Alegerile sufletului……

„Dacă la un moment dat, eşti înfricoşat, asta se întâmplă pentru că alegi să‑ţi fie frică.
Dacă eşti bucuros, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti supărat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti supărat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti hărţuit, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti iubit, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti ignorat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti ajutat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti jignit, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti înţelept, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă te simţi nedreptăţit, este aşa pentru că alegi să fii.
Lista poate continua la nesfârşit.
De fapt, … chiar continuă.

Înţelege că A Fi este o STARE în care se află cineva – nu o acţiune pe care o face.
Nu poţi să faci „fericit”, poţi doar să fii “fericit” – în funcţie de ce anume hotărăşti să fii.
Nu poţi să faci „trist”.
Nu poţi să faci „fricos”.
Nu poţi să faci „nedreptăţit” sau „jignit” sau „supărat”.
Poţi doar să fii astfel.
Oare ce te determină să fii toate acestea? Mulţi oameni cred că motivul se află în ceea ce se întâmplă în jurul lor; că totul este determinat de ceea ce face cineva sau altceva.
Nu e câtuşi de puţin aşa!
Decizia ta în privinţa a ce anume face altcineva, determină această stare. E vorba de alegerea pe care o faci.
Situaţia e foarte complexă, deoarece problema este următoarea: atât de multe dintre alegerile tale sunt făcute, acum, în mod automat şi se bazează atât de mult pe experienţa anterioară, încât ţi se pare că nu tu le controlezi. Astfel, ţi se pare că acţiunile celorlalţi, sau experienţele exterioare ţie sunt cele care induc în tine, asemenea reacţii.
Adevărul este că tu alegi să fii în starea în care te găseşti. Singura diferenţă dintre tine şi cei care sunt maeştri în a‑şi controla viaţa, este că Maeştri aleg în mod diferit.
Ideea care reiese de aici este că starea de A Fi este ceva ales şi nu indus. Tu ai ales să fii ceea ce dorești. De ce ai ales astfel, e o cu totul altă chestiune – şi poate constitui subiectul unei alte cărţi. Dar ştiu un lucru sigur: alegerea nu s‑a făcut cu forţa. Adesea, alegerile pot părea impuse cu forţa, dar nu sunt niciodată aşa.
Tu poţi produce o stare de A Fi, pur şi simplu, selectând una. Şi poţi face acest lucru oricând, oriunde.
O stare de A Fi este un sentiment, nu o acţiune. Totuşi, tu poţi hotărî să simţi într‑un anumit fel. Adică, ai puterea de a decide cum te vei simţi şi cum te simţi chiar acum.
Acesta este marele secret al existenţei umane. Acesta este marele dar, marele instrument. Folosind acest instrument, întregul Univers ţi se deschide – şi ţi se dă absolut toată libertatea ca să fii şi să trăieşti experienţa lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.
Acesta este Adevărul, Adevărul care te va elibera.”
Neale Donald Walsch

Reclamă

Anunțuri

Formele gând

  Rămâne bine stabilit că atunci când un om gândeşte, emite şiruri nesfârşite de forme-idei, care părăsind fiinţa umană se propagă prin spaţiu. La ieşirea din corpul duhului, ideile penetrează materia eterică, aflată peste tot în univers. Din această cauză materia eterică ce umple universul intră în vibraţie ondulatorie, sub forma unor sfere concentrice. Materia fluidică a spaţiilor nesfârşite este asemănătoare apei unui imens ocean. Prin urmare undele fluidice mentale pot fi comparate cu undele create de o piatră aruncată în apă, unde care pe măsură ce se îndepărtează de locul contactului dintre piatră şi apă, pierd tot mai mult din amplitudinea oscilaţiilor. Fenomenul propagării formelor-idei se aseamănă şi mai mult cu vibraţiile produse de limba ce loveşte clopotul unei biserici, vibraţii care pun în mişcare aerul ce se mişcă sub forma unor unde sferice concentrice.

