Stiință și conștiință.

Dezvoltarea omenirii pe baze egoiste, în sistemul “pentru mine” a produs formarea unei prăpastii adânci între nivelul conștiintei omenirii și nivelul tehnologic pe care l-a atins. Tocmai pentru acesta au fost îngrijorați în timpurile lor Aristotel si Platon, când au interzis învățarea științelor celora care nu aveau un grad înalt de conștiință

Exista legătură între nivelul de conștiință al omului, adică între intențiile sale și potențialul său științific?

Desigur.

Fără intenția descoperirii scopului Creației , nu descoperim în cercetările științifice legile naturii și legile sociale în forma lor adevărată, ci descoperim numai un anumit punct de vedere al legii universului și acțiunea sa în universul îngust al lumii noastre. Căci, de fapt, noi cercetam legile universului cu instrumentele noastre egoiste “A primi pentru mine însumi”, de aceea noi receptionăm din ele numai anumite legături din toate elementele care ne înconjoară.

Fiecare lege funcționează în întreg spațiul universal, atât în lumea aceasta cât și în lumea spirituală, dar ca să o putem vedea în întregime, pe întreaga ei rază de acționare, o putem face numai în condițiile în care ne aflam și noi, cu simțurile noastre, în acest spațiu care cuprinde întreg universul. În acest scop trebuie să fim și noi proprietari de însușiri identice cu însușirile existente în acest spațiu, însușiri altruiste de dăruire, însușiri ale treptelor lumii spirituale.

Omul, cu însușirile sale, nu schimbă legile naturii și nici însușirile naturii: legăturile care sunt între puterile naturii nu se schimbă, ci în funcție de însușirile cercetătorului, natura își descoperă un alt aspect și nu o alta lege, astfel funcționează lucrurile în lumea noastra. Noi înțelegem numai ceea ce noi captăm și simțim cu cele cinci simțuri ale noastre. Adica simțirile noastre sunt întotdeauna individuale și personale. Dar din moment ce fiecare persoana are aceași natura, noi recepționăm legile naturii în forma identică.

Să ne schimbăm, acesta este singurul lucru care ne stă în putință să-l facem.

Natura rămâne asa cum este ea, numai ca rezultat al faptului ca omul însuși se schimbă, el simte în alta forma felul în care actionează asupra sa legile constante ale naturii. Omul își schimba felul în care se expune legilor naturii.

Din cauza schimbărilor produse în el, simte ca și cum natura s-a schimbat.

Natura este legea atracției, legile chimiei, legile fizicii, etc.

Aceste legi nu se schimbă în funcție de calitățile omului. Ceea ce se schimbă nu sunt acțiunile acestor legi ci felul în care omul le întelege.

Omul simte schimbarea în senzațiile care ajung la el, de aceea el crede că schimbarea s-a produs în exteriorul său, căci astfel este el alcatuit, el se crede centrul universului care nu se schimba.

Exista numai o singură stare de perfecțiune vesnică, omul schimbându-și calitățile, se apropie de aceasta stare și o simte tot mai clar. Adică singurele schimbări care se petrec în univers sunt schimbările care se petrec în interioriul simțurilor ființei umane, și în interiorul acestor schimbări omul simte ca și cum conducerea superioara se schimbă față de el.

De aceea trebuie să știm să ne schimbăm trasăsăturile interioare, pentru ca să știm să schimbăm legile naturii în favoarea noastră. Când vom ști să facem acestea, vom fi siguri pe rezultat, și viitorul nu va mai fi o necunoscută.

Michael Laitman -Interviu cu viitorul

Reclamă

A trăi în inimă.

Cum poți trăi din inima?

Primul și cel mai important pas este de a nu ajunge în inimă prin creier.    Activarea și responsabilizarea centrul inimii tale începe cu recunoașterea că există un creier și un centru emoțional care este situat în inima ta.

Într-o lume care este bazată pe ceea ce auzi și vezi și în mod constant ești bombardat cu stimuli mentali, ești expus la o mulțime de senzații care te fac să procesezi informația mental , nefiltrată de sufletul tău.

