Rezistența la schimbare

Energia curge în existența noastră la fel ca un râu. În propriu-i ritm, într-un murmur ordonat, divin, fantastic, care face ca tot ce se întâmplă să fie ceea ce este pentru binele întregului.

Unitatea și ordinea sunt universale; entropia, dezordinea și hazardul servesc ordinii divine și unității. Fără să fim conștienti, fără să vrem, fără să știm cum și de ce răspundem fiecărui eveniment și fiecarei întimplări așa cum este necesar. Energia curge firesc.

Adesea, însă, noi ne opunem curgerii sale, respingem cursul firesc, vrem să mutăm matca, să schimbăm lucrurile, să punem râul “subtil” al experienței într-o stare nefirească. Până la un anumit punct ni se permite să ne exercităm liberul arbitru. Până la un punct, depunem rezistență în calea curgerii energiei. Și când o facem, ne simțim rău. Când ne opunem curgerii firești a energiei intrăm în stări profunde de stres, de suferință, de incertitudine, de nesiguranță.

Rezistența noastra poate fi identificată prin suferință și stările noastre de rău. Nu acceptam schimbările pe care ni le propune viața. Nu acceptam iubirea, nu acceptăm bucuria și lumina existenței, care curg neîncetat în plan subtil. Ele sunt stările naturale ale Vieții, la fel cum înflorirea este starea naturală a unui pom în primăvară. Rezistența este starea noastră de opoziție la iubire și la bucurie. Rezistența ne aduce stres, boală, nefericire, suferința mentală și întimplări care justifică aceste trairi. Prin rezistență noi parcă am striga: “Nu vrem iubire, nu vrem bucurie, nu vrem pace!”.

Pare absurd, pare imposibil, pare strigător la cer să credem că – de fapt – noi nu vrem exact ceea ce vrem mai mult. Sau ceea ce pare că vrem mai mult. Iubire și bucurie, cine să nu vrea aceste minunății? Cine să fie atit de strident retrograd la iubire și la bucurie, când toată lumea aleargă neîncetat după ele? Totuși, inconstient, noi le respingem. În momentele noastre de suferință respingem iubirea. În momentele de ură, de durere interioară și de rău parcă am spune:“Nu vreau iubire, nu pot accepta aceasta”. Mintile noastre par complet derutate în fața acceptării unor situații de viață, a unor schimbări necesare. Schimbarea devine extrem de stresantă pentru mentalul omenesc. Iubirea ne cere să renunțăm la tot ce-am crezut că este iubirea și să o trăim ca pe-o stare de spirit, ca pe-o permanență, ca pe-o Realitate care cuprinde toate ființele. Rezistența poate fi recunoscută ca o stare de suferință, de stres, sub forma întâmplărilor ce ne apar în cale, a problemelor care nu ne lasăsă dormim noaptea . Rezistența descrie opoziția noastră la schimbare.

A accepta ceea ce se întâmplă înseamnă a-i permite energiei să curgă în ritmul ei natural. A-i permite oricarei schimbări să apară, să se manifeste. A permite unui om să plece, altui om să vină spre noi. A permite unei situații să ne aducă ceea ce avem nevoie. Pe măsură ce ne opunem mai mult unei schimbari, vom fi mai puternic stresați și vom menține în biocâmpul nostru exact ceea ce nu ne dorim.

A renunța la rezistență poate presupune un abandon în Voința Divină, posibil prin renunțarea la ceea ce ne dorim, ca și renuntarea la ceea ce nu ne dorim. O asemenea atitudine înseamnă non-atașament, iar non-atasamentul înseamnă încredere deplină în evenimentele vieții, în umbra cărora Divinul în nemărginita sa inteligență leagă totul așa cum este bine să fie. Dincolo de logica umană obisnuită, care susține că omul “știe”, “poate”, “întelege”, “discerne”,“raționează”, o alta logică – noi spunem divină – dovedește adesea contrariul. Pe ea avem nevoie s-o conștientizăm, s-o observăm și s-o acceptăm pentru ca suferința să ni se diminueze. În concluzie totul este credință și acceptare.

Radu Drăgan

Reclamă

Anunțuri

Psihometria – arta de dincolo de trup

Deseori, fiecare dintre noi suntem influențați de oameni şi evenimente, într-un mod subtil, care, de multe ori, este foarte intens. Fiecare eveniment şi persoană care „intră” în viaţa noastră au potenţialul de a o influenţa, adăugându-se „culorii” şi minunăţiei experienţelor noastre.

