Conștiință de sine și sănătatea.

    Pentru ca sufletul să se poată manifesta pe pământ, are nevoie de trei învelişuri: emoţiile, mintea logică şi corpul fizic. Împreună acestea alcătuiesc personalitatea sau Ego-ul.
Sufletul sau Sinele este conectat la Sursa vieţii prin intermediul spiritului. Această punte permite conştientizarea atât a Ego-ului (personalităţii) cât şi a Sinelui ca parte a unei structuri universale a vieţii. Sufletul nu reprezintă o forţă străină care încearcă să influenţeze voinţa, ci poate fi privit mai degrabă ca un părinte iubitor ce arată calea copilului său, de multe ori speriat.
Unul din aspectele fundamentale ale vieţii, pe care unii îl privesc ca pe un dar, iar alţii ca pe un obstacol, este liberul arbitru care dă dreptul de a alege, de a accepta propriile experienţe, de a învăţa lecţiile oferite de acestea. Din cauza liberului arbitru mulţi oameni ajung să se teamă de eşec, de comiterea unor greşeli deşi, în realitate, acestea nu există, pentru că nici o experienţă nu reprezintă o pierdere, oricât de neplacută, ea predând sufletului o lecţie.
Conştiinţa totală de sine – Sinele – este alcătuit din şapte aspecte spirituale:
– cunoaşterea de sine;
– responsabilitatea pentru sine;
– exprimarea de sine;
– iubirea de sine;
– preţuirea de sine;
– respectul de sine;
– conştiinţa de sine.
În cazul celor mai mulţi dintre oameni, personalitatea preia controlul vieţii lor de zi cu zi. Pe masură ce balanţa se înclină dinspre personalitate către suflet, procesul este iniţial receptat ca o dizarmonie de către minte, care începe să primească două tipuri diferite de vibraţii, unele de pe nivelul sufletului şi altele de pe nivelul personalităţii. Dacă vibraţia sufletului ar înlocui într-un mod natural vibraţia personalităţii, schimbarea s-ar produce fără prea multe dezechilibre şi tulburări în viaţa individului. Dacă personalitatea opune rezistenţă, dizarmonia pe care o resimte iniţial mintea conduce la simptome precum tensiunea nervoasă, frustrarea, mânia, depresia etc. Dacă individul nu întreprinde nimic pentru a schimba vibraţia, în pofida acestor mesaje de avertisment, dizarmonia se va transforma în curând în boală.
Eşecul medicinii datorat faptului că nu tratează omul ca o fiinţă integrală (trup-minte-spirit) este dovedit în practică la cca. 80% dintre pacienţii suferinzi de boli cornice, la care medicamentele corect prescrise şi administrate nu remediază fundamental starea de sănătate, chiar dacă elimină într-o oarecare măsură simptomele.
Boala nu este o pedeapsă sau un semn de slăbiciune, ci un proces natural născut din necesitatea organismului de a corecta un dezechilibru prin intermediul formei fizice.
Multe boli sau indispozitii apar ca urmare a refuzului de a renunţa la vechile gânduri, emoţii, atitudini şi posesiuni. Motivele frecvente indicate de psihologi pentru nevoia agăţării de trecut sau incapacitatea de a merge înainte, către viitor, sunt teama şi vinovăţia. Pentru eliminarea acestor vechi „prieteni” este nevoie de credinţă (excluzând habotnicia religioasă sau fanatismul care conduc la o cristalizare a gândirii şi la incapacitatea de a progresa), iar aceasta nu se poate naşte decât prin contactul cu fiinţa interioară.
Boala poate fi privită ca o criză în viaţa omului, dar cuvântul „criză” provine din grecescul krisis, care înseamnă decizie, aşadar un punct de cotitură. Pământul însuşi se confruntă cu asemenea crize care determină dezastre naturale (erupţii ale vulcanilor, taifunuri, cutremure etc.) ce descătuşează cantităţi uriaşe de energie, pentru a restabili astfel echilibrul.
Corpul fizic încearcă să menţină un mediu armonios (proces cunoscut sub numele de homeostazie), detectând dezechilibrele încă din faza lor incipientă şi corectându-le înainte ca ele să fie aduse în câmpul atenţiei conştiente. Când influenţa minţii trece însă peste aceste ajustări, dezechilibrul poate ajunge în faza de criză, iar boala devine inevitabilă pentru a restabili armonia. În ceea ce priveşte starea de sănătate, este inutilă teama că după contracţia muşchiului inimii nu va urma o relaxare a acestuia, sau că după o inspiraţie nu va urma o expiraţie. Această stare de acceptare mai poate fi numită şi „obişnuinţă”. Ea permite creierului să se relaxeze faţă de acele procese care sunt deja cunoscute şi acceptate, concentrându-se exclusiv asupra aspectelor cu adevărat importante ale vieţii.

Christine Paige -La frontierele sănătății

Fericire sau nefericire……….

Omul nu se poate bucura de o fericire deplină pe pământ de vreme ce viața i-a fost dată ca încercare sau ispășire. Totuși, depinde de el de a-și face mai suportabile lipsurile și de a fi astfel fericit cât este posibil pe pământ. De cele mai multe ori, omul este artizanul propriei nenorociri. Practicând legea lui Dumnezeu, își păzește binele de necazuri și capaătă o fericire atât de mare cât îi permite existența sa grosieră. Noi suntem pedepsiți încă din aceasta viață datorită infracțiunii pe care am comis-o asupra legilor existenței corporale prin tot felul de necazuri ce reprezintă urmarea acestei infracțiuni și a tuturor exceselor noastre. Dacă ne întoarcem din aproape în aproape la originea a ceea ce numim nefericiri pământene vom vedea că acestea sunt, în mare parte, consecința unei prime abateri de la drumul drept. Prin această abatere, noi am deviat pe o cale greșită și în consecință  cădem în nefericire.