De la gândurile despre activitatea ta de zi cu zi la relații, locuri de muncă, responsabilități sociale, acasă, familie … .și lista ar putea continua , ai rămas blocat pe sistemul de procesare mental al informației.

Gândurile tale sunt o reflectare a ceea ce se petrece în jurul nostru.

Cum putem liniști aceste gânduri și să trăim mai mult în inimile noastre?

Este nevoie de timp, efort, dedicare, eliberarea energiilor negative, amintirilor, gândurilor și a evenimentelor pe care le-am acumulat de-a lungul vieții noastre.

Ce trebuie să pretindem de la mintea noastră?

Doar pace, să facem pace cu mintea noastră !!!!!

Orice gând este de domeniul trecutului ,deci nu ar trebui să ne mai afecteze!

Orice am fi putut face sau nu am fi putut face , s-a întâmplat într-un anumit mod pentru că noi am ales așa, ideea este să înțelegem că nu ni s-a întâmplat nimic rău până acum ,atâta timp cât putem scrie sau citi aceste rânduri.

Emoțional, mental, spiritual, și fizic suntem ființe diferite pentru că experimentăm în mod diferit existența cu toate elementele ei.

Pentru a vedea lumea prin inimă este necesar să fii în primul rând plin de compasiune pentru tine și pentru cei din jurul tău , în special în ceea ce privește experiențele tale proprii, doar ce simți tu e al tău , restul sunt experiențele celorlalți..

Mintea noastră vede doar separare, devastare și fatalism iar aceste însușiri ne țin prizonieri ai propriilor noastre experiențe.

Pentru a trăi din inimă trebuie să recunoști prezența Divinului în existența ta și să crezi cu tărie că viața ta se desfășoară conform Planului Divin.

Pentru a trăi în inimă trebuie să înțelegi că în primul rând ,tu ești o ființă spirituală ,iar apoi o minte și un trup să înțelegi că trebuie să trăiești în simbioză cu Pământul și tot ceea ce există în jurul tău, nu în competiție .

Mintea ta e umplută cu gândurile tuturor,gânduri pe care le-ai preluat de la ei .

Inima este plină de sentimentele tale ,care sunt numai ale tale ,care nu pot fi influențate decât de minte.

Dacă reușești să îți golești mintea de gânduri, inima va vorbi cu tine, iar ea fiind doar a ta , îți va spune întotdeauna ADEVĂRUL.

Radu Drăgan

Reclamă

Somnul și liniștea sufletului

Somnul este un exemplu perfect de combinație între disciplină și grație.

Tu nu te poți face singur să dormi. Nu poți obliga corpul să doarmă fără a avea un motiv întemeiat , o oboseală manifestă, consumul anumitor medicamente sau alti stimuli externi. Somnul este un act de predare. Este o declarație de încredere.

Nu putem face noi înșine să ne producem somnul, dar putem crea condițiile necesare pentru un somn liniștit.

Cum se ajunge la starea de somn conștient fără stimuli externi?

Ei bine,fiecare persoană este diferită și fiecare situație are propriile provocări. Obținerea stării de somn a corpului tău necesita unele încercări care probabil vor da unele stări de eroare, dar ca să ai parte de un somn conștient și relaxat ,cu vise plăcute care să ți le și aduci aminte ,există câteva acțiuni preparatorii care trebuie făcute sau evitate pentru a crește calitatea somnului.

În primul rând ora de culcare ar fi ideal să fie aceeași în fiecare zi,în al doilea rând, o muzică liniștitoare contribuie foarte mult la starea în care vei adormi. Multă lume consideră că somnul este modul în care te odihnești cel mai bine. E adevărat pe undeva ,dar somnul odihnește numai trupul și mentalul, zbuciumurile sufletești nu se vindecă prin somn. Una din lucrurile cele mai importante care trebuie făcute înainte de culcare este să îți liniștești sufletul.

Un remember asupra activității din ziua care a trecut ,mai ales asupra trăirilor de care ai avut parte ,și mai ales cele care au avut un impact negativ asupra ta ,înțelegând în primul rând că în acel moment nu mai poți modifica trecutul , dar poți măcar în experiențele negative pe care le-ai trăit peste zi să cauti o parte pozitivă care să o valorifici transformând-o într-o învățătură care să te ajute în modelarea atitudinilor tale viitoare.

