Psihometria – arta de dincolo de trup

Deseori, fiecare dintre noi suntem influențați de oameni şi evenimente, într-un mod subtil, care, de multe ori, este foarte intens. Fiecare eveniment şi persoană care „intră” în viaţa noastră au potenţialul de a o influenţa, adăugându-se „culorii” şi minunăţiei experienţelor noastre.

De multe ori, în anumite momente ale vieții, avem percepții subtile care influențează modul în care ne comportăm, șirul gândurilor și reacțiile pe care le avem. Vin, fără să știm, chiar în urma contactului cu anumite obiecte cu care intrăm în relație. Fiecare dintre noi avem într-o măsură mai mare sau mai mică percepții subtile, însă mulți dintre noi ne-am obișnuit să le negăm, sufocați de viziunea materialistă asupra vieţii. Cu toţii am trăit experienţe în care am simţit ceva sau „am ştiut” ceva, dar i-am găsit acestui ceva o explicaţie logică, l-am neglijat sau chiar l-am reprimat cu totul. Am refuzat să-l recunoaştem, deoarece am fost învăţaţi că numai ceea ce trăim prin cele cinci simţuri este real. L-am pus pe seama unui detaliu din vocea persoanei, din limbajul corporal sau a oricărui indiciu exterior care s-ar fi putut datora percepţiei prin unul dintre cele cinci simţuri.

Fiinţa omenească prezintă o sensibilitate ce depăşeşte cu mult ceea ce de regulă ni se înfăţişează şi ceea ce ne imaginăm. Practica yoga trezește și amplifică aceaste capacitați, care în mod obișnuit nu sunt folosite în societatea noastră. Fiecare fiinţă deţine capacităţi parapsihologice. Dacă, datorită practicii yoga, am avut vreodată o trăire de natură parapsihologică, o putem avea încă o dată şi încă o dată şi tot aşa. Dacă am avut vreodată o intuiţie sau o informaţie despre o persoană pe care nu o cunoşteam, atunci putem spune deja că avem capacităţi parapsihologice. Dacă ne-am întors spre în spate brusc atunci când cineva ne priveşte dintr-acolo, aceasta se petrece doar pentru că avem capacități de recunoaștere subtilă.

Impresiile parapsihologice apar într-o diversitate de forme. Poate fi pur şi simplu o bănuială, o senzaţie vagă în legătură cu un eveniment iminent, dar poate fi şi o intuiţie fulgerătoare. Poate apărea sub forma unui semnal auditiv, ca şi cum cineva ne-ar vorbi, sau poate fi ca o voce interioară, ceva ce auzim în interior. Poate veni prin intermediul unei viziuni sau a unui vis.
Unele persoane simt chiar anumite mirosuri sau gusturi ce le favorizează apariţia unei intuiţii cu ajutorul căreia îşi pot soluţiona unele probleme şi evenimente stringente.

Ființa noastră emite şi absoarbe continuu energie, creând câmpuri energetice interactive. Ființa umană posedă un mecanism extraordinar, asemănător cu o antenă extrem de complexă. Emite sunet, lumină, produce electricitate, magnetism, electromagnetism, dar şi alte forme de energie. Are, de asemenea, capacitatea de a reacţiona în prezenţa altor câmpuri energetice.

Una dintre formele specifice clarsenzitivităţii este psihometria. Psihometria reprezintă captarea intuitivă, telepatică a anumitor informații care sunt asociate și determinate de prezența unor obiecte în care au fost înmagazinate energii subtile modulate.

Atingând un obiect sau o persoană, ori aflându-ne într-un anumit loc, primim diverse informaţii, altfel decât prin intermediul simţului tactil. Totuşi, acest simţ devine ca o „punte” care uneşte percepţia senzorială obişnuită cu una intuitivă.
Astfel energizate și încărcate, toate obiectele din jur joacă atunci rolul de agenți „vii”. Prin impactul lor (ce survine promt prin rezonanță în funcție de frecvența noastră predominantă) ele comunică aurei noastre energii specifice datorită consonanței ce apare, și transmit aproape instantaneu receptorilor subtili opiniile, stările, gândurile și dorințele emițătorilor.

Există, în esenţă, două tipuri de amprente energetice care se găsesc în obiecte sau în anumite locuri. În primul caz este vorba despre o amprentă personală, pe obiect fiind imprimate informaţii în legătură cu experienţele unui individ sau a unui grup de indivizi, care au avut loc într-un anumit moment, sau care s-au repetat ulterior, ca un şir de experienţe asemănătoare. În al doilea caz, este vorba despre o amprentă formată din amprente cumulative sau de grup, şi, în această situaţie, recepţionăm impresii despre toţi cei care au atins sau manipulat obiectul, sau despre toţi cei care au trecut printr-un anumit loc, eventual chiar au trăit acolo. Acest tip de amprentă este cel care îngreunează „citirea” unui obiect vechi. Imaginile pot fi atât de numeroase şi diverse, încât nu se pot trage concluzii clare. Totuși există posibilitatea, așa cum vom vedea, de a acționa un fel de selector interior.

În cazul decodificării energiilor subtile-informații acumulate în obiecte, se realizează o receptivitate specială față de faptele înmagazinate ca energii subtile, şi care sunt precis asociate unui obiect, după următoarele legi:

Legea caracterului recent sau a priorităţii în timp: evenimentele cele mai recente, care sunt legate de istoria unui obiect, au mai multe șanse să fie percepute prin percepție extrasenzorială, deoarece acestea sunt primele.
Legea frecvenței: atestă că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi, cel mai probabil, în special evenimentele care s-au produs frecvent în istoria unui obiect.
Legea puterii de impregnare: arată că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi mai întâi evenimentele impregnate ca energii subtile care au exercitat în timpul manifestării lor o impresie emoțională deosebit de intensă asupra persoanei prin intermediul căreia s-a produs impregnarea.

Psihometria este de trei tipuri:
• psihometria obiectului
• psihometria locului
• psihometria persoanei.

Psihometria obiectului este, cel mai probabil, cea mai frecvent întâlnită şi este forma pe care o recunoaşte majoritatea oamenilor. Orice obiect are propria sa energie şi este „amprentat energetic” de către posesorul lui într-un mod unic. Cel mai adesea, contactul cu obiectul, în scopul de a citi amprentele se face într-unul dintre modurile următoare:
• ţinându-l în mâini
• lipindu-l de frunte şi/sau de faţă
• lipindu-l de zona gâtului
Amprentarea obiectelor poate fi intenţionată sau accidentală. Un exemplu de amprentare intenţionată a obiectelor este fabricarea de talismane şi amulete sau obiecte încărcate de către ghidul spiritual, acestea fiind amprentate cu o anumită energie pentru a obţine un anumit efect precis.

