De la divertisment spiritual la creștere spirituală

La început, ce este divertismentul spiritual?

A citi, a participa la întâlniri cu tematică spirituală, a participa la discuții sau a viziona filme spirituale și a discuta despre aceste subiecte cu alții dar fără a aplica învățaturile în viața de zi cu zi este doar divertisment spiritual.

În prezent, acest lucru se întâmplă cu majoritatea oamenilor .

Chiar dacă o persoană va citi și va asculta toate cărțile și discursurile tuturor maestrilor spirituali ai acestei lumi , dar nu va face nimic practic, va rămâne aproape aceeași persoană care a fost înainte de a cunoaște toate aceste lucruri.

Devine doar o persoană care are foarte multă informație și doar atât.

Dacă un om dorește să crească spiritual, trebuie să și aplice învățăturile pe el însuși pentru a le înțelege și a le transforma în credințe .

Acesta este motivul pentru care, oamenii nu păstrează un ritm ascendent de creștere spirituală, după ce cursurile , seminariile sau întâlnirile cu anumiți învățători spirituali iau sfârșit.

Elementele care duc la lipsa continuității sunt  absența practicii, lipsa perseverenței și cea mai importantă  CREDINȚA CĂ POȚI FI MAI MULT ȘI MAI BUN DECÂT EȘTI.

SPIRITUALITATEA NU E CEVA DE NATURA MISTICĂ ,ESTE CEVA CARE DACĂ NU ESTE ÎNȚELES ARE O INTERPRETARE MISTICĂ ÎN MENTALUL NOSTRU ,SPIRITUALITATEA ESTE STAREA DE NORMALITATE ÎN CARE SE FACE FUZIUNEA TUTUROR STRUCTURILOR NOASTRE ÎNTR-UN TOT UNITAR, ESTE O STARE DE ECHILIBRU.

Radu Drăgan

Reclamă

Reclame

Legea de bază a lumii spirituale se rezumă la două cuvinte: „altruism absolut”.

Legea de bază a lumii spirituale se rezumă la două cuvinte: „altruism absolut”.
Cum putem dobândi această calitate? Transformându-ne noi înşine. Doar prin acest act interior suntem capabili să percepem lumea spirituală şi să începem să trăim simultan în ambele lumi.
O asemenea transformare este numită „credinţa deasupra raţiunii”. Lumea spirituală este o lume altruistă. Fiecare dorinţă şi acţiune care există pe acest tărâm nu este dictată de raţiunea umană sau de egoism, ci de credinţa; i.e., prin simţirea Creatorului.
Dacă bunul simţ este un instrument vital pentru acţiunile noastre, atunci pare că nu suntem capabili să ne eliberăm complet de intelectul nostru. Totuşi, datorită faptului că intelectul nostru nu ne arată cum putem scăpa de circumstanţele pe care Creatorul le plasează în faţa noastră într-o manieră ascunsă, el nu ne poate ajuta în rezolvarea problemelor.
În schimb, vom rămâne suspendaţi fără sprijin şi fără un răspuns logic la ceea ce ni întâmplă. În lumea noastră, noi suntem conduşi doar de către raţiunea noastră. În tot ceea ce facem, raţiunea – calculul egoist pur „raţional”- este baza tuturor dorinţelor şi acţiunilor noastre.
Raţiunea noastră calculează cantitatea de plăcere pe care ne aşteptăm să o experimentăm, în comparaţie cu cantitatea de durere care trebuie siportată pentru a dobândi această plăcere. Apoi le scădem una din alta pentru a evalua costul şi astfel decidem dacă ne îndreptăm către plăcere sau alegem liniştea.
O asemenea abordare „raţională” a lucrurilor din jurul nostru, este numită „credinţa în raţiune”. În acest caz, raţiunea noastră determină câtă credinţă vom consuma.
Adeseori acţionăm fără a calcula beneficiul sau costul efortului, ca de exemplu în cazurile fanatismului sau comportamentelor condiţionate. Asemenea acte „oarbe” sunt numite acte ale „credinţei sub raţiune”, pentru că sunt determinate mai degrabă de urmarea orbească a deciziilor luate de altcineva, decât de raţiune sau estimare.
Acţiunile noastre pot fi dictate de asemenea de educaţie, care a devenit a două noastră natură în aşa fel încât trebuie să facem un efort pentru a nu acţiona mecanic, prin puterea obişnuinţei.
Pentru a face trecerea de la urmarea legilor lumii noastre, la legile lumii spirituale, trebuie să îndeplinim anumite condiţii. În primul rând, trebuie să ne eliberăm complet de argumentele raţiunii noastre şi să renunţăm să ne folosim de intelectul nostru în determinarea acţiunilor noastre. Ar trebui să încercăm să ne ţinem de Creator cu ambele mâini, ca şi cum am fi suspendaţi în aer, permiţându-i acestuia şi numai lui, să ne determine acţiunile.

