Evoluţia se face individual, dar şi în colectiv

Iată înţelesul cuvintelor Domnului:,, Luaţi, mâncaţi din această pâine – acesta este trupul Meu; luaţi, beţi din acest vin – acesta este sângele Meu „. Într-adevăr, ele au derivat din materia Pământului, sunt duhuri ce fac parte din materia pusă sub conducerea Lui.

Prin liberul nostru arbitru am ales acest sistem solar. Sosiţi aici dintr-un alt sistem solar, ni s-a indicat planeta unde să ne întrupăm, ca fiind cea mai potrivită gradului nostru evolutiv.

Pe Solar ni s-au dat toate indicaţiile. Am zis Solar, şi nu soare, pentru că una e soarele, şi alta e Solarul. Soarele este astral vizibil ochilor voştri, iar Solarul este globul fluidic, unde tronează Verbul solar, Guvernatorul acestui sistem planetar. Solarul, fiind fluidic, este invizibil pentru voi.

Pe Pământ ne facem evoluţia spirituală şi materială, ca spirit liber şi întrupat. Pământul este pentru noi un laborator, unde studiem şi facem experienţe cu materiile sale fluidice, gazoase, lichide şi solide. Când se întrupează, duhul se supune evoluţiei acestei materii. Ce de ani pierde duhul la începutul întrupării sale, până îşi construieşte casa-trup, prin care va trăi ani de zile pe pământ! Spiritul, trăind în sânul trapului său, îl îmbibă, purifică şi influenţează cu fluidele sale. întrupându-se miliarde de duium, ele prefac materia acestui glob, îl perfectează.

Prin urmare, duhul e colaboratorul Guvernatorului solar şi al Tatălui ceresc.

Ştii că duhul îşi face evoluţia, întrupându-se mereu, veacuri necurmate. Află acum că evoluţia se face numai în stare de duh liber şi numai în Cer. Aceasta nu este o regulă, ci o axiomă.

Duhul întrupat nu-şi face evoluţia, ci conlucrează doar cu cei din spaţiu, lucrează la o operă comună împreună cu cei din mediul fluidic. Cei din spaţiu fac şcoală, iar întrupatul e un colaborator coborât în sânul materiei, o sondă prin care spaţialii studiază şi prefac materia.

Precum Mamarul îşi pune materia la dispoziţia marilor Entităţi, pentru ca aceştia să-şi facă evoluţia, la dispoziţia duhurilor se pune materia sau laboratorul numit planetă. O entitate se întrupează în acest laborator şi alte trei entităţi spaţiale — dreptaşul, stângaşul şi cel-de-creştet — conlucrează cu ea. Cele trei entităţi protectoare nu prea intervin cât timp omul e sugar, pentru că mama îl ţine în preajma ei, iar dreptaşul şi stângaşul mamei pot face oficiul dreptaşului şi stângaşului copilului.

Când copilul a început să se îndepărteze de mama lui, când el a început să ia oarecum iniţiativa, trebuie condus, şi intervin protectorii săi spaţiali. Pe măsură ce creşte copilul, acţiunea dreptaşului, a stângaşului şi a celui-de-creştet este mai activă. Cu cât materia trupului se preface mai mult, activitatea asistenţilor spaţiali este mai încordată, mai ştiinţifică.

Din acest motiv, asistenţii protectori se schimbă la fiecare din etapele vieţii trupeşti. Adică cei

trei asistenţi din tinereţe au înlocuit pe cei din copilărie, iar la rândul lor vor fi înlocuiţi cu alţi trei,

când tânărul va fi bărbat, şi aşa mereu, până la destrupare.

Sugarul trece în faza de copil, apoi de elev, adolescent, tânăr, bărbat şi bătrân. Mereu alte gânduri şi simţuri, mereu alt material corporal, mereu alte modalităţi de funcţionare ale diferitelor sale organe. Din copilărie până la bătrâneţe se înşiră o serie de fenomene fizice, fiziologice, psihice etc, constituind material de studiu şi conlucrare.

Cei trei protectori şi îndrumători spaţiali nu sunt numai aşa alăturaţi de un întrupat, ci sunt legaţi de el printr-un cordon fluidic, stabilit de superiorul grupului sau colectivităţii din care fac parte aceste patru duhuri. Din această cauză ceea ce simte întrupatul simt şi ceilalţi trei din spaţiu legaţi de el. De o plăcere se bucură şi ei, de o durere suferă şi ei. Când se face o operaţie chirurgicală întrupatului, toată durerea lui o va împărtăşi, vrând-nevrând, şi celorlalţi trei spaţiali.

Teoretic, s-a spus că există trei colaboratori spaţiali, care concură la studiul terestru al întrupatului. în realitate, nu este numai o treime – un dreptaş, un stângaş şi unul-de-creştet – ci o asociaţie din fiecare. Vor fi mai multe entităţi de-dreapta, de-stânga şi de-creştet.

Am mai vorbit despre rolul celor trei îndrumători şi colaboratori. Dreptaşul spune: „Aşa e bine”. Stângaşul nu impune, ci arată că mai există şi o altă cale. Tras de o parte, împins de alta, bietul întrupat rămâne să aleagă în virtutea deplinei sale chibzuinţi. După o zi întreagă de conlucrare, vine examenul a tot ce s-a făcut peste zi. Examenul se dă în faţa celui-de-creştet. El va judeca faptele executate, iar nu intenţiile sau ideile ce au frământat spiritul în timpul zilei.

