CELE 12 CATEGORII DE PROBLEME SUFLETEŞTI

Toate problemele pe care le are o persoană de-a lungul vieţii, intră în 12 categorii mari.
Nu putem rezolva problemele utilizând același mod de gândire cu care le-am creat .  Albert Einstein

  1. Lipsa iubirii necondiționate
  2. Lipsa iertarii
  3. Lipsa credinței
  4. Dăruire contra dorință
  5. Bucurie contra tristeţe
  6. Linişte contra zgomot interior
  7. Răbdare contra nerăbdare
  8. Bunăvoinţă contra reavoință
  9. Bunătate contra răutate
  10. Încredere contra neîncredere
  11. Simplitate contra egou
  12. Autocontrol contra lipsa controlului.

Ordinea în care se pot rezolva toate aceste probleme este o provocare care rămâne la latitudinea fiecăruia.

Dar putem observa că de la 12 la 4 avem posibilitatea de a alege între bine și rău ,dacă ajungem la credință ,iertarea și iubirea necondiționată vin de la sine ,și după credință nu mai există alegeri .Eu vă urez spor la treabă.

Reclamă

Reclame

Medicina shamanică…

Şamanii amerindieni au practicat medicina energetică vreme de mai bine de cinci mii de ani. Unii vindecători consideră că descendenţa lor spirituală îşi are originile în vremuri încă mai îndepărtate. Ei îşi amintesc poveşti pe care bunicile lor le-au învăţat de la bunicile lor şi în care se vorbeşte despre perioada în care Pământul era tânăr. Chiar dacă primii locuitorii ai Americii aveau cunoştinţe avansate despre astronomie, matematică şi arhitectură, scrisul nu s-a dezvoltat niciodată în această regiune ca în altele. Oamenii învăţaţi au trecut cu vederea tradiţiile spirituale ale amerindienilor, în favoarea iudaismului, creştinismului şi budismului, care au lăsat în urmă diferite înscrisuri. De exemplu, dacă teologii vestici studiază budismul de mai bine de două secole, de abia în ultimii patruzeci de ani s-au aplecat cu interes asupra studiului spiritualităţii amerindienilor. Studiul şamanismului a fost lăsat pe seama antropologilor care, cu vreo câteva excepţii notabile, precum Margaret Mead, n-au fost îndeajuns de pregătiţi pentru a studia aceste aspecte.
Distrugerea civilizaţiei indienilor nord-americani de către coloniştii europeni i-a forţat pe amerindieni să se stabilească în rezervaţii unde se îmbolnăveau pe capete şi în care învăţaţii păzeau cu grijă tradiţia spirituală. Este de la sine înţeles că înţelepţii nu au dorit să-şi împărtăşească tradiţiile celor care îi cotropiseră. Nici indienii din Peru nu au avut o soartă mai bună. Conchistadorii spanioli au venit în Peru în căutarea aurului şi, prin urmare, nu au intervenit foarte mult asupra tradiţiilor spirituale incaşe. Totuşi, ceea ce conchistadorii au trecut cu vederea, au reuşit să distrugă misionarii.
Căutătorii de aur care au ajuns pe teritoriul Americii de Sud au adus cu ei o serie de credinţe de neînţeles pentru indieni. Prima credinţă era că toată hrana din lume aparţinea prin drept Divin oamenilor – mai concret, europenilor – care erau stăpâni peste animalele şi plantele Pământului. Cea de-a doua se referea la faptul că oamenii nu pot vorbi cu râurile, cu animalele, cu munţii sau cu Dumnezeu. Iar ce-a de-a treia era că oamenii trebuie să aştepte până la sfârşitul veacurilor pentru a experimenta nemărginirea.
Nimic nu li se părea mai absurd amerindienilor. Dacă europenii credeau că au fost alungaţi din Grădina mitică a Edenului, amerindienii se considerau administratorii şi îngrijitorii Grădinii. Ei încă vorbeau cu râurile învolburate şi cu munţii şi încă auzeau vocea lui Dumnezeu în şoapta vântului. Cronicarii spanioli din Peru povestesc că, atunci când conchistadorul Pizarro 1-a întâlnit pe conducătorul incaş Atahualpa, i-a înmânat Biblia şi i-a explicat că aceasta era cuvântul lui Dumnezeu. Incaşul a dus volumul la ureche, a ascultat cu grijă câteva momente şi apoi a aruncat cartea sfântă, exclamând: „Ce fel de Dumnezeu este acesta care nu vorbeşte?”
Pe lângă tăcerea Dumnezeului European, pe amerindieni i-a uimit şi genul acestuia. Conchistadorii au adus cu ei o mitologie patriarhală, care a intimidat tradiţiile feminine amerindiene. înainte de sosirea spaniolilor, Mama Pământ şi formele sale feminine – peşterile, lagunele şi celelalte deschideri ale Terrei – reprezentau principii Divine. Europenii au impus principiul Divin masculin – falusul, sau copacul vieţii. Bisericile au început să se ridice până la cer. Pământul feminin nu a mai fost divinizat ori respectat. Copacii, animalele şi pădurile au rămas la bunul plac al jefuitorilor.
Astăzi, încă trăim prinşi în chingile acestei viziuni despre lume. Considerăm că ceea ce nu respiră, nu se mişcă şi nu creşte, nu este ceva viu. Percepem energia prin prisma surselor de combustibil pe care le folosim, precum lemnul, petrolul ori cărbunele. în vremurile îndepărtate, energia era considerată materia vie a Universului. Energia era creaţia manifestată. Poate că cea mai importantă exprimare contemporană a acestei credinţe a fost formulată de Albert Einstein, atunci când a descris relaţia dintre energie şi materie în ecuaţia sa, E = MC2. în Vest, ne identificăm cu latura materială, care este finită prin natura sa. Şamanii se identifică însă cu latura energetică, infinită prin natura sa.
Mai există o diferenţă fundamentală între vechii amerindieni şi americanii de astăzi. în zilele noastre, ne bazăm pe percepţie. Suntem o societate condusă prin reguli, care se bazează pe documente precum Constituţia, cele Zece Porunci sau legi impuse de politicienii aleşi să ne pună ordine în viaţă. Ne schimbăm perceptele (regulile sau legile) atunci când vrem să schimbăm lumea.
Grecii antici, pe de altă parte, erau oameni ai conceptelor. Nu erau interesaţi de reguli, ci mai degrabă de idei. Considerau că o singură idee poate schimba lumea şi că nu există nimic mai puternic decât o idee emisă la timpul potrivit. Şamanii sunt oameni ai perceptelor. Atunci când vor să schimbe lumea, ei produc nişte schimbări percep-tuale, care le schimbă relaţia cu viaţa. Ei prevăd posibilul, iar lumea exterioară se schimbă. Iată de ce un grup de înţelepţi incaşi va medita, gândindu-se ce fel de lume vor să lase drept moştenire nepoţilor.
Un motiv pentru care practica vindecării energetice a fost păzită cu atâta străşnicie a fost frecventa confuzie cu un set de tehnici, la fel cum medicina vestică este uneori percepută ca un set de proceduri, în mod greşit considerăm că putem stăpâni vindecarea energetică dacă învăţăm nişte reguli. Pentru şaman, nu este vorba despre reguli sau idei. Este vorba despre viziune şi Spirit. Şi, dacă practicile de vindecare variază adesea de la un sat la altul, Spiritul nu se schimbă niciodată. Adevărata vindecare nu este decât o trezire, a viziunii despre natura noastră perfectă şi experienţa nemărginirii.
fragment din Saman,Vindecător,Înțelept-  Alberto Villoldo