De multe ori, în anumite momente ale vieții, avem percepții subtile care influențează modul în care ne comportăm, șirul gândurilor și reacțiile pe care le avem. Vin, fără să știm, chiar în urma contactului cu anumite obiecte cu care intrăm în relație. Fiecare dintre noi avem într-o măsură mai mare sau mai mică percepții subtile, însă mulți dintre noi ne-am obișnuit să le negăm, sufocați de viziunea materialistă asupra vieţii. Cu toţii am trăit experienţe în care am simţit ceva sau „am ştiut” ceva, dar i-am găsit acestui ceva o explicaţie logică, l-am neglijat sau chiar l-am reprimat cu totul. Am refuzat să-l recunoaştem, deoarece am fost învăţaţi că numai ceea ce trăim prin cele cinci simţuri este real. L-am pus pe seama unui detaliu din vocea persoanei, din limbajul corporal sau a oricărui indiciu exterior care s-ar fi putut datora percepţiei prin unul dintre cele cinci simţuri.

Fiinţa omenească prezintă o sensibilitate ce depăşeşte cu mult ceea ce de regulă ni se înfăţişează şi ceea ce ne imaginăm. Practica yoga trezește și amplifică aceaste capacitați, care în mod obișnuit nu sunt folosite în societatea noastră. Fiecare fiinţă deţine capacităţi parapsihologice. Dacă, datorită practicii yoga, am avut vreodată o trăire de natură parapsihologică, o putem avea încă o dată şi încă o dată şi tot aşa. Dacă am avut vreodată o intuiţie sau o informaţie despre o persoană pe care nu o cunoşteam, atunci putem spune deja că avem capacităţi parapsihologice. Dacă ne-am întors spre în spate brusc atunci când cineva ne priveşte dintr-acolo, aceasta se petrece doar pentru că avem capacități de recunoaștere subtilă.

Impresiile parapsihologice apar într-o diversitate de forme. Poate fi pur şi simplu o bănuială, o senzaţie vagă în legătură cu un eveniment iminent, dar poate fi şi o intuiţie fulgerătoare. Poate apărea sub forma unui semnal auditiv, ca şi cum cineva ne-ar vorbi, sau poate fi ca o voce interioară, ceva ce auzim în interior. Poate veni prin intermediul unei viziuni sau a unui vis.
Unele persoane simt chiar anumite mirosuri sau gusturi ce le favorizează apariţia unei intuiţii cu ajutorul căreia îşi pot soluţiona unele probleme şi evenimente stringente.

Ființa noastră emite şi absoarbe continuu energie, creând câmpuri energetice interactive. Ființa umană posedă un mecanism extraordinar, asemănător cu o antenă extrem de complexă. Emite sunet, lumină, produce electricitate, magnetism, electromagnetism, dar şi alte forme de energie. Are, de asemenea, capacitatea de a reacţiona în prezenţa altor câmpuri energetice.

Una dintre formele specifice clarsenzitivităţii este psihometria. Psihometria reprezintă captarea intuitivă, telepatică a anumitor informații care sunt asociate și determinate de prezența unor obiecte în care au fost înmagazinate energii subtile modulate.

Atingând un obiect sau o persoană, ori aflându-ne într-un anumit loc, primim diverse informaţii, altfel decât prin intermediul simţului tactil. Totuşi, acest simţ devine ca o „punte” care uneşte percepţia senzorială obişnuită cu una intuitivă.
Astfel energizate și încărcate, toate obiectele din jur joacă atunci rolul de agenți „vii”. Prin impactul lor (ce survine promt prin rezonanță în funcție de frecvența noastră predominantă) ele comunică aurei noastre energii specifice datorită consonanței ce apare, și transmit aproape instantaneu receptorilor subtili opiniile, stările, gândurile și dorințele emițătorilor.