Dr Michael Laitman-Atingerea lumilor spirituale

Reclamă

Formele gând

  Rămâne bine stabilit că atunci când un om gândeşte, emite şiruri nesfârşite de forme-idei, care părăsind fiinţa umană se propagă prin spaţiu. La ieşirea din corpul duhului, ideile penetrează materia eterică, aflată peste tot în univers. Din această cauză materia eterică ce umple universul intră în vibraţie ondulatorie, sub forma unor sfere concentrice. Materia fluidică a spaţiilor nesfârşite este asemănătoare apei unui imens ocean. Prin urmare undele fluidice mentale pot fi comparate cu undele create de o piatră aruncată în apă, unde care pe măsură ce se îndepărtează de locul contactului dintre piatră şi apă, pierd tot mai mult din amplitudinea oscilaţiilor. Fenomenul propagării formelor-idei se aseamănă şi mai mult cu vibraţiile produse de limba ce loveşte clopotul unei biserici, vibraţii care pun în mişcare aerul ce se mişcă sub forma unor unde sferice concentrice.

La fel se petrece şi cu gândirea noastră. Ea joacă rolul clopotului, care, vibrând, pune în vibraţie materia subtilă mentală, risipită în universul nostru. Aceste unde ale materiei mentale întâlnesc mii şi milioane de alte unde, trecând unele prin altele fără să-şi perturbe vibraţiile şi fără să-şi devieze sensul mişcării. Fenomenul se aseamănă cu fenomenul fizic numit interferenţă, când undele de lumină trec unele prin altele fără să se deformeze. Se înţelege că puterea de propagare a undelor mentale este direct proporţională cu puterea prin care ideile au penetrat această materie şi au pus-o în mişcare; la rândul lor, ideile vor avea o vibraţie, o forţă, cu atât mai mare, cu cât ele aparţin unei game mai înalte din seria nesfârşită de idei create de duh.

Anumite împrejurări – ca de exemplu apropierea de sistemul nostru a unei comete, stările de opoziţie sau conjuncţie ale unor planete, efluviile magnetice mai mari ori mai slabe ale stelelor etc. – produc agitaţii în oceanul fluidic al universului. In acest caz, propagarea undelor ce vor purta ideile emise de duh va fi, oarecum, paralizată. In Cer totul se petrece asemănător ca şi pe pământ. Aceleaşi legi domnesc în toate lumile, de toate gradele, bineînţeles adaptate mediului respectiv. In zilele când magnetismul cosmic, solar sau planetar este mai mare, aerul e agitat şi sunetul clopotului de la biserică moare la o mică distanţa de el. Daca aerul e liniştit, vibraţiile clopotului se propagă în depărtare, fiind auzite până în satele vecine. Acelaşi fenomen se petrece şi cu propagarea ideilor noastre prin spaţiu. Când atmosfera mentală este calmă, gândirea noastră e purtată pe undele materiei mentale, până la locul destinat, impresionând destinatarul gândului nostru. Ziua, din cauza căldurii solare, aerul vibrează. Datorită curenţilor fluidici se produc agitaţii în atmosfera materiei mentale, motiv pentru care gândirea noastră nu străbate prin oceanul fluidic decât foarte greu şi la o distanţă apropiată. Noaptea, când aerul este mai liniştit şi materia gândurilor e mai calmă, ruga noastră, sugestia noastră, poate străbate prin oceanul fluidic la distanţe de zeci de ori mai mari decât în timpul zilei. Iată de ce se recomandă ca rugăciunea să o înălţăm la miezul nopţii. Ea va străbate spaţiile până la Soarele nostru, de unde anumite duhuri, îngeri-solari, au datoria să o transmită mai departe, prin tot universul, până la centrul Sferei divine, sediul Tatălui creator.

Când un om analizează ceva, face o reflexie, meditează asupra unei probleme oarecare, el creează idei. Ele neavând nici o destinaţie, ieşind din corpul eteric al omului, vor rămâne în jurul său, formând o atmosferă de gânduri în jurul capului. Cât timp acest născocitor de idei va fi activ, preocupat de diferite probleme ale vieţii, aceste idei nu vor avea nici un rol, nu pot produce nici un efect; insă de îndată ce creatorul lor va fi liniştit, cu mintea liberă, aceste idei, prin vibraţia lor, vor pune în vibraţie materia sa mentală, generând idei similare, cu aceleaşi forme, muzică şi culori, care emise în afara lor, le vor întări pe cele preexistente. Acum forţa lor a devenit dublă. Cu o alta ocazie, ideile vor lucra din nou asupra mentalului acestui om, şi gândul său va fi preocupat mereu de aceleaşi idei, bune sau rele, până într-o zi, când îl vor decide la o acţiune corespunzătoare acelei gândiri sau serii de idei.

