, la nivelul lui AKASHA TATTVA. Astfel, aceste înregistrări se prezintă într-o formă sintetizată, sublimată, resorbită la nivelul lui AKASHA TATTVA.
Chiar dacă aceste informații sunt accesibile oricui, oricând, fiecare putând fi receptiv la radiațiile subtile ce provin din sfera astrală, totuși, obiectul sau persoana care a produs acel fenomen (situație) se află deja într-o stare foarte bună de rezonanță cu acea înregistrare subtilă.

Persoana care dorește să aibă o percepție psihometrică, intră în contact cu acel obiect, care reprezintă pentru el un fel de „cutie rezonantă” (rezonator specific), și astfel, el se acordează mai ușor pe frecvența specifică a acelei înregistrări din sfera astrală.
Este, de asemenea, important să ne autoprogramăm voința astfel încât să se declanşeze un acord fulgerător pe frecvența de vibrație pe care vin acele informații. În plus, dacă într-o asemenea situație avem o intensă și profundă aspirație de a ști, a simți, a vedea, a trăi, a cunoște ceea ce a fost cândva, în trecut (și care acum, fără îndoială, se află „înmagazinat” în memoria universală ce există în AKASHA), este cu atât mai bine pentru reușita acestei acțiuni, deoarece, întotdeauna, direct proporțional cu dorința noastră și cu gradul de purificare și elevare a conștiinței, vom avea mai ușor posibilitatea de a decodifica aceste informații, care ne vor apare în final sub forma mai mult sau mai puțin combinată a unor imagini, trăiri, viziuni, gusturi, mirosuri etc.

Tradiţional, creierul a fost descris ca având două posibilităţi de cunoaştere, fiecare bazată pe funcţiile uneia dintre cele două emisfere. Recent a fost luată în consideraţie o a treia cale de cunoaştere, plecând de la premisa că este posibilă funcţionarea unitară a emisferelor. Aceasta este o funcţionare de tip hologramă, care transcende metodele tradiţionale ale „cunoaşterii”.
Teoria hologramei îmbogăţeşte şi lărgeşte ideile tradiţionale despre funcţionarea creierului. Ea oferă o explicaţie fenomenelor care, cândva, au fost luate în derâdere. Nu neagă ceea ce ştiam deja despre creier, ci detaliază modul în care cunoaştem şi, mai important, cum putem percepe şi cunoaşte chiar mai mult. Acest mod de operare a hologramei este cel care dă o explicaţie capacităţii omului de a avea revelaţii mistice şi de a experimenta fenomene paranormale. Totul este interconectat, iar o parte din noi ştie acest lucru – cel puţin în unele momente.

Când dobândim un grad mai înalt de conştientizare şi învăţăm să depăşim modul nostru obişnuit de gândire, deci când ne folosim ambele emisfere cerebrale, dobândim o mai mare capacitate de a ajunge la percepţii holografice. Ne putem acorda la ceea ce este departe de noi, dar care are legătură cu noi. Putem ţine în mână un obiect şi putem conştientiza ceea ce cândva a avut o legătură cu el. Această funcţionare holografică a creierului este mai intuitivă şi se produce dincolo de perspectivele convenţionale asupra spaţiului şi timpului.
În lumea occidentală, oamenii au emisfera stângă dominantă, fapt dovedit prin aceea că adesea, noi suntem excesiv de logici în modul de abordare a vieţii. Negăm sau minimizăm latura mai intuitivă sau mai creativă a sinelui nostru, care este controlată, în principal, prin activitatea emisferei drepte, şi, de aceea, trebuie restabilit echilibrul între emisfere. Implicarea în meditaţie sau în activităţi creative stimulează funcţionarea emisferei drepte, ajutând la echilibrarea laturii logice din noi. Dacă facem acest lucru, percepţiile holografice se declanşează automat, începem să avem experienţe transcendentale, experienţe care sunt dincolo de cele cinci simţuri fizice. Se trezesc în noi percepţii parapsihologice naturale.
Acesta este încă un motiv pentru care este important să recunoaştem trăirea oricărei experienţe mistice sau parapsihologice. O astfel de experienţă dovedeşte existenţa celei de-a treia modalităţi de funcţionare a creierului, încurajând totodată o astfel de funcţionare. Este o modalitate de funcţionare pe care, cu cât mai mult o recunoaştem, ajungem să o cunoştem şi o folosim tot mai mult, cu atât, pentru noi, ea devine mai puternică.

Dezvoltarea psihometriei are mai multe avantaje:
• Ne trezește intuiția
• Ne învaţă să tratăm cu atenţie şi respect ceea ce simţim
• Începem să fim mai conştienți de lucrurile mărunte din viaţa noastră
• Ne ajută să ne recunoaştem şi să ne supraveghem mai eficient reacţiile în raport cu oamenii, cu viaţa, în general
• Ne facilitează contactul cu alte dimensiuni
• Ne ajută să ne concentrăm asupra unor amănunte altfel uitate şi să ni le aducem aminte
• Ne ajută să ne deconectăm de la nivelul obişnuit al conştientului sau să-l depăşim pentru a ne deschide calea spre posibilităţi mai înalte
• Ne amplifică încrederea în percepțiile și existența lumilor subtile, prin verificarea corectitudinii percepției.

Clarsenzitivitatea este capacitatea de a culege „impresii” de la oameni, obiecte, locuri. Dacă putem răspunde prin „da” la oricare dintre întrebările care urmează, înseamnă că avem într-o anume măsură dezvoltată capacitatea clarsenzitivă. Cu cât răspundem de mai multe ori prin „da”, cu atât această facultate este mai puternică. Indiferent de cât este de puternică sau de slabă, orice capacitate poate fi dezvoltată şi perfecţionată în folosul practicării psihometriei.

1. Aţi simţit vreodată privirea cuiva îndreptată asupra dumneavoastră fără ca, de fapt, să vedeţi acest lucru sau într-un moment în care eraţi practic singur?
2. Aţi simţit vreodată prezenţa cuiva înainte de a-l vedea cu adevărat?
3. Aţi trăit vreodată o experienţă de tip „deja vu” sau „am mai fost aici”?
4. Există încăperi sau oameni care vă fac să vă simţiţi mai bine sau mai puţin bine?
5. Aţi sesizat vreodată dispoziţia reală a iubitului sau a unui prieten fără a avea o comunicare verbală?
6. Vă treziţi cu uşurinţă contaminat de dispoziţiile altora?
7. Sunteţi în stare să spuneţi dacă vă place sau nu cineva, în momentul în care faceţi cunoştinţă?
8. Vi s-a întâmplat vreodată să intraţi într-o încăpere şi să simţiţi, fără ca cineva să vă spună, că acolo s-a petrecut ceva (cum ar fi o ceartă sau o încăierare) înainte de sosirea dumneavoastră?
9. Vi se potriveşte expresia: „Ştie să se poarte cu un animal”?
10. Când faceţi cunoştinţă cu cineva, puteţi spune ce fel de copilărie a avut?
11. Sunteţi o persoană pentru care atingerea este importantă?
12. Ați avut contact cu alte dimensiuni în meditație sau în alte forme de practică yoga?