Există, în esenţă, două tipuri de amprente energetice care se găsesc în obiecte sau în anumite locuri. În primul caz este vorba despre o amprentă personală, pe obiect fiind imprimate informaţii în legătură cu experienţele unui individ sau a unui grup de indivizi, care au avut loc într-un anumit moment, sau care s-au repetat ulterior, ca un şir de experienţe asemănătoare. În al doilea caz, este vorba despre o amprentă formată din amprente cumulative sau de grup, şi, în această situaţie, recepţionăm impresii despre toţi cei care au atins sau manipulat obiectul, sau despre toţi cei care au trecut printr-un anumit loc, eventual chiar au trăit acolo. Acest tip de amprentă este cel care îngreunează „citirea” unui obiect vechi. Imaginile pot fi atât de numeroase şi diverse, încât nu se pot trage concluzii clare. Totuși există posibilitatea, așa cum vom vedea, de a acționa un fel de selector interior.

În cazul decodificării energiilor subtile-informații acumulate în obiecte, se realizează o receptivitate specială față de faptele înmagazinate ca energii subtile, şi care sunt precis asociate unui obiect, după următoarele legi:

Legea caracterului recent sau a priorităţii în timp: evenimentele cele mai recente, care sunt legate de istoria unui obiect, au mai multe șanse să fie percepute prin percepție extrasenzorială, deoarece acestea sunt primele.
Legea frecvenței: atestă că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi, cel mai probabil, în special evenimentele care s-au produs frecvent în istoria unui obiect.
Legea puterii de impregnare: arată că percepțiile extrasenzoriale vor descoperi mai întâi evenimentele impregnate ca energii subtile care au exercitat în timpul manifestării lor o impresie emoțională deosebit de intensă asupra persoanei prin intermediul căreia s-a produs impregnarea.

Psihometria este de trei tipuri:
• psihometria obiectului
• psihometria locului
• psihometria persoanei.

Psihometria obiectului este, cel mai probabil, cea mai frecvent întâlnită şi este forma pe care o recunoaşte majoritatea oamenilor. Orice obiect are propria sa energie şi este „amprentat energetic” de către posesorul lui într-un mod unic. Cel mai adesea, contactul cu obiectul, în scopul de a citi amprentele se face într-unul dintre modurile următoare:
• ţinându-l în mâini
• lipindu-l de frunte şi/sau de faţă
• lipindu-l de zona gâtului
Amprentarea obiectelor poate fi intenţionată sau accidentală. Un exemplu de amprentare intenţionată a obiectelor este fabricarea de talismane şi amulete sau obiecte încărcate de către ghidul spiritual, acestea fiind amprentate cu o anumită energie pentru a obţine un anumit efect precis.

Psihometria locului se bazează pe existența unei energii proprii unui anumit loc, unde s-au petrecut diferite situații.
De exemplu, atmosfera de veneraţie şi calm din biserici, temple, locuri de meditaţie. Chiar şi numai intrând într-un asemenea loc, te simţi mai relaxat. Ele uşurează atingerea acelor stări pe care le numim „stări modificate de conștiință”.

Multe aşezăminte religioase au fost amprentate de către sfinţi şi de către oameni pioşi, în mod natural, şi nu neapărat conform unui plan. Ele s-au încărcat cu energia unei persoane doar prin faptul că au făcut parte din viaţa acesteia. Încăperile în care am petrecut cel mai mult timp, poartă cele mai puternice amprente. Cineva care intră pentru prima dată în casa noastră ar trebui să poată stabili cu uşurinţă în care cameră sau camere vă petreceţi mai puţin timp.
Locurile legate de evenimente intens emoţionale sunt cel mai puternic amprentate. Multe dintre casele „bântuite” nu sunt de fapt bântuite de fantome, ci păstrează urmele lăsate de evenimentele petrecute în viaţa foştilor locatari. În unele situații, așa zisul „spirit” care „bântuie” casa, constă în amprentele foştilor locatari. De aceea, unele case îţi dau un sentiment plăcut şi primitor, iar altele nu.
Tot din acelaşi motiv, trebuie să treacă un timp pentru a ne simţi în largul nostru atunci când ne mutăm într-o altă casă. Mobila şi prezenţa noastră trebuie să anuleze amprentele anterioare. Când spiritul nostru începe să umple locul, el începe să se simtă cu adevărat acasă. Amprentăm astfel spaţiul şi obiectele din el cu propriile noastre energii emoţionale.