Reclamă

Creația – Lumina primordială.

Unul din simbolurile Creației lumii este roza mistică.

Cele șase cercuri care formează petalele reprezinta cele șase zile necesare lui Dumnezeu pentru a crea lumea (șase zile simbolice, evident, care au durat miliarde de ani !). De altfel, unii ezoterici au interpretat primul cuvânt al Genezei «Berechit» ceea ce înseamnă „la început” ca și verbul «bara» „a crea” și «chit» = „șase”. În fiecare cerc puneți câte o culoare din șase: violet, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu, și meditați asupra lor … Cercul central reprezintă lumina albă din care au izvorât celelalte șase culori.

Daca nu întelegeți profunzimea acestui simbol, cel puțin contemplând această imagine perfectă veți crea legături între ea și noi și acest lucru vă va ajuta în evoluția voastră spirituală.

Lumina este starea cea mai subtilă a materiei, iar ceea ce noi numim materie, nu este decât forma cea mai condensată a luminii. În întreg universul este deci același tip de materie… sau aceeași lumină … mai mult sau mai puțin subtilă, mai mult sau mai puțin condensată. Tot ceea ce găsiți condensat pe pamânt se află în planul eteric sub o forma mai fină, mai pură. și iată care este sensul lucrării spirituale să ajungem să găsim tot ceea ce avem nevoie într-o stare subtilă cât mai apropiată de starea primordială.

Dimineata, în timp ce primim răsăritul soarelui, ne putem hrăni cu cel mai pur tip de hrană: Lumina. Când Iisus spunea: „Preafericiți cei cărora le este foame și sete …” el nu vorbimages-4ea de o foame și o sete fizică, ci de foamea și setea de adevăr, de întelepciune, de justiție, de libertate pâna la a nu mai avea foame și sete decât de foc și lumină.

Sufletului îi este foame , spiritului îi este sete. Sufletul manânca focul, iar spiritul bea lumină. Spiritul este un principiu masculin, sufletul un principiu feminin, și fiecare se hrănește cu elementul care-i este complementar. Sufletul aspiră la un principiu pozitiv, activ, dinamic, și el manânca focul. Spiritul, care este masculin, are nevoie de principiul feminin și bea lumină.

În același mod în care principiul masculin generează principiul feminin, astfel focul produce lumina: lumina este o manifestare, o emanație a focului. Când aprindeți un foc, el genereaza lumină, și cu cât materialele care alimentează focul sunt mai pure, cu atât lumina este mai subtilă și mai pură.

Lumina este veșmântul focului, de aceea lumina este în legatură cu materia. În înalt, în regiunile sublime, lumina este în relație cu materia, iar focul cu spiritul. De aceea Dumnezeu, Focul primordial, a creat mai întâi lumina, și numai după aceea lumina a creat lumea, nimic n-a fost făcut fără lumină. De fiecare dată când aprindeți un foc în fața voastră se repetă exact istoria creației lumii.

Omraam Mikhael Aivanhov

Răul nu există ,răul este lipsa binelui.

CITIȚI PÂNĂ LA CAPĂT

Într-o sală de clasă a unui colegiu, un profesor ţine cursul de filozofie :

– Să vă explic care e conflictul între ştiinţă şi religie…

Profesorul ateu face o pauză şi apoi îi cere unuia dintre noii săi studenţi să se ridice în picioare.

– Ești creştin, nu-i aşa, fiule ?

– Da, dle, spune studentul.

– Deci crezi în Dumnezeu ?

– Cu siguranţă.

– Dumnezeu e bun ?

– Desigur, Dumnezeu e bun.

– E Dumnezeu atotputernic ? Poate El să facă orice ?

– Da.

– Tu eşti bun sau rău ?

– Biblia spune că sunt rău.

Profesorul zâmbeşte cunoscător. Aha ! Biblia ! Se gândeşte puţin…

– Uite o problemă pentru tine. Să zicem că există aici o persoană bolnavă şi tu o poţi vindeca. Poţi face asta. Ai vrea să o ajuţi ? Ai încerca ?

– Da, dle. Aş încerca !

– Deci eşti bun.

– N-aş spune asta.

– Dar de ce n-ai spune asta ? Ai vrea să ajuţi o persoană bolnavă dacă ai putea. Majoritatea am vrea dacă am putea. Dar Dumnezeu, nu…

Studentul nu răspunde, aşa că profesorul continuă :

– Dumnezeu nu ajută, nu-i aşa ? Fratele meu era creştin şi a murit de cancer, chiar dacă se ruga lui Iisus să-l vindece ! Cum poţi spune că Iisus e bun ?
Poţi răspunde la asta ?