La fel se petrece şi cu gândirea noastră. Ea joacă rolul clopotului, care, vibrând, pune în vibraţie materia subtilă mentală, risipită în universul nostru. Aceste unde ale materiei mentale întâlnesc mii şi milioane de alte unde, trecând unele prin altele fără să-şi perturbe vibraţiile şi fără să-şi devieze sensul mişcării. Fenomenul se aseamănă cu fenomenul fizic numit interferenţă, când undele de lumină trec unele prin altele fără să se deformeze. Se înţelege că puterea de propagare a undelor mentale este direct proporţională cu puterea prin care ideile au penetrat această materie şi au pus-o în mişcare; la rândul lor, ideile vor avea o vibraţie, o forţă, cu atât mai mare, cu cât ele aparţin unei game mai înalte din seria nesfârşită de idei create de duh.

Anumite împrejurări – ca de exemplu apropierea de sistemul nostru a unei comete, stările de opoziţie sau conjuncţie ale unor planete, efluviile magnetice mai mari ori mai slabe ale stelelor etc. – produc agitaţii în oceanul fluidic al universului. In acest caz, propagarea undelor ce vor purta ideile emise de duh va fi, oarecum, paralizată. In Cer totul se petrece asemănător ca şi pe pământ. Aceleaşi legi domnesc în toate lumile, de toate gradele, bineînţeles adaptate mediului respectiv. In zilele când magnetismul cosmic, solar sau planetar este mai mare, aerul e agitat şi sunetul clopotului de la biserică moare la o mică distanţa de el. Daca aerul e liniştit, vibraţiile clopotului se propagă în depărtare, fiind auzite până în satele vecine. Acelaşi fenomen se petrece şi cu propagarea ideilor noastre prin spaţiu. Când atmosfera mentală este calmă, gândirea noastră e purtată pe undele materiei mentale, până la locul destinat, impresionând destinatarul gândului nostru. Ziua, din cauza căldurii solare, aerul vibrează. Datorită curenţilor fluidici se produc agitaţii în atmosfera materiei mentale, motiv pentru care gândirea noastră nu străbate prin oceanul fluidic decât foarte greu şi la o distanţă apropiată. Noaptea, când aerul este mai liniştit şi materia gândurilor e mai calmă, ruga noastră, sugestia noastră, poate străbate prin oceanul fluidic la distanţe de zeci de ori mai mari decât în timpul zilei. Iată de ce se recomandă ca rugăciunea să o înălţăm la miezul nopţii. Ea va străbate spaţiile până la Soarele nostru, de unde anumite duhuri, îngeri-solari, au datoria să o transmită mai departe, prin tot universul, până la centrul Sferei divine, sediul Tatălui creator.

Când un om analizează ceva, face o reflexie, meditează asupra unei probleme oarecare, el creează idei. Ele neavând nici o destinaţie, ieşind din corpul eteric al omului, vor rămâne în jurul său, formând o atmosferă de gânduri în jurul capului. Cât timp acest născocitor de idei va fi activ, preocupat de diferite probleme ale vieţii, aceste idei nu vor avea nici un rol, nu pot produce nici un efect; insă de îndată ce creatorul lor va fi liniştit, cu mintea liberă, aceste idei, prin vibraţia lor, vor pune în vibraţie materia sa mentală, generând idei similare, cu aceleaşi forme, muzică şi culori, care emise în afara lor, le vor întări pe cele preexistente. Acum forţa lor a devenit dublă. Cu o alta ocazie, ideile vor lucra din nou asupra mentalului acestui om, şi gândul său va fi preocupat mereu de aceleaşi idei, bune sau rele, până într-o zi, când îl vor decide la o acţiune corespunzătoare acelei gândiri sau serii de idei.

Pentru a ilustra şi mai bine influenţa gândului asupra noastră, să luăm două exemple. Cineva a fost nedreptăţit sau păgubit de un altul. In mintea păgubaşului sau a nedreptăţitului s-a născut ideea de ură, de răzbunare. Această gândire a dat naştere unor forme-idei, care stau în preajma lui. Din timp în timp, aceste forme-idei se furişează în interiorul, în mentalul său, iar spiritul, amintindu-şi de paguba, de nedreptatea ce i s-a făcut este răscolit de ideea răzbunării. Gânduri noi întăresc pe cele dintâi, până când ideea urii şi a răfuielii, lucrând mereu asupra mentalului său, îl determină să execute fapta răzbunării, ce îi încolţise în minte. Astfel, într-una din zile, loveşte, rănind grav, sau ucigând pe cel care l-a nedreptăţit. Nefericitul crede că şi-a făcut dreptate, uitând că nu are dreptul să judece faptele omului pedepsite sau nepedepsite de legile omeneşti.