Psihometria locului se bazează pe existența unei energii proprii unui anumit loc, unde s-au petrecut diferite situații.
De exemplu, atmosfera de veneraţie şi calm din biserici, temple, locuri de meditaţie. Chiar şi numai intrând într-un asemenea loc, te simţi mai relaxat. Ele uşurează atingerea acelor stări pe care le numim „stări modificate de conștiință”.

Multe aşezăminte religioase au fost amprentate de către sfinţi şi de către oameni pioşi, în mod natural, şi nu neapărat conform unui plan. Ele s-au încărcat cu energia unei persoane doar prin faptul că au făcut parte din viaţa acesteia. Încăperile în care am petrecut cel mai mult timp, poartă cele mai puternice amprente. Cineva care intră pentru prima dată în casa noastră ar trebui să poată stabili cu uşurinţă în care cameră sau camere vă petreceţi mai puţin timp.
Locurile legate de evenimente intens emoţionale sunt cel mai puternic amprentate. Multe dintre casele „bântuite” nu sunt de fapt bântuite de fantome, ci păstrează urmele lăsate de evenimentele petrecute în viaţa foştilor locatari. În unele situații, așa zisul „spirit” care „bântuie” casa, constă în amprentele foştilor locatari. De aceea, unele case îţi dau un sentiment plăcut şi primitor, iar altele nu.
Tot din acelaşi motiv, trebuie să treacă un timp pentru a ne simţi în largul nostru atunci când ne mutăm într-o altă casă. Mobila şi prezenţa noastră trebuie să anuleze amprentele anterioare. Când spiritul nostru începe să umple locul, el începe să se simtă cu adevărat acasă. Amprentăm astfel spaţiul şi obiectele din el cu propriile noastre energii emoţionale.

Psihometria persoanei se bazează pe existenţa unei energii proprii individului. Aşa după cum fiecare dintre noi are amprente digitale proprii şi unice, tot aşa avem şi un câmp energetic unic. Fiecare fiinţă se foloseşte de psihometria persoanei. Se petrece destul de des să ne dăm seama de dispoziţia cuiva fără a-i fi vorbit. Atunci când facem cunoştinţă cu cineva putem simţi imediat atracţie sau repulsie. Poate că nu ştim din ce cauză apar aceste impresii, dar, adeseori, ele sunt destul de puternice.
Capacitatea de a te acorda la o persoană şi de a-ţi da seama ce se petrece cu ea reprezintă numai o parte din ceea ce putem face în cadrul acestei forme de psihometrie. Ea poate fi folosită în activitatea de vindecare sub mai multe aspecte. Poate lua, de exemplu, forma unei clarviziuni radiologice sau se poate concretiza în tehnici de vindecare empatică.
Mai poate fi folosită pentru a determina punctele vulnerabile sau punctele forte ale organismului şi câmpul energetic din jurul acestuia.
Emisiile energetice subtile care provin de la persoane în stare de dinamizare superioară, intensă, angrenează, prin rezonanță o energie corespondentă cosmică mare, și dau naștere, datorită frecvenței lor de vibrație înalte, unei transmisii copleșitoare și rapide, care va genera totodată reprezentări vii și semnificative.

Un obiect personal sau un anumit loc este mai ușor de perceput în subtil, dacă este încărcat cu emoţiile unei persoane, respectiv cu emoţiile datorate evenimentelor petrecute în acel loc.
Intensitatea emoţiei în legătură cu un obiect sau cu un loc determină în mare parte cantitatea de informaţie ce se poate păstra pe acel obiect sau loc, şi care poate fi percepută.
Procesul de acordare cu un anume obiect sau loc şi cu energia asociată seamănă în mare măsură cu derularea înapoi şi recitirea unei benzi magnetice.
Adeseori, reproducerea evenimentelor imprimate pe obiect poate fi foarte exactă şi fidelă. Informaţiile obţinute în acest fel pot fi de mare ajutor. Totuşi mesajele pot fi influenţate de personalitatea individului care le recepţionează şi pot conţine doar informaţii parţiale. De asemenea, mintea, atunci când intervine activ pe perioada recepției, influențează autenticitatea traducerii senzațiilor.

Explicația fenomenului psihometric este cât se poate de simplă. Așa cum se știe, fiinţa umană, dar şi orice obiect, este asemănătoare cu o antenă complexă.
Orice situație, fenomen care interacționează cu noi sau cu un obiect, reprezintă o undă de energie care, de îndată ce vine în contact cu acel focar (om, obiect, particulă), este apoi reflectată de acel centru focar, după legile binecunoscute ale reflexiei. Aceste radiații care sunt astfel reflectate, transportă cu ele informații legate de acea situație și acel focar. Aceste informații acoperă toate domeniile percepției: miros, gust, văz, tactil, auz. Aceste informaţii se înregistrează ca un fel de clișeu în sfera astrală, alcătuind memoria planetară, parte a memoriei cosmice. Acolo, în memoria planetară, chiar și cele mai neînsemnate fapte ale oricărei existențe sunt fidel și pentru totdeauna înregistrate în această tainică sferă astrală, la nivelul lui AKASHA TATTVA. Astfel, aceste înregistrări se prezintă într-o formă sintetizată, sublimată, resorbită la nivelul lui AKASHA TATTVA.
Chiar dacă aceste informații sunt accesibile oricui, oricând, fiecare putând fi receptiv la radiațiile subtile ce provin din sfera astrală, totuși, obiectul sau persoana care a produs acel fenomen (situație) se află deja într-o stare foarte bună de rezonanță cu acea înregistrare subtilă.

Persoana care dorește să aibă o percepție psihometrică, intră în contact cu acel obiect, care reprezintă pentru el un fel de „cutie rezonantă” (rezonator specific), și astfel, el se acordează mai ușor pe frecvența specifică a acelei înregistrări din sfera astrală.
Este, de asemenea, important să ne autoprogramăm voința astfel încât să se declanşeze un acord fulgerător pe frecvența de vibrație pe care vin acele informații. În plus, dacă într-o asemenea situație avem o intensă și profundă aspirație de a ști, a simți, a vedea, a trăi, a cunoște ceea ce a fost cândva, în trecut (și care acum, fără îndoială, se află „înmagazinat” în memoria universală ce există în AKASHA), este cu atât mai bine pentru reușita acestei acțiuni, deoarece, întotdeauna, direct proporțional cu dorința noastră și cu gradul de purificare și elevare a conștiinței, vom avea mai ușor posibilitatea de a decodifica aceste informații, care ne vor apare în final sub forma mai mult sau mai puțin combinată a unor imagini, trăiri, viziuni, gusturi, mirosuri etc.