Pentru a ilustra şi mai bine influenţa gândului asupra noastră, să luăm două exemple. Cineva a fost nedreptăţit sau păgubit de un altul. In mintea păgubaşului sau a nedreptăţitului s-a născut ideea de ură, de răzbunare. Această gândire a dat naştere unor forme-idei, care stau în preajma lui. Din timp în timp, aceste forme-idei se furişează în interiorul, în mentalul său, iar spiritul, amintindu-şi de paguba, de nedreptatea ce i s-a făcut este răscolit de ideea răzbunării. Gânduri noi întăresc pe cele dintâi, până când ideea urii şi a răfuielii, lucrând mereu asupra mentalului său, îl determină să execute fapta răzbunării, ce îi încolţise în minte. Astfel, într-una din zile, loveşte, rănind grav, sau ucigând pe cel care l-a nedreptăţit. Nefericitul crede că şi-a făcut dreptate, uitând că nu are dreptul să judece faptele omului pedepsite sau nepedepsite de legile omeneşti.

Iată de ce se impune să examinăm din timp în timp, ce fel de idei aleargă prin mintea noastră, şi de îndată ce constatăm că ele sunt de o calitate inferioară sau josnică, să trecem la alte idei, adică să căutăm să le gonim din mentalul nostru, pentru a nu ne mai influenţa. Dar este posibil ca gândul nostru să fie destinat pentru o anumită persoană. In acest caz, această formă-gând se îndreaptă, prin spaţiu, asemenea unui glonţ, până la persoana respectivă, şi dacă o va găsi liberă, se va introduce în corpul gândurilor ei şi de acolo va lucra asupra spiritului, producând anumite efecte, după natura şi destinaţia formei-gând. Dacă persoana destinatară este ocupată, forma-gând va sta în preajma ei până în momentul când, devenind liberă, se strecoară în interior şi o influenţează.

La fel, gândurile de iertare se duc ca o săgeată catre persoanele destinate, dar e posibil la unele persoane, din cauza naturii lor răutăcioase, mintea fiindu-le mereu într-o furtună, sa respinga formele-idei de iertare. Ele revin la autorul lor, dar în drumul lor de întoarcere – pe firul magnetic pe care au fost emise – atrag din spaţiu fluide mentale de acelaşi grad superior, acoperind cu binecuvântare emiţătorul. Acest om iertător a rupt orice legătură karmică cu acel spirit inferior, pentru că l-a iertat, iar pentru gestul său sublim a fost urcat pe o treaptă spirituală superioară.

Amintiţi-vă mereu că cea mai mare forţă din lume este ideea sau gândul. Cu gândul a creat divinul Tată tot ce vedem şi nu vedem, dar ideea cea mai sublimă este rugăciunea. In bucurie, mulţumiţi prin rugă Tatălui, în nenorocire, înălţaţi-vă gândul la Cel care conduce şi ţine în mână tot universul. Ideile rugăciunii se înalţă spre Centrul divin şi de acolo coboară o rază strălucitoare, care te scaldă dându-ţi sănătate în boală, ajutor în primejdie, mângâiere în durere, linişte şi pace sufletului tău zbuciumat.

Transmiterea şi puterea gândului a fost cunoscută cu mii de ani în urmă de marii preoţi din India, Chaldeea şi Egipt, dar dezvăluirea ei se pedepsea cu moartea, deoarece, dacă prin puterea gândului înţeleptul putea face bine, omul nepriceput putea face cel mai mare rău semenului său. Legile divine nu sunt scrise peste tot, dar încălcarea lor aduce asupra celui care a păcătuit toata greutatea lor. Vai de duhul care va întrebuinţa puterea gândului pentru a nenoroci pe altul!

Exista cazuri cand prin puterea gândului, a rugăciunii, se poate vindeca un bolnav. In diferite centre parapsihologice de pe glob se recurge la vindecarea sau eliberarea de vicii pe calea magnetismului, dar tot prin intermediul ideii. In acest scop, bolnavul este adormit, hipnotizat de către un magnetizor. După ce a fost complet adormit, i se spune: „Ai fost bolnav, dar de acum boala va trece, mâine vei fi mai bine, poimâine mai uşurat, iar peste trei zile vei fi complet vindecat.” Dacă e vorba de un viciu, i se sugerează să nu mai bea, să nu mai fumeze, să nu mai fure etc. De cele mai multe ori, dacă n-au intervenit alte împrejurări, această metodă a dat rezultate frumoase.