Studentul tace…

– Nu poţi răspunde, nu-i aşa ?

El ia o înghiţitură de apă din paharul de pe catedră ca să-i dea timp, studentului, să se relaxeze…

– Hai să o luăm de la capăt, tinere ! Dumnezeu e bun ?

– Păi…, da, spune studentul.

– Satana e bun ?

Studentul nu ezită la această întrebare:

– “Nu”.

– De unde vine Satana ?

Studentul ezită….

– De la Dumnezeu.

– Corect ! Dumnezeu l-a creat pe Satana, nu-i aşa ? Zi-mi, fiule, există rău pe lume ?

– Da, dle.

– Răul e peste tot, nu-i aşa ? Şi Dumnezeu a creat totul pe lumea asta, corect ?

– Da.

– Deci cine a creat răul ???

… Profesorul a continuat:

– Dacă Dumnezeu a creat totul, atunci El a creat şi răul ! Din moment ce răul există şi conform principiului că ceea ce facem, defineşte ceea ce suntem, atunci înseamnă că Dumnezeu e rău !

Din nou, studentul nu răspunde…

– Există pe lume boli ? Imoralitate ? Ură ? Urâţenie ? Toate aceste lucruri groaznice, există ?

Studentul se foieşte jenat…

– Da.

– Deci cine le-a creat ?

Studentul iarăşi nu răspunde, aşa că profesorul repetă întrebarea:

– CINE LE-A CREAT ?!?

Niciun răspuns. Deodată, profesorul începe să se plimbe în faţa clasei. Studenţii sunt uimiţi.

– Spune-mi…, (continuă el, adresându-se, altui student)…

– Crezi în Dumnezeu, fiule ?

Vocea studentului îl trădează şi cedează nervos :

– Da, dle profesor, cred.

Bătrânul se opreşte din mărşăluit…

– Ştiinţa spune că tu ai 5 simţuri pe care le foloseşti pentru a identifica şi observa lumea din jurul tău ! L-ai văzut vreodată pe Dumnezeu ?

– Nu, dle. Nu L-am văzut !

– Atunci spune-ne dacă L-ai auzit vreodată pe Dumnezeul tău ?

– Nu, dle, nu L-am auzit !

– L-ai simţit vreodată pe Dumnezeul tău, L-ai gustat sau L-ai mirosit ?
Ai avut vreodată o experienţă senzorială a lui Dumnezeu ???

– Nu, dle, mă tem că nu !

– Şi totuşi crezi în El ???

– Da.

– Conform regulilor empirice, testabile, demonstrabile, ştiinţa spune că Dumnezeul tău nu există ! Ce spui de asta, fiule ?

– Nimic, răspunde studentul. Eu am doar credinţa mea !

– Da, credinţa, repetă profesorul. Asta e problema pe care ştiința o are cu Dumnezeu ! Nu există nicio dovadă, ci doar credinţa !

Studentul rămâne tăcut pentru o clipă… după care, pune şi el o întrebare :

– Dle profesor, există căldură ?

– Da

– Şi există frig ?

– Da, fiule, există şi frig !

– Nu, dle, nu există !!!

Profesorul îşi întoarce faţa către student, vizibil interesat. Clasa devine brusc foarte tăcută… Studentul începe să explice :

– Poate exista multă căldură, mai multă căldură, super-căldură, mega-căldură, căldură nelimitată, căldurică sau deloc căldură, dar nu avem nimic numit “frig”. Putem ajunge până la 458 de grade sub zero, ceea ce nu înseamnă căldură, dar nu putem merge mai departe ! NU EXISTĂ FRIG !!! Dacă ar exista, am avea temperaturi mai scăzute decât minimum-ul absolut de -458 de grade ! Fiecare corp sau obiect, e demn de studiat dacă are sau transmite energie, şi căldura e cea care face ca un corp sau material, să aibă sau să transmită energie. Zero absolut (-458 F) înseamnă doar ABSENŢA TOTALĂ A CĂLDURII !!! Vedeţi, d-le profesor, frigul e doar un cuvânt pe care îl folosim pentru a descrie absenţa căldurii ! Nu putem măsura frigul ! Nu există unităţi de măsură pentru frig ! Căldura poate fi măsurată în unităţi termice, deoarece căldura este energie ! Frigul NU E OPUSUL CĂLDURII, d-le profesor, ci doar ABSENŢA EI !!!

Clasa e învăluită în tăcere ! Undeva cade un stilou şi sună ca o lovitură de ciocan…

– Dar întunericul, dle profesor ? Există întunericul ???

– Da, răspunde profesorul fără ezitare. Ce e noaptea dacă nu întuneric ?!?

– Din nou, RĂSPUNS GREŞIT, d-le profesor ! Întunericul nu este “ceva”, este ABSENŢA A „CEVA” !!! Poate exista lumină scăzută, lumină normală, lumină strălucitoare, lumină intermitentă, dar dacă nu există lumină constantă, atunci nu există nimic, iar ACEST NIMIC ÎL NUMIM ÎNTUNERIC !!!
Acesta este sensul pe care îl atribuim acestui cuvânt ! În realitate, ÎNTUNERICUL NU EXISTĂ !!! Dacă ar exista, am putea face ca întunericul să fie mai întunecat sau mai puţin întunecat şi l-am putea măsura cu unităţi de măsură, nu-i aşa ??????

Profesorul începe să-i zâmbească, studentului din faţa sa ! Se pare că acesta va fi un semestru bun…

– Ce vrei să demonstrezi, tinere ?!?

– Dle profesor, vreau să spun că premisele dvs filosofice SUNT GREŞITE DE LA BUN ÎNCEPUT şi de aceea concluzia TREBUIE să fie şi ea greşită !!!

De data asta, profesorul nu-şi poate ascunde surpriza :

– Greşită ?!? Poţi explica în vreun fel ???