Pentru mulţi oameni, psihometria este una dintre capacităţile parapsihologice cel mai uşor de dezvoltat. Oricine poate să şi-o dezvolte cu uşurinţă şi o poate folosi pentru a-şi şlefui şi rafina toate celelalte percepţii de natură parapsihologică. O bună practică a psihometriei presupune precizie. Prin simţul tactil (fizic sau subtil), poţi deveni conştient de evenimentele legate de un obiect sau de persoanele care au mânuit ori au posedat obiectul.
Impresiile pot căpăta o diversitate de forme, dar toate apar în urma contactului fizic între psihometrist şi obiectul sau persoana la care acesta se acordează. Adesea, vor fi receptate mai întâi acele impresii care se datorează celor mai recente evenimente sau cele având cel mai puternic impact emoţional, dar lucrurile nu se petrec neapărat astfel.

Cele mai obişnuite tipuri de impresii sunt următoarele:
• impresiile fizice, prin intermediul simțurilor
• impresiile emoţionale
• impresiile astrale
• impresiile mentale

Impresiile fizice care apar sunt de mai multe feluri. Putem simţi o furnicătură, o jenă, o modificare de temperatură în trup sau în obiect. Trebuie să fim conștienți în timp ce ţinem obiectul, care dintre părţile trupului nostru se manifestă în acel moment printr-o senzaţie. Simţim undeva vibrații? Adesea aceste impresii oferă indicii asupra unor reacții de natură fizică ale posesorului obiectului.
Mulţi oameni vor simţi la început modificări de temperatură atunci când ating prima dată obiectul, acesta dând impresia că a devenit fierbinte sau rece, ceea ce oferă un punct de plecare. Este ca şi cum ai da mâna cu cineva pentru prima dată. Faptul că strângerea de mână este fără vlagă sau este puternică îţi oferă o primă impresie despre persoană. În psihometrie este la fel. Trebuie să fim atenți la ceea ce simţim atunci când atingem pentru prima dată obiectul sau persoana.

Impresiile auditive, care îmbracă şi ele o mulţime de forme. Deşi nu prea frecvente, ele apar totuşi. Acest lucru depinde, adesea, de nivelul dezvoltării de tip paranormal a persoanei şi de înclinaţia ei naturală spre semnalele auditive.
Semnalele auditive pot lua forma unui ţârîit, bâziit, a unor cuvinte, propoziţii sau chiar a unor întregi mesaje. Unii mediumi se folosesc de spiritele lor călăuzitoare pentru a strânge informaţii despre un obiect şi despre posesorii lui. Aceste comunicări cu spiritele pot lua forma unor percepţii auditive.
Percepţiile auditive pot fi efectiv auzite doar în minte, ca şi cum cineva ar vorbi în mintea noastră, dar pot veni şi din afară, ca şi cum cineva ne-ar vorbi în realitate. Uneori mesajul este limpede, alteori poate fi criptic.

Cel care practică psihometria poate trăi şi o experienţă completă gen deja vu. În timp ce ţine obiectul, întreaga zonă din jurul lui şi a obiectului pare să se modifice. Evenimentele nu sunt văzute sau trăite în imaginaţie, ci la modul concret, ca şi cum ar fi avut loc o transportare chiar în mijlocul evenimentelor, acestea fiind percepute direct, în timpul şi spaţiul în desfăşurare. Asemenea lucruri se mai întâmplă, deşi destul de rar şi pe neaşteptate.
Sunt şi alte moduri de prezentare a mesajelor provenind de la un obiect. Se pot percepe, de exemplu, mirosuri sau parfumuri, acesta fiind un mod specific de decodificare a informațiilor din sfera astrală AKASHA-ică.

Impresiile emoţionale se recepţionează şi ele cu uşurinţă atunci când ţinem sau atingem obiectul. Desigur că ni s-a petrecut să ne uităm la cineva sau să-i strângem mâna şi, în felul acesta, să aflăm dacă este fericit, trist, vesel sau deprimat. Oamenii sunt fiinţe puternic încărcate emoţional şi ne acordăm la aceste rezonanțe foarte des.
Atunci când atingem un obiect este bine să ne observăm propriile reacţii emoţionale. Adeseori, emoţiile pe care le resimţim sunt declanşate de alţii din jurul nostru.

Impresiile astrale pot fi alcătuite din viziuni, culori, stări specifice care apar atunci când ne racordăm la frecvența specifică de vibrație a obiectului pe care îl cercetăm. Aceste stări, atunci când apar, sunt dintre cele mai fidele modalitați de a descoperi mesajul ascuns în arhivele AKASHA-ice, legate de acel obiect.

Impresiile mentale sunt simboluri, scenarii, imagini izolate, gânduri ş.a. Imaginile pot fi fragmentate, împrăştiate sau complete. Impresiile pot consta doar într-un gând, o idee despre un anumit scenariu sau eveniment, sau se pot derula ca un film în mintea noastră.

Uneori cineva ne atinge din întâmplare, iar prin minte încep să ne treacă tot felul de gânduri şi imagini. De regulă, dăm la o parte asemenea lucruri, considerând că e o fantezie să credem sau să ne închipuim aşa ceva, în fond, înainte nu am simţit nicio urmă din toate acestea. Acele imagini pot fi concrete sau doar simbolice, dar oricum sunt foarte reale şi trebuie să le respectăm. Deseori simţim ceva, chiar dacă nu înţelegem ce.

Adeseori, imaginile apar sub forma unor simboluri. Acesta este un mod eficient de comunicare între subconştient și conştient. Deseori, imaginile pe care le sesizăm său le vedem interior, atunci când ţinem obiectul în contact cu noi, pot fi mai degrabă simbolice decât concrete. Poate că este greu la început să facem această diferenţă, dar prin exerciţiu vă deveni mai uşor pentru noi să facem aceasta.
Ca şi în cazul tuturor celorlalte practici, exerciţiul şi controlul sunt esenţiale, permiţându-ne afirmarea capacităţilor noastre parapsihologice. Vom învăţa să nu ne mai bazăm doar pe cele cinci simţuri, şi să învăţăm cum să ne folosim într-un mod mai concret şi mai eficient de posibilitățile latente ale ființei noastre. Reînvăţăm astfel să privim viaţa şi oamenii de la toate nivelurile conştiinţei, nu doar prin prismă a ceea ce se vede cu ochiul liber.

de Eduard Selea

Reclamă

Conștiință de sine și sănătatea.