Fericirea pământească este relativă în funcție de poziția fiecaruia; ceea ce provoacă fericirea unuia duce la nefericirea altuia. Există totuși o măsură a fericirii comune pentru toți oamenii. Pentru viața materială, ea este dată de posesiunea necesarului; pentru viața morală, o buna conștiință și încrederea în viitor. Ceea ce este de prisos pentru unul nu devine necesar pentru alții și reciproc după poziția fiecăruia – asta conform ideilor noastre materiale, prejudecăților, ambiției noastre și piedicilor ridicole pentru care viitorul va face dreptate atunci când vom întelege viitorul. Fără îndoială cel ce avea un câștig de cincizeci de mii de lire și se trezește cu el redus la zece mii se crede foarte nefericit, deoarece nu poate face o bună figură în societate, nu-și poate ține rangul, nu-și poate satisface toate capriciile. El își inchipuie că-i lipsește strictul necesar dar sincer, este el de plâns cand alaturi de el sunt atatia care mor de foame și de frig și nu au o pernă pe care să-și odihnească capul? Înțeleptul pentru a fi fericit, privește în sinea sa, și niciodată în afară – acest lucru îi înalță sufletul spre infinit. Există rele independente în modul de acțiune și care îl surprind chiar și pe omul cel mai drept. În acest caz, omul trebuie să se resemneze și să suporte fără murmur, dacă dorește să progreseze. El găsește întotdeauna o consolare în propria conștiință care îi dă speranța într-un viitor mai bun, dacă va face ceea ce trebuie pentru a-l obține.

Uneori credem că Dumnezeu favorizează obținerea unor averi de către persoane ce par că nu le merită dar este o favoare doar în ochii celor care nu văd decât prezentul. Norocul este adeseori o încercare mai periculoasa decat mizeria. Relele acestei lumi sunt datorate nevoilor artificiale create de noi. Cel ce știe să-și limiteze dorințele și vede fără invidie ceea ce este mai presus de el se apără de decepțiile acestei vieti. Omul mai bogat este cel ce are mai puține nevoi. Noi învidiem plăcerile celor ce ne par fericiții acestei lumi, dar oare știm ce le este rezervat? Dacă se bucură doar pentru ei înșiși înseamnă că sunt egoiști și atunci va veni și reversul. Să-i plângem mai degrabă.

Dumnezeu permite uneori ca omul rău să prospere, dar fericirea sa nu este de invidiat căci el va plăti cu lacrimi amare. Dacă cel drept este nefericit, aceasta este o proba de care i se va ține cont dacă o va suporta cu curaj. Să ne amintim cuvintele lui Iisus: „Fericiți cei care suferă, caci ei vor fi mângâiați”. Omul nu este cu adevarat nefericit decât atunci când sufera de lipsă strictului necesar pentru viață și pentru sănătatea corpului. Aceasta lipsa este, poate, greșeala noastră, atunci nu trebuie să se facă răspunzător decât pe sine însuși; dacă este greșeala aproapelui, responsabilitatea cade asupra asupra celui ce a cauzat-o. Prin existența aptitudinilor naturale, Dumnezeu indică în mod evident vocația noastră în aceasta lume. Multe rele pot proveni și din faptul că nu ne urmăm aceasta vocație. Este adevarat, și deseori părinții sunt cei care din orgoliul său  fac ca proprii lor copii să se abată de la calea stabilită de natură, și prin aceasta deviere, compromit fericirea copiilor; ei vor fi răspunzători.

Când omul va practica legea lui Dumnezeu, el va avea o ordine bazată pe dreptate și solidaritate și el însuși va fi mai bun. Nimeni nu este fericit în totalitate, și cel pe care-l credem fericit ascunde tristeți sfâșietoare; suferința există peste tot. Totuși, sunt mai numeroase clasele sociale denumite suferinde, deoarece pământul este un loc al ispășirii.Ceea ce este rău în lume influențează adeseori ceea ce este bun și aceasta se petrece datorită slăbiciunii celor buni; cei răi sunt intriganți și îndrăzneți, cei buni sunt timizi; când vor dori, ei vor avea întâietate. Omul este adesea artizanul suferințelor sale materiale dar chiar mai mult este și autorul suferințelor morale. Suferințele materiale sunt câteodată independente de voință dar orgoliul rănit, ambiția nesatisfăcută, anxietatea, invidia, gelozia, toate pasiunile într-un cuvant, reprezintă torturi ale sufletului.

Invidia și gelozia !

Fericiti cei ce nu cunosc acești viermi ai sufletului. Cu invidia și gelozia, nici un moment de liniște, de repaus posibil pentru cel atins de aceste rele: obiectele poftei sale, a urii și necazului său i se înfățișează ca niște fantome ce nu-i dau pace nici o clipă și-l urmăresc până și în somn.

Invidiosul și gelosul sunt într-o stare de agitație continuă. Multe expresii înfierează cu tărie efectele anumitor pasiuni. Se spune de exemplu: a plesni de orgoliu, a muri de invidie, a se usca de gelozie sau ciudă, a-și pierde pofta de mâncare sau băutură, etc ; acest tablou este foarte adevarat.

Omul este deseori nefericit doar din pricina importantei acordate lucrurilor pământești; vanitatea, ambiția și cupiditatea nesatisfăcute reprezintă nefericirea lor. Dacă s-ar situa deasupra cercului stramt al vieții materiale și și-ar înălța gândul spre infinitul căruia îi este destinat, atunci vicisitudinile îi vor părea meschine și puerile, ca și necazurile unui copil ce se plânge de pierderea jucăriei ce-i procura plăcerea supremă. Cel ce nu vede fericirea decât în satisfacerea orgoliului și a poftelor grosiere este nefericit atunci când nu și le poate satisface, în timp ce acela care nu cere nimic în plus este fericit cu ceea ce altora li se pare o calamitate. Vorbim de omul civilizat, căci sălbaticul avand necesități și mai limitate nu este tulburat de aceleași pasiuni și angoase; modul sau de a vedea lucrurile este cu totul diferit. În civilizație, omul judecă nefericirea sa și o analizează; și aceasta cu cat este mai afectat, dar poate de asemenea să judece și să analizeze mijloacele de a o alina.

Aceasta alinare o gaseste in credința ce-i da speranta într-un viitor mai bun.

după   Allan Kardec – Cartea Spiritelor

Reclamă

Alegerile și conștiența.

      „Într-o stare de conştienţă simplă, alegerile cele mai progresiste par să vină spontan.