Ideea, ca idee statică, nu are nici o foiţă în lumea topească. Fiind pusă în acţiune, ea se transformă în forţă dinamică. Cât timp trăim în spaţiu, căutăm să punem în practică ideile Tatălui şi ale Verbului. După ce ne-am întrupat, căutăm să fim în acord cu ideile Tatălui, sau ideile spirituale, dar în acelaşi timp şi cu ideile referitoare la materia Verbului, ale Purtătorului de cuvânt al Tatălui.

întrupatul a venit cu ideile sale teoretice din spaţiu şi caută să le pună în practică aici jos, deoarece se referă la materia de aici. Am spus că evoluţia se face în spaţiu, dar acolo ea nu este completă, deoarece se face asupra substanţei tătare şi mamare, aflată în stare fluidică.

Toate ideile referitoare la spirit, se numesc idei spirituale sau masculine. Toate ideile referitoare la materie, de orice grad, se numesc idei materiale sau feminine.

Analiza ideii, cercetarea şi urmărirea acţiunii ei se face de spirit, care o fecundează. Spiritul combină ideile masculine cu cele feminine, ca să vadă urmările acestei combinări. Spiritul vine din spaţiu cu idei cereşti spirituale, dar se întrupează să vadă ce se va petrece când, coborât în trap, în materia planetară, va căuta să aplice ideile spirituale sau cereşti asupra materiei. Adică ce urmări vor fi când va împreuna ideile masculine cu cele feminine.

Rolul întrupării este să ofere spiritului posibilitatea de a pune în practică ideile cereşti, aplicându-le asupra materiei globului pământesc. întrupatul este un sacrificat, scufundat în sânul materiei globului terestru, în folosul fraţilor din colectivitatea sa, pentru ca cei din Cer să-şi facă studiile prin el.

Sacrificiul acesta nu poate fi etern. De aceea s-a pus un termen duratei sale, dându-i-se libertate duhului întrupat prin actul numit moarte. Moartea înseamnă terminarea calvarului, a sacrificiului făcut de duh faţă de colectivitatea din care face parte. Dar în loc ca fraţii săi de sacrificiu să se bucure că unul dintre ai lor s-a eliberat din materie, ei îl plâng. Sărmanii, cât de neştiutori sunt de tainele cereşti!

Dacă sacrificiul a fost pe deplin îndeplinit, duhul va culege la finele vieţii trupeşti roade frumoase, de care se vor împărtăşi şi ceilalţi colaboratori ai săi. Evoluţia se face în mod colectiv, întrupatul s-a sacrificat benevol în folosul colectivităţii spirituale din care face parte, pentru că ştie că altul va face mâine la fel.

Uneori dreptaşul şi stângaşul se schimbă între ei, făcând ambele şcoli, adică a aplicării ideilor de dreapta şi de stânga.

O idee este considerată de dreapta când e în sensul legilor universale, şi o idee este considerată de stânga când e contrară legilor cereşti. întrupatul, dreptaşul şi stângaşul fac o treime: unul propune, altul contrapropune şi întrupatul dispune, dar în urma deciziei întrupatului toţi trei vor ajunge la suferinţă sau fericire.

În concluzie, nici un duh nu evoluează individual, ci numai în colectivitate, ca şi Tatăl ceresc împreună cu miliardele Sale celule divine, infiniţi Dumnezei.

După ce întrupatul şi-a terminat sacrificiul, este lăsat câtva timp liber, să se întremeze, să se odihnească şi să mângâie pe cei lăsaţi jos. De la o vreme, superiorii, găsind că a stat destul, îi ordonă să reintre în activitatea cerească, să fecundeze ideile cereşti.

în Cer, ca şi pe pământ, unii aleargă după o plăcere trecătoare, urmată de multă şi îndelungată suferinţă, pe când alţii se angajează la o durere temporară, ca să se bucure de o fericire prelungită.

Scarlat Demetrescu – Din tainele vietii si ale universului

Reclame

Acceptare sau abandon ?

Pentru unii oameni, abandonarea poate avea conotaţii negative, implicând înfrângerea, renunţarea, eşecul de a face faţă dificultăţilor vieţii, letargia ş.a.m.d. Adevărata abandonare, totuşi, este un lucru total diferit. Nu înseamnă să accepţi pasiv orice situaţie în care eşti implicat şi să nu faci nimic în această privinţă. Nici nu înseamnă să nu-ţi mai faci planuri sau să nu întreprinzi acţiuni pozitive.
Abandonarea este înţelepciunea simplă, dar profundă, ce constă în a te supune mai degrabă decât a te opune cursului vieţii. Singurul loc în care puteţi simţi cursul vieţii este Clipa de acum, aşa că a te abandona înseamnă a accepta momentul prezent necondiţionat şi fără rezerve. Înseamnă a renunţa la orice rezistenţă internă faţă de ceea ce este.
Rezistenţa internă înseamnă a spune „nu” la ceea ce există, prin critică şi negativism emoţional. Devine extrem de pronunţată mai ales atunci când lucrurile „merg prost”, adică atunci când există un decalaj între cererile sau aşteptările rigide ale minţii şi realitate. Aceasta este prăpastia durerii. Dacă aţi trăit suficient, ştiţi că lucrurile pot „merge prost” foarte des. Tocmai în acele momente trebuie să practicaţi abandonarea, dacă doriţi să eliminaţi durerea şi suferinţa din viaţa dvs. Acceptarea stării prezente vă eliberează imediat de identificarea cu mintea şi astfel vă reconectează cu Fiinţa. Rezistenţa este mintea.