Tradiţional, creierul a fost descris ca având două posibilităţi de cunoaştere, fiecare bazată pe funcţiile uneia dintre cele două emisfere. Recent a fost luată în consideraţie o a treia cale de cunoaştere, plecând de la premisa că este posibilă funcţionarea unitară a emisferelor. Aceasta este o funcţionare de tip hologramă, care transcende metodele tradiţionale ale „cunoaşterii”.
Teoria hologramei îmbogăţeşte şi lărgeşte ideile tradiţionale despre funcţionarea creierului. Ea oferă o explicaţie fenomenelor care, cândva, au fost luate în derâdere. Nu neagă ceea ce ştiam deja despre creier, ci detaliază modul în care cunoaştem şi, mai important, cum putem percepe şi cunoaşte chiar mai mult. Acest mod de operare a hologramei este cel care dă o explicaţie capacităţii omului de a avea revelaţii mistice şi de a experimenta fenomene paranormale. Totul este interconectat, iar o parte din noi ştie acest lucru – cel puţin în unele momente.

Când dobândim un grad mai înalt de conştientizare şi învăţăm să depăşim modul nostru obişnuit de gândire, deci când ne folosim ambele emisfere cerebrale, dobândim o mai mare capacitate de a ajunge la percepţii holografice. Ne putem acorda la ceea ce este departe de noi, dar care are legătură cu noi. Putem ţine în mână un obiect şi putem conştientiza ceea ce cândva a avut o legătură cu el. Această funcţionare holografică a creierului este mai intuitivă şi se produce dincolo de perspectivele convenţionale asupra spaţiului şi timpului.
În lumea occidentală, oamenii au emisfera stângă dominantă, fapt dovedit prin aceea că adesea, noi suntem excesiv de logici în modul de abordare a vieţii. Negăm sau minimizăm latura mai intuitivă sau mai creativă a sinelui nostru, care este controlată, în principal, prin activitatea emisferei drepte, şi, de aceea, trebuie restabilit echilibrul între emisfere. Implicarea în meditaţie sau în activităţi creative stimulează funcţionarea emisferei drepte, ajutând la echilibrarea laturii logice din noi. Dacă facem acest lucru, percepţiile holografice se declanşează automat, începem să avem experienţe transcendentale, experienţe care sunt dincolo de cele cinci simţuri fizice. Se trezesc în noi percepţii parapsihologice naturale.
Acesta este încă un motiv pentru care este important să recunoaştem trăirea oricărei experienţe mistice sau parapsihologice. O astfel de experienţă dovedeşte existenţa celei de-a treia modalităţi de funcţionare a creierului, încurajând totodată o astfel de funcţionare. Este o modalitate de funcţionare pe care, cu cât mai mult o recunoaştem, ajungem să o cunoştem şi o folosim tot mai mult, cu atât, pentru noi, ea devine mai puternică.

Dezvoltarea psihometriei are mai multe avantaje:
• Ne trezește intuiția
• Ne învaţă să tratăm cu atenţie şi respect ceea ce simţim
• Începem să fim mai conştienți de lucrurile mărunte din viaţa noastră
• Ne ajută să ne recunoaştem şi să ne supraveghem mai eficient reacţiile în raport cu oamenii, cu viaţa, în general
• Ne facilitează contactul cu alte dimensiuni
• Ne ajută să ne concentrăm asupra unor amănunte altfel uitate şi să ni le aducem aminte
• Ne ajută să ne deconectăm de la nivelul obişnuit al conştientului sau să-l depăşim pentru a ne deschide calea spre posibilităţi mai înalte
• Ne amplifică încrederea în percepțiile și existența lumilor subtile, prin verificarea corectitudinii percepției.

Clarsenzitivitatea este capacitatea de a culege „impresii” de la oameni, obiecte, locuri. Dacă putem răspunde prin „da” la oricare dintre întrebările care urmează, înseamnă că avem într-o anume măsură dezvoltată capacitatea clarsenzitivă. Cu cât răspundem de mai multe ori prin „da”, cu atât această facultate este mai puternică. Indiferent de cât este de puternică sau de slabă, orice capacitate poate fi dezvoltată şi perfecţionată în folosul practicării psihometriei.

1. Aţi simţit vreodată privirea cuiva îndreptată asupra dumneavoastră fără ca, de fapt, să vedeţi acest lucru sau într-un moment în care eraţi practic singur?
2. Aţi simţit vreodată prezenţa cuiva înainte de a-l vedea cu adevărat?
3. Aţi trăit vreodată o experienţă de tip „deja vu” sau „am mai fost aici”?
4. Există încăperi sau oameni care vă fac să vă simţiţi mai bine sau mai puţin bine?
5. Aţi sesizat vreodată dispoziţia reală a iubitului sau a unui prieten fără a avea o comunicare verbală?
6. Vă treziţi cu uşurinţă contaminat de dispoziţiile altora?
7. Sunteţi în stare să spuneţi dacă vă place sau nu cineva, în momentul în care faceţi cunoştinţă?
8. Vi s-a întâmplat vreodată să intraţi într-o încăpere şi să simţiţi, fără ca cineva să vă spună, că acolo s-a petrecut ceva (cum ar fi o ceartă sau o încăierare) înainte de sosirea dumneavoastră?
9. Vi se potriveşte expresia: „Ştie să se poarte cu un animal”?
10. Când faceţi cunoştinţă cu cineva, puteţi spune ce fel de copilărie a avut?
11. Sunteţi o persoană pentru care atingerea este importantă?
12. Ați avut contact cu alte dimensiuni în meditație sau în alte forme de practică yoga?

Pentru mulţi oameni, psihometria este una dintre capacităţile parapsihologice cel mai uşor de dezvoltat. Oricine poate să şi-o dezvolte cu uşurinţă şi o poate folosi pentru a-şi şlefui şi rafina toate celelalte percepţii de natură parapsihologică. O bună practică a psihometriei presupune precizie. Prin simţul tactil (fizic sau subtil), poţi deveni conştient de evenimentele legate de un obiect sau de persoanele care au mânuit ori au posedat obiectul.
Impresiile pot căpăta o diversitate de forme, dar toate apar în urma contactului fizic între psihometrist şi obiectul sau persoana la care acesta se acordează. Adesea, vor fi receptate mai întâi acele impresii care se datorează celor mai recente evenimente sau cele având cel mai puternic impact emoţional, dar lucrurile nu se petrec neapărat astfel.

