Așteptarea……………..

”Aşteptarea ne dă iluzia că facem ceva aşteptând, când, de fapt, nu facem altceva decât să murim suportabil, puţin câte puţin.” – Octavian Paler
De-a lungul existenţei trăim momente, clipe, zile, ani, reprezentări ale timpului adunate într-o istorie a vieţii alcătuită din experienţe. Viaţa este o continuă aşteptare a unei întâmplări la capătul căreia visul să devină realitate. Cu fiecare întâmplare care promite ceva din aşteptarea noastră, imaginaţia trimite sufletului depeşa speranţei de împlinire. Însă de fiecare dată, odată cu consumarea întâmplării, moare şi speranţa înflorită la început. Totul n-a fost decât iluzie.

Gândul că va veni un moment al împlinirii este precum un tren aşteptat într-o gară. De fiecare dată trenul trece, năruind speranţa aşteptării. Îi auzim freamătul pe şine, îl simţim de la distanţă cum şerpuieşte spre gară, îl urmărim cu privirea şi îl acompaniem cu acordurile inimii până când nerăbdarea ajunge la apogeu. Opreşte… urcăm învolburaţi de dorinţă şi căutăm compartimentul rezervat nouă. Ne aşezăm în braţele imaginate, confortabile ale ideii construite cu multă trudă şi îndârjire. Închidem ochii savurând victoria. Ne bucurăm frenetic trepidând de emoţie. O clipă… două… trei… Nu-i nevoie decât de o sclipire a raţiunii şi visul se spulberă în mii de cioburi. ”N-a fost nimic…” vorba poetului… ”a trecut acceleratul”. Tristeţea cu care coborâm este pe măsura bucuriei cu care am urcat în tren. Coborâm cu sufletul asemenea visului transformat în cioburi. N-am fost nimic din ceea ce construisem himeric în imaginaţia noastră. Doar umbre ce păreau că pot împlini orice dorinţă. Durează o vreme până când din cenuşa speranţei de naşte alta, pentru alt tren, pentru alt ideal. În fond fără speranţă ce ar fi omul? Viaţa din el ar fi doar o pâlpâire jalnică care riscă să se stingă la orice adiere de tristeţe amară… Poate de aceea cutia Pandorei a păstrat la loc tainic speranţa.

Uneori, uitaţi de destin în această gară, aşteptăm necontenit aproape o viaţă de om, trenul acela pe care ni-l imaginăm a fi o reală minune. Trenul care va aduce suprema fericire, va şterge lacrimi şi va lumina cu zâmbete chipul. Va înflori inimi şi va însori suflete. Aşteptarea este doar o iluzie pentru a trece mai departe? Sau trenul mult aşteptat există cu adevărat? Şi totuşi trenul vine… Este cel mult aşteptat, dar noi nu mai avem curajul să urcăm. După atâtea experienţe nefericite, atâtea iluzii spulberate de neşansă, de teamă ori de neîncredere, refuzăm să credem că poate fi cel adevărat. Refuzăm să credem că există minuni, că avem dreptul să credem în ele, că ceea ce ni se oferă este doar pentru noi, acea şansă pe care dacă o ratezi, alta nu va mai exista… Dar de unde să ştim că este aşa? Puţini sunt cei care îşi asumă riscul unei alegeri, unui risc de a urca în trenul vieţii lor după atâtea trenuri greşite. Curajoşii ori inconştienţii câştigă întotdeauna riscând, asumându-şi victoria ori… eşecul. Cert este că fiecăruia dintre noi i se oferă şansa de a alege, dar nu şi un somnifer pentru conştiinţă.

Se spune că avem libertatea alegerii… a trenului, a gării, a direcţiei în care va pleca. Goethe spunea că ”nimeni nu este mai înrobit decât cel care crede în mod greşit că este liber”. Libertatea de a alege o ai doar când eşti singur în propria singurătate, altfel numai spiritul şi gândirea sunt cu adevărat libere. Trenul pe care îl poţi alege este doar o fata morgana ce vine şi trece prin gară chiar dacă tu ai senzaţia că te-ai urcat în el. Este doar iluzia care te salvează de la moartea sufletului, sacrificându-te pe altarul celor care se hrănesc cu libertatea ta. Atâta vreme cât depindem incontestabil şi permanent de cei din jur, libertatea alegerii este doar o falsă părere. Chiar dacă alegem trenul salvator şi pentru o clipă avem fericirea de a fi liberi, în secunda alegerii devenim din nou prinşi în vâltoarea dependenţei de oameni şi fapte. Cu toate astea o dependenţă ce-ţi dă iluzia libertăţii este mai bună decât o dependenţă în care te simţi întemniţat. Întotdeauna există contradicţia între sacrificiul de sine şi dorinţă, între raţiune şi instinct.