– Lucraţi cu premiza dualităţii (explică studentul)… Susţineţi că există viaţă şi apoi că există moarte, un Dumnezeu bun şi un Dumnezeu rău… Consideraţi conceptul de Dumnezeu drept ceva finit, ceva ce putem măsura… Domnule profesor, ştiinţa nu poate explica nici măcar ce este acela un gând !!!

Folosim electricitatea şi magnetismul, dar NIMENI nu a văzut sau nu a înţeles pe deplin vreuna din acestea două ! Să consideri că moartea e opusul vieţii, înseamnă să ignori că moartea nu există ca lucru substanţial ! MOARTEA NU E OPUSUL VIEŢII, ci doar ABSENŢA EI !!! Acum spuneţi-mi, dle profesor, le predaţi studenţilor teoria că ei au evoluat din maimuţă ?!?

– Dacă te referi la procesul evoluţiei naturale, tinere, da… evident că da !!!

– Aţi observat vreodată evoluţia cu proprii dvs ochi, d-le profesor ?!?

Profesorul începe să dea din cap, încă zâmbind, când îşi dă seama încotro se îndreaptă argumentul… Un semestru foarte bun, într-adevăr…

– Din moment ce nimeni nu a observat procesul evoluţiei în desfăşurare şi nimeni nu poate demonstra că el are loc, dvs le predaţi studenţilor CEEA CE CREDEŢI, nu ?!? Atunci, ce sunteţi, om de ştiinţă sau predicator ???

Clasa murmură… Studentul tace până când emoţia se mai stinge…

– Ca să continuăm demonstraţia pe care o făceaţi adineaori, celuilalt student, permiteţi-mi sa vă dau un exemplu, ca să înţelegeţi la ce mă refer !

Studentul se uită în jurul său, în clasă…

– E vreunul dintre voi care a văzut vreodată creierul domnului profesor ?!? Clasa izbucneşte în râs… E cineva care “a auzit” creierul profesorului, l-a simţit, l-a atins sau l-a mirosit ??? Nimeni nu pare să fi făcut asta ! Deci, conform regulilor empirice stabilite şi conform protocolului demonstrabil, ştiinţa spune – cu tot respectul, d-le profesor – CĂ NU AVEŢI CREIER !!! Dacă ştiinţa spune că nu aveţi creier, cum să avem încredere în cursurile dvs, d-le profesor ???

Acum clasa e cufundată în tăcere… Profesorul se holbează la student, cu o faţă impenetrabilă…

În fine, după un interval ce pare o veşnicie, bătrânul profesor răspunde:

– Presupun că va trebui să crezi acest lucru, pur și simplu…

– Deci, acceptaţi că există credinţa şi, de fapt, credinţa există împreună cu viaţa, continuă studentul. Acum, d-le, credeţi că există răul ???

Acum, mai nesigur, profesorul răspunde:

– Sigur că există ! Îl vedem zilnic !!! Răul se vede zilnic din lipsa de umanitate a omului faţă de om ! Se vede în nenumăratele crime şi violenţe care se petrec peste tot în lume ! Aceste manifestări nu sunt nimic altceva decât răul !!!

La asta, studentul a replicat:

– RĂUL NU EXISTĂ, d-le profesor, sau cel puţin nu există ca lucru în sine ! Răul e pur şi simplu ABSENŢA LUI DUMNEZEU !!! Este exact ca şi întunericul şi frigul, un cuvânt creat de om pentru a descrie ABSENŢA LUI DUMNEZEU ! Nu Dumnezeu a creat răul ! Răul este ceea ce se întâmplă când din inima omului lipseşte dragostea lui Dumnezeu ! Este ca frigul care apare când nu există căldură sau ca întunericul care apare când nu există lumină…

Profesorul s-a aşezat jos, fără a mai scoate un cuvânt…

P.S.: Studentul respectiv se numea…. ALBERT ENSTEIN

Reclamă

Legile de bază ale Universului.

1. Legea Unitătii – Totul este interconectat si provine din aceeasi sursă. Cunoscută si ca
Legea Energiei. Citat din Viziune despre Ramala: „Este întelept acel suflet care
recunoaste că toată Umanitatea este, într-adevăr, parte a marelui tot unic, că fiecare
fiintă umană poate fi considerată ca o celulă individuală din creierul cosmic al Creatorului
vostru. Este adevărat că nu există separare, decât acolo unde Umanitatea alege să o
trăiască.
Asadar, una dintre marile lectii ale vietii fizice este aceea de a vă ridica deasupra
acestei separări aparente, de a vedea că este „aparentă” si de a învăta că sunteti cu
adevărat una cu Creatorul vostru – nu numai în Fiinta voastră fizică, ci si în Fiinta
voastră spirituală.
Nu există separare, în această lume fizică, între voi si Dumnezeul vostru. Lumea
aceasta este Dumnezeul vostru. Dumnezeul vostru este această lume. Voi trăiti în
Dumnezeul vostru si sunteti, de fapt, o parte din El, la fel cum un aspect al Dumnezeului
vostru trăieste în voi si este de fapt, o parte din voi. Asadar, cel mare este găsit în cel
mic, care se găseste, la rândul lui, în cel mare”.

2. Legea împlinirii – Citatele si referirile următoare sunt din cartea Voi sunteti
Dumnezei, de Annalee Skarin: „Există o lege stabilită, în mod irevocabil, în cer, înainte
de facerea Pământului, pe baza căreia sunt afirmate toate binecuvântările; iar dacă noi
primim binecuvântarea de la Dumnezeu, aceasta se întâmplă datorită respectării acestei
Legi”.
Această Lege este cunoscută ca Legea Producerii sau Legea Creatiei. După cum
vei semăna, asa vei culege. Plantează sământa si culege recolta. Fiecare gând are
puterea de a crea realitatea si, după cum vei judeca, asa vei fi judecat.
Această lege a împlinirii se ocupă de puterea gândurilor si a cuvintelor, unde
gândurile sunt semintele, iar atunci când sunt cuplate cu emotiile, produc o vibratie vie
care aduce rezultate, în functie de felul gândului. Dorinta este căldura care generează
sământa si îi dă putere să se manifeste – puterea creatiei. Legea este adevărată si
eternă si indiferent de ceea ce ne dorim noi, dacă plantăm semintele (gândurile) si
îndepărtăm buruienile (îndoiala si frica), vom obtine rezultate.
Atunci când ne pregătim mintile, fără frică si fără griji, pentru lucruri mari – de
lucruri mari vom avea parte. Puterea de a guverna ceea ce ne înconjoară si de a construi
perfect se află în mâinile noastre. Este puterea gândului, care e o putere Dumnezeiască”.