În timp ce ego-ul se chinuieşte cumplit cu fiecare detaliu al unei situaţii, o parte mai profundă a conştienţei noastre ştie ce să facă, iar alegerile ei apar cu o fineţe surprinzătoare şi într-o sincronizare perfectă. Deci, conştienţa fără alegeri este o altă denumire a conştienţei libere.
Alternativa este să ne concentrăm pe rezultate şi să analizăm cauza, adică: cine este alegătorul dinăuntru nostru? În acest moment trăim sub povoara SINELUI nostru trecut, care încetează să mai trăiască şi deci, trebuie să protejăm alegerile care compun acest SINE ce moare definitiv.
Alegerea trebuie să se facă din mers, iar corpul ne sugerează deja că acesta este modul natural de a exista, deci, încercă să trăim ca şi celulele. Celulele nu stochează energie deoarece nu ştiu niciodată ce va urma.
Toată lumea ştie cum să aleagă, dar puţini ştiu cum să se detaşeze. Doar prin detaşare
de fiecare experienţă, putem să facem loc pentru următoarea alegere.
Detaşarea este o aptitudine care se poate învăţa, iar odată învăţată vom trăi într-un mod mult mai spontan.
Cum putem alege fără să cădem în capcană?
– Să folosim la maxim fiecare experienţă.
– Să nu fim obsedaţi de corectitudinea sau incorectitudinea deciziei.
– Să încetăm a ne apăra imaginea de SINE.
– Să trecem dincolo de riscuri.
– Să nu luăm nici o decizie când avem îndoieli.
– Să vedem posibilităţile în tot ce se poate întâmpla.
– Să găsim ce anume ne aduce bucurie.
Folosirea la maxim a experienţei. Cultura populară preaslăveşte peste tot principiul care spune să-ţi trăieşti viaţa din plin. Adică: o fantezie a plăcerilor senzuale totale, un statut social, atracţie sexuală şi imaginea de Sine a unui învingător. Însă, realitatea este ceea ce înseamnă să experimentezi efectiv ceva din plin, în loc să cauţi o supraîncărcare senzorială, care durează pentru totdeauna, vom descoperi că experienţele trebuie să fie percepute la nivel de însemnătate şi emoţie. Însemnătatea este esenţială, dacă momentul acesta contează pentru noi, atunci îl vom experimenta la maxim.
A experimenta pe deplin acest moment sau orice moment, înseamnă să fim angajaţi pe deplin. A te acorda la alţii, înseamnă un flux circular, anume: noi ne trimitem pe noi în afară, către oameni şi primim în funcţie de modul în care reacţionează ei faţă de noi.
Dacă dorim să experimentăm viaţa din pe deplin, trebuie să închidem cercul.
Decizii corecte şi greşite. Dacă ne simţim stresaţi că am luat sau nu o decizie corectă, practic, presupuneţi că universul ne va răsplăti pentru un lucru şi ne va pedepsi pentru altul. Asta nu e o presupunere corectă, deoarece universul este flexibil adaptându-se la orice decizie am luat.

Corect şi greşit sunt construcţii mentale ale ego-ului.

Deepak Chopra

Reclamă

De ce sunt aici ?

Fiecare om are o misiune personală .

Fiecare om e unic.

Fiecare om are un destin .

În 1999 am cunoscut un om care mi-a schimbat existența,a fost lectorul meu la cursurile de radiestezie și inforenergetică. În 2000 el a plecat din această lume lăsându-mă cu multe semne de întrebare:

Cine sunt eu?

De ce am venit pe acest pământ?

Cine sunt cei din jurul meu?

De ce sunt prin preajma mea? .

Suntem mai mult decât vedem,auzim și atingem ?

Care ne sunt limitele și cum le putem depăși ?

Am descoperit după ani de cercetări că nimic nu este întâmplător, totul funcționează după un plan bine stabilit.Un plan care este mai presus de înțelegerea minții umane. O mulțime de forme de învățământ de la psihologie la științe ezoterice nu mi-au dat nici un răspuns la întrebările mele.

În urma lor am tras concluzia că nici una din ele nu au o formă finală ,formă care să poată spune “Da, asta e soluția la problema ta.

Viața nu e o căutare de soluții ,viața este o soluție ,viața nu e o gară în care stai să alegi cu care tren să mergi ,viața este un tren,un tren pe care l-ai luat de la început și în care ești până la sfârșit.

În acel tren urcă oameni,coboară oameni iar toți cei care fac aceasta o fac pentru tine ,ca tu să te descoperi mai usor,ca tu să afli cine ești și ce cauți aici cu adevărat.Răspunsul la ce căutăm noi de fapt nu se află înafară se află înăuntrul nostru,în spate la toate etichetele pe care existența ni le-a pus și a acoperit partea de esență care este inima noastră.

Acolo este Răspunsul,în inima noastră.

Recuperarea sacrului ne duce din starea de falsă identificare cu existența noastră zilnică tridimensională către renaștere, renașterea fiind momentul în care  ajungem să ne identificăm cu peisajul din sufletul nostru .

Servicii oferite:

Dezvoltare personală;
Psihologie ,Bioenergetică ,Biodetecție,
Echilibrare energetica – se obtine in urma unui stil sanatos de viata si a controlului interactiunii cu factorii externi si interni;
Reconectare la realitate – trăim aici și acum;
Anularea tiparelor mentale nocive;
Consiliere spirituală;
Vindecare ancestrală;
Conștientizarea cauzelor suferințelor.

Respirația – un mod de viață

Toate marile traditii spirituale ale lumii folosesc respirația ca vehicul de accesare ale straturilor mai profunde ale ființei, de conectare la dimensiunea sacră a existenței. Respirația este energie vitala în primul rând și este strâns legată de capacitatea de deschidere, acceptare și transformare. Respirația este cea care leagă “interiorul” cu “exteriorul” și conduce, ușor-ușor, la înțelegerea realității ca “tot”.

Nivelul inimii este punctul de intersecție între ființa transcendentală, verticală, infinită, și ființa întrupată, aflată într-un parcurs în timp și spațiu, într-o realitate creată. Inima este punctul în care putem cu adevărat să facem alegeri, pentru că reflecta spațiul extins al iubirii, acceptării și al păcii interioare. De la acest nivel de trăire și înțelegere nonconceptuală, apare vindecarea tuturor celorlalte niveluri de conștiință.

Respirația Inimii “parcurge” dimensiunea verticală și face posibilă conștientizarea faptului că fiecare chakră corespunde unei anumite realități, sau nivel de experimentare a realității, cu atribute specifice.

Simpla constientizare și setare a atenției are o dimensiune terapeutică intrinsecă, deoarece cresterea gradului de prezenta aduce după sine vindecare la toate nivelurile. Energia urmeaza întotdeauna atenția adusă la nivel de concentrare. Respirația Inimii lucrează foarte mult cu gestul energetic, conectat la respirație.