Somnul este perioada în care pierdem controlul asupra corpului și a raționalului nostru și totuși nu murim. Înseamnă că ceva trăiește în noi în timpul somnului.

Ce a mai rămas viu ? Sufletul .

Atunci cum putem avea un somn liniștit dacă o componentă a noastră este cuprinsă de neliniște?

În concluzie ,ar fi ideal dacă sufletește ne-am culca odihniți ,am ierta pe cei care noi credem că ne-au greșit în acea zi ,i-am accepta așa cum sunt ,chiar mai mult de atât ,să le dăruim un gram de iubire iertându-i . Noi suntem singurii care putem face asta dacă dorim ,iar dacă trebuie ca să ierți pe cineva ,asta înseamnă să te duci la întâlnire cu sufletul lui. Iar datoria noastră este să mergem la întâlnire chiar dacă el nu vine. Vom avea senzația datoriei împlinite.

Mai simplu de atâta nu poți să ajungi la un somn conștient și liniștitor.

Radu Drăgan

Reclamă

Visele sunt o soluție în realizarea dorinței ?

Sigmund Freud a fost primul care a realizat că visele au un rol important în realizarea dorințelor. De fapt, de la începutul carierei sale el a crezut că funcția principală a tuturor viselor este de a aduce din subconștient un probabil mecanism de îndeplinire a dorințelor care visătorului i-ar putea oferi plăcere. În prelegerile introductive în psihanaliză ,Freud scria: „în fiecare vis o dorință instinctuală apare reprezentată ca îndeplinită”.

Întreruperea proceselor mentale care survine în momentul intrării în starea de somn ,facilitează anularea contradicțiilor logico-mentale prin care omul, ținând cont de natura lui fatalistă găsește alternative negative la fiecare acțiune posibilă.

Freud considera că toate visele au o rădăcină de natură sexuală infantilă, probabil pentru că el însuși a fost fixat pe aceasta tema și avea antecedente emoționale de această natură . Deși experții sunt de comun acord că visul are o influență importantă în îndeplinirea dorințelor , mai există și alte teorii legate de vise și influența lor în calitatea vieții.

Spre deosebire de Freud, Carl Jung, tatăl psihologiei analitice, a susținut că cele mai multe vise sunt atitudini compensatorii.

Jung a spus că visele compensatorii „adaugă la situația psihologică conștientă de moment , toate aspectele imaginative care sunt esențiale pentru un punct de vedere total diferit.”

Visele compensatorii, de exemplu , visul de a mânca gogoși când ești pe o dieta timp de două săptămâni , sau sex pasional cu un amant misterios sunt cu siguranță vise plăcute. Aceste vise pot îndeplini o dorință profundă, dar mai adevărat este că ele compensează ceea ce este negat de conștient.

Subconștientul având parte de negare și abstinență își creează o imagine scenariu perfectă pentru a satisface o privațiune mentală conștientă.

Într-un cuvânt , subconștientul crează un mod mai fericit de viață decât cel cu care visătorul se confruntă în timpul zilei.

Mai mult decât o dorință, visul completează o nevoie instinctuală nesatisfăcută.

Pierderea și separarea, în special moartea, creează durere și conflict în conștient. Chiar și atunci când mintea conștientă a devenit obișnuită la cu pierderea, subconștientul tânjeste, plânge și încearcă să facă pace cu faptul că a pierdut pe cineva sau ceva important. În acest caz, subconștientul încearcă să împace pierderea într-un fel, prin crearea unei fantezii care are ca scop trăirea unor emoții care apar pe fondul simulării unui timp și spațiu în care poate trăi sentimentul de fericire.

Printre cei care au experimentat un eșec într-o relație, visele în care aceștia sunt reuniți cu fostul partener sunt destul de frecvente.

În vis, visătorul ajunge la un punct de discordie cu partenerul ,dar într-un final reușește să vindece relația .Problema este că în momentul în care se trezește revine în crunta realitate a ruperii și emoțiile devin mai puternice decât cu o zi înainte și se adâncește în decepție. Chiar și atunci când mintea conștientă nu are gânduri de împăcare cu partenerul, subconștientul nu vrea să îl elibereze.