3. Legea Cauzei si Efectului – Cunoscută si sub numele de Karma, această Lege
asigură o re-echilibrare a energiei în bazinul cosmic de energie – unde pentru fiecare
actiune trebuie să fie o reactiune egală si de sens opus. Această Lege se aplică actiunilor
tuturor Fiintelor. Karma a fost deseori privită ca o judecată: orice dai, vei primi înapoi, ca
si cum ai fi pedepsit. Cu toate acestea, nu e vorba decât de un schimb de energie: orice
energie este eliberată (trimisă) de către o fiintă, aceasta va atrage particule
asemănătoare si va ricosa înapoi. Energia se dilată si se contractă, astfel că, dacă se
emite energie de o natură negativă, atunci aceasta se va contracta înapoi către sursa sa
de transmisie, ca un răspuns la dilatarea initială si va aduce cu ea negativitate. Acelasi
lucru este valabil si pentru energia pozitivă.

4. Legea Schimbării si a Transmutării – Fiecare conditie poate fi transmutată si totul
se schimbă permanent. Singurul lucru constant din univers este indestructibilitatea
energiei si forma sa schimbătoare.
Aceasta este cunoscută si ca Legea Alchimiei – fiecare conditie din viată poate fi
transmutată în slavă si făcută divin de frumoasă, indiferent care este acea conditiei.
Dacă o acceptăm, o binecuvântăm, Îi multumim lui Dumnezeu pentru ea, sau suntem
„multumiti în toate cele”, putem transmuta până si conditiile si experientele amare si
dureroase ale vietii în frumusete spirituală, prin această lege perfectă si exactă. De
asemenea, putem primi puterea de a transmuta dorintele si visele noastre spirituale, în
manifestare materială tangibilă.
Această lege nu dă gres niciodată si include legea spirituală a schimbării si
transmutării, precum si legile si elementele materiale. Această alchimie este puterea lui
Dumnezeu în actiune, care e eternă, neschimbată si aduce rezultate exacte.
Annalee Skarin spune: „Legea Chimiei Spirituale este legea care transmută toate
conditiile, toate vibratiile, tot întunericul, în frumusete, muzică si lumină. Fiinta trebuie
să învete să vorbească limbajul Îngerilor, sau să vorbească „în graiuri noi”. Trebuie să
învete să vorbească din suflet si niciodată din buze, sau chiar din minte. Cel care
vorbeste din buze, pălăvrăgeste. Cel care vorbeste dintr-o minte goală, adaugă confuzie
în discordie. Cel care vorbeste dintr-o minte plină, hrăneste mintile oamenilor. Cel care
vorbeste din inimă, câstigă încrederea omenirii. Dar cel care vorbeste din suflet, vindecă
rănile lumii si hrăneste suflete înfometate ale oamenilor. El poate usca lacrimile de
agonie si chin. El poate aduce lumină, deoarece el poartă lumină. Limbajul sufletului este
limbaj „sacru” si e cel mai frumos …. El poate aduce numai binecuvântarea slavei,
deoarece este limbajul sferelor eterne si limbajul Zeilor. Este darul Spiritului, cunoscut ca
„noile graiuri”…. Puterea transmutării este puterea de a intra în contact cu centrul
sufletului, prin inimă. Această metodă singură păstrează în sine puterea împlinirii si a
perfectiunii”.

5. Legea Echilibrului – Integrarea polaritătilor. Termenul „polaritate” înseamnă forte
opuse între care nu există competitie. Fortele se deplasează colectiv spre un obiectiv
armonizat, acesta având ca rezultat cresterea. Dualitatea înseamnă forte de energie
opuse care au preluat o personalitate si, astfel, devenind competitive, actionând una
împotriva celeilalte prin judecată si competitie, creând în felul acesta ego-ul, ca parte a
personalitătii încarnate. Noi trăim într-un plan al dualitătii si trebuie să exersăm Legea
Echilibrului pentru a crea o polaritate de energii masculine/feminine, pozitive/negative,
pentru obtinerea armoniei si a integrării. Legea Echilibrului, atunci când este integrată în
Fiinta noastră, e unul dintre primii pasi către iluminare.

6. Legea Manifestării – Ne permite să ne manifestăm dorintele si nevoile, atunci când
intentia este pentru cel mai înalt bine al nostru, dar si al celorlalti. Hotărâti ce doriti,
afirmati clar, uitati de ea si considerati că s-a rezolvat. Nu vă îndoiti! Capacitatea noastră
de a ne manifesta dorintele în realitatea fizică este garantată, atunci când suntem în
aliniere sincronă cu Vointa Divină si nu avem în memoria celulară tipare interne de
sabotaj care să functioneze.

7. Legea Sincronizării – A fi în locul potrivit la timpul potrivit. Acordarea perfectă si
alinierea perfectă, acolo unde totul decurge magic si armonios. Această Lege este
cunoscută si ca Legea Gratiei, care afirmă că, atunci când Fiintele sunt aliniate perfect,
ele vor fi în perfectă concordantă cu perfectiunea divină a lui Dumnezeu – deoarece
Dumnezeu se manifestă în viata lor.

8. Legea Discernământului – Cunoscută si ca Legea Diferentierii, această lege are
de-a face cu faptul de a fi complet în armonie cu ceea ce reprezintă următoarea etapă în
evolutia noastră personală. Acest concept a fost discutat în detaliu în capitolul despre
discernământ.

9. Legea Iertării – Aceasta se referă la plătirea datoriilor karmice, la re-echilibrarea
energiei de către cei care au creat dezechilibrul de energie. Ea aduce iertare de sine si a
altora, deoarece nici o vindecare nu este posibilă fără iertare.