Omul, ca și întrupare și exprimare unică a divinului în realitatea fizică, este în fapt o ființă multidimensională, cu acces la experiențe nelimitate și cu un parcurs firesc și curgător, de la nivelurile cele mai dense până la cele mai subtile. De multe ori însă, experientele pe care le traversăm lasă urme neconștientizate ce se reflectă ca blocaje, limitări la nivel energetic, emoțional și în cele din urmă fizic, corpul fiind cea mai densă formă de energie pe care o experimentăm ca oameni. Frici neexprimate, cuvinte nerostite, emoții ascunse sau uitate, judecăți de sine, toate se oglindesc în identificarile în care ne risipim, uitând cine suntem de fapt – ființe deschise către esenta divină.

Inspirația corectă

Când inspiri, împinge stomacul înainte, simte cum toracele este „inundat” cu aer iar zona intercostală se depărtează, apoi ridică-ți pieptul (în timp ce încă inspiri).

Inspirația trebuie să fie un proces lin, lent, curgător, fără întreruperi.

 

Expirația corectă

Lasă-ți pieptul și toracele să se relaxeze – aerul va fi eliminat automat. Apoi, când tot aerul pare că s-a dus, împinge-ți stomacul ușor înăuntru, pentru a elimina orice „urmă” de aer din plămâni.

Când expiri, totul devine mult mai usor și firesc – cu excepția momentului când „ajuți” aerul să iasă, împingând usor stomacul înapoi.

Esențial pentru o respirație corectă:

  • Găsește un loc liniștit, unde să te retragi pentru a respira nederanjat de nimeni.Golește-ți mintea de gânduri. Deschide larg fereastra pentru ca aerul să inunde camera.
  • Fie că alegi să stai pe scaun, fie că stai pe podea cu picioarele încrucișate, important este să ții coloana dreapta. Orice poziție „cocoșată” va dăuna exactității cu care trebuie să efectuezi exercițiile de respirație.
  • Respiră adânc și lent, dacă vrei să te relaxezi.
  • Efectuează exercițiile pe stomacul gol. Dacă ai avut parte de o masă consistentă, lasă să treacă cel putin 3 ore până la momentul efectuării exercițiilor sau o oră și jumătate dacă masa a constat într-o gustare ușoară. Altfel, organismul tău, centrat pe digestie, nu va transporta suficient sânge încărcat cu oxigen până la creier, proces extrem de important în cadrul unei respiratii corecte.

Pentru beneficii maxime, poți efectua exercițiile de două ori pe zi ,dimineața devreme, înainte de micul dejun, și la începutul serii. Este bine să nu mănânci nimic timp de 15 minute după exerciții.

Conștientizează zilnic diferența între stările tale în lipsa acestui exercițiu și cele pe care le ai după ce l-ai făcut și fă tu alegerea dacă să-l continui sau să renunți la el . La nivel fizic acest exercițiu te încarcă cu aer ,element esențial vieții , iar la nivel subtil te încarcă cu energia Universului ,energie fără de care noi și nimic din jurul nostru nu ar funcționa.

Reclamă

Codul de legi ale lui Hammurabi.

Code-de-Hammurabi-1

Hammurabi,rege al Babilonului a rămas în istorie pentru renumitul său cod de legi, scris în jurul anului 1760 î.Hr. și care conține nu mai puțin de 280 de articole de lege. Anterior mai fuseseră realizate două astfel de culegeri de legi, de către regele sumerian Ur-Nammu (aprox 2050 i.Hr.) și regele Isinului Lipit-Ishtar (aprox 1860 i.Hr.) dar acestea erau mai puțin cuprinzătoare și nu s-au păstrat de-a lungul timpului decât fragmente din ele.

Iată o parte din legile lui Hammurabi, inscriptionate pe o bucata de diorit (rocă magmatică foarte dură) înaltă de 2,25 metri. Blocul de piatra a fost descoperit în 1902 la Susa, pe teritoriul actual al Iranului. Actualmente este expus la Muzeul Luvru din Paris, replici ale lui aflându-se la Muzeul Pergamon din Berlin și Muzeul de istorie naturală din New York.

Dacă cineva acuză pe altcineva fără să poată aduce vreo dovadă acuzațiilor sale, atunci acuzatorul va fi omorât.

Dacă cineva acuză pe altcineva și poate dovedi vina acestuia, el va fi răsplatit.

Dacă un judecător ia o decizie într-un caz ,dar apoi se dovedește că a greșit, judecătorul va plăti de douăsprezece ori cât a impus el acuzatului și nu va mai avea dreptul să judece alte cazuri.

Dacă cineva fură sclavul cuiva, va fi omorât. Dacă cineva găsește un sclav evadat și îl înapoiază stăpânului său, acesta va plăti celui care îi aduce sclavul doi șekeli.

Dacă un hoț este descoperit în timp ce fură, va primi pedeapsa cu moartea.

Daca cineva nu are grijă de stăvilarul sau barajul pe care îl are în grijă iar stăvilarul sau barajul cedează, atunci el va fi vândut iar banii astfel obținuți vor acoperi pierderea recoltei din pricina inundării culturilor. Dacă cineva inundă culturile unui vecin, îi va plăti acestuia pierderea.

Dacă cineva are o datorie pe care nu o poate plăti, atunci el se poate vinde pe sine sau un membru al familiei sale ca să muncească timp de trei ani pentru cel căruia îi este îndatorat.

Dacă o soție are relații cu un alt bărbat decât soțul ei, atunci ori amândoi cei vinovați sunt legați și aruncați în apă, ori soția este dăruită regelui ca sclavă.

Dacă un bărbat se folosește de violentă pentru a supune soția altui barbat să se culce cu el, atunci el va fi omorât iar femeia va fi considerată fără de vină.

Dacă un bărbat vrea să se despartă de o femeie care a dat naștere copiilor săi, atunci o parte din pămantul și din banii soțului trebuie dată soției. Atunci când copiii cresc, ea se poate recăsători.

Dacă un bărbat vrea să se despartă de femeia cu care nu a avut copii, atunci el îi va da înapoi zestrea și banii pe care i-a adus din casa tatălui ei.

Dacă cineva lovește pe altcineva de rang mai înalt, va primi pedeapsa cu biciuirea în public de șaizeci de ori.

Dacă cineva lovește pe altcineva de același rang, va fi obligat să îi plătească acestuia o mină de aur.