Ca orice în lume, obişnuinţa, buna educare duc la perfecţiune. Astfel şi corpul mental trebuie silit să lucreze ordonat, atent şi metodic. Suntem chemaţi să facem tot posibilul ca materia mentală să devină din ce în ce mai fină. In acest scop, vom hrăni corpul mental cu ideile unor conferinţe morale, ştiinţifice şi filosofice. Vom citi lucrările de seamă ale marilor gânditori ai omenirii. Dar mai presus de toate, ceea ce contribuie cel mai mult la fabricarea şi subtilizarea materiei mentale, este propria noastră gândire, reflectarea la ceea ce am făcut şi urmările ei, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în contact. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut ei să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre, când examinăm natura şi ordinea din ea.

Gândind mereu la probleme abstracte, filosofice, ne vom obişnui într-o asemenea măsură cu acest grad înalt de gândire, încât ideile banale sau josnice ne vor provoca neplăcere. O conversaţie trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Obişnuit cu adevărul, mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna. Cantitatea de cunoştinţe acumulate ne face mai înţelept, aşa că zâmbim de milă când primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă a naturii omeneşti şi a legilor naturii. Spiritul se va ascuţi într-o asemenea măsură, încât prin inducţie sau prin deducţie, întrevedem sau descoperim adevărul în toate situaţiile şi împrejurările cele mai complexe.

fragment  Din tainele vietii si ale universului – Scarlet Demetrescu

Reclamă

Atacul energetic și vindecarea .

Oamenii sunt diferiți .Fiecare e situat pe o anumită treapta evolutivă din punct de vedere spiritual la un moment dat al existenței lui.
Fiecare are întrebări cu care se confruntă cu întrebări existențiale,fiecare simte agresiuni care vin dinspre cei cu care relaționează ,fiecare simte stări de bine sau de rău inexplicabile.Totul ține de energie .Totul in jurul nostru se manifesta prin transfer energetic.Mulți nu cred in interconexiunile  bioenergetice care ne leagă,dar ele există.Gânditi-vă  doar la momentele din existența voastră când în prezența unor oameni necunoscuți ați simțit stări sau emoții diferite ,bucurie ,teamă, dureri în piept ,dureri de cap sau în zone diferite ale corpului.Învățătura științifică nu a implementat in mintea noastră cunoștințele acestor fenomene energetice ,așa ca nu avem cum să ni le explicăm  .Sufletul cu care simțim emoțiile este mult mai complex decât ceea ce a descoperit știință până acum .CEEA CE A DESCOPERIT ȘTIINȚA SE VEDE ,NU SE SIMTE .

Atacurile energetice sunt manifeste în jurul nostru ,dar mintea noastră și teoremele culturale și sociale implementate în conștientul nostru nu ne lăsa sa vedem dincolo de ce ce vor alții să știm.
Metodele de apărare sunt vechi de când lumea și sunt aceleași , diferă doar modul în care sunt spuse și povestea în care sunt integrate.
Dacă vom privi atacul energetic strict știintific am putea concluziona că de fapt totul este foarte simplu : o activitate de natură negativă îți induce o stare negativă ,iar o activitate pozitivă îți induce o stare pozitivă. Totul tine de vibrație .
Dar se ridică o întrebare?
De ce structurile noastre acceptă acea vibrație negativă sau pozitivă?
Simplu. Pentru ca in interiorul nostru există un fond emoțional negativ sau pozitiv  care vibrează pe acel tip de energie care vine spre noi.
Apărarea este o acțiune provizorie care îndepărtează efectul dar nu rezolva cauza.
Cauza este în subconstientul nostru ,ea atrage acea agresiune pentru ca noi să o conștientizăm și și să îi modificăm valoarea energetică.Este umbra din interior care a rămas ca urmare a unui eveniment la care noi am răspuns negativ.
Scopul protecției nu este să ascundem cauza ci să o scoatem la suprafața și să o vindecăm.
Tehnici și metode sunt multe ,dar nu la toată lumea funcționează aceeași tehnică.
Omul este unic prin natura lui ,deci are nevoie de o tehnica care e numai a lui ca să fie eficientă și să ajungă să ajungă în acel loc din subconștient ,să-i producă o emoție de o mare amplitudine care să-i producă vindecarea.
Mediu electronic nu este o soluție de a rezolva aceste suferințe .Soluția este prezența , este transmiterea și recepționarea unor emoții sau trăiri care declanșează vindecarea.
A încerca să îți rezolvi aceste probleme pe internet ,este ca și cum ai ruga un ecran să te ajute.Ecranul este un obiect și atât.Informația care o primești este filtrată de tot ceea ce se interpune între tine și cel care vrea să te ajute.
Relația între terapeut,vindecător sau cum ai vrea să-i zici trebuie sa aibă loc mijlocită de un catalizator pentru ca relația intre cele două suflete să fie de intensitate maximă.
Acest catalizator are multe nume in funcție de cultura ,religie și gradul de inteligenta spirituală : Univers,Dumnezeu ,Allah,Budha,sau orice altă entitate care in cultura respectivă este considerat a fi deasupra tuturor .Religiile doar sunt împărțite ,credința în ceva suprem este universală.
Prezența  este soluția ,comunicarea în plan fizic ,mental și emoțional .