10. Legea Rezonantei – Energiile asemănătoare atrag particule asemănătoare, datorită
câmpurilor lor electromagnetice; astfel, orice trimitem în exterior, ca gând, cuvânt sau
actiune, este amplificat si returnat către noi.

11. Legea Perfectiunii – Totul este perfect, în starea sa Divină.

12. Legea Creativă a Afirmatiei Divine – Puterea gândului si a cuvintelor, care afirmă
că sunteti ceea ce credeti că sunteti voi sau realitatea voastră. După cum credeti, asa
veti fi.

13. Legea Compensării – Ordinea prin care fiinta primeste doar recompensă. Această
lege este Universală si nu se supune cererilor personale. Este asociată cu Legea Cauzei si
a Efectului si cu Legea Creativitătii si e aplicată în relatie directă cu alegerea individuală
în privinta actiunii.

14. Legea Asimilării – Nu permite ca în corpul nostru să fie construite particule pe care
noi, ca spirite, nu le-am asimilat si nu ni le-am supus.

15. Legea Adaptării – Legea de a permite si de a curge usor, împreună cu singurul
lucru constant din Univers – natura schimbătoare a energiei, care se exprimă pe sine în
multe forme diferite. Noi trebuie să fim flexibili, deoarece schimbarea aduce evolutie.
Deschizându-ne si permitând celei mai pure energii să curgă nestingherit prin fiinta
noastră, vom avea parte de mare bucurie si echilibru, pe măsură ce ne acordăm la puteri
superioare. Acordarea câmpurilor noastre de energie pentru a accepta numai energia cea
mai pură, va mări la maximum această experientă.

16. Legea Cauzalitătii – Lucrează în armonie cu stelele, astfel ca o fiintă să se nască
într-un moment în care pozitia corpurilor ceresti din sistemul solar îi va oferi conditiile
necesare pentru a progresa în scoala vietii. Această lege acoperă stiinta Astrologiei, care
ne influentează viata conform alegerii semnului sub care ne nastem si a momentului
nasterii.

17. Legea Evolutiei si a Renasterii – Un proces lent de dezvoltare, desfăsurat cu
stăruintă fermă prin întrupări repetate în forme cu eficientă sporită, prin care, în timp,
toti sunt adusi la un nivel de splendoare spirituală, prin recunoasterea Sursei si a
adevăratei identităti. Cunoscută de asemenea si ca Legea Periodicitătii.

18. Legea Analogiei – „Cunoaste-te pe tine însuti”. Ea permite unei fiinte să ajungă la o
întelegere a Fortei lui Dumnezeu din ea însăsi si din univers, prin întelegerea tuturor
aspectelor din propria fiintă.

19. Legea Dualitătii – Atunci când o fiintă este conectată constient la Sursă, sau este
„iluminată”, se află deasupra acestei legi si nu e afectată de ea. Până în acel moment,
această lege afectează polaritatea energiei.

20. Legea Mintii – În timp ce Spiritul este Realitatea Absolută, mintea este mediul prin
care Spiritul lucrează, prin care creatia apare în formă fizică în acest plan. Legea Mintii
afirmă că, după cum crezi, asa va fi. Aceasta înseamnă că, la acest nivel, convingerile
omului influentează si creează realitatea sa. „Legea Mintii este suma convingerilor
omului”. Ann si Peter Meyer se referă în detaliu la această lege, în cartea lor, A Fi un
Crist, si de asemenea am acoperit-o în detaliu în capitolele anterioare.

21. Legea Respectului – Această lege respectă dreptul individului de a căuta Adevărul
Universal si Întelepciunea Divină, de o manieră care aduce bucurie propriei inimi, cu
conditia ca fiinta să respecte, la rândul său, întreaga viată.
22. Legea Universală – Legea Universală spune că toată cunoasterea si constienta,
toate lucrurile vii – sau, pe scurt, că întreaga viată contine acea vitalitate, acea putere
de a aduna din sine toate lucrurile necesare pentru a-i asigura evolutia si înflorirea.

23. Legea Iubirii – Legea iubirii este acea Lege care pune bunăstarea, grija si
preocuparea pentru ceilalti, mai presus de cea pentru sine. Legea Iubirii este acea
afinitate cu toate fortele pe care omenirea le poate considera ca fiind pozitive.

24. Legea Îndurării – Legea îndurării este acea lege care permite fiintei să ierte toate
greselile, să-i ierti, în mod egal, pe cei care gresesc împotriva ta, după cum si tu gresesti
împotriva lor. Aceasta înseamnă să fii îndurător. Legea îndurării este înrudită cu Legea
Iubirii si dacă ne vom supune legii Îndurării, nu vor mai putea fi greseli în lume.

25. Legea Recunostintei – Legea Recunostintei este guvernată de legea rezonantei.
Conform acestei legi, cu cât ne exprimăm mai mult recunostinta pentru lucrurile de care
ne bucurăm în viată, cu atât mai mult vom atrage către noi lucruri pentru care să fim
recunoscători.

26. Legea Răbdării – Legea Răbdării afirmă că toate lucrurile au timpul lor. Întrucât tot
ce se desfăsoară în cadrul Planului Divin se întâmplă si în momentul ales de Divin,
răbdarea devine o calitate prin care fiinta întelege că o concentrare conectată la Sursă va
face, în cele din urmă, ca toate gândurile, cuvintele, actiunile să se realizeze cu
exactitate. În jocul Vointei Divine, fiinta devine constientă că ceea ce nu se realizează
imediat, nu este menit să se întâmple în acel moment.

27. Lege Exemplului – Lege Exemplului afirmă că cea mai puternică fortă a schimbării
se va manifesta la fiecare fiintă care „actionează după cum vorbeste”. Ea afirmă că orice
persoană, concept sau lucru pot servi drept exemplu care să fie urmat de altii. Cei care
au servit ca exemple în dăruirea iubirii, ajutorului si în împărtăsirea părtilor lor cele mai
bune, au contribuit la aducerea libertătii, a bucuriei, a frumusetii si păcii în acest plan.
Fiintele care îsi doresc o lume mai bună, sunt încurajate să-si trăiască propriul adevăr, în
fiecare moment al fiecărei zile, într-un mod care respectă întreaga viată.