Abandonarea este un fenomen pur interior. Nu înseamnă că la nivel exterior nu puteţi întreprinde nimic pentru a schimba situaţia. De fapt, nu situaţia în întregime trebuie să o acceptaţi atunci când vă abandonaţi, ci numai micul segment numit Acum.

De exemplu, dacă aţi fi împotmolit undeva în noroi, nu aţi spune: „Bine, mă resemnez să fiu împotmolit în noroi”. Resemnarea nu este abandonare. Nu trebuie să acceptaţi o situaţie de viaţă indezirabilă sau neplăcută. Şi nici nu trebuie să vă minţiţi, spunând că nu este nimic rău în a fi împotmolit în noroi. Nu. Recunoaşteţi în totalitate dorinţa dvs. de a ieşi din această situaţie. Vă restrângeţi atenţia la momentul prezent, fără să îl etichetaţi în niciun fel. Aceasta înseamnă că nu există o judecată critică la adresa Clipei de acum. Deci nu există rezistenţă, negativism emoţional. Acceptaţi calitatea acestui moment. Apoi treceţi la acţiune şi faceţi tot ce puteţi pentru a ieşi din noroi. O astfel de acţiune eu o numesc pozitivă. Este mult mai eficientă decât acţiunea negativă, care vine din furie, disperare sau frustrare.
Până când nu obţineţi rezultatul dorit, continuaţi să practicaţi abandonarea, evitând etichetarea Clipei de acum.
Daţi-mi voie să vă ofer o analogie vizuală pentru a ilustra ceea ce vreau să spun. Mergeţi noaptea pe o potecă, înconjurat de o ceaţă deasă. Dar aveţi o lanternă puternică, care trece prin ceaţă şi creează un spaţiu îngust în faţa dvs. Ceaţa este situaţia dvs. de viaţă, care include trecutul şi viitorul; lanterna este prezenţa dvs. conştientă; spaţiul clar din faţa dvs. este Clipa de acum.
Lipsa abandonării vă consolidează forma psihologică, scoica sinelui fals, şi astfel creează un puternic sentiment de separare. Lumea din jur şi mai ales oamenii încep să fie percepuţi ca o ameninţare. Apare compulsia inconştientă de a-i distruge pe ceilalţi judecându-i critic şi nevoia de a concura şi a domina. Chiar şi natura devine un duşman, iar percepţiile şi interpretările dvs. sunt guvernate de frică. Boala mentală pe care o numim paranoia este numai o formă puţin mai acută a acestei stări normale, dar disfuncţionale a conştiinţei.
Nu numai forma dvs. psihologică, dar şi forma fizică — corpul dvs. — se întăresc şi se rigidizează prin rezistenţă. Tensiunea creşte în diferite segmente ale corpului, iar corpul ca întreg se contractă. Circulaţia liberă a energiei vieţii prin corp, esenţială pentru o funcţionare sănătoasă, este foarte redusă. Exerciţiile asupra corpului şi anumite forme de terapie fizică pot fi utile în restabilirea circulaţiei acestei energii, dar dacă nu practicaţi abandonarea în viaţa de zi cu zi, aceste lucruri nu pot aduce decât o ameliorare temporară a simptomelor, deoarece cauza — tiparul rezistenţei — nu a fost dizolvat.
Există în dvs. ceea ce rămâne neafectat de condiţiile trecătoare, care formează situaţia de viaţă dată, şi numai abandonându-vă aveţi acces la el. Este viaţa dvs., însăşi Fiinţa — care există etern în domeniul atemporal al prezentului. Găsirea acestei vieţi este „singurul lucru necesar” despre care vorbea Iisus.
Dacă găsiţi că situaţia dvs. de viaţă este nesatisfăcătoare sau chiar intolerabilă, numai abandonându-vă într-o primă fază puteţi sparge tiparul inconştient de rezistenţă ce perpetuează această situaţie. Abandonarea este perfect compatibilă cu acţiunea, cu iniţierea schimbării sau cu realizarea obiectivelor. Dar în starea de abandonare totală o energie complet diferită, de o calitate diferită, vă animă acţiunile. Abandonarea vă reconecteaza cu energia-sursă a Fiinţei, şi dacă ceea ce faceţi este inundat de Fiinţă, aceasta devine o celebrare plină de bucurie a energiei vieţii, care vă poartă şi mai adânc în prezent.
Prin lipsa de rezistenţă, calitatea conştiinţei dvs., şi din acest motiv calitatea tuturor acţiunilor pe care le întreprindeţi, creşte infinit de mult. Rezultatele vor veni de la sine şi vor reflecta această calitate. Am putea numi acest lucru „acţiune de abandonare de sine”. Nu este o muncă, aşa cum ne-am obişnuit noi cu ea de mii de ani.
Pe măsură ce tot mai mulţi oameni se vor trezi, cuvântul muncă va dispărea din vocabularul nostru şi poate că în locul lui va fi creat unul nou.
Calitatea conştiinţei dvs. din acest moment este elementul determinant al viitorului pe care îl veţi trăi. Aşa că abandonarea este cel mai important lucru pe care îl puteţi face pentru a produce schimbări pozitive. Orice acţiune pe care o întreprindeţi este secundară. Nici o acţiune cu adevărat pozitivă nu poate să provină dintr-o stare de conştiinţă din care lipseşte abandonarea.
Înţeleg că dacă mă aflu într-o situaţie neplăcută sau nesatisfăcătoare şi accept complet momentul aşa cum este, nu va exista suferinţă sau nefericire. Voi fi deasupra acestora. Dar tot nu înţeleg bine de unde vine energia sau motivaţia acţiunii pentru producerea schimbării, în condiţiile în care nu există o anumită cotă de nemulţumire?
În stare de abandonare, înţelegeţi foarte clar ce trebuie făcut şi treceţi la fapte, făcând câte un lucru pe rând şi concentrându-vă asupra fiecăruia. Învăţaţi de la natură: observaţi cum se împlineşte fiecare lucru şi cum se desfăşoară firIul vieţii, fără nemulţumire sau nefericire. De aceea a spus Isus: „Luaţi seamă la crinii câmpului cum cresc, nu se ostenesc şi nici nu torc”.
Dacă situaţia dvs. generală este nesatisfăcătoare sau neplăcută, separaţi-vă de ea chiar în acest moment şi abandonaţi-vă situaţiei existente. Aceasta este lumina lanternei care străbate ceaţa. Starea dvs. de conştiinţă încetează atunci să mai fie controlată de condiţii externe. Nu mai acţionaţi pe baza reacţiei şi a rezistenţei.
Analizaţi datele concrete ale acţiunii. Întrebaţi-vă: „Pot să fac ceva pentru a schimba această situaţie, pentru a o ameliora sau a ieşi din ea?”. Dacă da, întreprindeţi acţiunile potrivite. Concentraţi-vă nu asupra celor 100 de lucruri pe care le veţi face sau va trebui să le faceţi la un moment dat, ci asupra singurului lucru pe care îl puteţi face acum. Aceasta nu înseamnă că nu trebuie să vă faceţi niciun fel de planuri. Poate că stabilirea unui plan de acţiune este lucrul pe care îl puteţi face acum. Dar asiguraţi-vă că nu începeţi să derulaţi în sinea dvs. „filme mentale”, că nu vă proiectaţi în viitor, pierzând astfel Clipa de acum. Orice acţiune veţi întreprinde, este posibil să nu îşi arate roadele imediat. Până când se vor vedea rezultatele — nu vă împotriviţi situaţiei existente.
Dacă nu puteţi întreprinde nimic şi nici nu puteţi ieşi din situaţie, folosiţi situaţia pentru a pătrunde mai adânc în starea de abandonare, în Clipa de acum, în Fiinţă. Când pătrundeţi în această dimensiune atemporală a prezentului, schimbarea vine deseori în feluri ciudate, fără să fie nevoie să faceţi mare lucru. Viaţa devine cooperantă, începe să vă ajute. Dacă factori interni ca frica, vinovăţia sau inerţia v-au împiedicat să faceţi ceva, ei se vor dizolva în lumina prezenţei conştiente.
Nu confundaţi abandonarea cu o atitudine de tipul „Nu mă mai deranjează nimic” sau „Nu îmi mai pasă”. Dacă vă veţi uita mai atent, veţi descoperi că o astfel de atitudine este contaminată de negativism, sub forma resentimentelor ascunse, astfel încât nu este deloc o abandonare, ci o rezistenţă mascată.
Când vă abandonaţi, îndreptaţi-vă atenţia în interior pentru a verifica dacă a mai rămas vreo urmă de rezistenţă. Fiţi foarte vigilent făcând acest lucru; altfel, un rest de rezistenţă poate continua să se ascundă într-un colţ întunecat, sub forma unui gând sau a unei emoţii nerecunoscute…