Cele mai obişnuite tipuri de impresii sunt următoarele:
• impresiile fizice, prin intermediul simțurilor
• impresiile emoţionale
• impresiile astrale
• impresiile mentale

Impresiile fizice care apar sunt de mai multe feluri. Putem simţi o furnicătură, o jenă, o modificare de temperatură în trup sau în obiect. Trebuie să fim conștienți în timp ce ţinem obiectul, care dintre părţile trupului nostru se manifestă în acel moment printr-o senzaţie. Simţim undeva vibrații? Adesea aceste impresii oferă indicii asupra unor reacții de natură fizică ale posesorului obiectului.
Mulţi oameni vor simţi la început modificări de temperatură atunci când ating prima dată obiectul, acesta dând impresia că a devenit fierbinte sau rece, ceea ce oferă un punct de plecare. Este ca şi cum ai da mâna cu cineva pentru prima dată. Faptul că strângerea de mână este fără vlagă sau este puternică îţi oferă o primă impresie despre persoană. În psihometrie este la fel. Trebuie să fim atenți la ceea ce simţim atunci când atingem pentru prima dată obiectul sau persoana.

Impresiile auditive, care îmbracă şi ele o mulţime de forme. Deşi nu prea frecvente, ele apar totuşi. Acest lucru depinde, adesea, de nivelul dezvoltării de tip paranormal a persoanei şi de înclinaţia ei naturală spre semnalele auditive.
Semnalele auditive pot lua forma unui ţârîit, bâziit, a unor cuvinte, propoziţii sau chiar a unor întregi mesaje. Unii mediumi se folosesc de spiritele lor călăuzitoare pentru a strânge informaţii despre un obiect şi despre posesorii lui. Aceste comunicări cu spiritele pot lua forma unor percepţii auditive.
Percepţiile auditive pot fi efectiv auzite doar în minte, ca şi cum cineva ar vorbi în mintea noastră, dar pot veni şi din afară, ca şi cum cineva ne-ar vorbi în realitate. Uneori mesajul este limpede, alteori poate fi criptic.

Cel care practică psihometria poate trăi şi o experienţă completă gen deja vu. În timp ce ţine obiectul, întreaga zonă din jurul lui şi a obiectului pare să se modifice. Evenimentele nu sunt văzute sau trăite în imaginaţie, ci la modul concret, ca şi cum ar fi avut loc o transportare chiar în mijlocul evenimentelor, acestea fiind percepute direct, în timpul şi spaţiul în desfăşurare. Asemenea lucruri se mai întâmplă, deşi destul de rar şi pe neaşteptate.
Sunt şi alte moduri de prezentare a mesajelor provenind de la un obiect. Se pot percepe, de exemplu, mirosuri sau parfumuri, acesta fiind un mod specific de decodificare a informațiilor din sfera astrală AKASHA-ică.

Impresiile emoţionale se recepţionează şi ele cu uşurinţă atunci când ţinem sau atingem obiectul. Desigur că ni s-a petrecut să ne uităm la cineva sau să-i strângem mâna şi, în felul acesta, să aflăm dacă este fericit, trist, vesel sau deprimat. Oamenii sunt fiinţe puternic încărcate emoţional şi ne acordăm la aceste rezonanțe foarte des.
Atunci când atingem un obiect este bine să ne observăm propriile reacţii emoţionale. Adeseori, emoţiile pe care le resimţim sunt declanşate de alţii din jurul nostru.

Impresiile astrale pot fi alcătuite din viziuni, culori, stări specifice care apar atunci când ne racordăm la frecvența specifică de vibrație a obiectului pe care îl cercetăm. Aceste stări, atunci când apar, sunt dintre cele mai fidele modalitați de a descoperi mesajul ascuns în arhivele AKASHA-ice, legate de acel obiect.

Impresiile mentale sunt simboluri, scenarii, imagini izolate, gânduri ş.a. Imaginile pot fi fragmentate, împrăştiate sau complete. Impresiile pot consta doar într-un gând, o idee despre un anumit scenariu sau eveniment, sau se pot derula ca un film în mintea noastră.

Uneori cineva ne atinge din întâmplare, iar prin minte încep să ne treacă tot felul de gânduri şi imagini. De regulă, dăm la o parte asemenea lucruri, considerând că e o fantezie să credem sau să ne închipuim aşa ceva, în fond, înainte nu am simţit nicio urmă din toate acestea. Acele imagini pot fi concrete sau doar simbolice, dar oricum sunt foarte reale şi trebuie să le respectăm. Deseori simţim ceva, chiar dacă nu înţelegem ce.

Adeseori, imaginile apar sub forma unor simboluri. Acesta este un mod eficient de comunicare între subconştient și conştient. Deseori, imaginile pe care le sesizăm său le vedem interior, atunci când ţinem obiectul în contact cu noi, pot fi mai degrabă simbolice decât concrete. Poate că este greu la început să facem această diferenţă, dar prin exerciţiu vă deveni mai uşor pentru noi să facem aceasta.
Ca şi în cazul tuturor celorlalte practici, exerciţiul şi controlul sunt esenţiale, permiţându-ne afirmarea capacităţilor noastre parapsihologice. Vom învăţa să nu ne mai bazăm doar pe cele cinci simţuri, şi să învăţăm cum să ne folosim într-un mod mai concret şi mai eficient de posibilitățile latente ale ființei noastre. Reînvăţăm astfel să privim viaţa şi oamenii de la toate nivelurile conştiinţei, nu doar prin prismă a ceea ce se vede cu ochiul liber.

de Eduard Selea

Reclamă

Fericire sau nefericire……….

Omul nu se poate bucura de o fericire deplină pe pământ de vreme ce viața i-a fost dată ca încercare sau ispășire. Totuși, depinde de el de a-și face mai suportabile lipsurile și de a fi astfel fericit cât este posibil pe pământ. De cele mai multe ori, omul este artizanul propriei nenorociri. Practicând legea lui Dumnezeu, își păzește binele de necazuri și capaătă o fericire atât de mare cât îi permite existența sa grosieră. Noi suntem pedepsiți încă din aceasta viață datorită infracțiunii pe care am comis-o asupra legilor existenței corporale prin tot felul de necazuri ce reprezintă urmarea acestei infracțiuni și a tuturor exceselor noastre. Dacă ne întoarcem din aproape în aproape la originea a ceea ce numim nefericiri pământene vom vedea că acestea sunt, în mare parte, consecința unei prime abateri de la drumul drept. Prin această abatere, noi am deviat pe o cale greșită și în consecință  cădem în nefericire.