    Pentru ca sufletul să se poată manifesta pe pământ, are nevoie de trei învelişuri: emoţiile, mintea logică şi corpul fizic. Împreună acestea alcătuiesc personalitatea sau Ego-ul.
Sufletul sau Sinele este conectat la Sursa vieţii prin intermediul spiritului. Această punte permite conştientizarea atât a Ego-ului (personalităţii) cât şi a Sinelui ca parte a unei structuri universale a vieţii. Sufletul nu reprezintă o forţă străină care încearcă să influenţeze voinţa, ci poate fi privit mai degrabă ca un părinte iubitor ce arată calea copilului său, de multe ori speriat.
Unul din aspectele fundamentale ale vieţii, pe care unii îl privesc ca pe un dar, iar alţii ca pe un obstacol, este liberul arbitru care dă dreptul de a alege, de a accepta propriile experienţe, de a învăţa lecţiile oferite de acestea. Din cauza liberului arbitru mulţi oameni ajung să se teamă de eşec, de comiterea unor greşeli deşi, în realitate, acestea nu există, pentru că nici o experienţă nu reprezintă o pierdere, oricât de neplacută, ea predând sufletului o lecţie.
Conştiinţa totală de sine – Sinele – este alcătuit din şapte aspecte spirituale:
– cunoaşterea de sine;
– responsabilitatea pentru sine;
– exprimarea de sine;
– iubirea de sine;
– preţuirea de sine;
– respectul de sine;
– conştiinţa de sine.
În cazul celor mai mulţi dintre oameni, personalitatea preia controlul vieţii lor de zi cu zi. Pe masură ce balanţa se înclină dinspre personalitate către suflet, procesul este iniţial receptat ca o dizarmonie de către minte, care începe să primească două tipuri diferite de vibraţii, unele de pe nivelul sufletului şi altele de pe nivelul personalităţii. Dacă vibraţia sufletului ar înlocui într-un mod natural vibraţia personalităţii, schimbarea s-ar produce fără prea multe dezechilibre şi tulburări în viaţa individului. Dacă personalitatea opune rezistenţă, dizarmonia pe care o resimte iniţial mintea conduce la simptome precum tensiunea nervoasă, frustrarea, mânia, depresia etc. Dacă individul nu întreprinde nimic pentru a schimba vibraţia, în pofida acestor mesaje de avertisment, dizarmonia se va transforma în curând în boală.
Eşecul medicinii datorat faptului că nu tratează omul ca o fiinţă integrală (trup-minte-spirit) este dovedit în practică la cca. 80% dintre pacienţii suferinzi de boli cornice, la care medicamentele corect prescrise şi administrate nu remediază fundamental starea de sănătate, chiar dacă elimină într-o oarecare măsură simptomele.
Boala nu este o pedeapsă sau un semn de slăbiciune, ci un proces natural născut din necesitatea organismului de a corecta un dezechilibru prin intermediul formei fizice.
Multe boli sau indispozitii apar ca urmare a refuzului de a renunţa la vechile gânduri, emoţii, atitudini şi posesiuni. Motivele frecvente indicate de psihologi pentru nevoia agăţării de trecut sau incapacitatea de a merge înainte, către viitor, sunt teama şi vinovăţia. Pentru eliminarea acestor vechi „prieteni” este nevoie de credinţă (excluzând habotnicia religioasă sau fanatismul care conduc la o cristalizare a gândirii şi la incapacitatea de a progresa), iar aceasta nu se poate naşte decât prin contactul cu fiinţa interioară.
Boala poate fi privită ca o criză în viaţa omului, dar cuvântul „criză” provine din grecescul krisis, care înseamnă decizie, aşadar un punct de cotitură. Pământul însuşi se confruntă cu asemenea crize care determină dezastre naturale (erupţii ale vulcanilor, taifunuri, cutremure etc.) ce descătuşează cantităţi uriaşe de energie, pentru a restabili astfel echilibrul.
Corpul fizic încearcă să menţină un mediu armonios (proces cunoscut sub numele de homeostazie), detectând dezechilibrele încă din faza lor incipientă şi corectându-le înainte ca ele să fie aduse în câmpul atenţiei conştiente. Când influenţa minţii trece însă peste aceste ajustări, dezechilibrul poate ajunge în faza de criză, iar boala devine inevitabilă pentru a restabili armonia. În ceea ce priveşte starea de sănătate, este inutilă teama că după contracţia muşchiului inimii nu va urma o relaxare a acestuia, sau că după o inspiraţie nu va urma o expiraţie. Această stare de acceptare mai poate fi numită şi „obişnuinţă”. Ea permite creierului să se relaxeze faţă de acele procese care sunt deja cunoscute şi acceptate, concentrându-se exclusiv asupra aspectelor cu adevărat importante ale vieţii.

Christine Paige -La frontierele sănătății

Logica Existenței Lui Dumnezeu…..

 

În cele ce urmează un set de întrebări și răspunsuri logice despre Existența lui Dumnezeu . Concluziile sunt ușor de tras de fiecare cu condiția să accepte întrebarile. Când nu acceptăm întrebări , să nu avem pretenția la răspunsuri.

Întotdeauna ca să obții un răspuns corect ,trebuie să pui și întrebarea corectă.

Ce este Dumnezeu?

„Dumnezeu este inteligenţa supremă, cauza primă a tuturor lucrurilor”.

Ce se înţelege prin infinit?

„Ceea ce nu are nici început, nici sfârşit; necunoscutul; tot ceea ce este necunoscut e infinit”.

 S-ar putea spune că Dumnezeu este infinit?

„ Limbajul oamenilor este prea sărac pentru a putea defini lucrurile care sunt mai presus de inteligenţa lor”.

 Se poate găsi proba existenţei lui Dumnezeu?

„Printr-o axiomă pe care o aplicaţi ştiinţelor voastre se spune: nu există efect fără cauză. Căutaţi cauza a tot ce nu este opera omului şi raţiunea voastră vă va răspunde”.

 Pentru a crede în Dumnezeu, este suficient să-ţi arunci ochii asupra operelor creaţiei. Universul există, el are deci o cauză.A te îndoi de existenţa lui Dumnezeu este ca şi cum ai nega că orice efect are o cauză, şi a avansa ideea că din nimic s-a putut face ceva.

 Ce consecinţă se poate trage din sentimentul intuitiv al existenţei lui Dumnezeu pe care orice om îl poartă în el însuşi?

„Că Dumnezeu există; căci de unde i-ar veni acest sentiment dacă el nu se clădeşte pe nimic? Este încă o consecinţă a principiului că nu există efect fără cauză”.

 Sentimentul intim al existenţei lui Dumnezeu pe care-l avem în noi înşine este oare acţiunea educaţiei sau produsul ideilor acumulate?

„Dacă ar fi aşa, de ce sălbaticii ar avea şi ei acest sentiment?”