Radu Dragan.

Reclamă

A crede

Observăm că, adesea, omul este trist fără motiv. Nu îl mulțumește nimic, e apăsat de griji, supărat, în suferință. Asta pentru că lumea și rațiunile de a trăi ne scapă printre degete, oamenii acționeaza de multe ori absurd, produc războaie, greșeli de comunicare, tragedii. Pe bună dreptate, tristetea poate fi considerată o boala spirituală. Filozofia de factura existențialistă numeste aceasta stare „angoasă”. Asta înseamnă că viața noastra este cotropită adesea de un „urât” fundamental… În primele secole creștine Sfinții Părinți vorbeau despre „akedia”. Aceasta era starea de apatie și tristete fără motiv, plictiseală, lipsă de chef, inactivitate. Astăzi psihologia o pune în relație cu nevroza de angoasă și cu psihoza melancolică. Există în akedie o insatisfacție vagă dar generalizată. Omul, în momentele în care se află în această stare devine instabil, spiritul lui este incapabil să se fixeze asupra a ceva. Totul și-a pierdut temeiul și cel care sufera cade prada unei stări de dezgust profund, care îl consumă. Ispita aceasta recentă pare de neînlăturat în lumea modernă, atât de plină de tentații consumiste. Epuizăm rapid experiențe, trecem la altele, nimic nu mai are profunzime.În general, orice religie predică o forma sau alta a fericirii și mântuirii. Tristetea nu-și are locul decat în forma remușcării și penitenței, dacă ea este urmarea răului pe care îl facem altcuiva. În creștinism căința este o stare normala și ea restabileste ordinea interioara a credinciosului și în interiorul comunitații în care acesta trăiește. În plus credința are o valoare terapeutică probată. Dacă ne gandim numai la toți acei oameni care au trăit experiențe limită , detenție pe nedrept, moartea celor apropiați, umiliri, dar care au rezistat și, mai mult, s-au întărit interior – nu putem să nu observăm ca forța lor a fost sporită de experiența autentică pe care au încercat-o în acele situații. Dar există înafară de credincioșii care cred într-o religie ,într-un cult o altă formă de credință ,credința interioară ,credința în acel ceva care există în interiorul fiecarei ființe de pe această planetă, acea scinteie pe care doar ființele autentice pot să o descopere .Această credință nu este ghidată ,nu se supune regulilor umane ,reguli create prin algoritmi mentali,se supune universului,regulilor divine în stare pură . Veți spune că e greu de ajuns acolo și ați spus asta numai pentru că cel mai ușor este să pronunți “e greu” .Există o haină pe care dea lungul existenței toți ne-o construim din cele care ne sunt impuse de alții ,de la cei pe care îi alegem ca modele, în urma aplicării regulilor de viață și doar o mică parte este compusă din cele ce le simțim, din credințele noastre, din autenticitatea fiecăruia dintre noi .Cum arată o haină făcută din petece, vă place? Când vă simțiți mai bine în viată, când primiți un obiect sau când primiți iubirea cuiva? Închipuiți-vă ca haina voastră ar fi facută din toate bucuriile autentice care ne-au fost provocate de-a lungul vieții. Cum ar arăta? De noi depinde ce ne dorim în viață, de noi depinde ce idealuri avem,de noi depinde cine vom fi. Ca să ajungem să nu ne fie greu să ajungem la starea noastră de bine trebuie să facem o restructurare a scalei noastre de valori, să ne trezim din lumea în care ni se pare că aparținem și să simțim fiecare carei lumi aparținem cu adevarat .Iar primul pas ar fi să ne scoatem din vocabular cuvinte cum ar fi: NU POT, NU STIU,E GREU, ÎNCEP DE MÂINE și alte cuvinte cu rol de negare,sau fraze de genul AȘ FACE………DAR DACĂ, AȘ DORI…………..DAR NU CRED CĂ….. Omul când a venit pe acest pamânt cu puterea de a face orice ,unde e acea putere? A dispărut? Nu a dispărut ,e acolo ,înăuntrul fiecaruia dar nu se observă din cauza petecelor de pe haină . Aruncați tot ceea ce nu este al vostru ,și lăsați faptura luminoasă din voi să iasă la iveală. Aceasta e adevărata credința ,credința în voi și în ceea ce sunteți cu adevărat. Trebuie doar să CREDEȚI că PUTEȚI și veți PUTEA.