Mai putem lua în calcul și visele de mărire. Cu toții avem vise în care suntem deosebiți de ceea ce suntem în viața reală. Important , în urma acestor vise este căutarea semnificației imaginii pe care subconștientul nostru o proiectează în timpul visului,mergând pe principiul că nu este fum fără foc.

Un artist care nu a vândut nici un tablou într-un an, poate visa că participă la o licitație la care toate picturile sale sunt vândute pentru sume foarte mari. Un muzician poate visa că v-a deveni un star rock care desfășoară în fața unui public de mii de oameni. Un scriitor poate visa ca viitoarea lui carte va fi pe lista bestsellerurilor. Toate aceste scenarii ale visului îndeplinit semnifica cea mai profundă dorința de faimă și recunoaștere chiar și atunci când realitatea este diferită.

De ce subconștientul crează astfel de fantezii? Pentru că ele așa cum sunt probabile așa pot deveni și posibile. Așa cum se sugerează Jung ,important este să afirmăm că orice este posibil,dar și mai important, este de a ne ridica conștiința de la starea de limitare la starea de posibilitate infinită .

Dacă ați observat în vise nu există negări ,nu există imposibil, nu există limitări. În vis poți să zbori, poți să faci tot ceea ce nu poți să faci în viața reală.

Corpul doarme ,mintea doarme ,dar tu zbori . De ce în viața reală nu poți să zbori. Pentru ca spui că nu poți .Vrei să zbori,urca-te în avion și zboară.

Corpul uman nu a fost înzestrat cu aripi ,dar spre deosebire de celelalte animale a fost înzestrat cu imaginație și inteligență. Păsările au aripi ,zboară dar, de exemplu ele nu se pot da pe bicicletă.Tu poți dar ai prefera să zbori ,pentru că omul e veșnic nemulțumit de ceea ce are ,el este într-o continuă competiție cu ceea ce este în jurul lui ,inclusiv cu natura ,în loc să fire în competiție cu el însuși, să folosească la maxim capacitățile cu care a fost înzestrat.Trebuie doar să-ți folosești imaginația pentru a-ți îndeplini orice dorință, visele îți arată cum .

Subconștientul caută să creeze armonie, pace, bucurie și iubire mai presus de toate. Și mentalul nostru poate,cu condiția să-i dăm această șansă.

Radu Drăgan

Autenticitatea – adevărata bogăție

„Niciodată n-ai fost acceptat de părinții tăi, de profesori, de vecini, de societate așa cum ești. Toată lumea a încercat să-ți aducă îmbunătățiri, să te facă mai bun. Toată lumea ți-a scos în evidență defectele, greșelile, slăbiciunile inerente oricărei ființe umane. Nimeni n-a pus accent pe frumusețea ta, nimeni n-a pus accent pe inteligența ta, pe grandoarea ta.
Simplul fapt de a fi viu este un dar nemaipomenit, dar nimeni nu ți-a spus vreodată să-i fii recunoscător existenței. Dimpotrivă, toată lumea bombăne, se plânge. Încă de la început, toți cei care te înconjoară îți spun întruna că nu ești ce ar trebui să fii, îți dau sfaturi, îți oferă idealuri mari pe care trebuie să le urmărești. Faptul că exiști nu e prețuit. Viitorul tău e prețuit, important e să devii cineva respectabil, puternic, bogat, renumit, nu doar un nimeni.
Condiționarea constantă a născut în mintea ta ideea: «Nu sunt suficient așa cum sunt, lipsește ceva. Și trebuie să fiu altundeva, nu aici. Nu ăsta e locul în care trebuie să fiu, ci undeva mai sus; trebuie să fiu mai puternic, mai dominator, mai respectat, mai cunoscut».
Mulți oameni ți-au transformat mintea conform ideilor lor despre cum ar trebui să fii. Și nu cu rea-intenție. Părinții te-au iubit, profesorii te-au iubit, societatea vrea să fii cineva. Intențiile au fost bune, dar înțelegerea a fost foarte limitată. Ei au uitat că nu poți transforma o gălbenea în trandafir, și invers.
Tot ce poți să faci e să ajuți trandafirul să crească mai mare, mai colorat, mai parfumat. Îi dai toate elementele necesare transformării culorii și parfumului – îngrășământul potrivit, solul potrivit, îl uzi când și cât trebuie –, dar nu poți să faci tufa de trandafiri să dea flori de lotus. Iar dacă începi să-i imprimi tufei de trandafiri ideea: «Trebuie să faci flori de lotus», imprimi o condiționare greșită. Nu numai că tufa asta n-o să poată să facă niciodată flori de lotus, ci întreaga ei energie va fi îndreptată pe un drum greșit, astfel încât ea n-o să mai dea nici trandafiri, căci de unde să ia energia de a da trandafiri? Iar când se va dovedi că n-au ieșit nici flori de lotus, nici trandafiri, firește că această biată tufă se va simți frustrată, golașă, nedemnă.
Așa se întâmplă cu făpturile umane. Animați de cele mai bune intenții, oamenii îți transformă mintea. Într-o societate mai bună, cu oameni mai înțelegători, nimeni nu va încerca să te schimbe. Toată lumea te va ajuta să fii tu însuți – iar să fii tu însuți e cel mai bun lucru din lume. A fi tu însuți îți dă tot ce îți trebuie pentru a te simți împlinit, tot ce poate să dea sens vieții tale. Simplul fapt de a fi tu însuți și a te dezvolta conform naturii tale va aduce împlinire destinului tău.
Asta e adevărata bogăție. Asta e adevărata putere.
Dacă fiecare ajunge să fie el însuși, tot pământul va fi plin de oameni puternici, inteligenți, înțelegători, împliniți și bucuroși că au ajuns acasă.”
(Osho, „Inteligența – Reacționează creativ la prezent”, Pro Editură și Tipografie, 2006)