ECKHART TOLLE – Sensul abandonării

Reclamă

Etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

Cinci etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

  1. În primul rând este necesar să vă definiți problema. Când considerați că există o problemă ,doriți rezolvarea ei .
  2. Când doriți rezolvarea ei , veți emite un algoritm mental în care sunt incluse date și probabilități care sunt menite să modifice efectul problemei . Aceste date și probabilitați trebuie căutate și structurate sub forma acelui algoritm. Pentru a căuta date și a emite probabilități aveți nevoie de timp și de energie.
  1. După ce sunteți înarmați cu toate logicile pe care le-ați emis veți trece la acțiune. După fiecare probabilitate încercată care nu a funcționat veți schimba datele problemei , iar dacă veți fi conștienți veți observa că ați transformat vechea problemă într-o nouă problemă compusă din elemente diferite . Veți recalcula datele problemei , dar ar bine să conștientizați că nu s-a schimbat nimic .Tot aveți o problemă . Unde e schimbarea după toată tevatura care ați făcut-o . Oricât veți încerca nu veți reuși pentru că frecvența pe care vibrați rămâne aceeași. Schimbarea trebuie să apară în cel care lucrează la problemă nu în elementele problemei.
  1. Aici e soluția . În subconștientul fiecăruia. Cum ajungem în subconștient? Simplu . Îl eliberăm , îi schimbăm vibrația energetică a mediului în care există.Iar acel mediu este mintea . Ca să eliberați subconștientul trebuie liniștită mintea.
  1. Cum? Luați o pauza. Faceți altceva. Căutați activitatea care vă face plăcere și vă ridică vibrația. Atunci când este momentul potrivit, cea mai bună soluție la problema voastră va apărea . Răspunsul corect va venica un „fulger orbitor de evident”. Vă veți auzi rostind ” De ce nu m-am gândit la asta ? „.