28. Legea Tolerantei – E asociată cu Legea Respectului. Este o Lege care ne inspiră să
recunoastem divinitatea în tot. Această recunoastere ne situează dincolo de judecata si
separarea care vin din prejudecătile de rasă, religie, cultură, credintă, vârstă sau gen.

Fragment din „În Rezonantă”   by Jasmuheen

Reclamă

Ființă spirituală sau spirit în ființă?

OLYMPUS DIGITAL CAMERASa ne amintim ca noi suntem fiinte spirituale intr-o experienta umana: nu fiinte umane avand o experienta spirituala. Suntem in primul rand fiinte spirituale intr-o forma umana, care isi asuma aceasta forma umana pentru un numar de ani, iar apoi o paraseste. Pe tot parcursul procesului noi ramanem fiinte spirituale. Totusi faptul ca venim sa imbracam o forma umana nu ne face mai putin fiinte spirituale. Este ca un vestmant pe care un suflet il poarta in aceasta viata.
Planul fizic este un plan al dualitatii, asa ca avem experienta placerii si a durerii. Este o existenta captata in timp, asa ca suntem supusi imbatranirii. Este un plan pe care se confrunta multe forte, asa ca suntem supusi unor forte adverse care lucreaza impotriva starii noastre de bine, dar si unor forte care sustin starea noastra de bine. Asta inseamna ca in aceasta calatorie a vietii in existenta noastra pamanteana trebuie sa fim atenti deoarece cu siguranta vom intalni si confruntari. Chiar si imbatranirea este o confruntare pe plan fizic, iar asumarea unui corp uman poate aduce limitari ce isi au izvorul in genele stramosilor. Corpul este afectat de razele cosmice care vin de la planete si stele. Este afectat de substantele din hrana pe care o mancam, apa pe care o bem, aerul pe care il respiram.

In consecinta, este extrem de important sa fim in permanenta constienti de ceea ce se intampla cu corpul nostru fizic, in experienta noastra umana ca fiinte spirituale. Pe masura ce suntem tot mai constienti, si va provoc sa fiti tot mai constienti, veti vedea tot mai mult ca va aflati in experienta umana. Nu va veti considera ca o fiinta fizica, asa cum suntem reprezentati din ignoranta, ci ne vom percepe tot mai mult ca o fiinta de lumina, o fiinta spirituala cu un suflet cu multa putere.

Intr-un scenariu al imbolnavirii, avem pe de o parte forte potrivnice si pe de alta parte fortele sufletului, care ne sustin. Desigur ca dorim sa fim mereu sanatosi pe intregul parcurs al experientei noastre. Dorim sa mentinem acea stare de bine, mai ales pentru ca dorim sa indeplinim scopul pentru care sufletul nostru se afla in aceasta existenta- sa indeplineasca scopul vietii noastre. De aceea dorim sa fim mereu sanatosi.

In mod invariabil, boala va veni si ne va provoca la niveluri diferite. Desigur, acest lucru se intampla fara sa ne spunem ca in esenta existentei noastre nu exista boala. Desigur, este foarte foarte greu sa intelegem acest lucru si avem nevoie de ajutor ca sa ne dam seama de faptul ca nu exista nicio boala in sufletul nostru. Eu va spun acest lucru, dar stiu ce provocare mare este sa traim o asemenea experienta in deplinatatea ei. Dar putem avea aceasta experienta in mod gradat, iar acest lucru ne da putere in calatoria noastra.

In consecinta, atunci cand suntem provocati de vreo boala, trebuie cu adevarat sa intelegem ce se intampla. Este necesar sa ne observam pe noi insine la toate nivelurile:

Ce mi se intampla la nivel fizic?

Ce mi se intampla la nivel emotional?

Ce mi se intampla la nivel mental?

Si ce mi se intampla la nivelul puterii mele spirituale?

Este necesar sa observam intreg scenariul atunci cand suntem provocati de o boala. Daca boala vine de la nivelul fizic si este o provocare fizica, atunci este necesar sa ne adunam toate puterile sufletului, la nivel mental si emotional pentru a interveni in aceasta problema. Deoarece daca mintea si fiinta emotionala sunt prinse la nivelul fizic, sufletul, in ignoranta sa, va crede ca el este bolnav, cand, de fapt, doar corpul fizic este cel cuprins de boala. Atunci cand sufletul isi aduce aminte de adevarata sa natura sau daca se instaleaza mai bine in fiinta interioara, adica in constiinta spirituala, nu va uita acest lucru. Va spune: “Aceasta boala este in corpul meu, iar eu imi voi folosi puterea mea mentala, care este o putere a sufletului. Imi voi folosi puterea emotionala, care este si ea o putere a sufletului pentru a-mi ajuta corpul in aceasta provocare.

Cu toate acestea, cea mai rea situatie este atunci cand mintea si emotiile unei fiinte atat de puternice sunt captive in micul trup fizic. Aceasta se intampla atunci cand gandim astfel despre boala: “Este atat de multa durere, incat nu stiu ce sa fac. Nici nu pot sa gandesc limpede. Am dureri asa de mari, de nu pot face altceva”.

Mintea, inima, fiinta emotionala sunt captive. Ce se va intampla atunci? Boala va persista si cel mai rau va fi atunci cand persoana va spune “Este atat de greu, nu stiu ce sa ma fac. Voi muri, nu pot fi vindecat”. Poate sa fie in felul asta sau poate fi altfel. Incepe sa ne fie teama de ceea ce ar putea fi, cand de fapt nu suntem siguri despre ce este vorba. In consecinta, se poate sa fim atat de prinsi de boala, incat ajunge sa ne controleze, chiar daca ea este doar in corpul fizic. Atunci cand coprul fizic este bolnav, noi trebuie sa ne adunam toata forta spiritului pentru a ne sprijini. Puterile sufletului sunt infinite.