Dacă un bărbat lovește o femeie însărcinată iar aceasta pierde sarcina, atunci el îi va plăti femeii zece șekeli.

Dacă un constructor ridică o casă și o construiește bine, proprietarul va plăti doi șekeli pentru fiecare unitate de suprafață a casei. Dacă însă nu reușește și casa se prăbușeste omorându-l pe proprietar, atunci constructorul va fi omorât .

Dacă fiul proprietarului va fi muri la prăbușirea casei, atunci fiul constructorului va fi ucis.

Aceleași lucruri se petrec și în zilele noastre ,oare acum ar fi  aplicabile?

Dreptul omului de a judeca.

În prima zi când cunoaștem un om ,ne formăm o părere despre el.A doua zi ne oferă elemente noi,elemente care ne formează o nouă părere despre el, și uite așa ,zi de zi schimbăm imaginea care ne-o creăm referitor la cel de lângă noi.În prima zi l-am privit cu ochii de ieri,azi îl privim cu ochii de azi,mâine vom vedea…..Spunem că cei de lângă noi s-au schimbat,dar nu luam în calcul factorul EU, faptul că percepția și ochii prin care privim lumea s-au schimbat.

Schimbarea este manifestă la toți,de aceea imaginea celorlalți raportată la noi este relativă,cum și a celorlalți raportată la noi este la fel de relativă.Zi de zi sistemele noastre de referință se schimbă,imaginile și trăirile noastre diferă,pentru căși noi și ceilalți sunt diferiți de la o clipă la alta.

Atunci cum putem judeca pe cineva înainte de a ne judeca pe noi înșine.Ar trebui ca raportarea noastră între noi să o facă un sistem neutru,un sistem în ochii căruia suntem toți la fel ,un sistem imparțial ,iar imparțial este doar sistemul Divin.

Divinitatea este perfecțiune,este entitatea pe care noi o creăm prin alegerile și trăirile noastre,omniprezentă și omnipotentă , la care ar trebui să ne raportăm în evoluție.

Așa cum în relația cu copii noștri manifestăm Iubire și  Acceptare ,așa și Divinul manifestă acestea asupra noastră, ca dovadă că oricâte rele ar face un om ,este acceptat de Divinitate,i se da șansa de a-și repara greșelile, după Legillor Divine este tratat cu toleranță ,iar după Legile Sociale făcute de oameni plătește cu închisoarea sau în unele cazuri cu propria viață.

De câte ori nu am greșit în viață și nu am fost pedepsiți ? Divinitatea nu pedepsește pe nimeni,te lasă să faci alegerea acțiunilor tale. Oamenii pedepsesc ,oamenii judecă ,oamenii condamnă.

Atunci în evoluția noastră să învățăm de la alți oameni care la rândul lor au făcut greșeli ,sau să-l căutăm pe Dumnezeu să ne raportăm la EL?

R.D.26.03.2015

Reclamă

Legile de bază ale Universului.

1. Legea Unitătii – Totul este interconectat si provine din aceeasi sursă. Cunoscută si ca
Legea Energiei. Citat din Viziune despre Ramala: „Este întelept acel suflet care
recunoaste că toată Umanitatea este, într-adevăr, parte a marelui tot unic, că fiecare
fiintă umană poate fi considerată ca o celulă individuală din creierul cosmic al Creatorului
vostru. Este adevărat că nu există separare, decât acolo unde Umanitatea alege să o
trăiască.
Asadar, una dintre marile lectii ale vietii fizice este aceea de a vă ridica deasupra
acestei separări aparente, de a vedea că este „aparentă” si de a învăta că sunteti cu
adevărat una cu Creatorul vostru – nu numai în Fiinta voastră fizică, ci si în Fiinta
voastră spirituală.
Nu există separare, în această lume fizică, între voi si Dumnezeul vostru. Lumea
aceasta este Dumnezeul vostru. Dumnezeul vostru este această lume. Voi trăiti în
Dumnezeul vostru si sunteti, de fapt, o parte din El, la fel cum un aspect al Dumnezeului
vostru trăieste în voi si este de fapt, o parte din voi. Asadar, cel mare este găsit în cel
mic, care se găseste, la rândul lui, în cel mare”.

2. Legea împlinirii – Citatele si referirile următoare sunt din cartea Voi sunteti
Dumnezei, de Annalee Skarin: „Există o lege stabilită, în mod irevocabil, în cer, înainte
de facerea Pământului, pe baza căreia sunt afirmate toate binecuvântările; iar dacă noi
primim binecuvântarea de la Dumnezeu, aceasta se întâmplă datorită respectării acestei
Legi”.
Această Lege este cunoscută ca Legea Producerii sau Legea Creatiei. După cum
vei semăna, asa vei culege. Plantează sământa si culege recolta. Fiecare gând are
puterea de a crea realitatea si, după cum vei judeca, asa vei fi judecat.
Această lege a împlinirii se ocupă de puterea gândurilor si a cuvintelor, unde
gândurile sunt semintele, iar atunci când sunt cuplate cu emotiile, produc o vibratie vie
care aduce rezultate, în functie de felul gândului. Dorinta este căldura care generează
sământa si îi dă putere să se manifeste – puterea creatiei. Legea este adevărată si
eternă si indiferent de ceea ce ne dorim noi, dacă plantăm semintele (gândurile) si
îndepărtăm buruienile (îndoiala si frica), vom obtine rezultate.
Atunci când ne pregătim mintile, fără frică si fără griji, pentru lucruri mari – de
lucruri mari vom avea parte. Puterea de a guverna ceea ce ne înconjoară si de a construi
perfect se află în mâinile noastre. Este puterea gândului, care e o putere Dumnezeiască”.

3. Legea Cauzei si Efectului – Cunoscută si sub numele de Karma, această Lege
asigură o re-echilibrare a energiei în bazinul cosmic de energie – unde pentru fiecare
actiune trebuie să fie o reactiune egală si de sens opus. Această Lege se aplică actiunilor
tuturor Fiintelor. Karma a fost deseori privită ca o judecată: orice dai, vei primi înapoi, ca
si cum ai fi pedepsit. Cu toate acestea, nu e vorba decât de un schimb de energie: orice
energie este eliberată (trimisă) de către o fiintă, aceasta va atrage particule
asemănătoare si va ricosa înapoi. Energia se dilată si se contractă, astfel că, dacă se
emite energie de o natură negativă, atunci aceasta se va contracta înapoi către sursa sa
de transmisie, ca un răspuns la dilatarea initială si va aduce cu ea negativitate. Acelasi
lucru este valabil si pentru energia pozitivă.