Iată de ce se impune să examinăm din timp în timp, ce fel de idei aleargă prin mintea noastră, şi de îndată ce constatăm că ele sunt de o calitate inferioară sau josnică, să trecem la alte idei, adică să căutăm să le gonim din mentalul nostru, pentru a nu ne mai influenţa. Dar este posibil ca gândul nostru să fie destinat pentru o anumită persoană. In acest caz, această formă-gând se îndreaptă, prin spaţiu, asemenea unui glonţ, până la persoana respectivă, şi dacă o va găsi liberă, se va introduce în corpul gândurilor ei şi de acolo va lucra asupra spiritului, producând anumite efecte, după natura şi destinaţia formei-gând. Dacă persoana destinatară este ocupată, forma-gând va sta în preajma ei până în momentul când, devenind liberă, se strecoară în interior şi o influenţează.

La fel, gândurile de iertare se duc ca o săgeată catre persoanele destinate, dar e posibil la unele persoane, din cauza naturii lor răutăcioase, mintea fiindu-le mereu într-o furtună, sa respinga formele-idei de iertare. Ele revin la autorul lor, dar în drumul lor de întoarcere – pe firul magnetic pe care au fost emise – atrag din spaţiu fluide mentale de acelaşi grad superior, acoperind cu binecuvântare emiţătorul. Acest om iertător a rupt orice legătură karmică cu acel spirit inferior, pentru că l-a iertat, iar pentru gestul său sublim a fost urcat pe o treaptă spirituală superioară.

Amintiţi-vă mereu că cea mai mare forţă din lume este ideea sau gândul. Cu gândul a creat divinul Tată tot ce vedem şi nu vedem, dar ideea cea mai sublimă este rugăciunea. In bucurie, mulţumiţi prin rugă Tatălui, în nenorocire, înălţaţi-vă gândul la Cel care conduce şi ţine în mână tot universul. Ideile rugăciunii se înalţă spre Centrul divin şi de acolo coboară o rază strălucitoare, care te scaldă dându-ţi sănătate în boală, ajutor în primejdie, mângâiere în durere, linişte şi pace sufletului tău zbuciumat.

Transmiterea şi puterea gândului a fost cunoscută cu mii de ani în urmă de marii preoţi din India, Chaldeea şi Egipt, dar dezvăluirea ei se pedepsea cu moartea, deoarece, dacă prin puterea gândului înţeleptul putea face bine, omul nepriceput putea face cel mai mare rău semenului său. Legile divine nu sunt scrise peste tot, dar încălcarea lor aduce asupra celui care a păcătuit toata greutatea lor. Vai de duhul care va întrebuinţa puterea gândului pentru a nenoroci pe altul!

Exista cazuri cand prin puterea gândului, a rugăciunii, se poate vindeca un bolnav. In diferite centre parapsihologice de pe glob se recurge la vindecarea sau eliberarea de vicii pe calea magnetismului, dar tot prin intermediul ideii. In acest scop, bolnavul este adormit, hipnotizat de către un magnetizor. După ce a fost complet adormit, i se spune: „Ai fost bolnav, dar de acum boala va trece, mâine vei fi mai bine, poimâine mai uşurat, iar peste trei zile vei fi complet vindecat.” Dacă e vorba de un viciu, i se sugerează să nu mai bea, să nu mai fumeze, să nu mai fure etc. De cele mai multe ori, dacă n-au intervenit alte împrejurări, această metodă a dat rezultate frumoase.

Ca orice în lume, obişnuinţa, buna educare duc la perfecţiune. Astfel şi corpul mental trebuie silit să lucreze ordonat, atent şi metodic. Suntem chemaţi să facem tot posibilul ca materia mentală să devină din ce în ce mai fină. In acest scop, vom hrăni corpul mental cu ideile unor conferinţe morale, ştiinţifice şi filosofice. Vom citi lucrările de seamă ale marilor gânditori ai omenirii. Dar mai presus de toate, ceea ce contribuie cel mai mult la fabricarea şi subtilizarea materiei mentale, este propria noastră gândire, reflectarea la ceea ce am făcut şi urmările ei, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în contact. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut ei să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre, când examinăm natura şi ordinea din ea.