  Dacă sentimentul existenţei unei fiinţe supreme nu ar fi decât produsul unei învăţături, atunci el nu ar fi universal, şi nu ar exista, conform noţiunilor ştiinţei, decât la cei care ar fi putut primi această învăţătură.

 S-ar putea găsi cauza primă a creaţiei lucrurilor în proprietăţile intime ale materiei?

„Dar atunci care ar fi cauza acestor proprietăţi? Trebuie să existe întotdeauna o cauză primă”.

 A atribui creaţia primordială a lucrurilor unor proprietăţi intime ale materiei înseamnă a lua efectul drept cauză, căci aceste proprietăţi sunt ele însele un efect ce trebuie să aibă o cauză.

 Ce părere aveţi despre concepţia care atribuie creaţia primordială unei combinaţii întâmplătoare a materiei, altfel spus hazardului?

„ Absurditate! Care om de bun simt poate privi hazardul ca o fiinţă inteligentă? Şi apoi, ce este hazardul? Nimic”.

 Armonia care reglează resorturile universului pune în evidență combinaţii determinate şi, prin aceasta, revelează o putere inteligentă. A atribui creaţia primordială hazardului ar fi un nonsens, căci hazardul este orb şi nu poate produce efecte inteligente. Un hazard inteligent nu ar mai fi hazard.

Unde se vede în cauza primă o inteligenţă supremă şi superioară tuturor inteligenţelor?

„Voi aveţi un proverb care spune: „într-o operă se recunoaşte creatorul”.

Ei bine! Priviţi opera şi căutaţi creatorul. Orgoliul este cel ce zămisleşte necredinţa. Omul orgolios nu vrea nimic deasupra lui, deoarece se consideră un spirit puternic. Biată fiinţă, Dumnezeu te poate doborâ cu o singură adiere!”

 Puterea unei inteligente se judecă prin operele sale; întrucât nici o fiinţă umană nu poate crea ceea ce natura zămisleşte, cauza primă este aşadar o inteligenţă superioară umanităţii. Oricât de grandioase ar fi minunile înfăptuite de inteligenţa umană – inteligenţă ce are ea însăşi o cauză , cu atât cauza primă trebuie să fie mai grandioasă. Este acea inteligenţă-cauză primă a tuturor lucrurilor, oricare ar fi numele sub care omul a desemnat-o.

 Poate omul să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu?

„Nu; este o înţelegere care îi scapă”. Dar o poate simți (n.p)

Va exista o zi dată omului pentru a înţelege misterul Divinităţii?

„Când spiritul său nu va mai fi întunecat de materie şi când, prin perfecţiune, se va apropia de el, atunci îl va vedea şi-l va înţelege”.

 Inferioritatea facultăţilor omului nu-i permite să înţeleagă natura intimă a lui Dumnezeu. În copilăria umanităţii, omul îl confundă adesea cu o fiinţă căreia îi atribuie lipsuri, dar pe măsură ce simţul moral se dezvoltă în om, gândirea sa pătrunde mai bine în miezul lucrurilor şi el îşi face o idee mai justă şi mai conformă cu o judecată sănătoasă, deşi întotdeauna incompletă.

 Dacă putem înţelege natura intimă a lui Dumnezeu, am putea avea idee despre unele desăvîrşiri ale sale ?

„Da, despre unele. Omul le înţelege mai bine pe măsură ce se ridică deasupra materiei; le întrezăreşte prin gândire”.

Atunci când spunem că Dumnezeu este etern, infinit, imuabil, imaterial, unic, atotputernic, drept şi bun în cel mai înalt grad, oare nu avem o idee completă despre atributele sale?

„Din punctul vostru de vedere, da, deoarece credeţi că totul poate fi cuprins, dar ştiţi bine că există lucruri mai presus de inteligenţa omului cel mai inteligent, şi pentru care limbajul vostru, mărginit de ideile şi senzaţiile voastre, este incapabil să le exprime”.

Raţiunea vă spune, într-adevăr, că Dumnezeu trebuie să aibă aceste desăvârşiri de nivel suprem, căci dacă ar avea una singură mai puţin perfectă, sau dacă nu ar fi de nivel suprem, el nu ar fi superior tuturor lucrărilor, şi, în consecinţă, nu ar fi Dumnezeu.

Pentru a fi mai presus de toate lucrurile, Dumnezeu nu trebuie să suport nici o vicisitudine şi să nu posede nici una dintre imperfecţiunile pe care imaginaţia le poate concepe”.

 

Deci , Există Dumnezeu?

 

 

Sursa Allan Kardec – Cartea Spiritelor.

Reclamă

Fericire sau nefericire……….

Omul nu se poate bucura de o fericire deplină pe pământ de vreme ce viața i-a fost dată ca încercare sau ispășire. Totuși, depinde de el de a-și face mai suportabile lipsurile și de a fi astfel fericit cât este posibil pe pământ. De cele mai multe ori, omul este artizanul propriei nenorociri. Practicând legea lui Dumnezeu, își păzește binele de necazuri și capaătă o fericire atât de mare cât îi permite existența sa grosieră. Noi suntem pedepsiți încă din aceasta viață datorită infracțiunii pe care am comis-o asupra legilor existenței corporale prin tot felul de necazuri ce reprezintă urmarea acestei infracțiuni și a tuturor exceselor noastre. Dacă ne întoarcem din aproape în aproape la originea a ceea ce numim nefericiri pământene vom vedea că acestea sunt, în mare parte, consecința unei prime abateri de la drumul drept. Prin această abatere, noi am deviat pe o cale greșită și în consecință  cădem în nefericire.

Fericirea pământească este relativă în funcție de poziția fiecaruia; ceea ce provoacă fericirea unuia duce la nefericirea altuia. Există totuși o măsură a fericirii comune pentru toți oamenii. Pentru viața materială, ea este dată de posesiunea necesarului; pentru viața morală, o buna conștiință și încrederea în viitor. Ceea ce este de prisos pentru unul nu devine necesar pentru alții și reciproc după poziția fiecăruia – asta conform ideilor noastre materiale, prejudecăților, ambiției noastre și piedicilor ridicole pentru care viitorul va face dreptate atunci când vom întelege viitorul. Fără îndoială cel ce avea un câștig de cincizeci de mii de lire și se trezește cu el redus la zece mii se crede foarte nefericit, deoarece nu poate face o bună figură în societate, nu-și poate ține rangul, nu-și poate satisface toate capriciile. El își inchipuie că-i lipsește strictul necesar dar sincer, este el de plâns cand alaturi de el sunt atatia care mor de foame și de frig și nu au o pernă pe care să-și odihnească capul? Înțeleptul pentru a fi fericit, privește în sinea sa, și niciodată în afară – acest lucru îi înalță sufletul spre infinit. Există rele independente în modul de acțiune și care îl surprind chiar și pe omul cel mai drept. În acest caz, omul trebuie să se resemneze și să suporte fără murmur, dacă dorește să progreseze. El găsește întotdeauna o consolare în propria conștiință care îi dă speranța într-un viitor mai bun, dacă va face ceea ce trebuie pentru a-l obține.