4. Legea Schimbării si a Transmutării – Fiecare conditie poate fi transmutată si totul
se schimbă permanent. Singurul lucru constant din univers este indestructibilitatea
energiei si forma sa schimbătoare.
Aceasta este cunoscută si ca Legea Alchimiei – fiecare conditie din viată poate fi
transmutată în slavă si făcută divin de frumoasă, indiferent care este acea conditiei.
Dacă o acceptăm, o binecuvântăm, Îi multumim lui Dumnezeu pentru ea, sau suntem
„multumiti în toate cele”, putem transmuta până si conditiile si experientele amare si
dureroase ale vietii în frumusete spirituală, prin această lege perfectă si exactă. De
asemenea, putem primi puterea de a transmuta dorintele si visele noastre spirituale, în
manifestare materială tangibilă.
Această lege nu dă gres niciodată si include legea spirituală a schimbării si
transmutării, precum si legile si elementele materiale. Această alchimie este puterea lui
Dumnezeu în actiune, care e eternă, neschimbată si aduce rezultate exacte.
Annalee Skarin spune: „Legea Chimiei Spirituale este legea care transmută toate
conditiile, toate vibratiile, tot întunericul, în frumusete, muzică si lumină. Fiinta trebuie
să învete să vorbească limbajul Îngerilor, sau să vorbească „în graiuri noi”. Trebuie să
învete să vorbească din suflet si niciodată din buze, sau chiar din minte. Cel care
vorbeste din buze, pălăvrăgeste. Cel care vorbeste dintr-o minte goală, adaugă confuzie
în discordie. Cel care vorbeste dintr-o minte plină, hrăneste mintile oamenilor. Cel care
vorbeste din inimă, câstigă încrederea omenirii. Dar cel care vorbeste din suflet, vindecă
rănile lumii si hrăneste suflete înfometate ale oamenilor. El poate usca lacrimile de
agonie si chin. El poate aduce lumină, deoarece el poartă lumină. Limbajul sufletului este
limbaj „sacru” si e cel mai frumos …. El poate aduce numai binecuvântarea slavei,
deoarece este limbajul sferelor eterne si limbajul Zeilor. Este darul Spiritului, cunoscut ca
„noile graiuri”…. Puterea transmutării este puterea de a intra în contact cu centrul
sufletului, prin inimă. Această metodă singură păstrează în sine puterea împlinirii si a
perfectiunii”.

5. Legea Echilibrului – Integrarea polaritătilor. Termenul „polaritate” înseamnă forte
opuse între care nu există competitie. Fortele se deplasează colectiv spre un obiectiv
armonizat, acesta având ca rezultat cresterea. Dualitatea înseamnă forte de energie
opuse care au preluat o personalitate si, astfel, devenind competitive, actionând una
împotriva celeilalte prin judecată si competitie, creând în felul acesta ego-ul, ca parte a
personalitătii încarnate. Noi trăim într-un plan al dualitătii si trebuie să exersăm Legea
Echilibrului pentru a crea o polaritate de energii masculine/feminine, pozitive/negative,
pentru obtinerea armoniei si a integrării. Legea Echilibrului, atunci când este integrată în
Fiinta noastră, e unul dintre primii pasi către iluminare.

6. Legea Manifestării – Ne permite să ne manifestăm dorintele si nevoile, atunci când
intentia este pentru cel mai înalt bine al nostru, dar si al celorlalti. Hotărâti ce doriti,
afirmati clar, uitati de ea si considerati că s-a rezolvat. Nu vă îndoiti! Capacitatea noastră
de a ne manifesta dorintele în realitatea fizică este garantată, atunci când suntem în
aliniere sincronă cu Vointa Divină si nu avem în memoria celulară tipare interne de
sabotaj care să functioneze.

7. Legea Sincronizării – A fi în locul potrivit la timpul potrivit. Acordarea perfectă si
alinierea perfectă, acolo unde totul decurge magic si armonios. Această Lege este
cunoscută si ca Legea Gratiei, care afirmă că, atunci când Fiintele sunt aliniate perfect,
ele vor fi în perfectă concordantă cu perfectiunea divină a lui Dumnezeu – deoarece
Dumnezeu se manifestă în viata lor.

8. Legea Discernământului – Cunoscută si ca Legea Diferentierii, această lege are
de-a face cu faptul de a fi complet în armonie cu ceea ce reprezintă următoarea etapă în
evolutia noastră personală. Acest concept a fost discutat în detaliu în capitolul despre
discernământ.

9. Legea Iertării – Aceasta se referă la plătirea datoriilor karmice, la re-echilibrarea
energiei de către cei care au creat dezechilibrul de energie. Ea aduce iertare de sine si a
altora, deoarece nici o vindecare nu este posibilă fără iertare.

10. Legea Rezonantei – Energiile asemănătoare atrag particule asemănătoare, datorită
câmpurilor lor electromagnetice; astfel, orice trimitem în exterior, ca gând, cuvânt sau
actiune, este amplificat si returnat către noi.

11. Legea Perfectiunii – Totul este perfect, în starea sa Divină.

12. Legea Creativă a Afirmatiei Divine – Puterea gândului si a cuvintelor, care afirmă
că sunteti ceea ce credeti că sunteti voi sau realitatea voastră. După cum credeti, asa
veti fi.

13. Legea Compensării – Ordinea prin care fiinta primeste doar recompensă. Această
lege este Universală si nu se supune cererilor personale. Este asociată cu Legea Cauzei si
a Efectului si cu Legea Creativitătii si e aplicată în relatie directă cu alegerea individuală
în privinta actiunii.

14. Legea Asimilării – Nu permite ca în corpul nostru să fie construite particule pe care
noi, ca spirite, nu le-am asimilat si nu ni le-am supus.

15. Legea Adaptării – Legea de a permite si de a curge usor, împreună cu singurul
lucru constant din Univers – natura schimbătoare a energiei, care se exprimă pe sine în
multe forme diferite. Noi trebuie să fim flexibili, deoarece schimbarea aduce evolutie.
Deschizându-ne si permitând celei mai pure energii să curgă nestingherit prin fiinta
noastră, vom avea parte de mare bucurie si echilibru, pe măsură ce ne acordăm la puteri
superioare. Acordarea câmpurilor noastre de energie pentru a accepta numai energia cea
mai pură, va mări la maximum această experientă.