De ce ?

Pentru că v-ați considerat atotputernici .

Toate lucrurile bune care vi se întâmplă nu sunt meritul vostru chiar dacă vă place să vi-l atribuiți.

Acel fulger de inspirație se numeste „Intervenție Divină”.

Dacă lăsați Divinul din voi să-și facă treaba ,toate vă vor funcționa așa cum vă doriți .

Mulți oameni blochează răspunsurile la dorințele lor prin simplul fapt că nu înțeleg modul de funcționare a minții lor subconștiente . Când știți pe deplin cum funcționează mintea voastră, va crește măsura performanței în mod substanțial.

Ori de câte ori mintea voastră subconștientă accepta o idee, imediat începe să o execute. Aceasta utilizează toate resursele sale și mobilizează toate simturile, cunoștințele, puterile mentale și spirituale în acest scop.

În momentul în care transformați viața într-o lupta vă veți transforma în victimă.

Veți fi și atacator și atacat. Iar pe lângă voi vor exista și daune colaterale.

Puteți folosi această putere în mod constructiv în orice moment dacă alegeți acest mod de viață.

Ce mai rămâne este să mulțumiți Divinității pentru ceea ce v-a dat ,vă dă și vă v-a da !

Radu Drăgan

 Reclamă

Karma se poate schimba doar prin conștiență……..

   Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă. Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce. Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.
Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile. Aceste reflexe condiţionate nu diferă prin nimic de faimoasa condiţionare a lui Pavlov. Pavlov a demonstrat că dacă îi dai în fiecare zi de mâncare unui câine în timp ce suni un clopoţel, foarte rapid acesta va începe să saliveze la simplul auz al clopoţelului, întrucât învaţă să asocieze un stimul cu celălalt.
Ca rezultat al condiţionării lor, majoritatea oamenilor învaţă răspunsuri repetitive şi predictibile la stimulii din mediul înconjurător. Reacţiile lor sunt declanşate automat de oameni şi evenimente, iar ei uită că la urma urmei, aceste reacţii rămân simple opţiuni care le stau în permanenţă la dispoziţie. Ei fac aceste alegeri, dar inconştient.
Dacă ne distanţăm pentru o clipă şi contemplăm opţiunile pe care le alegem, chiar în clipa când le alegem, întregul proces trece din zona inconştientului în cea a conştiinţei. Acest procedeu de alegere conştientă prin detaşare şi contemplare are o putere incredibilă. Atunci când facem o alegere – indiferent care – noi ne putem pune două întrebări: mai întâi: „Care sunt consecinţele alegerii pe care sunt pe punctul de a o face?” În inima noastră noi vom cunoaşte imediat răspunsul la această întrebare. În al doilea rând: „Ne va face mai fericiţi, pe mine şi pe cei din jur, această alegere a mea?” Dacă răspunsul este afirmativ, putem merge mai departe cu alegerea noastră. Dacă el este însă negativ, dacă opţiunea noastră ne poate face nefericiţi, pe noi sau pe cei din jur, cel mai bine este să nu o luăm.  Nimic mai simplu!
Din întreaga infinitate de opţiuni care ne stau în permanenţă la dispoziţie nu există decât una singură care ne poate face deopotrivă fericiţi pe noi înşine şi pe cei din jur. Această decizie corectă este cea care ne va conduce la un comportament spontan corect. Acţiunea spontan corectă este acţiunea justă intreprinsă la momentul potrivit. Ea reprezintă răspunsul corect la orice situaţie care se petrece. Beneficiile cei vor fi simţite pe loc de autorul acţiunii, dar şi de cei care sunt influenţaţi de ea.
Universul aplică un mecanism extrem de interesant pentru a ne ajuta să luăm deciziile cele mai corecte în mod spontan. Acest mecanism este legat de senzaţiile noastre corporale. Corpul nostru experimentează două tipuri de senzaţii: una de confort, cealaltă de disconfort. În clipa în care faceţi o alegere în mod conştient, urmăriţi cu atenţie reacţiile corpului dumneavoastră; întrebaţi-l: „Ce se va întâmpla dacă voi lua această hotărâre?” În cazul în care corpul vă trimite un mesaj de confort, este limpede că aţi luat hotărârea justă. În cazul în care corpul vă trimite un mesaj de disconfort, cel mai bine este să nu luaţi decizia respectivă.
Există oameni care simt aceste mesaje de confort şi de disconfort în zona plexului solar, dar cei mai mulţi le simt la nivelul inimii. De aceea, ori de câte ori trebuie să luaţi o decizie, focalizaţi-vă atenţia asupra inimii şi întrebaţi-o ce trebuie să faceţi. Aşteptaţi apoi răspunsul, sub forma unei senzaţii fizice. Oricât de slab ar fi, acesta va veni cu siguranţă. Numai inima poate cunoaşte răspunsul corect. Foarte mulţi oameni cred că inima este patetică şi sentimentală. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Inima este intuitivă, holistică, relaţională şi contextuală. Ea nu abordează realitatea în termeni de învins şi învingător, ci operează direct la computerul cosmic – câmpul potenţialităţii pure, cunoaşterea pură, puterea de organizare infinită – de unde preia toate informaţiile de care are nevoie. De multe ori ea nu pare deloc raţională, dar inima are o capacitate de calcul care depăşeşte cu mult în precizie limitele gândirii raţionale.
Legea karma-ei poate fi aplicată inclusiv pentru a face rost de bani, pentru prosperitate, pentru toate lucrurile bune pe care le doriţi. Dar mai întâi de toate trebuie să deveniţi conştienţi de faptul că viitorul dumneavoastră este generat de alegerile pe care le faceţi în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră. Dacă veţi face acest exerciţiu de conştientizare în mod regulat, veţi putea aplica plenar Legea Karma-ei. Cu cât veţi deveni mai conştient în alegerile pe care le faceţi, cu atât mai multe decizii corecte veţi ajunge să luaţi, atât pentru dumneavoastră cât şi pentru cei din jur.
Ce se întâmplă însă cu karma din trecut şi cum ne influenţează ea prezentul? Există numai trei răspunsuri la această întrebare. Mai întâi de toate, este necesar să ne plătim datoriile. Este exact ceea ce fac marea majoritate a oamenilor, inconştient desigur. Această reacţie este la rândul ei o opţiune, pe care o putem prefera sau nu. De multe ori plata vechilor datorii implică foarte multă suferinţă, dar Legea karmei afirmă că nici o datorie nu poate rămâne neplătită. Contabilitatea pe care o ţine universul este perfectă, iar schimburile de energie curg în sensul compensării acestor datorii. Cea de-a doua opţiune pe care o putem alege constă în transmutarea şi transformarea karmei noastre într-o experienţă mai plăcută. Există un proces foarte interesant prin care ne putem întreba, atunci când ne plătim o datorie karmică: „Ce anume pot învăţa din această experienţă? De ce se întâmplă acest lucru şi care este mesajul universului pentru mine? Cum aş putea transforma această experienţă în ceva util pentru mine şi pentru ceilalţi oameni?”
Prin această atitudine noi putem căuta seminţele unor oportunităţi noi, asociindu-le apoi cu dharma noastră, cu scopul nostru în viaţă. Acest proces ne permite să ne transmutăm karma într-o expresie nouă. De pildă, dacă ne rupem piciorul în timp ce jucăm sport, ne putem întreba: „Ce pot învăţa din această experienţă? Care este mesajul pe care mi-l transmite universul?” Poate că mesajul constă în faptul că trebuie să încetinim puţin ritmul şi să fim mai atent cu corpul nostru.