Realmente, trenul şansei vieţii există şi cu siguranţă opreşte în gara fiecăruia dintre noi. Ceea ce rămâne de făcut este să avem curajul alegerii fără remuşcări şi priviri în urmă. Insă pentru asta trebuie să fii singur.

Sursa pluttonia.blogspot.ro

Legea bumerangului – dupa faptă și răsplată

Potrivit legii bumerangului, tot ceea ce emitem în atmosferă, din punct de vedere vibratoriu: gânduri, vorbe, dorinţe, fapte, sentimente etc. se întorc la noi producând efecte perturbatoare în câmpul nostru energetic.
De aceea nimeni nu poate face rău altuia fără să plătească.
Când ne gândim la cineva, se creează instantaneu o punte energetică între noi şi omul la care ne gândim. De aceea, orice gând rău reprezintă un atac energetic care aduce un prejudiciu omului respectiv. Astfel ne atacăm şi ne omorâm unul pe altul în mod inconştient, de multe ori fără să ne dăm seama de acest lucru.

Orice expresie dură, afirmată pe un ton categoric poate provoca un rău atât sieşi cât şi unui alt om.

Neînţelegerile într-o relaţie de cuplu vin din nevoia de a-l controla şi domina pe celălalt. Fiecare încearcă astfel să aibă controlul şi să rămână deasupra întregii situaţii. Când controlezi o altă fiinţă îi iei energia, îţi faci plinul pe socoteala altuia .
Astfel devii vampir energetic. Ori de cate ori cădem în acest prost obicei ne deconectăm de la sursă şi intrăm în suferinţă.

Răcirea relaţiilor dintre doi parteneri se datorează creşterii nivelului de agresivitate interioară.
Lipsa de compatibilitate duce la lipsa de comunicare. Lipsa de comunicare duce la dezastru. Lipsa de comunicare prin iubire duce la ură. O agresivitate subconştientă faţă de bărbaţi / femei se transformă într-un program de autodistrugere.
Dacă doi parteneri abuzează fizic sau emoţional unul de celălalt, atunci ei nu merită să rămână împreună…

Dependenţa naşte agresivitatea. Iar agresivitatea produce boală.
Dependenţa de dorinţe, frica, depresia şi supărarea atrag gelozia. Cu cât este mai puternică dependenţa de persoana iubită, cu atât mai numeroase sunt pretenţiile noastre faţă de ea.

Cearta, mânia, nerăbdarea emit în tăcere o mare forţă destructivă. Numai prin iubire poate seca izvorul răutăţilor.

Să nu vorbiţi despre nenorocirile trăite pentru că ele pot prelungi durata lor.
Când NU vorbim cuiva despre problemele noastre noi ne îndepărtăm de ele. Îndepărtarea de ele este primul pas pentru depăşirea acestora. Esenţial este când vorbiţi despre problemele şi emoţiile dumneavoastră să nu căutaţi milă sau compătimiri.

Dacă aveţi o mare supărare sau tristeţe încercaţi să nu aduceţi sentimentele acestea acasă. Ieşiţi în stradă cu deosebire în locurile înverzite şi plimbaţi-vă. Nu faceţi din casa dumneavoastră o groapă de gunoi energetic. Dacă locuiţi de câţiva ani şi aţi saturat spaţiul cu regrete, supărări şi spaime, amintiţi-vă momentele în care v-aţi certat şi supărat, aşezaţi-vă în acel loc, iertaţi, anulaţi agresivitatea faţă de iubire.

Este mai bine să plângeţi decât să urâţi.
Dacă n-aţi reuşit să vă învingeţi pe dumneavoastă înşivă, agresiunea se acumulează în mod inevitabil. Atunci când plângeţi agresiunea apărută se distruge.

Lazarev

Reclamă

Viața ghidată sau nevoia de dependențe și frici.

Câți dintre noi ne conducem pe drumul nostru și câți dintre noi suntem conduși pe drumul altora

Viaţa fiecăruia dintre noi este condusă (ghidată, direcţionată, controlată, motivată) de ceva.

Care este forţa motrice sau motivaţia vieţii tale?

Fiecare dintre noi trece prin etape diferite, mai lungi sau mai scurte, când viaţa noastră este dominată de o amintire, de o teamă, de un crez. Există sute de circumstanţe, valori şi emoţii care conduc viaţa ta. Warren ne propune să discutăm despre cele mai obişnuite dintre acestea:

Vinovăţia.

Mulţi traiesc toată viaţa fugind de propriile greşeli si ascunzându-şi ruşinea. Trecutul le controlează viitorul, sabotându-şi propiul succes. Sunt asemeni lui Cain, pribegind fără un scop viitor. Este adevărat că suntem produsul trecutului nostru, dar nu trebuie să fim prizonierii lui! Dumnezeu transformă oamenii, indiferent de trecutul lor, în oameni plăcuţi lui. Gândiţi-vă la Moise, sau la Pavel…

Resentimentele şi mânia.