Uneori credem că Dumnezeu favorizează obținerea unor averi de către persoane ce par că nu le merită dar este o favoare doar în ochii celor care nu văd decât prezentul. Norocul este adeseori o încercare mai periculoasa decat mizeria. Relele acestei lumi sunt datorate nevoilor artificiale create de noi. Cel ce știe să-și limiteze dorințele și vede fără invidie ceea ce este mai presus de el se apără de decepțiile acestei vieti. Omul mai bogat este cel ce are mai puține nevoi. Noi învidiem plăcerile celor ce ne par fericiții acestei lumi, dar oare știm ce le este rezervat? Dacă se bucură doar pentru ei înșiși înseamnă că sunt egoiști și atunci va veni și reversul. Să-i plângem mai degrabă.

Dumnezeu permite uneori ca omul rău să prospere, dar fericirea sa nu este de invidiat căci el va plăti cu lacrimi amare. Dacă cel drept este nefericit, aceasta este o proba de care i se va ține cont dacă o va suporta cu curaj. Să ne amintim cuvintele lui Iisus: „Fericiți cei care suferă, caci ei vor fi mângâiați”. Omul nu este cu adevarat nefericit decât atunci când sufera de lipsă strictului necesar pentru viață și pentru sănătatea corpului. Aceasta lipsa este, poate, greșeala noastră, atunci nu trebuie să se facă răspunzător decât pe sine însuși; dacă este greșeala aproapelui, responsabilitatea cade asupra asupra celui ce a cauzat-o. Prin existența aptitudinilor naturale, Dumnezeu indică în mod evident vocația noastră în aceasta lume. Multe rele pot proveni și din faptul că nu ne urmăm aceasta vocație. Este adevarat, și deseori părinții sunt cei care din orgoliul său  fac ca proprii lor copii să se abată de la calea stabilită de natură, și prin aceasta deviere, compromit fericirea copiilor; ei vor fi răspunzători.

Când omul va practica legea lui Dumnezeu, el va avea o ordine bazată pe dreptate și solidaritate și el însuși va fi mai bun. Nimeni nu este fericit în totalitate, și cel pe care-l credem fericit ascunde tristeți sfâșietoare; suferința există peste tot. Totuși, sunt mai numeroase clasele sociale denumite suferinde, deoarece pământul este un loc al ispășirii.Ceea ce este rău în lume influențează adeseori ceea ce este bun și aceasta se petrece datorită slăbiciunii celor buni; cei răi sunt intriganți și îndrăzneți, cei buni sunt timizi; când vor dori, ei vor avea întâietate. Omul este adesea artizanul suferințelor sale materiale dar chiar mai mult este și autorul suferințelor morale. Suferințele materiale sunt câteodată independente de voință dar orgoliul rănit, ambiția nesatisfăcută, anxietatea, invidia, gelozia, toate pasiunile într-un cuvant, reprezintă torturi ale sufletului.

Invidia și gelozia !

Fericiti cei ce nu cunosc acești viermi ai sufletului. Cu invidia și gelozia, nici un moment de liniște, de repaus posibil pentru cel atins de aceste rele: obiectele poftei sale, a urii și necazului său i se înfățișează ca niște fantome ce nu-i dau pace nici o clipă și-l urmăresc până și în somn.

Invidiosul și gelosul sunt într-o stare de agitație continuă. Multe expresii înfierează cu tărie efectele anumitor pasiuni. Se spune de exemplu: a plesni de orgoliu, a muri de invidie, a se usca de gelozie sau ciudă, a-și pierde pofta de mâncare sau băutură, etc ; acest tablou este foarte adevarat.

Omul este deseori nefericit doar din pricina importantei acordate lucrurilor pământești; vanitatea, ambiția și cupiditatea nesatisfăcute reprezintă nefericirea lor. Dacă s-ar situa deasupra cercului stramt al vieții materiale și și-ar înălța gândul spre infinitul căruia îi este destinat, atunci vicisitudinile îi vor părea meschine și puerile, ca și necazurile unui copil ce se plânge de pierderea jucăriei ce-i procura plăcerea supremă. Cel ce nu vede fericirea decât în satisfacerea orgoliului și a poftelor grosiere este nefericit atunci când nu și le poate satisface, în timp ce acela care nu cere nimic în plus este fericit cu ceea ce altora li se pare o calamitate. Vorbim de omul civilizat, căci sălbaticul avand necesități și mai limitate nu este tulburat de aceleași pasiuni și angoase; modul sau de a vedea lucrurile este cu totul diferit. În civilizație, omul judecă nefericirea sa și o analizează; și aceasta cu cat este mai afectat, dar poate de asemenea să judece și să analizeze mijloacele de a o alina.

Aceasta alinare o gaseste in credința ce-i da speranta într-un viitor mai bun.

după   Allan Kardec – Cartea Spiritelor

Reclamă

Evoluţia se face individual, dar şi în colectiv

Iată înţelesul cuvintelor Domnului:,, Luaţi, mâncaţi din această pâine – acesta este trupul Meu; luaţi, beţi din acest vin – acesta este sângele Meu „. Într-adevăr, ele au derivat din materia Pământului, sunt duhuri ce fac parte din materia pusă sub conducerea Lui.

Prin liberul nostru arbitru am ales acest sistem solar. Sosiţi aici dintr-un alt sistem solar, ni s-a indicat planeta unde să ne întrupăm, ca fiind cea mai potrivită gradului nostru evolutiv.

Pe Solar ni s-au dat toate indicaţiile. Am zis Solar, şi nu soare, pentru că una e soarele, şi alta e Solarul. Soarele este astral vizibil ochilor voştri, iar Solarul este globul fluidic, unde tronează Verbul solar, Guvernatorul acestui sistem planetar. Solarul, fiind fluidic, este invizibil pentru voi.

Pe Pământ ne facem evoluţia spirituală şi materială, ca spirit liber şi întrupat. Pământul este pentru noi un laborator, unde studiem şi facem experienţe cu materiile sale fluidice, gazoase, lichide şi solide. Când se întrupează, duhul se supune evoluţiei acestei materii. Ce de ani pierde duhul la începutul întrupării sale, până îşi construieşte casa-trup, prin care va trăi ani de zile pe pământ! Spiritul, trăind în sânul trapului său, îl îmbibă, purifică şi influenţează cu fluidele sale. întrupându-se miliarde de duium, ele prefac materia acestui glob, îl perfectează.

Prin urmare, duhul e colaboratorul Guvernatorului solar şi al Tatălui ceresc.