Psihometria persoanei se bazează pe existenţa unei energii proprii individului. Aşa după cum fiecare dintre noi are amprente digitale proprii şi unice, tot aşa avem şi un câmp energetic unic. Fiecare fiinţă se foloseşte de psihometria persoanei. Se petrece destul de des să ne dăm seama de dispoziţia cuiva fără a-i fi vorbit. Atunci când facem cunoştinţă cu cineva putem simţi imediat atracţie sau repulsie. Poate că nu ştim din ce cauză apar aceste impresii, dar, adeseori, ele sunt destul de puternice.
Capacitatea de a te acorda la o persoană şi de a-ţi da seama ce se petrece cu ea reprezintă numai o parte din ceea ce putem face în cadrul acestei forme de psihometrie. Ea poate fi folosită în activitatea de vindecare sub mai multe aspecte. Poate lua, de exemplu, forma unei clarviziuni radiologice sau se poate concretiza în tehnici de vindecare empatică.
Mai poate fi folosită pentru a determina punctele vulnerabile sau punctele forte ale organismului şi câmpul energetic din jurul acestuia.
Emisiile energetice subtile care provin de la persoane în stare de dinamizare superioară, intensă, angrenează, prin rezonanță o energie corespondentă cosmică mare, și dau naștere, datorită frecvenței lor de vibrație înalte, unei transmisii copleșitoare și rapide, care va genera totodată reprezentări vii și semnificative.

Un obiect personal sau un anumit loc este mai ușor de perceput în subtil, dacă este încărcat cu emoţiile unei persoane, respectiv cu emoţiile datorate evenimentelor petrecute în acel loc.
Intensitatea emoţiei în legătură cu un obiect sau cu un loc determină în mare parte cantitatea de informaţie ce se poate păstra pe acel obiect sau loc, şi care poate fi percepută.
Procesul de acordare cu un anume obiect sau loc şi cu energia asociată seamănă în mare măsură cu derularea înapoi şi recitirea unei benzi magnetice.
Adeseori, reproducerea evenimentelor imprimate pe obiect poate fi foarte exactă şi fidelă. Informaţiile obţinute în acest fel pot fi de mare ajutor. Totuşi mesajele pot fi influenţate de personalitatea individului care le recepţionează şi pot conţine doar informaţii parţiale. De asemenea, mintea, atunci când intervine activ pe perioada recepției, influențează autenticitatea traducerii senzațiilor.

Explicația fenomenului psihometric este cât se poate de simplă. Așa cum se știe, fiinţa umană, dar şi orice obiect, este asemănătoare cu o antenă complexă.
Orice situație, fenomen care interacționează cu noi sau cu un obiect, reprezintă o undă de energie care, de îndată ce vine în contact cu acel focar (om, obiect, particulă), este apoi reflectată de acel centru focar, după legile binecunoscute ale reflexiei. Aceste radiații care sunt astfel reflectate, transportă cu ele informații legate de acea situație și acel focar. Aceste informații acoperă toate domeniile percepției: miros, gust, văz, tactil, auz. Aceste informaţii se înregistrează ca un fel de clișeu în sfera astrală, alcătuind memoria planetară, parte a memoriei cosmice. Acolo, în memoria planetară, chiar și cele mai neînsemnate fapte ale oricărei existențe sunt fidel și pentru totdeauna înregistrate în această tainică sferă astrală, la nivelul lui AKASHA TATTVA. Astfel, aceste înregistrări se prezintă într-o formă sintetizată, sublimată, resorbită la nivelul lui AKASHA TATTVA.
Chiar dacă aceste informații sunt accesibile oricui, oricând, fiecare putând fi receptiv la radiațiile subtile ce provin din sfera astrală, totuși, obiectul sau persoana care a produs acel fenomen (situație) se află deja într-o stare foarte bună de rezonanță cu acea înregistrare subtilă.

Persoana care dorește să aibă o percepție psihometrică, intră în contact cu acel obiect, care reprezintă pentru el un fel de „cutie rezonantă” (rezonator specific), și astfel, el se acordează mai ușor pe frecvența specifică a acelei înregistrări din sfera astrală.
Este, de asemenea, important să ne autoprogramăm voința astfel încât să se declanşeze un acord fulgerător pe frecvența de vibrație pe care vin acele informații. În plus, dacă într-o asemenea situație avem o intensă și profundă aspirație de a ști, a simți, a vedea, a trăi, a cunoște ceea ce a fost cândva, în trecut (și care acum, fără îndoială, se află „înmagazinat” în memoria universală ce există în AKASHA), este cu atât mai bine pentru reușita acestei acțiuni, deoarece, întotdeauna, direct proporțional cu dorința noastră și cu gradul de purificare și elevare a conștiinței, vom avea mai ușor posibilitatea de a decodifica aceste informații, care ne vor apare în final sub forma mai mult sau mai puțin combinată a unor imagini, trăiri, viziuni, gusturi, mirosuri etc.