Fericirea pământească este relativă în funcție de poziția fiecaruia; ceea ce provoacă fericirea unuia duce la nefericirea altuia. Există totuși o măsură a fericirii comune pentru toți oamenii. Pentru viața materială, ea este dată de posesiunea necesarului; pentru viața morală, o buna conștiință și încrederea în viitor. Ceea ce este de prisos pentru unul nu devine necesar pentru alții și reciproc după poziția fiecăruia – asta conform ideilor noastre materiale, prejudecăților, ambiției noastre și piedicilor ridicole pentru care viitorul va face dreptate atunci când vom întelege viitorul. Fără îndoială cel ce avea un câștig de cincizeci de mii de lire și se trezește cu el redus la zece mii se crede foarte nefericit, deoarece nu poate face o bună figură în societate, nu-și poate ține rangul, nu-și poate satisface toate capriciile. El își inchipuie că-i lipsește strictul necesar dar sincer, este el de plâns cand alaturi de el sunt atatia care mor de foame și de frig și nu au o pernă pe care să-și odihnească capul? Înțeleptul pentru a fi fericit, privește în sinea sa, și niciodată în afară – acest lucru îi înalță sufletul spre infinit. Există rele independente în modul de acțiune și care îl surprind chiar și pe omul cel mai drept. În acest caz, omul trebuie să se resemneze și să suporte fără murmur, dacă dorește să progreseze. El găsește întotdeauna o consolare în propria conștiință care îi dă speranța într-un viitor mai bun, dacă va face ceea ce trebuie pentru a-l obține.

Uneori credem că Dumnezeu favorizează obținerea unor averi de către persoane ce par că nu le merită dar este o favoare doar în ochii celor care nu văd decât prezentul. Norocul este adeseori o încercare mai periculoasa decat mizeria. Relele acestei lumi sunt datorate nevoilor artificiale create de noi. Cel ce știe să-și limiteze dorințele și vede fără invidie ceea ce este mai presus de el se apără de decepțiile acestei vieti. Omul mai bogat este cel ce are mai puține nevoi. Noi învidiem plăcerile celor ce ne par fericiții acestei lumi, dar oare știm ce le este rezervat? Dacă se bucură doar pentru ei înșiși înseamnă că sunt egoiști și atunci va veni și reversul. Să-i plângem mai degrabă.

Dumnezeu permite uneori ca omul rău să prospere, dar fericirea sa nu este de invidiat căci el va plăti cu lacrimi amare. Dacă cel drept este nefericit, aceasta este o proba de care i se va ține cont dacă o va suporta cu curaj. Să ne amintim cuvintele lui Iisus: „Fericiți cei care suferă, caci ei vor fi mângâiați”. Omul nu este cu adevarat nefericit decât atunci când sufera de lipsă strictului necesar pentru viață și pentru sănătatea corpului. Aceasta lipsa este, poate, greșeala noastră, atunci nu trebuie să se facă răspunzător decât pe sine însuși; dacă este greșeala aproapelui, responsabilitatea cade asupra asupra celui ce a cauzat-o. Prin existența aptitudinilor naturale, Dumnezeu indică în mod evident vocația noastră în aceasta lume. Multe rele pot proveni și din faptul că nu ne urmăm aceasta vocație. Este adevarat, și deseori părinții sunt cei care din orgoliul său  fac ca proprii lor copii să se abată de la calea stabilită de natură, și prin aceasta deviere, compromit fericirea copiilor; ei vor fi răspunzători.

Când omul va practica legea lui Dumnezeu, el va avea o ordine bazată pe dreptate și solidaritate și el însuși va fi mai bun. Nimeni nu este fericit în totalitate, și cel pe care-l credem fericit ascunde tristeți sfâșietoare; suferința există peste tot. Totuși, sunt mai numeroase clasele sociale denumite suferinde, deoarece pământul este un loc al ispășirii.Ceea ce este rău în lume influențează adeseori ceea ce este bun și aceasta se petrece datorită slăbiciunii celor buni; cei răi sunt intriganți și îndrăzneți, cei buni sunt timizi; când vor dori, ei vor avea întâietate. Omul este adesea artizanul suferințelor sale materiale dar chiar mai mult este și autorul suferințelor morale. Suferințele materiale sunt câteodată independente de voință dar orgoliul rănit, ambiția nesatisfăcută, anxietatea, invidia, gelozia, toate pasiunile într-un cuvant, reprezintă torturi ale sufletului.

Invidia și gelozia !

Fericiti cei ce nu cunosc acești viermi ai sufletului. Cu invidia și gelozia, nici un moment de liniște, de repaus posibil pentru cel atins de aceste rele: obiectele poftei sale, a urii și necazului său i se înfățișează ca niște fantome ce nu-i dau pace nici o clipă și-l urmăresc până și în somn.

Invidiosul și gelosul sunt într-o stare de agitație continuă. Multe expresii înfierează cu tărie efectele anumitor pasiuni. Se spune de exemplu: a plesni de orgoliu, a muri de invidie, a se usca de gelozie sau ciudă, a-și pierde pofta de mâncare sau băutură, etc ; acest tablou este foarte adevarat.

Omul este deseori nefericit doar din pricina importantei acordate lucrurilor pământești; vanitatea, ambiția și cupiditatea nesatisfăcute reprezintă nefericirea lor. Dacă s-ar situa deasupra cercului stramt al vieții materiale și și-ar înălța gândul spre infinitul căruia îi este destinat, atunci vicisitudinile îi vor părea meschine și puerile, ca și necazurile unui copil ce se plânge de pierderea jucăriei ce-i procura plăcerea supremă. Cel ce nu vede fericirea decât în satisfacerea orgoliului și a poftelor grosiere este nefericit atunci când nu și le poate satisface, în timp ce acela care nu cere nimic în plus este fericit cu ceea ce altora li se pare o calamitate. Vorbim de omul civilizat, căci sălbaticul avand necesități și mai limitate nu este tulburat de aceleași pasiuni și angoase; modul sau de a vedea lucrurile este cu totul diferit. În civilizație, omul judecă nefericirea sa și o analizează; și aceasta cu cat este mai afectat, dar poate de asemenea să judece și să analizeze mijloacele de a o alina.