Radu Drăgan

Reclamă

Ce este un maestru-aveți grijă în mâinile cui vă puneți sufletul.

Maestrul Omraam Mikhael Aivanhov a descris ceea ce este un maestru spiritual.

Învătăturile lui au fost de natură orală ,cărtile fiind scrise de cei din preajma lui,iar în rândurile de mai jos ve-ți descoperi ce înseamnă un maestru spiritual, Mi se pare corect față de voi ,cei ce veți citi aceste rânduri ,să știți ce este cu adevărat un maestru spiritual ca să știți în mâinile cui vă puneți sufletul.

Un Maestru, trebuie s-o ştiţi, este la fel ca toţi ceilalţi oameni: are aceleaşi organe care-l fac să simtă aceleaşi nevoi şi aceleaşi dorinţe. Iar dacă îi tăiaţi o bucată de carne, veţi vedea că sângele său va curge roşu ca la toată lumea! Diferenţa este că la un Maestru conştiinţa este mult mai vastă decât la majoritatea oamenilor: el are un ideal, puncte de vedere superioare şi, mai ales, a ajuns la o perfectă stăpânire de sine. Evident, pentru aceasta trebuie foarte mult timp şi o activitate gigantică; de aceea nimeni nu poate deveni Maestru într-o singură încarnare.

Dacă întâlniţi un Maestru, să ştiţi că toate calităţile şi virtuţile pe care le manifestă, nu le-a achiziţionat în această singură viaţă. Nu, a fost nevoie ca el să lucreze timp de secole, chiar milenii, şi cum calităţile pe care le-a câştigat prin proprie activitate nu dispar în momentul în care a trebuit să părăsească Pământul, când revine îşi aduce din nou aceste calităţi. Astfel, din încarnare în încarnare, el adaugă noi elemente spirituale, până în ziua în care devine o adevărată călăuză de Lumină şi Virtute divină.

Din nefericire, există şi fiinţe care s-au pregătit timp de secole să devină mesageri ai Răului, iar aceştia sunt Maeştrii magiei negre. Fiinţa umană este liberă să aleagă Binele sau Răul; chiar dacă Inteligenţa cosmică o lasă să-l facă un anumit timp, în măsura în care s-a ridicat prin comportamentul ei contra ordinii universale, fiinţa aceea sfârşeşte totdeauna prin a fi distrusă. Dar, la început, ea are posibilitatea de alegere. Atâta timp cât fiinţa umană este vie, este liberă să se decidă pentru un sens sau celălalt.

În câteva cazuri, foarte rare, se găsesc fiinţe care, cu toată această libertate ce le este dată, rămân definitiv determinate. Marii Iniţiaţi, de exemplu” sunt determinaţi pentru Lumină şi pentru Iubire. Unii, bineînţeles, au putut să decadă, dar majoritatea lor au rămas Spirite ale Luminii. Şi, de altfel, cu cât trece timpul, cu atât mai puţin li se dă posibilitatea să-şi schimbe sensul, deoarece, graţie activităţilor spirituale, au reuşit să transforme, să divinizeze materia corpului lor şi ea a devenit ca un metal inoxidabil: aur pur. Dar atâta timp cât o fiinţă n-a ajuns la acest grad de evoluţie, este totdeauna posibil ca ea să-şi schimbe direcţia, şi s-au văzut cazuri în istorie când magi albi au devenit magicieni negri.

Vă întrebaţi cum se poate ajunge un magician negru… În realitate, este foarte uşor, chiar pentru voi: este suficient să daţi curs naturii voastre inferioare. Dacă încălcaţi fără încetare Legile Bunătăţii, ale Justiţiei şi ale Iubirii încercând să reuşiţi pe spezele altora, să-i excludeţi, să-i distrugeţi, nu puteţi să mai faceţi altfel decât să deveniţi un magician negru. Este simplu, este clar Mulţi îşi imaginează că pentru a deveni un magician negru, trebuie să ai un Maestru diabolic care să predea arta vrăjilor şi conjuraţiilor malefice. Aceasta se poete întâmpla, dar, pentru a vă pune în serviciul Răului, nu aveţi nevoie deloc de un Maestru; fără instructor, fără reţetă, fără nimic, puteţi deveni un magician negru dacă vă lăsaţi ghidat prea mult de natura voastră inferioară. Şi, la fel, pentru un om care nu se gândeşte decât să-i lumineze şi să-i ajute pe ceilalţi: chiar dacă nu are un Maestru pentru a-l instrui, este pe cale să devină un mag alb.