Sunt oameni care ţin în ei toate rănile şi durerile şi nu reuşesc să treacă peste ele. În loc să se elibereze, iertând, retrăiesc mereu clipele când au suferit. Unii îşi interiorizează mânia, alţii explodează, revârsând mânia pe alţii. Cei ce te-au rănit în trecut pot continua să te rănească numai dacă tu păstrezi durerea prin resentiment. Te răneşti singur cu propria amărăciune! ……

Frica.

E un sentiment pe care toţi îl avem din când în cănd, mai mult sau mai puţin permanent, care ne debilitează mai mult decât putem crede. Frica e rezultatul unor experinţe traumatizante, a aşteptărilor nerealiste, a mediului prea strict în care ai crescut. Frica este o închisoare autoimpusă care te va împiedica să devii ceea ce Dumnezeu intenţionează ca tu să fii. Luptă impotriva ei cu armele credinţei şi dragostei. ……..

Materialismul.

Câştigul este singurul scop în viaţa unora. Ei cred că având mai mult vor fi mai fericiţi, mai protejaţi, mai importanţi. Cât de departe de adevăr sunt! Fericirea adusă de lucruri este temporară, întotdeauna vom dori ceva mai bun, mai mare, mai nou, mai performant. Apoi, valoarea de sine nu e sinonimă cu averea. Siguranţa, nevoia de protecţie pe care o avem cu toţii nu stă în bogăţii, ele se pot risipi foarte repede, sunt atât de mulţi factori pe care nu putem să-i controlăm! Siguranţa adevărată, ca şi fericirea, nu poate fi găsită decât într-o relaţie personală cu Dumnezeu, care nu-ţi poate fi luată niciodată.
Nevoia de aprobare. Sunt mulţi care sunt conduşi de nevoia de a fi aprobaţi de ceilalţi. Ei permit ca aşteptările părinţilor, ale profesorilor, soţului sau soţiei, prietenilor să le controleze vieţile. Cu siguranţă a încerca să mulţumeşti pe toată lumea este o cheie sigură a eşecului! Mântuitorul nostru a spus „Nu poţi să slujeşti la doi stăpâni!”

Mai sunt multe alte forţe care îţi pot conduce viaţa, dar toate duc la acelaşi rezultat: potenţial nefolosit, stres inutil şi o viaţă neîmplinită.

Viaţa condusă de scopurile lui Dumenzeu este una deplină, împlinită, abundentă.

Iată câteva din beneficiile trăirii unei vieţi conduse de scopuri:

Cunoaşterea scopurilor dă sens vieţii tale.

Marea tragedie nu este moartea, ci viaţa irosită fără scop.

Scopul aduce speranţă, şi putere şi credinţă.

sursa   Viața condusă de scopuri – Rick Warren

Reclamă

De ce sunt aici ?

Fiecare om are o misiune personală .

Fiecare om e unic.

Fiecare om are un destin .

În 1999 am cunoscut un om care mi-a schimbat existența,a fost lectorul meu la cursurile de radiestezie și inforenergetică. În 2000 el a plecat din această lume lăsându-mă cu multe semne de întrebare:

Cine sunt eu?

De ce am venit pe acest pământ?

Cine sunt cei din jurul meu?

De ce sunt prin preajma mea? .

Suntem mai mult decât vedem,auzim și atingem ?

Care ne sunt limitele și cum le putem depăși ?

Am descoperit după ani de cercetări că nimic nu este întâmplător, totul funcționează după un plan bine stabilit.Un plan care este mai presus de înțelegerea minții umane. O mulțime de forme de învățământ de la psihologie la științe ezoterice nu mi-au dat nici un răspuns la întrebările mele.

În urma lor am tras concluzia că nici una din ele nu au o formă finală ,formă care să poată spune “Da, asta e soluția la problema ta.

Viața nu e o căutare de soluții ,viața este o soluție ,viața nu e o gară în care stai să alegi cu care tren să mergi ,viața este un tren,un tren pe care l-ai luat de la început și în care ești până la sfârșit.

În acel tren urcă oameni,coboară oameni iar toți cei care fac aceasta o fac pentru tine ,ca tu să te descoperi mai usor,ca tu să afli cine ești și ce cauți aici cu adevărat.Răspunsul la ce căutăm noi de fapt nu se află înafară se află înăuntrul nostru,în spate la toate etichetele pe care existența ni le-a pus și a acoperit partea de esență care este inima noastră.

Acolo este Răspunsul,în inima noastră.

Recuperarea sacrului ne duce din starea de falsă identificare cu existența noastră zilnică tridimensională către renaștere, renașterea fiind momentul în care  ajungem să ne identificăm cu peisajul din sufletul nostru .