Aceasta alinare o gaseste in credința ce-i da speranta într-un viitor mai bun.

după   Allan Kardec – Cartea Spiritelor

Reclamă

Karma se poate schimba doar prin conștiență……..

   Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă. Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce. Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.
Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile. Aceste reflexe condiţionate nu diferă prin nimic de faimoasa condiţionare a lui Pavlov. Pavlov a demonstrat că dacă îi dai în fiecare zi de mâncare unui câine în timp ce suni un clopoţel, foarte rapid acesta va începe să saliveze la simplul auz al clopoţelului, întrucât învaţă să asocieze un stimul cu celălalt.
Ca rezultat al condiţionării lor, majoritatea oamenilor învaţă răspunsuri repetitive şi predictibile la stimulii din mediul înconjurător. Reacţiile lor sunt declanşate automat de oameni şi evenimente, iar ei uită că la urma urmei, aceste reacţii rămân simple opţiuni care le stau în permanenţă la dispoziţie. Ei fac aceste alegeri, dar inconştient.
Dacă ne distanţăm pentru o clipă şi contemplăm opţiunile pe care le alegem, chiar în clipa când le alegem, întregul proces trece din zona inconştientului în cea a conştiinţei. Acest procedeu de alegere conştientă prin detaşare şi contemplare are o putere incredibilă. Atunci când facem o alegere – indiferent care – noi ne putem pune două întrebări: mai întâi: „Care sunt consecinţele alegerii pe care sunt pe punctul de a o face?” În inima noastră noi vom cunoaşte imediat răspunsul la această întrebare. În al doilea rând: „Ne va face mai fericiţi, pe mine şi pe cei din jur, această alegere a mea?” Dacă răspunsul este afirmativ, putem merge mai departe cu alegerea noastră. Dacă el este însă negativ, dacă opţiunea noastră ne poate face nefericiţi, pe noi sau pe cei din jur, cel mai bine este să nu o luăm.  Nimic mai simplu!
Din întreaga infinitate de opţiuni care ne stau în permanenţă la dispoziţie nu există decât una singură care ne poate face deopotrivă fericiţi pe noi înşine şi pe cei din jur. Această decizie corectă este cea care ne va conduce la un comportament spontan corect. Acţiunea spontan corectă este acţiunea justă intreprinsă la momentul potrivit. Ea reprezintă răspunsul corect la orice situaţie care se petrece. Beneficiile cei vor fi simţite pe loc de autorul acţiunii, dar şi de cei care sunt influenţaţi de ea.
Universul aplică un mecanism extrem de interesant pentru a ne ajuta să luăm deciziile cele mai corecte în mod spontan. Acest mecanism este legat de senzaţiile noastre corporale. Corpul nostru experimentează două tipuri de senzaţii: una de confort, cealaltă de disconfort. În clipa în care faceţi o alegere în mod conştient, urmăriţi cu atenţie reacţiile corpului dumneavoastră; întrebaţi-l: „Ce se va întâmpla dacă voi lua această hotărâre?” În cazul în care corpul vă trimite un mesaj de confort, este limpede că aţi luat hotărârea justă. În cazul în care corpul vă trimite un mesaj de disconfort, cel mai bine este să nu luaţi decizia respectivă.
Există oameni care simt aceste mesaje de confort şi de disconfort în zona plexului solar, dar cei mai mulţi le simt la nivelul inimii. De aceea, ori de câte ori trebuie să luaţi o decizie, focalizaţi-vă atenţia asupra inimii şi întrebaţi-o ce trebuie să faceţi. Aşteptaţi apoi răspunsul, sub forma unei senzaţii fizice. Oricât de slab ar fi, acesta va veni cu siguranţă. Numai inima poate cunoaşte răspunsul corect. Foarte mulţi oameni cred că inima este patetică şi sentimentală. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Inima este intuitivă, holistică, relaţională şi contextuală. Ea nu abordează realitatea în termeni de învins şi învingător, ci operează direct la computerul cosmic – câmpul potenţialităţii pure, cunoaşterea pură, puterea de organizare infinită – de unde preia toate informaţiile de care are nevoie. De multe ori ea nu pare deloc raţională, dar inima are o capacitate de calcul care depăşeşte cu mult în precizie limitele gândirii raţionale.
Legea karma-ei poate fi aplicată inclusiv pentru a face rost de bani, pentru prosperitate, pentru toate lucrurile bune pe care le doriţi. Dar mai întâi de toate trebuie să deveniţi conştienţi de faptul că viitorul dumneavoastră este generat de alegerile pe care le faceţi în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră. Dacă veţi face acest exerciţiu de conştientizare în mod regulat, veţi putea aplica plenar Legea Karma-ei. Cu cât veţi deveni mai conştient în alegerile pe care le faceţi, cu atât mai multe decizii corecte veţi ajunge să luaţi, atât pentru dumneavoastră cât şi pentru cei din jur.
Ce se întâmplă însă cu karma din trecut şi cum ne influenţează ea prezentul? Există numai trei răspunsuri la această întrebare. Mai întâi de toate, este necesar să ne plătim datoriile. Este exact ceea ce fac marea majoritate a oamenilor, inconştient desigur. Această reacţie este la rândul ei o opţiune, pe care o putem prefera sau nu. De multe ori plata vechilor datorii implică foarte multă suferinţă, dar Legea karmei afirmă că nici o datorie nu poate rămâne neplătită. Contabilitatea pe care o ţine universul este perfectă, iar schimburile de energie curg în sensul compensării acestor datorii. Cea de-a doua opţiune pe care o putem alege constă în transmutarea şi transformarea karmei noastre într-o experienţă mai plăcută. Există un proces foarte interesant prin care ne putem întreba, atunci când ne plătim o datorie karmică: „Ce anume pot învăţa din această experienţă? De ce se întâmplă acest lucru şi care este mesajul universului pentru mine? Cum aş putea transforma această experienţă în ceva util pentru mine şi pentru ceilalţi oameni?”
Prin această atitudine noi putem căuta seminţele unor oportunităţi noi, asociindu-le apoi cu dharma noastră, cu scopul nostru în viaţă. Acest proces ne permite să ne transmutăm karma într-o expresie nouă. De pildă, dacă ne rupem piciorul în timp ce jucăm sport, ne putem întreba: „Ce pot învăţa din această experienţă? Care este mesajul pe care mi-l transmite universul?” Poate că mesajul constă în faptul că trebuie să încetinim puţin ritmul şi să fim mai atent cu corpul nostru.