În realitate, fiecare fiinţă umană are un Maestru, dacă nu este un Maestru vizibil, este un Maestru invizibil. Criminalii au în Lumea invizibilă un Maestru care nu încetează să-i sfătuiască să facă rău celorlalţi. Chiar dacă ei spun: “Noi, un Maestru? Niciodată!” Ei bine, trebuie s-o ştie, aceşti orbi, că au un Maestru ale cărui sfaturi dăunătoare le urmează zi şi noapte.

Evident, eu, când vorbesc de Maeştri, subînţeleg întotdeauna adevăraţii Mari Maeştri spirituali, magii albi. Eu ştiu bine că se dă acest titlu de Maestru multor artizani pentru a arăta că ei excelează în profesia lor şi la fel şi notarilor, magistraţilor şi artiştilor etc… Este un mod de a vedea lucrurile şi eu nu le refuz acest titlu. Dar voi trebuie să ştiţi că un adevărat Maestru, în sensul spiritual al termenului, este o fiinţă care, în primul rând, cunoaşte Adevărurile esenţiale, nu ceea ce oamenii au scris, creat sau povestit, ci esenţialul după Inteligenţa cosmică. În al doilea rând, el trebuie să fi avut voinţa de a domina totul, de a stăpâni şi controla totul în el şi să fi reuşit. În fine, această ştiinţă şi această dominaţie pe care el le-a cucerit nu trebuie să servească decât manifestării tuturor calităţilor şi virtuţilor unei iubiri dezinteresate.

După dezinteresul său veţi recunoaşte un adevărat Maestru. Fiecare Maestru vine pe Pământ pentru a manifesta în mod particular o calitate: există, deci, Maeştri ai înţelepciunii, Maeştri ai iubirii, sau ai forţei, sau ai purităţii… Dar toţi adevăraţii Maeştri au în mod obligatoriu această mare calitate în comun: dezinteresul.

Există atâta impostori şi şarlatani pregătiţi să profite de naivitatea oamenilor! Ei au citit doar câteva mici cărţi de ştiinţe oculte care, deseori, au fost scrise de nişte ignoranţi şi asta este: se vor prezenta peste tot ca Mari Maeştri. Ei nu poartă asupra lor nici un semn după care să arate că Cerul i-a recunoscut; ei înşişi s-au declarat Maeştri şi cred că aceasta este suficient. Privitor însă la ceilalţi, în loc să studieze un pic o asemenea fiinţă pentru a vedea cum se comportă, ei o urmează cu ochii închişi. El îi va înşela, îi va stoarce de bani, îi va aservi, dar ei nu-şi vor da, totuşi, seama. Ei bine, este magnific, iată cel puţin o fiinţă inteligentă! Ceilalţi sunt proşti. De ce nu se întreabă nimeni de unde vine, cum a trăit, cine e Maestrul său, cine 1-a trimis?… Ah, nu, nu, inutil să-şi pună întrebări; din moment ce el promite să-i iniţieze în trei zile mijlocind cu câteva mii de dolari – ei îl cred. Sunt grăbiţi, înţelegeţi voi, Iniţierea nu trebuie să dureze mai mult de trei zile. Lumea este plină de oameni ca aceştia, glumeţi, excroci, care profită de credulitatea şi stupiditatea altora. Dar ei, cel puţin sunt inteligenţi!

Eu nu neg că aceşti oameni au ceva puteri – oricine, exersându-se, poate obţine anumite puteri -, dar problema este de a şti cum să le folosească şi în ce scop. Aici, despre aceasta Cerul se pronunţă: Cerul nu se preocupă de mijloacele pe care le posedaţi, ci de modul în care voi le folosiţi. Ceea ce contează pentru el, nu este ştiinţa voastră, clarviziunea voastră sau puterile voastre, ci dezinteresul vostru. Voi puteţi avea ştiinţă, clarviziune şi puteri, însă atâta timp cât nu sunteţi dezinteresat, chiar dacă oamenii vă recunosc ca Maestru, Cerul nu vă recunoaşte.

Nefericirea pentru oameni, este lipsa lor de discernământ: dacă întâlnesc un adevărat Maestru dezinteresat nu se vor încrede, pe când pe primul venit, care le va arunca praf în ochi prezentându‑se ca Maestru, îl vor urma. În realitate, un adevărat Maestru nu vă va spune niciodată că este un Maestru, niciodată; el vă va lăsa să o simţiţi şi să o înţelegeţi, el nu se grăbeşte să fie recunoscut. Din contră, un fals Maestru, din momentul în care a decretat că este un Maestru, nu mai are decât o singură idee: să se impună celorlalţi.

Energii și bioenergii.