Legea bumerangului – dupa faptă și răsplată

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.
De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească.
Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Neînţelegerile într-o relaţie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia .
Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.
Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere.
Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună…

Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boală.
Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor.
Când NU vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dumneavoastră să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dumneavoastră o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi.
Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dumneavoastă înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.

Lazarev

Reclamă

Răbdarea – o virtute.

Noi suntem în general nerăbdători deoarece ne gândim la viitor, aşteptând ceva sau dorind ca ceva să se petreacă exact aşa cum am vrea noi.

A fi răbdător înseamnă de fapt a fi prezent la ceea ce se petrece în momentul ACUM, trăindu-l plenar şi văzând semnele pe care ni le trimite viaţa şi care se pot afla chiar în faţa noastră.
În societatea noastră modernă răbdarea este adeseori văzută ca fiind ceva pasiv şi plictisitor. O cauză probabilă a acestei atitudini este importanţa care se acordă ambiţiei, realizărilor şi productivităţii. Atunci când lucrurile stau în calea acestora, avem tendinţa de a deveni nerăbdători. Totuşi, răbdarea nu este plictisitoare şi cu siguranţă ea nu este pasivă; este o calitate activă care denotă putere interioară şi o înţelegere mai profundă a realităţii.

Ca orice virtute, răbdarea trebuie să fie practicată pentru a fi îmbunătăţită. De fiecare dată când suntem capabili să rămânem calmi şi să nu ne supărăm atunci când suntem forţaţi să aşteptăm sau să tolerăm ceva ce nu ne place, noi întărim şi amplificăm această calitate a răbdării în fiinţa noastră. Păstrând în minte acest lucru, noi putem practica răbdarea în multe situaţii de viaţă, de la circumstanţe triviale, cum ar fi aşteptarea autobuzului atunci când acesta întârzie sau aşteptarea la rând la caseria unui supermarket, până la situaţii mai profunde cum ar fi să fim răbdători cu cei pe care îi iubim sau să aşteptăm luni sau chiar ani de zile rezultatele practicii noastre spirituale. Oportunitatea de a practica răbdarea ne este oferită în fiecare situaţie, până când ajungem la punctul în care suntem capabili de a face faţă oricărei conjuncturi, fiind pe deplin conştienţi în acele momente că primim exact ceea ce merităm şi că într-o schemă mai largă a lucrurilor, totul se petrece aşa cum trebuie să se petreacă.

Radu Drăgan

Reclamă