Dacă dharma noastră constă în a-i învăţa pe ceilalţi ceea ce ştim, pornind de la întrebarea: „Cum i-aş putea ajuta pe semenii mei pornind de la această experienţă?”, ne putem decide să scriem o carte despre sport, sau putem crea nişte pantofi mai siguri, ori nişte suspensoare care să prevină accidente de felul celui care ni s-a întâmplat nouă. În acest fel nu numai că ne plătim datoria karmică, dar transformăm elementul advers într-un beneficiu care ne poate aduce bunăstare şi împlinire. Asta înseamnă transmutarea karmei într-o experienţă pozitivă.    Nu se pune problema de a scăpa complet de karma, ci de modificare a atitudinii noastre faţă de episodul karmic respectiv, generând astfel o karma nouă, pozitivă.
Cea de-a treia modalitate prin care ne putem trata karma constă chiar în transcenderea ei. A-ţi transcende karma înseamnă a deveni independent faţă de ea. Calea prin care ne putem transcende karma constă în experimentarea permanentă a Sinelui sau a Spiritului. Procesul ar putea fi asemănat cu spălarea unei rufe murdare într-un curent de apă curată. Ori de câte ori o spălăm, câteva pete de pe ea dispar. Cu cât o spălăm mai des, cu atât mai curată devine. În mod similar, seminţele karmei pot fi spălate sau transcense prin intrarea în starea de vid şi revenirea în lumea manifestată. Evident, acest lucru nu poate fi realizat decât prin practica meditaţiei.
Orice acţiune reprezintă de fapt un episod karmic. Băutul unei ceşti de cafea reprezintă un episod karmic. Acţiunea respectivă generează o amintire, care are capacitatea sau potenţialitatea de a genera apoi dorinţa (de a relua acţiunea respectivă). Programul operaţional (sofware-ul) al sufletului nostru este aşadar alcătuit din karma, memorie şi dorinţă. Sufletul nostru este un nod de conştiinţă care poartă în el seminţele karmei, amintiri şi dorinţe.     Devenind conştienţi de manifestarea acestor seminţe, putem deveni un generator conştient al propriei noastre realităţi. Făcând în mod conştient alegerile, putem începe să generăm acţiuni care să reprezinte o evoluţie pentru noi, dar şi pentru cei din jurul nostru. Asta este tot ceea ce avem de făcut.
Atât timp cât karma are un sens evoluţionist (progresiv) – deopotrivă pentru Sine şi pentru cei afectaţi de Sinele nostru – fructele ei vor fi fericirea şi succesul.

Aplicarea Legii karmei, sau a cauzei şi efectului Voi pune în aplicare Legea karma-ei, angajându-mă să urmez următoarele etape:
1. Astăzi voi deveni martorul conştient al propriilor mele decizii, în fiecare moment al zilei. Prin contemplarea conştientă a acestor opţiuni, le voi aduce în câmpul conştiinţei mele. Voi conştientiza astfel plenar faptul că cea mai bună cale de a mă pregăti pentru viitor constă în a trăi plenar conştient în prezent.
2. Ori de câte ori voi avea de făcut o alegere, îmi voi pune următoarele două întrebări: „Care sunt consecinţele alegerii mele?” şi „Ne va aduce această alegere – mie şi celor din jurul meu, care sunt afectaţi de ea – mai multă fericire şi împlinire?”
3. Îmi voi întreba apoi inima şi voi asculta răspunsul ei, exprimat sub forma unei senzaţii de confort sau de disconfort. Dacă alegerea mea îmi va trezi în inimă un sentiment de confort, voi merge înainte, fără a mă crampona însă de ea. Dacă ea îmi va trezi însă un sentiment de disconfort, voi examina mai atent consecinţele ei cu ajutorul lucidităţii interioare. Această tehnică de întrebare a inimii îmi va permite să iau cele mai bune decizii, cele care sunt corecte în mod spontan, deopotrivă pentru mine şi pentru cei din jurul meu.

Deepak Chopra

Alegerile sufletului……

„Dacă la un moment dat, eşti înfricoşat, asta se întâmplă pentru că alegi să‑ţi fie frică.
Dacă eşti bucuros, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti supărat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti supărat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti hărţuit, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti iubit, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti ignorat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti ajutat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti jignit, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti înţelept, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă te simţi nedreptăţit, este aşa pentru că alegi să fii.
Lista poate continua la nesfârşit.
De fapt, … chiar continuă.

Înţelege că A Fi este o STARE în care se află cineva – nu o acţiune pe care o face.
Nu poţi să faci „fericit”, poţi doar să fii “fericit” – în funcţie de ce anume hotărăşti să fii.
Nu poţi să faci „trist”.
Nu poţi să faci „fricos”.
Nu poţi să faci „nedreptăţit” sau „jignit” sau „supărat”.
Poţi doar să fii astfel.
Oare ce te determină să fii toate acestea? Mulţi oameni cred că motivul se află în ceea ce se întâmplă în jurul lor; că totul este determinat de ceea ce face cineva sau altceva.
Nu e câtuşi de puţin aşa!
Decizia ta în privinţa a ce anume face altcineva, determină această stare. E vorba de alegerea pe care o faci.
Situaţia e foarte complexă, deoarece problema este următoarea: atât de multe dintre alegerile tale sunt făcute, acum, în mod automat şi se bazează atât de mult pe experienţa anterioară, încât ţi se pare că nu tu le controlezi. Astfel, ţi se pare că acţiunile celorlalţi, sau experienţele exterioare ţie sunt cele care induc în tine, asemenea reacţii.
Adevărul este că tu alegi să fii în starea în care te găseşti. Singura diferenţă dintre tine şi cei care sunt maeştri în a‑şi controla viaţa, este că Maeştri aleg în mod diferit.
Ideea care reiese de aici este că starea de A Fi este ceva ales şi nu indus. Tu ai ales să fii ceea ce dorești. De ce ai ales astfel, e o cu totul altă chestiune – şi poate constitui subiectul unei alte cărţi. Dar ştiu un lucru sigur: alegerea nu s‑a făcut cu forţa. Adesea, alegerile pot părea impuse cu forţa, dar nu sunt niciodată aşa.
Tu poţi produce o stare de A Fi, pur şi simplu, selectând una. Şi poţi face acest lucru oricând, oriunde.
O stare de A Fi este un sentiment, nu o acţiune. Totuşi, tu poţi hotărî să simţi într‑un anumit fel. Adică, ai puterea de a decide cum te vei simţi şi cum te simţi chiar acum.
Acesta este marele secret al existenţei umane. Acesta este marele dar, marele instrument. Folosind acest instrument, întregul Univers ţi se deschide – şi ţi se dă absolut toată libertatea ca să fii şi să trăieşti experienţa lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.
Acesta este Adevărul, Adevărul care te va elibera.”
Neale Donald Walsch

Reclamă

Stăpânirea Pământului.