Gândind mereu la probleme abstracte, filosofice, ne vom obişnui într-o asemenea măsură cu acest grad înalt de gândire, încât ideile banale sau josnice ne vor provoca neplăcere. O conversaţie trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Obişnuit cu adevărul, mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna. Cantitatea de cunoştinţe acumulate ne face mai înţelept, aşa că zâmbim de milă când primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă a naturii omeneşti şi a legilor naturii. Spiritul se va ascuţi într-o asemenea măsură, încât prin inducţie sau prin deducţie, întrevedem sau descoperim adevărul în toate situaţiile şi împrejurările cele mai complexe.

fragment  Din tainele vietii si ale universului – Scarlet Demetrescu

Reclamă

Coincidențe ? Sau nimic nu e întâmplator.

Gândurile, sentimentele şi faptele noastre sunt strâns legate de tot ceea ce ne înconjoară, iar energia universului le transmite mai departe tuturor lucrurilor.

Există un fir invizibil care ne leagă pe toţi şi care ne îndrumă. Intuiţia, telepatia, presimţirea stau la baza coincidenţelor care ne arată că nimic nu e întâmplător, iar tot ceea ce ni se întâmplă se supune unor legi coerente universale.

Divinitatea sau forţe universale misterioase încearcă adesea să ne transmită mesaje în momentele de cumpănă, când avem nevoie de încurajări sau când ne apropiem de un eveniment special din viaţa noastră. Puterea gândului poate crea legături surprinzătoare între noi şi tot ceea ce ne înconjoară.

Definiţia cea mai simplă a coincidenţelor spune că sunt potriviri întâmplătoare a două lucruri sau evenimente. Cu toate acestea, corespondenţa stranie dintre evenimente sau persoane care par să nu aibă nimic în comun sfidează logica şi nu se poate încadra într-o definiţie strictă. Cum ele apar de obicei în momente dramatice, marcate de trăiri profunde şi decizii dificile, coincidenţele par să transmită mesaje simbolice şi să pună ordine în haosul din jurul nostru. Ne pot ajuta, ne pot dezvălui lucruri ascunse sau pot pune capăt unor situaţii care ne frământă.

Te gândeşti intens la cineva şi persoana respectivă te caută, după ani de zile în care nu v-aţi mai văzut, aceasta nu mai poate fi numită doar o întâmplare.

Nu există coincidențe.

Totul e interconectat .

Ni se întâmplă foarte multe lucruri care nu le putem explica.

Divinitatea sau forţe universale misterioase încearcă adesea să ne transmită mesaje în momentele de cumpănă, când avem nevoie de încurajări sau când ne apropiem de un eveniment special din viaţa noastră.

Nu putem sa ne explicăm unele lucruri pentru că guvernarea sub a cărei aripă se petrec depășește granițele mentalului uman

Mentalul este un aparat care funcționează în sistem binar , luptându-se să dea verdictul de adevărat sau fals , la ceea ce e palpabil,rațional.

Problema lui începe când informația de intrare vine din sfere necunoscute lui ,din sfera astral-emoționalăși nu mai are capacitatea de încadrare a informației ,intervine orgoliul care suferă că nu poate da un verdict , iar atunci se blochează.

Toate aceste coincidențe care mi se întâmplă  și mie iar cei din jurul meu mi le relatează pe ale lor m-au făcut să îmi pun o întrebare .

În situația când ne gândim la cineva iar a doua zi ne întâlnim cu el l-am chemat noi mental la întâlnire sau am intuit că ne vom întâlni cu el?

Voi știți răspunsul?

Radu Dragan.

Reclamă

Dincolo de simțuri

Cu cât un spirit se ridică spre treapta maximă spirituală, pe care se află spiritul pur, cu atât el poate folosi un procent mai mare din potenţialul creierului său. Acest lucru funcţionează asemenea unui sistem de protecţie al Universului, puterea fiind dată celui care se află în rezonanţă cu legile evoluţiei universale, şi nu celui care ar putea folosi-o în sens distructiv.

Omul este legat, prin corpul fizic, de materie, de Pământ, iar prin spirit aparţine Universului Nevăzut. Fizicul şi spiritul sunt legate prin corpul eteric al sufletului.