Ştii că duhul îşi face evoluţia, întrupându-se mereu, veacuri necurmate. Află acum că evoluţia se face numai în stare de duh liber şi numai în Cer. Aceasta nu este o regulă, ci o axiomă.

Duhul întrupat nu-şi face evoluţia, ci conlucrează doar cu cei din spaţiu, lucrează la o operă comună împreună cu cei din mediul fluidic. Cei din spaţiu fac şcoală, iar întrupatul e un colaborator coborât în sânul materiei, o sondă prin care spaţialii studiază şi prefac materia.

Precum Mamarul îşi pune materia la dispoziţia marilor Entităţi, pentru ca aceştia să-şi facă evoluţia, la dispoziţia duhurilor se pune materia sau laboratorul numit planetă. O entitate se întrupează în acest laborator şi alte trei entităţi spaţiale — dreptaşul, stângaşul şi cel-de-creştet — conlucrează cu ea. Cele trei entităţi protectoare nu prea intervin cât timp omul e sugar, pentru că mama îl ţine în preajma ei, iar dreptaşul şi stângaşul mamei pot face oficiul dreptaşului şi stângaşului copilului.

Când copilul a început să se îndepărteze de mama lui, când el a început să ia oarecum iniţiativa, trebuie condus, şi intervin protectorii săi spaţiali. Pe măsură ce creşte copilul, acţiunea dreptaşului, a stângaşului şi a celui-de-creştet este mai activă. Cu cât materia trupului se preface mai mult, activitatea asistenţilor spaţiali este mai încordată, mai ştiinţifică.

Din acest motiv, asistenţii protectori se schimbă la fiecare din etapele vieţii trupeşti. Adică cei

trei asistenţi din tinereţe au înlocuit pe cei din copilărie, iar la rândul lor vor fi înlocuiţi cu alţi trei,

când tânărul va fi bărbat, şi aşa mereu, până la destrupare.

Sugarul trece în faza de copil, apoi de elev, adolescent, tânăr, bărbat şi bătrân. Mereu alte gânduri şi simţuri, mereu alt material corporal, mereu alte modalităţi de funcţionare ale diferitelor sale organe. Din copilărie până la bătrâneţe se înşiră o serie de fenomene fizice, fiziologice, psihice etc, constituind material de studiu şi conlucrare.

Cei trei protectori şi îndrumători spaţiali nu sunt numai aşa alăturaţi de un întrupat, ci sunt legaţi de el printr-un cordon fluidic, stabilit de superiorul grupului sau colectivităţii din care fac parte aceste patru duhuri. Din această cauză ceea ce simte întrupatul simt şi ceilalţi trei din spaţiu legaţi de el. De o plăcere se bucură şi ei, de o durere suferă şi ei. Când se face o operaţie chirurgicală întrupatului, toată durerea lui o va împărtăşi, vrând-nevrând, şi celorlalţi trei spaţiali.

Teoretic, s-a spus că există trei colaboratori spaţiali, care concură la studiul terestru al întrupatului. în realitate, nu este numai o treime – un dreptaş, un stângaş şi unul-de-creştet – ci o asociaţie din fiecare. Vor fi mai multe entităţi de-dreapta, de-stânga şi de-creştet.

Am mai vorbit despre rolul celor trei îndrumători şi colaboratori. Dreptaşul spune: „Aşa e bine”. Stângaşul nu impune, ci arată că mai există şi o altă cale. Tras de o parte, împins de alta, bietul întrupat rămâne să aleagă în virtutea deplinei sale chibzuinţi. După o zi întreagă de conlucrare, vine examenul a tot ce s-a făcut peste zi. Examenul se dă în faţa celui-de-creştet. El va judeca faptele executate, iar nu intenţiile sau ideile ce au frământat spiritul în timpul zilei.

Ideea, ca idee statică, nu are nici o foiţă în lumea topească. Fiind pusă în acţiune, ea se transformă în forţă dinamică. Cât timp trăim în spaţiu, căutăm să punem în practică ideile Tatălui şi ale Verbului. După ce ne-am întrupat, căutăm să fim în acord cu ideile Tatălui, sau ideile spirituale, dar în acelaşi timp şi cu ideile referitoare la materia Verbului, ale Purtătorului de cuvânt al Tatălui.

întrupatul a venit cu ideile sale teoretice din spaţiu şi caută să le pună în practică aici jos, deoarece se referă la materia de aici. Am spus că evoluţia se face în spaţiu, dar acolo ea nu este completă, deoarece se face asupra substanţei tătare şi mamare, aflată în stare fluidică.

Toate ideile referitoare la spirit, se numesc idei spirituale sau masculine. Toate ideile referitoare la materie, de orice grad, se numesc idei materiale sau feminine.

Analiza ideii, cercetarea şi urmărirea acţiunii ei se face de spirit, care o fecundează. Spiritul combină ideile masculine cu cele feminine, ca să vadă urmările acestei combinări. Spiritul vine din spaţiu cu idei cereşti spirituale, dar se întrupează să vadă ce se va petrece când, coborât în trap, în materia planetară, va căuta să aplice ideile spirituale sau cereşti asupra materiei. Adică ce urmări vor fi când va împreuna ideile masculine cu cele feminine.

Rolul întrupării este să ofere spiritului posibilitatea de a pune în practică ideile cereşti, aplicându-le asupra materiei globului pământesc. întrupatul este un sacrificat, scufundat în sânul materiei globului terestru, în folosul fraţilor din colectivitatea sa, pentru ca cei din Cer să-şi facă studiile prin el.

Sacrificiul acesta nu poate fi etern. De aceea s-a pus un termen duratei sale, dându-i-se libertate duhului întrupat prin actul numit moarte. Moartea înseamnă terminarea calvarului, a sacrificiului făcut de duh faţă de colectivitatea din care face parte. Dar în loc ca fraţii săi de sacrificiu să se bucure că unul dintre ai lor s-a eliberat din materie, ei îl plâng. Sărmanii, cât de neştiutori sunt de tainele cereşti!

Dacă sacrificiul a fost pe deplin îndeplinit, duhul va culege la finele vieţii trupeşti roade frumoase, de care se vor împărtăşi şi ceilalţi colaboratori ai săi. Evoluţia se face în mod colectiv, întrupatul s-a sacrificat benevol în folosul colectivităţii spirituale din care face parte, pentru că ştie că altul va face mâine la fel.

Uneori dreptaşul şi stângaşul se schimbă între ei, făcând ambele şcoli, adică a aplicării ideilor de dreapta şi de stânga.

O idee este considerată de dreapta când e în sensul legilor universale, şi o idee este considerată de stânga când e contrară legilor cereşti. întrupatul, dreptaşul şi stângaşul fac o treime: unul propune, altul contrapropune şi întrupatul dispune, dar în urma deciziei întrupatului toţi trei vor ajunge la suferinţă sau fericire.