Dacă dharma noastră constă în a-i învăţa pe ceilalţi ceea ce ştim, pornind de la întrebarea: „Cum i-aş putea ajuta pe semenii mei pornind de la această experienţă?”, ne putem decide să scriem o carte despre sport, sau putem crea nişte pantofi mai siguri, ori nişte suspensoare care să prevină accidente de felul celui care ni s-a întâmplat nouă. În acest fel nu numai că ne plătim datoria karmică, dar transformăm elementul advers într-un beneficiu care ne poate aduce bunăstare şi împlinire. Asta înseamnă transmutarea karmei într-o experienţă pozitivă.    Nu se pune problema de a scăpa complet de karma, ci de modificare a atitudinii noastre faţă de episodul karmic respectiv, generând astfel o karma nouă, pozitivă.
Cea de-a treia modalitate prin care ne putem trata karma constă chiar în transcenderea ei. A-ţi transcende karma înseamnă a deveni independent faţă de ea. Calea prin care ne putem transcende karma constă în experimentarea permanentă a Sinelui sau a Spiritului. Procesul ar putea fi asemănat cu spălarea unei rufe murdare într-un curent de apă curată. Ori de câte ori o spălăm, câteva pete de pe ea dispar. Cu cât o spălăm mai des, cu atât mai curată devine. În mod similar, seminţele karmei pot fi spălate sau transcense prin intrarea în starea de vid şi revenirea în lumea manifestată. Evident, acest lucru nu poate fi realizat decât prin practica meditaţiei.
Orice acţiune reprezintă de fapt un episod karmic. Băutul unei ceşti de cafea reprezintă un episod karmic. Acţiunea respectivă generează o amintire, care are capacitatea sau potenţialitatea de a genera apoi dorinţa (de a relua acţiunea respectivă). Programul operaţional (sofware-ul) al sufletului nostru este aşadar alcătuit din karma, memorie şi dorinţă. Sufletul nostru este un nod de conştiinţă care poartă în el seminţele karmei, amintiri şi dorinţe.     Devenind conştienţi de manifestarea acestor seminţe, putem deveni un generator conştient al propriei noastre realităţi. Făcând în mod conştient alegerile, putem începe să generăm acţiuni care să reprezinte o evoluţie pentru noi, dar şi pentru cei din jurul nostru. Asta este tot ceea ce avem de făcut.
Atât timp cât karma are un sens evoluţionist (progresiv) – deopotrivă pentru Sine şi pentru cei afectaţi de Sinele nostru – fructele ei vor fi fericirea şi succesul.