Totusi, daca boala este la nivel emotional, faptul de a nu putea ierta, sau faptul ca suntem rautaciosi sau negativi, atunci ne aflam intr-o situatie dificila deoarece va afecta organele din corp, pe de o parte, iar pe de alta, va tine sufletul in intuneric. Deoarece exista o depresie emotionala atat de adanca si o inchistare, situatia va fi foarte dificila.

Pana cand sau daca persoana nu spune “Vreau sa ma vindec, vreau sa cunosc mai mult, vreau sa ies din asta”, ea va ramane acolo, pe loc. Persoana va trebui sa iasa din acest spatiu emotional. Trebuie sa existe dorinta de vindecare si dorinta pentru a cauta mai mult, si nu aceea de a se inchista in acea constiinta in care persoana gandeste “voi muri, nu voi putea iesi niciodata din aceasta situatie”. Toate aceste etichete din minte nu sunt bune pentru procesul de vindecare.

Este importanta dorinta de a scapa de boala. Si apoi, cea mai puternica forta de vindecare este forta mintii. Atunci cand mintea este puternica, ea poate sa mentina intelectul intr-un loc unde va putea sa creeze o viziune a vindecarii si sa inceapa sa creada acest lucru. Deci mintea este extrem de puternica in calatorie, instrument in procesul vindecarii. Deci avem nevoie de o minte puternica, limpede si spirituala, o minte deschisa tuturor posibilitatilor. Acum intelegeti ca atunci cand provocarea este in minte, acesta este cel mai dificil loc in care poate sa se afle cineva. Deoarece in acel moment nu ne putem ajuta, exceptand situatia in care mintea se trezeste si creeaza intentia dorintei de vindecare si de deschidere pentru alte posibilitati.
Cand suntem provocati mental avem nevoie de mult sprijin din afara. Vedeti oameni care sufera de boli ale creierului precum Alzheimer si Parkinson, vedeti cat de greu este sa lucrezi cu ei, deoarece cel mai puternic instrument este supus provocarilor.

Aveti o minte puternica, folositi-o in procesul de vindecare, implicand si celelalte forte. Calea spre vindecare este sa fiti deschisi spatiului spiritual. Daca avem acces la spatiul spititual inseamna ca avem Putere mai Inalta. Spatiul spiritual este locul unde mintea poate sa creeze o viziune legata de Puterea mai Inalta si sa inceapa sa aiba incredere: “Da, pot s-o fac”. Mintea are aceasta forma de convingere, transmitandu-i sufletului credinta si intentia: “Pot s-o fac”. Asta inseamna cea mai mare putere. Apoi implicarea pasiunii si credinta in ea. Sa crezi din tot sufletul ca “ ma voi vindeca”. Si daca aduci totul in prezent “Sunt vindecat. Sunt vindecat” pastrand cu tarie viziunea, aceasta influenteaza fiecare celula, fiecare organ din interiorul nostru. Apoi incep sa apara miracole din acel loc al constiintei sufletului, folosind mintea si inima impreuna cu o credinta ferma in toate posibilitatile.

De aceea este foarte important sa faceti legatura spirituala pentru a mentine mintea foarte treaza, intelectul, facultatea de a gandi, puterea de vizualizare. Pastrati-o intacta si inspirata de o Constiinta mai Inalta, ceea ce inseamna un spatiu al tuturor posibilitatilor si angajarea acesteia in procesul de vindecare. Este important de stiut, cand va confruntati cu provocari, cand este necesar sa dobanditi ajutor din afara, deoarece atunci cand este greu, aveti nevoie de ajutor si Universul vi-l ofera fie sub forma unui ajutor medical traditional, fie o cale naturista, fie ca e vorba despre metode alternative. Vedeti care sunt lucrurile cu care rezonati. Cautati ajutor la un terapeut. Daca este o problema a mintii sau fiintei emotionale apelati la un psihoterapeut. Dar cautati persoana care sa aiba o viziune si o constienta a intregului scenariu. Cautati-i pe aceia care pot privi vindecarea in mod holistic. Totusi, daca nu puteti sa-I gasiti, folositi fiecare specialist pentru bransa in care este specializat.
Dar partea spirituala a fiintei voastre este a cea parte a fiintei care dispune de cele mai mari puteri.”

Sri Vasudeva

Îndemn la simplitate.

Omul este adesea greu încercat. Când se află la o răspântie a vieţii îşi spune: “dacă scap şi din această încercare, omenia mea va creşte. De aci înainte viaţa mi se va scurge mai înţelept. Voi îndrepta tot ceea ce îninte vreme nu putem vedea că e rău, voi face numai bine. Voi cuprinde tot ce mă împrejmuie şi voi modela frumos. Zilele să-mi fie luminate şi clipa rodnică.”

image

De cele mai multe ori, omul uită suferinţa, uită legământul faţă de Dumnezeu şi faţă de fiinţa sa apăsată. Viaţa noastră e cu mult mai tragică decât ne-o închipuim.

Că omul suferă şi se înnobilează este un lucru îmbucurător. Dar ce poate fi mai trist decât suferinţa fără frumuseţe, fără rodnicie, fără urmă.

Viaţa, viaţa aceasta zilnică ne face să pierdem frumuseţea pură a începuturilor, ne macină sufletul şi ne acoperă cu poveri de uităm cine suntem şi unde mergem. Viaţa noastră uscată, greoaie, amară, uneori dezgustător de trivială, alteori banală şi mai totdeauna întâmplătoare, poate să aibă o încercare de răspuns, loc din care se desprind noi căi, căile luminii şi ale frumuseţii. Se deschid porţile largi ale cerului care cheamă, îmbogăţeşte şi flutură mereu alte îndemnuri, ne înfrigurează sufletul în aşteptarea înţelesului.

Sensul încercărilor vieţii este înnoirea; ele ciocănesc rugina de pe suflet. Încercările grele ce se abat asupră-ne ne descoperă pe noi înşine, cei uitaţi nouă.

Aşa pătrunzi înăuntru, în inima ta şi a lumii acesteia, în realitatea ascunsă a Dumnezeului viu.

Sursa : E. BERNEA – Îndemn la simplitate

Radu Drăgan