Servicii oferite:

Dezvoltare personală;
Psihologie ,Bioenergetică ,Biodetecție,
Echilibrare energetica – se obtine in urma unui stil sanatos de viata si a controlului interactiunii cu factorii externi si interni;
Reconectare la realitate – trăim aici și acum;
Anularea tiparelor mentale nocive;
Consiliere spirituală;
Vindecare ancestrală;
Conștientizarea cauzelor suferințelor.

Dependențele …

Dependențele sunt  amintiri și indiferent despre ce sunt, le putem șterge și ne putem detașa de ele.

Poți spune: “Dar nu sunt dependent de nimic!” sau ”Nu sunt genul care să se atașeze de ceva!”. Te-aș ruga să reconsideri aceste presupuneri! Știai că și gândirea este o dependență? Suntem dependenți de gândire. Ne este teamă că nu putem acționa eficient daca nu “gândim lucrurile”, când în realitate, lucrurile se pot desfășura mult mai ușor dacă pur și simplu ne detașăm și avem încredere în Univers.

Mâncarea este o altă dependență acceptată. Este ceva despre care am hotarât că avem nevoie și nu putem trăi fără ! De multe ori, folosim mâncarea ca medicație, ca un calmant al durerii. De multe ori, mâncând, încercăm să evităm anumite sentimente, sau să facem față situațiilor din viața noastră. Și să nu uităm de mersul la cumpărături! De câte ori te-ai dus la cumpărături datorită faptului că un lucru drăguț cumpărat te va face să te simți mai bine? Gândește-te, ai vreuna din aceste dependențe?

Detașarea de dependențe poate dura un pic mai mult decât în cazul lucrurilor obișnuite. Dacă ai vedea formele gândurilor – da, gândurile sunt lucruri și au formă – vei realiza că depenedențele au “cârlige”. Din această cauză, este un pic mai dificil să se șteargă, dar nu imposibil. Este important să ai răbdare și să fii în pace indiferent de situație. Te rog să nu consideri că dependențele tale sunt „rele”. Amintește-ți că, la ceea ce reziști, persistă. Încearcă să-ți iubești și să-ți accepți dependențele. Intoarce și celălalt obraz, obrazul dragostei. Spune “Te iubesc!” țigării, alcoolui, relației, intelectului care crede că știe….

Dragostea poate vindeca orice. Singura cale de a te detașa de lucrurile dificile este să le iubești.

Ai răbdare! Dacă tu iți faci partea ta, Dumnezeu și-o va face pe a Lui, dar o va face atunci când trebuie, exact la momentul potrivit, care nu este neapărat același cu cel în care tu consideri că ar trebui să se întâmple. Și, de asemenea, este foarte important ca pe tot parcursul procesului să renunțăm la așteptări. Ajută foarte mult să lucrăm la partea noastră emoțională. Poți liniști această parte din tine. Vorbeste cu copilul interior. Spune-i că totul va fi bine, și reamintește-i că împreună puteți face totul.

Asigură-ți această parte din tine că nu o vei mai abandona de data aceasta și că iți pare rău că ai neglijat-o. Amintește-ți că acum dezveți și te reprogramezi, iar ca acest proces să aibă succes trebuie să fii bun cu tine însuți. Iubirea și acceptarea de sine sunt elementele cruciale ale procesului. Doar cu iubire ne putem vindeca.

De îndata ce vei stăpâni acest proces, vei putea observa realitatea dintr-o perspectivă total diferită. Vei fi mult mai detașat și îți vei aprecia dependența de îndata ce vei începe să apreciezi viața, universul de lucruri animate și neanimate din jurul tău. Când vei conștientiza că dependențele nu sunt decât amintiri și îți vei asuma responsabilitatea 100%, vei putea în sfârsit să le schimbi. Vei descoperi că nu ești o victimă. Dacă ai creat și ai atras acea dependență, te poți detașa de ea. Scopul este să fim fericiți și în pace, cu sau fără dependențe. Trebuie să ajungem la punctul în care suntem bucuroși fără un motiv anume. De îndată ce vei cunoaște acest sentiment, te vei putea trezi imediat, de fiecare dată când vei cădea în autocompătimire. Te vei uita în interiorul tău pentru a găsi pacea și fericirea dupa care tânjești. Vei realiza că nu ai nevoie nici de lucrul de care ești dependent și nici de altceva din exteriorul tău pentru a fi fericit. Îndata ce îți vei asuma responsabilitatea 100% și vei conștientiza că nu tu, ci programele tale sunt cele ce atrag, vei putea în sfârsit să le spui “Mulțumesc!” dependențelor. Vei fi recunoscator pentru șansa de creștere pe care ți-o oferă și vei găsi adevărata bucurie în inima ta.

Reclamă