Aplicarea Legii karmei, sau a cauzei şi efectului Voi pune în aplicare Legea karma-ei, angajându-mă să urmez următoarele etape:
1. Astăzi voi deveni martorul conştient al propriilor mele decizii, în fiecare moment al zilei. Prin contemplarea conştientă a acestor opţiuni, le voi aduce în câmpul conştiinţei mele. Voi conştientiza astfel plenar faptul că cea mai bună cale de a mă pregăti pentru viitor constă în a trăi plenar conştient în prezent.
2. Ori de câte ori voi avea de făcut o alegere, îmi voi pune următoarele două întrebări: „Care sunt consecinţele alegerii mele?” şi „Ne va aduce această alegere – mie şi celor din jurul meu, care sunt afectaţi de ea – mai multă fericire şi împlinire?”
3. Îmi voi întreba apoi inima şi voi asculta răspunsul ei, exprimat sub forma unei senzaţii de confort sau de disconfort. Dacă alegerea mea îmi va trezi în inimă un sentiment de confort, voi merge înainte, fără a mă crampona însă de ea. Dacă ea îmi va trezi însă un sentiment de disconfort, voi examina mai atent consecinţele ei cu ajutorul lucidităţii interioare. Această tehnică de întrebare a inimii îmi va permite să iau cele mai bune decizii, cele care sunt corecte în mod spontan, deopotrivă pentru mine şi pentru cei din jurul meu.

Deepak Chopra

Nu judeca

Atunci când spun, „NU judeca,” vreau să spun pur și simplu că nici o acțiune nu vă oferă dreptul de a condamna PERSOANA. Dacă acțiunea nu este corectă, ajută persoana și asta numai dacă o cere, află de ce acțiunea nu este corectă, dar nu pune problema judecății.
Da , se pot judeca sisteme, convenții, tradiții ,culturi ,religii ,politici ,dar nu se pot judeca indivizi. Dacă acțiunile lor sunt greșite, doar ce poți să faci este să-i ajuți dacă ți-o cer .Dacă nu , nu oferi ajutor .De foarte multe ori ajutorul încurcă ,îi schimbi omului ritmul existențial care este alegerea lui, îi incalci de fapt liberul arbitru ,singurul lucru care este doar al lui, este dreptul de a alege. Cum poți să-i iei unui om singurul lucrul pe care îl are .El este singurul care poate să își modifice timpul făcând alegerile,timpul este singurul lui aliat sau vrăjmaș în momentul când își manifestă liberul arbitru.Asupra celorlalte proprietăți nefizice ale lui nu are nici un drept ,nu sunt ale lui ,sunt ale Celui care este mai presus de el .

Judecându-l îi iei singura jucărie .

Nu îți va părea rău?

Ia stai și reflectează un pic la acest subiect.

Reclamă

Karma sau destin ?

Multa lume confunda karma cu destinul. Desi sunt noţiuni asemanatoare, relaţia dintre ele este aceea dintre scop şi acţiunea in vederea atingerii scopului.

Destinul este un scop, o ţintă, iar karma este acţiunea pentru realizarea lui. Cand venim in această lume, şi karma, şi destinul sunt destul de bine stabilite. Inainte de orice, spiritul işi stabileşte destinul vieţii pe care urmeaza s-o inceapă. El işi stabileşte obiectivul final al acelei reincarnări, cunoscand experienţele vieţilor anterioare, ritmul sau de evoluţie şi stadiul evolutiv in care se afla. Destinul suprem este integrarea in lumina, dar nu-si poate propune dintr-o data acest lucru.

Chiar şi un destin intermediar, de integrare in lumea spiritelor, poate fi hazardat cand evoluţia de pana atunci nu l-a apropiat de aceasta. Pentru a progresa, spiritul trebuie sa experimenteze foarte mult, intr-o succesiune de reincarnari, trecand prin multe situatii deosebite si rezolvand multe probleme.

Daca isi alege un destin indepartat de nivelul lui de evoluţie atins, va trebui sa experimenteze foarte multe şi omul nu va avea o viaţa usoara. Va suferi probabil foarte mult … dar suferinta nu înseamna neaparat evolutie! Apoi, in functie de destin ( pe care-l cunoaste foarte bine), spiritul isi alege trei lucruri: – in primul rand parinţii (spiritul ii alege pentru ca ii considera corespunzatori realizarii scopului) – in al doilea rand, momentul naşterii ( pentru a beneficia de o anumita conjunctura astrala) .

Aceasta influenta astrala il va ajuta sa-si indeplineasca destinul Oamenii apreciază lucrurile in funcţie de placerea lor, lucrurile bune fiind cele placute şi rele cele neplacute. Spiritul insa , are alte criterii de evaluare: este bun ceea ce corespunde destinului si rau ceea ce nu corespunde acestuia, oricat de placut sau nu ar fi pentru om – in al treilea rand, spiritul isi alege karma care sa-l conduca spre realizarea destinului. Niciodata nu exista o contradictie intre karma şi destin. Omul traieste la un moment dat pentru un anumit destin, cu o anumită karma.