În concluzie, nici un duh nu evoluează individual, ci numai în colectivitate, ca şi Tatăl ceresc împreună cu miliardele Sale celule divine, infiniţi Dumnezei.

După ce întrupatul şi-a terminat sacrificiul, este lăsat câtva timp liber, să se întremeze, să se odihnească şi să mângâie pe cei lăsaţi jos. De la o vreme, superiorii, găsind că a stat destul, îi ordonă să reintre în activitatea cerească, să fecundeze ideile cereşti.

în Cer, ca şi pe pământ, unii aleargă după o plăcere trecătoare, urmată de multă şi îndelungată suferinţă, pe când alţii se angajează la o durere temporară, ca să se bucure de o fericire prelungită.

Scarlat Demetrescu – Din tainele vietii si ale universului

Acceptare sau abandon ?

Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotaţii negative, implicând înfrângerea, renunţarea, eşecul de a face faţă dificultăţilor vieţii, letargia ş.a.m.d. Adevărata abandonare, totuşi, este un lucru total diferit. Nu înseamnă să accepţi pasiv orice situaţie în care eşti implicat şi să nu faci nimic în această privinţă. Nici nu înseamnă să nu-ţi mai faci planuri sau să nu întreprinzi acţiuni pozitive.
Abandonarea este înţelepciunea simplă, dar profundă, ce constă în a te supune mai degrabă decât a te opune cursului vieţii. Singurul loc în care puteţi simţi cursul vieţii este Clipa de acum, aşa că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent necondiţionat şi fără rezerve. Înseamnă a renunţa la orice rezistenţă internă faţă de ceea ce este.
Rezistenţa internă înseamnă a spune „nu” la ceea ce există, prin critică şi negativism emoţional. Devine extrem de pronunţată mai ales atunci când lucrurile „merg prost”, adică atunci când există un decalaj între cererile sau aşteptările rigide ale minţii şi realitate. Aceasta este prăpastia durerii. Dacă aţi trăit suficient, ştiţi că lucrurile pot „merge prost” foarte des. Tocmai în acele momente trebuie să practicaţi abandonarea, dacă doriţi să eliminaţi durerea şi suferinţa din viaţa dvs. Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat de identificarea cu mintea şi astfel vă reconectează cu Fiinţa. Rezistenţa este mintea.

Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la nivel exterior nu puteţi întreprinde nimic pentru a schimba situaţia. De fapt, nu situaţia în întregime trebuie să o acceptaţi atunci când vă abandonaţi, ci numai micul segment numit Acum.

De exemplu, dacă aţi fi împotmolit undeva în noroi, nu aţi spune: „Bine, mă resemnez să fiu împotmolit în noroi”. Resemnarea nu este abandonare. Nu trebuie să acceptaţi o situaţie de viaţă indezirabilă sau neplăcută. Şi nici nu trebuie să vă minţiţi, spunând că nu este nimic rău în a fi împotmolit în noroi. Nu. Recunoaşteţi în totalitate dorinţa dvs. de a ieşi din această situaţie. Vă restrângeţi atenţia la momentul prezent, fără să îl etichetaţi în niciun fel. Aceasta înseamnă că nu există o judecată critică la adresa Clipei de acum. Deci nu există rezistenţă, negativism emoţional. Acceptaţi calitatea acestui moment. Apoi treceţi la acţiune şi faceţi tot ce puteţi pentru a ieşi din noroi. O astfel de acţiune eu o numesc pozitivă. Este mult mai eficientă decât acţiunea negativă, care vine din furie, disperare sau frustrare.
Până când nu obţineţi rezultatul dorit, continuaţi să practicaţi abandonarea, evitând etichetarea Clipei de acum.
Daţi-mi voie să vă ofer o analogie vizuală pentru a ilustra ceea ce vreau să spun. Mergeţi noaptea pe o potecă, înconjurat de o ceaţă deasă. Dar aveţi o lanternă puternică, care trece prin ceaţă şi creează un spaţiu îngust în faţa dvs. Ceaţa este situaţia dvs. de viaţă, care include trecutul şi viitorul; lanterna este prezenţa dvs. conştientă; spaţiul clar din faţa dvs. este Clipa de acum.
Lipsa abandonării vă consolidează forma psihologică, scoica sinelui fals, şi astfel creează un puternic sentiment de separare. Lumea din jur şi mai ales oamenii încep să fie percepuţi ca o ameninţare. Apare compulsia inconştientă de a-i distruge pe ceilalţi judecându-i critic şi nevoia de a concura şi a domina. Chiar şi natura devine un duşman, iar percepţiile şi interpretările dvs. sunt guvernate de frică. Boala mentală pe care o numim paranoia este numai o formă puţin mai acută a acestei stări normale, dar disfuncţionale a conştiinţei.
Nu numai forma dvs. psihologică, dar şi forma fizică — corpul dvs. — se întăresc şi se rigidizează prin rezistenţă. Tensiunea creşte în diferite segmente ale corpului, iar corpul ca întreg se contractă. Circulaţia liberă a energiei vieţii prin corp, esenţială pentru o funcţionare sănătoasă, este foarte redusă. Exerciţiile asupra corpului şi anumite forme de terapie fizică pot fi utile în restabilirea circulaţiei acestei energii, dar dacă nu practicaţi abandonarea în viaţa de zi cu zi, aceste lucruri nu pot aduce decât o ameliorare temporară a simptomelor, deoarece cauza — tiparul rezistenţei — nu a fost dizolvat.
Există în dvs. ceea ce rămâne neafectat de condiţiile trecătoare, care formează situaţia de viaţă dată, şi numai abandonându-vă aveţi acces la el. Este viaţa dvs., însăşi Fiinţa — care există etern în domeniul atemporal al prezentului. Găsirea acestei vieţi este „singurul lucru necesar” despre care vorbea Iisus.
Dacă găsiţi că situaţia dvs. de viaţă este nesatisfăcătoare sau chiar intolerabilă, numai abandonându-vă într-o primă fază puteţi sparge tiparul inconştient de rezistenţă ce perpetuează această situaţie. Abandonarea este perfect compatibilă cu acţiunea, cu iniţierea schimbării sau cu realizarea obiectivelor. Dar în starea de abandonare totală o energie complet diferită, de o calitate diferită, vă animă acţiunile. Abandonarea vă reconecteaza cu energia-sursă a Fiinţei, şi dacă ceea ce faceţi este inundat de Fiinţă, aceasta devine o celebrare plină de bucurie a energiei vieţii, care vă poartă şi mai adânc în prezent.
Prin lipsa de rezistenţă, calitatea conştiinţei dvs., şi din acest motiv calitatea tuturor acţiunilor pe care le întreprindeţi, creşte infinit de mult. Rezultatele vor veni de la sine şi vor reflecta această calitate. Am putea numi acest lucru „acţiune de abandonare de sine”. Nu este o muncă, aşa cum ne-am obişnuit noi cu ea de mii de ani.
Pe măsură ce tot mai mulţi oameni se vor trezi, cuvântul muncă va dispărea din vocabularul nostru şi poate că în locul lui va fi creat unul nou.
Calitatea conştiinţei dvs. din acest moment este elementul determinant al viitorului pe care îl veţi trăi. Aşa că abandonarea este cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a produce schimbări pozitive. Orice acţiune pe care o întreprindeţi este secundară. Nici o acţiune cu adevărat pozitivă nu poate să provină dintr-o stare de conştiinţă din care lipseşte abandonarea.
Înţeleg că dacă mă aflu într-o situaţie neplăcută sau nesatisfăcătoare şi accept complet momentul aşa cum este, nu va exista suferinţă sau nefericire. Voi fi deasupra acestora. Dar tot nu înţeleg bine de unde vine energia sau motivaţia acţiunii pentru producerea schimbării, în condiţiile în care nu există o anumită cotă de nemulţumire?
În stare de abandonare, înţelegeţi foarte clar ce trebuie făcut şi treceţi la fapte, făcând câte un lucru pe rând şi concentrându-vă asupra fiecăruia. Învăţaţi de la natură: observaţi cum se împlineşte fiecare lucru şi cum se desfăşoară firIul vieţii, fără nemulţumire sau nefericire. De aceea a spus Isus: „Luaţi seamă la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc şi nici nu torc”.
Dacă situaţia dvs. generală este nesatisfăcătoare sau neplăcută, separaţi-vă de ea chiar în acest moment şi abandonaţi-vă situaţiei existente. Aceasta este lumina lanternei care străbate ceaţa. Starea dvs. de conştiinţă încetează atunci să mai fie controlată de condiţii externe. Nu mai acţionaţi pe baza reacţiei şi a rezistenţei.
Analizaţi datele concrete ale acţiunii. Întrebaţi-vă: „Pot să fac ceva pentru a schimba această situaţie, pentru a o ameliora sau a ieşi din ea?”. Dacă da, întreprindeţi acţiunile potrivite. Concentraţi-vă nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi la un moment dat, ci asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă faceţi niciun fel de planuri. Poate că stabilirea unui plan de acţiune este lucrul pe care îl puteţi face acum. Dar asiguraţi-vă că nu începeţi să derulaţi în sinea dvs. „filme mentale”, că nu vă proiectaţi în viitor, pierzând astfel Clipa de acum. Orice acţiune veţi întreprinde, este posibil să nu îşi arate roadele imediat. Până când se vor vedea rezultatele — nu vă împotriviţi situaţiei existente.
Dacă nu puteţi întreprinde nimic şi nici nu puteţi ieşi din situaţie, folosiţi situaţia pentru a pătrunde mai adânc în starea de abandonare, în Clipa de acum, în Fiinţă. Când pătrundeţi în această dimensiune atemporală a prezentului, schimbarea vine deseori în feluri ciudate, fără să fie nevoie să faceţi mare lucru. Viaţa devine cooperantă, începe să vă ajute. Dacă factori interni ca frica, vinovăţia sau inerţia v-au împiedicat să faceţi ceva, ei se vor dizolva în lumina prezenţei conştiente.
Nu confundaţi abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu mă mai deranjează nimic” sau „Nu îmi mai pasă”. Dacă vă veţi uita mai atent, veţi descoperi că o astfel de atitudine este contaminată de negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o rezistenţă mascată.
Când vă abandonaţi, îndreptaţi-vă atenţia în interior pentru a verifica dacă a mai rămas vreo urmă de rezistenţă. Fiţi foarte vigilent făcând acest lucru; altfel, un rest de rezistenţă poate continua să se ascundă într-un colţ întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoţii nerecunoscute…