16. Legea Cauzalitătii – Lucrează în armonie cu stelele, astfel ca o fiintă să se nască
într-un moment în care pozitia corpurilor ceresti din sistemul solar îi va oferi conditiile
necesare pentru a progresa în scoala vietii. Această lege acoperă stiinta Astrologiei, care
ne influentează viata conform alegerii semnului sub care ne nastem si a momentului
nasterii.

17. Legea Evolutiei si a Renasterii – Un proces lent de dezvoltare, desfăsurat cu
stăruintă fermă prin întrupări repetate în forme cu eficientă sporită, prin care, în timp,
toti sunt adusi la un nivel de splendoare spirituală, prin recunoasterea Sursei si a
adevăratei identităti. Cunoscută de asemenea si ca Legea Periodicitătii.

18. Legea Analogiei – „Cunoaste-te pe tine însuti”. Ea permite unei fiinte să ajungă la o
întelegere a Fortei lui Dumnezeu din ea însăsi si din univers, prin întelegerea tuturor
aspectelor din propria fiintă.

19. Legea Dualitătii – Atunci când o fiintă este conectată constient la Sursă, sau este
„iluminată”, se află deasupra acestei legi si nu e afectată de ea. Până în acel moment,
această lege afectează polaritatea energiei.

20. Legea Mintii – În timp ce Spiritul este Realitatea Absolută, mintea este mediul prin
care Spiritul lucrează, prin care creatia apare în formă fizică în acest plan. Legea Mintii
afirmă că, după cum crezi, asa va fi. Aceasta înseamnă că, la acest nivel, convingerile
omului influentează si creează realitatea sa. „Legea Mintii este suma convingerilor
omului”. Ann si Peter Meyer se referă în detaliu la această lege, în cartea lor, A Fi un
Crist, si de asemenea am acoperit-o în detaliu în capitolele anterioare.

21. Legea Respectului – Această lege respectă dreptul individului de a căuta Adevărul
Universal si Întelepciunea Divină, de o manieră care aduce bucurie propriei inimi, cu
conditia ca fiinta să respecte, la rândul său, întreaga viată.
22. Legea Universală – Legea Universală spune că toată cunoasterea si constienta,
toate lucrurile vii – sau, pe scurt, că întreaga viată contine acea vitalitate, acea putere
de a aduna din sine toate lucrurile necesare pentru a-i asigura evolutia si înflorirea.

23. Legea Iubirii – Legea iubirii este acea Lege care pune bunăstarea, grija si
preocuparea pentru ceilalti, mai presus de cea pentru sine. Legea Iubirii este acea
afinitate cu toate fortele pe care omenirea le poate considera ca fiind pozitive.

24. Legea Îndurării – Legea îndurării este acea lege care permite fiintei să ierte toate
greselile, să-i ierti, în mod egal, pe cei care gresesc împotriva ta, după cum si tu gresesti
împotriva lor. Aceasta înseamnă să fii îndurător. Legea îndurării este înrudită cu Legea
Iubirii si dacă ne vom supune legii Îndurării, nu vor mai putea fi greseli în lume.

25. Legea Recunostintei – Legea Recunostintei este guvernată de legea rezonantei.
Conform acestei legi, cu cât ne exprimăm mai mult recunostinta pentru lucrurile de care
ne bucurăm în viată, cu atât mai mult vom atrage către noi lucruri pentru care să fim
recunoscători.

26. Legea Răbdării – Legea Răbdării afirmă că toate lucrurile au timpul lor. Întrucât tot
ce se desfăsoară în cadrul Planului Divin se întâmplă si în momentul ales de Divin,
răbdarea devine o calitate prin care fiinta întelege că o concentrare conectată la Sursă va
face, în cele din urmă, ca toate gândurile, cuvintele, actiunile să se realizeze cu
exactitate. În jocul Vointei Divine, fiinta devine constientă că ceea ce nu se realizează
imediat, nu este menit să se întâmple în acel moment.

27. Lege Exemplului – Lege Exemplului afirmă că cea mai puternică fortă a schimbării
se va manifesta la fiecare fiintă care „actionează după cum vorbeste”. Ea afirmă că orice
persoană, concept sau lucru pot servi drept exemplu care să fie urmat de altii. Cei care
au servit ca exemple în dăruirea iubirii, ajutorului si în împărtăsirea părtilor lor cele mai
bune, au contribuit la aducerea libertătii, a bucuriei, a frumusetii si păcii în acest plan.
Fiintele care îsi doresc o lume mai bună, sunt încurajate să-si trăiască propriul adevăr, în
fiecare moment al fiecărei zile, într-un mod care respectă întreaga viată.

28. Legea Tolerantei – E asociată cu Legea Respectului. Este o Lege care ne inspiră să
recunoastem divinitatea în tot. Această recunoastere ne situează dincolo de judecata si
separarea care vin din prejudecătile de rasă, religie, cultură, credintă, vârstă sau gen.

Fragment din „În Rezonantă”   by Jasmuheen

Reclamă

Rolul energetic al ficatului în organism

image

FUNCŢIILE FICATULUI

1. Asigurã libera circulaţie a energiei
2. Stocheazã sângele
3. Controleazã tendoanele
4. Se manifestã la nivelul unghiilor
5. Se deschide la nivelul ochilor
6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

1. Asigurã libera circulaţie a energiei

Ficatul este responsabil de funcţionarea armonioasã a tuturor organelor interne, inclusiv de a sa. Caracteristica ficatului este de a „înflori” şi de a înlãtura depresia.