Corpul fizic foloseşte ca senzori de legătură cu viaţa materială cele cinci simţuri. Corpul astral, al spiritului, beneficiază de simţuri din afara normalului, extrasenzoriale. Studiind cele cinci simţuri ale corpului material, din punct de vedere al omului ca un copil al Universului care îşi duce viaţa pe Pământ, se poate constata că simţurile care îşi au senzorii în partea superioară a corpului fizic iau informaţii din eter, pe când celelalte iau informaţii din materie.

Astfel, văzul transmite creierului, prin intermediul ochilor, imaginea lumii înconjurătoare, fără ca aceasta să fie atinsă fizic. Auzul transmite vibraţia din lumea materială, fără ca urechile să o atingă. Mirosul transmite, de asemenea, informaţii, folosindu-se de nas, tot din aerul din jur, fără o atingere fizică. Doar gustul şi simţul tactil transmit informaţii creierului prin contact direct cu materia.

În corpul energetic al omului există şapte centri, cei superiori reprezintă legătura cu Universul, iar cei din partea inferioară a corpului reprezintă legătura cu Pământul. Activarea centrilor superiori duce la o creştere spirituală, iar activarea celor inferiori duce la accentuarea dorinţelor vieţii pământene. Pentru o viaţă sănătoasă este necesar să existe un echilibru în funcţionarea tuturor centrilor energetici. Omul, prin naştere, este materie şi spirit, deci trebuie să se bucure de viaţa de pe Pământ, dar să aplice legile creşterii spirituale.

Dacă există dezechilibru între centrii spiritului şi cei ai fizicului, se creează condiţiile apariţiei bolilor.

Ignorarea legilor spirituale aduce afecţiuni ale fizicului, iar absolutizarea spiritului şi minimizarea fizicului duc la fanatism religios.

Reclamă

Sfaturi pentru drumul spre Dumnezeu…

-Imaginea noastră despre Dumnezeu reflectă felul în care ne vedem pe noi înșine.

-Calea către Adevăr este o trudă a inimii, nu a cugetului.Fă-ți din inima cel dintâi sfetnic! Nu din cuget.

-Poți să-l cercetezi pe Dumnezeu în orice lucru și orice ființă din lume,pentru că e omniprezent.

-Ceea ce nu poate fi spus în cuvinte poate fi priceput doar prin tăcere.

-Orice ți s-ar întâmpla în viață, oricât de îngrijorătoare ar putea părea lucrurile, nu păși pe tărâmul deznădejdii.

-Răbdarea este să privești noaptea cerul și să vezi răsăritul soarelui.

-Toate călătoriile tale să fie lăuntrice.

-În clipa în care pornești în căutarea Iubirii, începi să te schimbi pe dinăuntru și pe dinafară.

– Adevărații îndrumători spirituali sunt străvezii precum sticla, căci ei lasă Lumina să treacă prin ei.

-Lasă viața să curgă prin tine.

-Fiecare făptură omenească e o lucrare în desfășurare, care se apropie încet, dar sigur, de desăvârșire.

-Nu există înțelepciune fără iubire.

-Un singur soi de murdărie nu poate fi spălat cu apă limpede, iar aceela este neiertarea

-Lumea e cuprinsă într-o singură ființă omenească – tu.

-Dacă vrei să schimbi felul în care se poartă ceilalți cu tine, ar trebui să schimbi mai întâi felul în care te porți tu cu tine.

-Nu te îngriji încotro te va purta drumul. Ia aminte la primul pas. Nu te lăsa dus de curgere. Fii tu însuți curgerea.

-Nu sunt doi oameni asemenea. Nu sunt două inimi care să bată la fel.

-În tot ce facem, inimile noastre au însemnătate, nu înfățișarea noastră.

-Iadul e în acum și aici. La fel și raiul. Încetează să-ți mai faci griji din pricina iadului și să visezi la rai, căci sunt amândouă cuprinse chiar înlăuntrul clipei de acum.

-Lumea e o singură ființă. Toți și toate sunt legate între ele printr-un păienjeniș de povești. Durerea unui singur om ne va răni pe toți. Bucuria unui singur om îi va face pe toți să zâmbească.

-Orice spui, bun sau rău, se va întoarce într-un fel sau altul la tine.

-Veșnicia nu e un timp nemărginit, ci doar lipsa oricărui timp. Dacă vrei să cunoști lumina veșnică, scoate-ți din minte trecutul și viitorul și rămâi în clipa de acum.