Reclamă

sursa astrologykom.blogspot.com

Negativitate din limitare

Multi oameni intreaba de ce exista atat de multa negativitate pe Pamant, in prezent. Un raspuns este ca ea trebuie sa fie manifestata, adusa la suprafata pentru a fi curatata.

Pentru ca de mii de ani directia omenirii a fost in principal negativa si acum, deoarece foarte multi oameni doresc o lume pozitiva, cu atat mai mult ies la suprafata acele viziuni negative.

Cu cat devii mai pozitiv, mai orientat spre ajutorarea intregului si implicit a propriei persoane, cu atat vezi mai multa negativitate.

Eu cand ies afara din casa simt imediat o schimbare, se simte negativitatea din jur.

Pana acum nu le acrodam prea mare atentie lucrurilor negative, dar acum, deoarece am mers mai mult spre pozitiv ele devin mult mai evidente.

Multi oameni, desi vor sa vada o schimbare, se uita la lumea din jur si vad ca este exact la fel.

Ea nu este exact la fel, deoarece in constiinta s-au schimbat multe lucruri, dar inca exista orientarea negativa, impulsul negativ.

Am observat si la mine, este foarte greu sa ai continuitate in ceea ce vrei sa faci in plan fizic, concret pentru ca orice actiune pozitiva este cumva barata de climatul negativ.

Adica, nu se poate desfasura in plinatatea ei.

Asta nu inseamna sa nu actionezi si personal simt ca fac acest lucru, doar ca acum, in prezent, este mai dificil sa aiba continuitate.

Deja multi dintre noi pur si simplu nu mai putem sta langa persoanele negative și avem manifestari fizice sub forma de senzatii si in cele din urma transformandu-se in dureri.

Incompatibilitatea va creste pana cand nu ne vom mai intalni.

Legat de fortele care incearca sa ii tina pe oameni pe loc, in control  ele vor continua sa isi faca jocul folosind tot felul de tactici: dezastre naturale, razboaie, amenintari , crize, discreditarea unor informatii si tot felul de metode negative.

In esenta, tot ce creaza frica, orice stire care nu ofera o solutie si mai mult raspandeste confuzie, orice actiune despre care se spune ca este pozitiva dar mijloacele folsite sunt negative (razboiul de orice fel), orice stire/persoana care spune ca nu exista suficiente resurse pe Pamant (desi este evident ca daca toti banii si resursele umane investite in complexul militar-industrial s-ar investi in tehnologii pentru producerea hranei si energiei), orice organizatie sau persoana care ascunde/distorsioneaza informatii , si altele de acest tip pot fi puse in categoria „negativ”.

Orice persoana/organizatie care aduce cunoastere, care incurajeaza si ii vindeca pe semenii lor, care are programe pozitive si ofera solutii viabile, care intelege ca lumea merge intr-o noua era, orice persoana care simte compasiune, iubire si are intelegere spirituala poate fi pusa in categoria „pozitiv”.

Din ce am observat, o problema/provocare este ca majoritatea oamenilor nu intra in cele doua categorii ci se afla undeva la mijloc.

Multi sunt indiferenti, multi actioneaza din inertie, multi cred ca lucrurile se vor schimba „peste sute de ani”. Cred ca si din acest motiv exista mai mult impuls negativ in aceasta secunda pe Pamant.

Pentru ca negativitatea, oamenii negativi, cer doar ca ei sa faca ceea ce doresc, sa isi continue dorinta de dominare si manipulare.

In schimb, oamenii pozitivi, nu pot actiona singuri pentru a schimba ceva in pozitiv (la nivel de masa) pentru ca pozitivitatea cere integrare, cere ca fiecare om sa actioneze sincron spre actiuni pozitive.

Doar 100 oameni impreuna pot construi un turn si doar un singur om este nevoie pentru a-l darama.

Daca stam sa ne uitam in jur, foarte multi oameni vor o lume pozitiva si atunci ne putem intreba, de ce nu se vad acele schimbari pozitive?

Cei mai multi oameni probabil vor zice, „Ok, fac o schimbare pozitiva in viata mea, dar pana la urma guvernul, cei care controleaza banii, corporatiile, ei au puterea. Pana la urma o sa te ciocnesti de ei.” Nu e important acest lucru.

Ei (adica noi, o parte din noi cu care nu vrem sa comunicam) au putere datorita inertei, datorita faptului ca de mii de ani, majoritatea oamenilor si-au cedat puterea unei organizatii, de orice forma ar fi ea.

Ca metoda practica, ce am exersat-o, ideea e sa fii constient de fiecare moment cand iti cedezi puterea unei organizatii.

Ideea e sa faci ce iti place, in acord cu sinele tau.

Sistemul de pe Pamant (economic, religios, guvernamental, militar)are o puternica influenta negativa si  este responsabilitatea fiecaruia de a-l schimba.

Noile materiale care se ofera, noile idei (pe care le simtim adevarate) „ar trebui” aplicate si in planul fizic, altfel raman doar acolo ca ideal.

Lumea nu este schimbata, nu exista atat de multe manifestari pozitive, pentru ca in viziunea mea inca, la nivel de masa, exista multe convingeri limitative.

Reclamă