Stagnarea energiei ficatului, cauzatã de schimbãri emoţionale, poate afecta funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei şi se poate manifesta la urmãtoarele trei niveluri:

a) starea emoţionalã
b) digestia / secreţia bilei
c) energia şi sângele

a) Starea emoţionalã: mintea va putea fi liniştitã numai atunci când ficatul îşi îndeplineşte funcţia menţinerii liberei circulaţii a energiei. De asemenea, armonia energiei şi a sângelui depind de aceastã funcţie a ficatului.
Disfuncţia ficatului este însoţitã de depresie sau de excitaţie.
Atunci când energia ficatului stagneazã pot apãrea simptomele: depresie, paranoia, izbucnirea lacrimilor.
Dacã apare hiperactivitatea energiei ficatului atunci este posibilã manifestarea unei stãri de irascibilitate, ameţeli, vertij, insomnie, coşmaruri.
In timp ce disfuncţia ficatului conduce adesea la schimbãri emoţionale, în acelaşi fel, o stare de iritare mentalã prelungitã poate afecta libera circulaţia a energiei, asiguratã de ficat.

b) Ficatul are o influenţã importantã în procesul digestiei. Disfuncţia ficatului poate afecta secreţia şi eliberarea bilei, cât şi funcţia digestivã a splinei şi a stomacului.
Atunci când este afectatã funcţia stomacului de coborâre a energiei pot apãrea senzaţiile de vomã (sau chiar voma), apar sângerãri ale nasului (aceastã situaţie este descrisã de medicina tradiţionalã chinezã prin „atacul stomacului de cãtre energia ficatului”).
Dacã este afectatã şi funcţia splinei de transportare şi transformare, atunci pot apãrea distensia abdominalã şi diareea (medicina tradiţionalã chinezã descrie aceastã problemã ca fiind „lipsa de armonie între ficat şi splinã”).

c) Deşi plãmânii şi inima deţin rolul principal în circulaţia sanguinã, totuşi aceasta nu poate fi bine îndeplinitã în cazul în care funcţia ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei nu este bine îndeplinitã. Dacã aceastã funcţie este deficitarã apare stagnarea energiei dar şi a sângelui.
Stagnarea sângelui cauzatã de blocarea funcţiei ficatului de menţinere a liberei circulaţii a energiei duce la simptomele: presiune în piept, dureri în regiunea hipocondriacã, dismenoree şi chiar apariţia unor formaţiuni.

2. Stocarea sângelui

a) Regleazã volumul sângelui în funcţie de activitãţile fizice

Ficatul stocheazã sângele şi regleazã volumul acestuia aflat în circulaţie. Volumul sângelui aflat în circulaţie depinde de nevoile organismului.
In timpul mişcãrilor viguroase sau al altor activitãţi ale zilei, sângele este eliberat de ficat, crescând volumul sângelui aflat în circulaţie.
Pe durata repaosului sau al somnului, necesarul de sânge scade şi o parte a sângelui va fi stocat în ficat.

Atunci când funcţia ficatului (Yang-ul ficatului) este mai slabã este influenţat nivelul energetic al acestuia. Funcţia fiind mai slabã, ficatul va trimite mai puţin sânge în locurile necesare, ceea ce duce la apariţia oboselii.
Dacã sângele ficatului (Yin-ul ficatului) este deficient, vor apãrea crampe musculare, ticuri şi tremurãturi ale muşchilor.

b) Reglarea menstruaţiei

Ficatul este foarte important pentru ginecologie.
Dacã funcţia de stocare a sângelui nu este normalã (Yang-ul ficatului scãzut), atunci vor apãrea probleme legate de menstruaţie: amenoree sau oligomenoree.
Atunci când ficatul are un exces (ficatul este cald) (Yang-ul ficatului în exces) poate surveni metroragia.
Dacã energia ficatului (Yang-ul ficatului) stagneazã, va stagna şi sângele ficatului (simptome: dismenoree, cheaguri de sânge).

    Proasta funcţionare a ficatului afecteazã energia din extrameridianele Renmai şi Chongmai, care au o strânsã legãturã cu uterul.

Sângele ficatului (Yin-ul ficatului) şi funcţia ficatului (Yang-ul ficatului) se condiţioneazã reciproc. Atunci când existã o deficienţã a sângelui sau un exces (cãldurã), va fi influenţatã negativ şi funcţia ficatului.
Dacã funcţia ficatului nu este normalã va fi influenţatã calitatea sângelui. De exemplu, dacã existã un exces al funcţiei ficatului (cãldura ficatului) atunci şi sângele va fi cald, apãrând eczeme, erupţii pe piele, ş.a.m.d.

3. Controlarea tendoanelor

Tendoanele sunt ţesuturile principale ce leagã articulaţiile şi muşchii, controlând mişcarea membrelor. Activitatea tendoanelor (de contractare sau de relaxare) este influenţatã de sângele ficatului, ce le hrãneşte şi le umezeşte.
Deficienţa sângelui ficatului (Yin-ului ficatului) va duce la o slabã hrãnire a tendoanelor, ceea ce genereazã spasme, contracturi, flexie şi extensie slabe, amorţeli în membre, crampe, tremurãturi, slãbiciunea muşchilor, ş.a.m.d.

Observaţie: 
Ficatul controleazã tendoanele, adicã aspectul contractil al musculaturii.
Splina controleazã muşchii, volumul acestora.
Probleme ficatului afecteazã mişcãrile, în timp ce problemele splinei influenţeazã negativ masa musculaturii, provocând atrofia acesteia.

4. Se manifestã la nivelul unghiilor

Atunci când sângele ficatului este suficient, unghiile vor fi puternice.
Deficienţa sângelui ficatului duce la muierea şi la subţierea unghiilor, sau chiar la deformarea lor.

5. Se deschide la nivelul ochilor

Meridianul ficatului este conectat cu ochii. Sângele ficatului hrãneşte şi umezeşte ochii, dându-le capacitatea de a vedea.
Insuficienţa sângelui ficatului poate genera miopie, vedere neclarã, ochi „uscaţi”.
Cãldura ficatului poate duce la apariţia durerilor la nivelul ochilor, senzaţia de arsurã.

6. Gãzduieşte sufletul eteric (Hun)

Sufletul eteric este cel care dã capacitatea de a fi de neclintit, de a face planuri, de a fi hotãrât, de a avea atitudini creative. Atunci când apare excesul la nivelul ficatului, sufletul eteric este cel care va genera furia.

Energia ficatului ascensioneazã asemenea unui copac (ficatul corespunde elementului lemn). Ficatul are legãturã cu creşterea, în sensul de creştere personalã, de capacitatea de a te transforma. „Impotmolirea” este legatã de o stagnare a energiei ficatului.

Ficatul genereazã capacitatea de a face planuri. Se spune cã el este asemenea unui general de armatã. Vezica biliarã dã abilitatea de a lua decizii, ficatul şi vezica biliarã fiind strâns legate.

     Aceste rânduri au fost preluate din cartea Maestrului Cezar Culda; „Medicina Tradiţionalã Chinezã şi Qigong-ul Terapeutic”©

Radu Drăgan