-Vina pentru orice ți se întâmplă e a ta.

-Dacă vrei să-ți întărești credința, trebuie să-ți înmoi inima.

-Nimic n-ar trebui să stea între tine și Dumnezeu. Ține-te departe de toate soiurile de idoli, fiindcă îți vor încețoșa vederea.

-Trăiește viața asta la fel de ușor și de gol ca aerul.

-Cei ce se supun naturii vieții vor trăi într-o liniște și pace netulburate chiar și atunci când întreaga lume largă trece zbucium.

-Toate contradicțiile din lume se află și înlăuntrul fiecăruia dintre noi. Până în ziua în care ajungi la starea de făptură omenească desăvârșită, credința e un fapt treptat și unul care are nevoie de părelnicul lui contrariu: necredința.

-Niciun strop de bunătate sau grăunte de răutate nu vor rămâne până la urmă neplătite. Nici macar o frunză nu se mișcă fără știrea lui Dumnezeu.

-Dumnezeu e un ceasornicar , orice lucru de pe pământ se întâmplă la timpul lui. Nici o clipă mai târziu, nicio clipă mai devreme. Pentru fiecare există un timp când să iubească și un timp când să moară.

-Există o singură cale de-a renaște la o viață nouă: să mori înainte de moarte.

-Pe când părțile lumii mereu se schimbă, întregul rămâne mereu același.

-Iubirea nu poate fi explicată. Iubirea e apa vieții. Iar cel ce iubește e un suflet de foc. Lumea se învârte altfel când focul iubește apa.

Radu Dragan

foto by Yarina Drăgan

Reclamă

Visul – relația cu Universul

Freud vorbește despre interpretarea viselor ca despre “cea mai frumoasă descoperire” pe care a făcut-o. Visul este ‘baza comună a vieții sufletesti’  iar sensul ascuns al conduitelor noastre se explică prin rateurile vieții cotidiene.
După Freud, teoria interpretării viselor înseamna o probă decisivă în judecata capacităiți unui subiect și definește aceasta probă printr-un termen ebraic, shibboleth care inseamă capcană de vise.. În psihanaliză, interpretarea visului este un fel de capcană de vise. Freud îi considera adevarați analiști doar pe cei care foloseau acest procedeu.
În lucrarea sa, “Interpretarea viselor”, Freud avansează o serie de axiome. El afirma că visul este util atât pentru analist cât și pentru cel care viseaza. Visul este considerat a fi paznicul somnului și nu perturbator ; exista două tipuri de conținut ale visului, conținutul manifest și conținutul latent. Conținutul manifest reprezintă ceea ce subiectul își aduce aminte la trezire. Sub acest material exista însa un conținut latent care cauzează producerea visului.Conținutul manifest este rezultatul travaliului oniric, proces ce angrenează emoțiile și impulsurile inconștiente.
Atunci când travaliul oniric eșuează și nu mai transformă conținutul latent în reprezentări acceptabile pentru conștient, avem de a face cu un cosmar sau cu vise anxioase. Visele anxioase nu trezesc subiectul așa cum o fac coșmarurile .
Freud distinge trei tipuri de vise care au la baza diferențierea în funcție de gradul de raționalitate și de veridicitate a conținutului. În prima categorie se situează visele simple sau visele clare care sunt specifice copiilor și care sunt inspirate de nevoi fiziologice. În cea de-a doua categorie sunt situate visele rezonabile care au o anumita coerența logică iar în cea de-a treia categorie sunt situate visele obscure, incoerente și absurde, care fac interesul psihanaliștilor.

Freud afirma că exista trei tipuri de mecanisme care duc la fabricarea unui vis.
Primul mecanism este transformarea ideilor in imagini. Visul este văzut ca o bandă desenată și comportă o succesiune de imagini. În interpretarea visului se face trecerea de la imagine la idee sau dorința ascunsă.În urma acestui mecanism, Freud a dat naștere formulei visului :

( ideile onirice + resturi diurne)  înmulțit cu travaliu oniric => conținut manifest.