„Trăim într-o epocă modernă”, spunea un cunoscut comentator de radio. Trăim într-o epocă în care comunicarea şi mijloacele ei nu au fost nicicând mai dezvoltate, mai puternice şi mai „performante”. Imaginea omului actual este cea de „cadru dinamic”, aşezat în spatele biroului său împânzit de telefoane fixe sau portabile, fax, minitel sau computer, toate reprezentând accesorii ale puterii sale de comunicare instantanee cu lumea întreagă.
Totuşi, tabloul acesta nu este nici pe departe atât de idilic precum l-am prezentat. Comunicarea, de cele mai multe ori goală, lipsită de substanţă, nu face decât să întreţină o iluzie a ei (atunci când, de altfel, nu este practicată în mod deliberat). Toate aceste gadgeturi nu sunt decât proteze, excrescenţe compensatorii ale incapacităţii noastre de a fi şi de a ne schimba cu adevărat, care ne permit, de fiecare dată, să trişăm ceva mai mult sau să ne depăşim frica de celălalt.
Modul de viaţă actual, omniprezenţa şi suveranitatea mass-mediei, capcana materialismului, accelerarea permanentă a vieţii cotidiene ne-au făcut să ajungem, încet-încet, să confundăm viaţa cu existenţa, viaţa cu agitaţia, viaţa cu frenezia. Acest lucru se realizează, de cele mai multe ori, cu consimţământul nostru implicit, chiar la cererea noastră. Mereu mai mult, mereu mai repede, iată sloganul sau laitmotivul nostru… Ca să facem „ce”? Ca să ne trezim într-o zi, indiferent de vârstă, bolnavi sau deprimaţi, constatând cu tristeţe că am trecut pe lângă noi înşine, pe lângă propria viaţă?
Societatea în care trăim, educaţia pe care am primit-o şi o uşoară superficialitate ne-au făcut să căutăm satisfacerea dorinţelor în afara noastră. Învăţăm deci să conducem, stăpânim, să dominăm, să posedăm sau să comunicăm cu „exteriorul”. Această cursă contra cronometru ne îndepărtează în fiecare zi, puţin câte puţin, de noi înşine şi ne goleşte de propria substanţă. Numai moartea sau boala ne readuc, obligatoriu, cu forţa, faţă în faţă cu noi înşine. În acel moment, confuzia este mare.
Oare cine este omul pe care îl descoperim, trist, în oglindă? Cine este fiinţa cvasinecunoscută care zace acolo, în pat? Ce înseamnă acest corp care ne doare? El este totuşi primul şi adevăratul nostru interlocutor. Cel cu care însă nu am vorbit niciodată cu adevărat, pe care nici nu am avut timp să-l cunoaştem, adică este vorba chiar de noi înşine. Descoperirea pe care o facem este uluitoare şi de neacceptat pentru noi, aşa că îi cerem medicului să ne dea „ceva” care să facă să înceteze suferinţa ce nu trebuie să-şi găsească locul în viaţa noastră. Şi totuşi, dacă am şti! Durerile nu sunt altceva decât ţipetele disperate pe care viaţa şi propriul corp le trimit spre urechile noastre înfundate, asurzite de zgomotul pe care îl facem tot agitându-ne. Sunt semnale de alarmă, dovezi ale dezechilibrelor interioare, dar noi nu le putem auzi şi, cu atât mai mult să facem ceva ,dacă folosim aceleași  metode cu care am produs aceste dezechilibre.
Niciodată un efectul unei cauze care s-a petrecut în timp de un an ,doi ,trei ,poate zece nu vom putea să-l anulăm în timp scurt numai dacă vindecarea se face la nivel energetic-emoțional și nu prin metode clasice .La nivel energetic ,în astral timpul are dimensiunea pe care o dai tu prin dorință manifestă, credință și fermitate în credință.
Vindecarea se face în sufletul nostru, ajutat de Părinții și Frații  sufletului nostru, acei pe care nu îi vedem cu ochii trupului dar îi simțim cu inima ,care ne dau trăiri pe care nu le putem întelege mental ,dar le simțim în toate structurile noastre. Aceasta este bioenergia neînteleasă de raționaliști. Acei raționaliști care sustin ca numai energiile fizice , palpabile există. Magnetismul,electricitatea,vibrațiile,vântul ,fulgerul,aerul, toate ei le acceptă dar ei pot să ni le arate. Pot sa le demonstreze prin tot felul de experimente ,dar nici ele nu se văd dar se simt.
Ce spuneți voi ,cei care ați experimentat senzațiile meditației, senzațiile bioenergetice,emoțiile spațiilor benefice sau malefice, vampirismul bioenergetic, ați văzut  sau numai ați simțit aceste fenomene?
Care este diferența între curent electric,magnetism,fulgere,vânt și bioenergie ,toate au aceeași componentă comună .Sunt energii ,unele constructive, altele distructive în funcție de intenția cu care o avem în utilizarea lor.
Radu Drăgan

Reclamă