  Ca să înţelegem cum s-a produs procesul de rătăcire al ştiinţei şi medicinii şi de ce se află pe picior de război umanitatea cu planeta-mamă, să ne întoarcem la rădăcinile creştinismului, căci aici vom găsi primele indicii. Şi Dumnezeu i-a spus lui Adam: „Ia în stăpânire pământul şi toate creaturile sale”. Această poruncă, atribuită Creatorului, a făcut mai mult rău planetei şi locuitorilor săi ( deopotrivă plante, animale şi oameni ) decât oricare alta.

De altfel, problema nu este legată de porunca în sine, ci de interpretarea şi implementarea ei. Interpretată greşit, iar apoi aplicată eronat, edictul biblic de a „lua în stăpânire pământul şi creaturile sale” a stabilit cursul şi destinul istoriei din timpurile lui Adam şi până la Isaac Newton şi în zilele noastre. Condamnând păcatul originar şi căderea din Grădina Paradisului, în loc să recunoască faptul că atât bărbaţii cât şi femeile au luat propriile lor decizii, bărbaţii au dogmatizat jurisdicţia asupra femeilor şi au declarat război naturii şi pământului. Şi totul, în numele lui Dumnezeu. Dilema prezentă a umanităţii îşi are rădăcinile în această stare de vinovăţie, care înlocuieşte respectul reciproc pentru orice formă de viaţă.

Stăpânirea naturii şi a creaturilor sale stă la baza ştiinţei şi a copilului acesteia, medicina, pe care le-a transformat într-un veritabil cult.

Omul a ajuns mai presus de Dumnezeu. El stăpâneşte pământul. Bărbatul este mai presus de femeie, căci, după cum spune Biblia, „Eva a fost cea care l-a determinat pe Adam să păcătuiască”. Rezultatul tragic al acestei legende a fost tranziţia de la starea primordială a umanităţii, aceea de societate matriarhală, la una patriarhală. Liniile genealogice nu s-au mai stabilit pe linie maternă, ci paternă. Femeia a încetat să mai fie slăvită şi recunoscută drept născătoare a vieţii, ci a fost învinovăţită de a-l fi determinat pe bărbat să păcătuiască. „Începând din această zi, vei experimenta durerea la naştere, întru aduce rea aminte a păcatului tău”. Şi astfel, femeia a devenit inferioară, o marfă care poate fi controlată, cumpărată, vândută, dar mai presus de toate, „învinovăţită” pentru căderea lui Adam, deşi aceasta s-a datorat propriei decizii a acestuia.

Totul era o afacere mult prea profitabilă pentru a fi lăsată să le scape din mâini. „Ce contează dacă o femeie moare atâta vreme cât noi continuăm să PĂSTRĂM CONTROLUL în domeniul medical, inclusiv asupra uriaşei cantităţi de bani implicate în acest domeniu”.

Numele jocului este controlul. Dacă dorim să păstrăm controlul asupra propriilor noastre vieţi şi destine, va trebui să recunoaştem că în domeniul sănătăţii şi al finanţelor lucrurile NU sunt ceea ce par .

ADEVĂRUL în medicină generează probleme şi cu cât interesele oculte ale oamenilor de afaceri din acest domeniu sunt puse la încercare de noile descoperiri ale așa-zișilor vrăjitori sau tămăduitori sau terapeuți de altă factură decât cea științifică , cu atât mai puţine şanse au aceştia să le impună pe piaţă. Evident, singurul care are de pierdut este ADEVĂRUL.

În asemenea domenii, ADEVĂRUL nu poate fi victorios decât în afara scenei oficiale, la graniţa realităţii acceptate.

John Thomas

Reclamă

Conștiință și materie

Numeroși oameni de știință, de mulți ani  au studiat rolul conștiinței și cum poate influența în mod direct lumea noastră materială ,fizică. Multe din aceste cercetări au fost publicate, cercetări în care se demonstrează în mod clar că , conștiința și ceea ce noi percepem a fi lumea noastră materială sunt interconectate direct.

Experimentul se numeste experimentul cuantic fantă dublă, și este un exemplu foarte bun despre modul în care conștiința poate afecta lumea noastră materială . Acest experiment a fost făcut în locuri locații diferite,cu subiecți diferiți cu scopul de  a demonstra rolul conștiinței în formarea naturii realității fizice.

S-au făcut trei experimente .

În primul experiment, participanții au fost instruiți să-și concentreze atenția spre aparatul dublu-fantă. În anumite momente, o voce computerizată i-a instruit zicându-le in prima fază a experimentului: „Vă rugăm să concentrați asupra fantei”, iar în a doua fază „vă puteți relaxa acum.”

Al doilea experiment a fost efectuat la un templu budist Zen, care a fost un loc foarte bun pentru a recruta meditatori pentru experiment.

La acest test 19 persoane au participat la 31 de sesiuni.

La Institutul de Științe Noetice, trei meditatori au participat la 11 sesiuni și 4 non-meditatori au participat la 7 sesiuni. La templu budist Zen, 12 meditatori au participat la 13 de sesiuni. Testele au fost supravegheate și s-a folosit un aparat dublu-fantă .

Rezultatele au fost concludente. Conștiința influențează materia.

Cei care au meditat au avut „un efect statistic deosebit de puternic asupra rezultatelor.” Acest experiment a sprijinit în mod evident ipoteza.

În al patrulea experiment, 31 de oameni au participat la 51 sesiuni, iar efectul observat în acest studiu a fost de 3 ori puternic decât cel observat în primele patru experimente.

Studiul confirmă influența conștiinței asupra undelor cuantice, de unde rezultă că există o influență semnificativă a mentaluilui asupra materiei.

Mai jos este o demonstrație video animată a experimentului  de laborator.

Radu Dragan

Reclamă

Legea bumerangului – dupa faptă și răsplată

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.
De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească.
Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Neînţelegerile într-o relaţie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia .
Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.
Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere.
Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună…

Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boală.
Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor.
Când NU vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dumneavoastră să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dumneavoastră o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi.
Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dumneavoastă înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.

Lazarev

Reclamă