ECKHART TOLLE – Sensul abandonării

Reclamă

Etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

Cinci etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

  1. În primul rând este necesar să vă definiți problema. Când considerați că există o problemă ,doriți rezolvarea ei .
  2. Când doriți rezolvarea ei , veți emite un algoritm mental în care sunt incluse date și probabilități care sunt menite să modifice efectul problemei . Aceste date și probabilitați trebuie căutate și structurate sub forma acelui algoritm. Pentru a căuta date și a emite probabilități aveți nevoie de timp și de energie.
  1. După ce sunteți înarmați cu toate logicile pe care le-ați emis veți trece la acțiune. După fiecare probabilitate încercată care nu a funcționat veți schimba datele problemei , iar dacă veți fi conștienți veți observa că ați transformat vechea problemă într-o nouă problemă compusă din elemente diferite . Veți recalcula datele problemei , dar ar bine să conștientizați că nu s-a schimbat nimic .Tot aveți o problemă . Unde e schimbarea după toată tevatura care ați făcut-o . Oricât veți încerca nu veți reuși pentru că frecvența pe care vibrați rămâne aceeași. Schimbarea trebuie să apară în cel care lucrează la problemă nu în elementele problemei.
  1. Aici e soluția . În subconștientul fiecăruia. Cum ajungem în subconștient? Simplu . Îl eliberăm , îi schimbăm vibrația energetică a mediului în care există.Iar acel mediu este mintea . Ca să eliberați subconștientul trebuie liniștită mintea.
  1. Cum? Luați o pauza. Faceți altceva. Căutați activitatea care vă face plăcere și vă ridică vibrația. Atunci când este momentul potrivit, cea mai bună soluție la problema voastră va apărea . Răspunsul corect va venica un „fulger orbitor de evident”. Vă veți auzi rostind ” De ce nu m-am gândit la asta ? „.

De ce ?

Pentru că v-ați considerat atotputernici .

Toate lucrurile bune care vi se întâmplă nu sunt meritul vostru chiar dacă vă place să vi-l atribuiți.

Acel fulger de inspirație se numeste „Intervenție Divină”.

Dacă lăsați Divinul din voi să-și facă treaba ,toate vă vor funcționa așa cum vă doriți .

Mulți oameni blochează răspunsurile la dorințele lor prin simplul fapt că nu înțeleg modul de funcționare a minții lor subconștiente . Când știți pe deplin cum funcționează mintea voastră, va crește măsura performanței în mod substanțial.

Ori de câte ori mintea voastră subconștientă accepta o idee, imediat începe să o execute. Aceasta utilizează toate resursele sale și mobilizează toate simturile, cunoștințele, puterile mentale și spirituale în acest scop.

În momentul în care transformați viața într-o lupta vă veți transforma în victimă.

Veți fi și atacator și atacat. Iar pe lângă voi vor exista și daune colaterale.

Puteți folosi această putere în mod constructiv în orice moment dacă alegeți acest mod de viață.

Ce mai rămâne este să mulțumiți Divinității pentru ceea ce v-a dat ,vă dă și vă v-a da !

Radu Drăgan

 Reclamă