În “Viata mea și psihanaliza” , Sigmund Freud acuză psihologia scolară de a nu fi acordat importanța cuvenită studiului interpretării viselor: “ Psihologia scolară n-a fost capabilă să descopere acest sens al viselor. Nici n-a știut în ce context să-l studieze.Cele cateva explicații pe care s-a încumetat să le dea au fost non-psihologice: n-au făcut decât să reducă visul la niște excitații senzoriale sau la un somn mai mult sau mai puțin profund al diverselor zone ale creierului. Dar suntem în drept să spunem că o psihologie care nu știe să explice visul nu poate fi folosită pentru întelegerea vieții psihice normale și nu poate pretinde să fie numită știință.”
Aceste afirmații relevă într-o manieră cât se poate de tranșantă poziția lui Freud în ceea ce privește interpretarea viselor.

Freud nu a luat în calcul  existența celorlalte spații informatice din afara trupului și a minții . Luând în considerare existența astralului ca structură umană putem susține o teorie simplă . Informația din vis fiind  de natură energetică , în momentul somnului omul explorează alte dimensiuni din care aduce informația necodificată,iar proiecția visului în mintea noastră este o înșiruire haotică de imagini sau acțiuni care de cele mai multe ori nu au logică. Normal să nu aibă logică pentru că mentalul nostru funcționează după tipare mentale în număr limitat,tipare învățate ,noi știind că ce nu are logică nu există.

Este nevoie de decodarea visului și traducerea lui în limbaj mental ca să reușim hrănirea creierului cu tipul de informație care o acceptă și atunci visul va fi înțeles pe deplin.

R.D.

Reclamă

Sănătate psihică.

unusual-brain-factlong

Autocontrolul permanent, introspecţia, perceperea sinelui, autoeducaţia ş.a.m.d., sunt parametri importanţi ai dezvoltării sănătăţii psihice. însuşirea perfectă a sistemului de autoexersare permite să se influenţeze uşor sfera psihoflziologică a organismului.

Vă propun să învăţaţi două exerciţii simple, care vor deveni cheia psihicului dumneavoastră, vor permite dirijarea proceselor psihice.

Aşezaţi-vă comod într-un fotoliu, mâinile pe genunchi, închideţi ochii. Formula de autosugestionare este: „La numărul „10” mâinile vor deveni grele, se vor lipi puternic de picioare şi nu le voi putea ridica. Unu — mâinile încep să se lipească de picioare. Doi — mâinile au devenit mai grele. Trei, patru — mâinile sunt strâns lipite. Cinci, şase — mâinile s-au lipit puternic. Şapte, opt—nu pot să desprind mâinile de pe picioare. Cu cât încerc să le desprind, cu atât ele se lipesc mai tare. Nouă, zece — mâinile sunt foarte puternic lipite de picioare şi nu pot să le ridic. Şi acum când voi spune „cinci” mâinile vor deveni uşoare, libere, mobile şi, după acest exerciţiu, oricare sugestionare va fi realizată de psihicul meu. Unu, doi — mâinile sunt uşoare, mobile, se deslipesc de picioare. Trei, patru — mâinile au devenit mai uşoare, mai mobile, s-au deslipit complet. Cinci, şase— mâinile sunt uşoare, libere mobile.” Şi acum, timp de un minut, puteţi da oricare orientare necesară şi programată în prealabil psihicului dumneavoastră.

Aceeaşi poziţie, ochii închişi. Formula de sugestionare: „La numărul „treisprezece” sistemul meu nervos se va întări, corpul va deveni mai uşor, proaspăt, mobil. Unu, doi —fiecare celulă a sistemului meu nervos central este puternică, liniştită şi dirijată de mine. Trei, patru — sistemul nervos s-a întărit, s-a liniştit.Cinci, şase — sistemul nervos este puternic, liniştit şi dirijat de mine. În orice moment, oricare comandă mentală va fi realizată totdeauna şi oriunde de către psihicul meu. La numărul „cinci”, corpul va deveni proaspăt, uşor, liniştit şi termin exerciţiul. Unu — corpul este uşor, proaspăt, liniştit. Doi — mâinile, picioarele sunt uşoare. Trei — trunchiul este uşor. Patru — gândurile sunt plăcute, proaspete, liniştite. Cinci — capul este limpede, proaspăt, clar.” Exerciţiul s-a încheiat. Deschideţi ochii, ridicaţi-vă, scuturaţi-vă şi plimbaţi-vă puţin prin cameră.

sursa: Albert Ignatenco – Cum să devii fenomen.