Tradiţional, creierul a fost descris ca având două posibilităţi de cunoaştere, fiecare bazată pe funcţiile uneia dintre cele două emisfere. Recent a fost luată în consideraţie o a treia cale de cunoaştere, plecând de la premisa că este posibilă funcţionarea unitară a emisferelor. Aceasta este o funcţionare de tip hologramă, care transcende metodele tradiţionale ale „cunoaşterii”.
Teoria hologramei îmbogăţeşte şi lărgeşte ideile tradiţionale despre funcţionarea creierului. Ea oferă o explicaţie fenomenelor care, cândva, au fost luate în derâdere. Nu neagă ceea ce ştiam deja despre creier, ci detaliază modul în care cunoaştem şi, mai important, cum putem percepe şi cunoaşte chiar mai mult. Acest mod de operare a hologramei este cel care dă o explicaţie capacităţii omului de a avea revelaţii mistice şi de a experimenta fenomene paranormale. Totul este interconectat, iar o parte din noi ştie acest lucru – cel puţin în unele momente.

Când dobândim un grad mai înalt de conştientizare şi învăţăm să depăşim modul nostru obişnuit de gândire, deci când ne folosim ambele emisfere cerebrale, dobândim o mai mare capacitate de a ajunge la percepţii holografice. Ne putem acorda la ceea ce este departe de noi, dar care are legătură cu noi. Putem ţine în mână un obiect şi putem conştientiza ceea ce cândva a avut o legătură cu el. Această funcţionare holografică a creierului este mai intuitivă şi se produce dincolo de perspectivele convenţionale asupra spaţiului şi timpului.
În lumea occidentală, oamenii au emisfera stângă dominantă, fapt dovedit prin aceea că adesea, noi suntem excesiv de logici în modul de abordare a vieţii. Negăm sau minimizăm latura mai intuitivă sau mai creativă a sinelui nostru, care este controlată, în principal, prin activitatea emisferei drepte, şi, de aceea, trebuie restabilit echilibrul între emisfere. Implicarea în meditaţie sau în activităţi creative stimulează funcţionarea emisferei drepte, ajutând la echilibrarea laturii logice din noi. Dacă facem acest lucru, percepţiile holografice se declanşează automat, începem să avem experienţe transcendentale, experienţe care sunt dincolo de cele cinci simţuri fizice. Se trezesc în noi percepţii parapsihologice naturale.
Acesta este încă un motiv pentru care este important să recunoaştem trăirea oricărei experienţe mistice sau parapsihologice. O astfel de experienţă dovedeşte existenţa celei de-a treia modalităţi de funcţionare a creierului, încurajând totodată o astfel de funcţionare. Este o modalitate de funcţionare pe care, cu cât mai mult o recunoaştem, ajungem să o cunoştem şi o folosim tot mai mult, cu atât, pentru noi, ea devine mai puternică.

Dezvoltarea psihometriei are mai multe avantaje:
• Ne trezește intuiția
• Ne învaţă să tratăm cu atenţie şi respect ceea ce simţim
• Începem să fim mai conştienți de lucrurile mărunte din viaţa noastră
• Ne ajută să ne recunoaştem şi să ne supraveghem mai eficient reacţiile în raport cu oamenii, cu viaţa, în general
• Ne facilitează contactul cu alte dimensiuni
• Ne ajută să ne concentrăm asupra unor amănunte altfel uitate şi să ni le aducem aminte
• Ne ajută să ne deconectăm de la nivelul obişnuit al conştientului sau să-l depăşim pentru a ne deschide calea spre posibilităţi mai înalte
• Ne amplifică încrederea în percepțiile și existența lumilor subtile, prin verificarea corectitudinii percepției.

Clarsenzitivitatea este capacitatea de a culege „impresii” de la oameni, obiecte, locuri. Dacă putem răspunde prin „da” la oricare dintre întrebările care urmează, înseamnă că avem într-o anume măsură dezvoltată capacitatea clarsenzitivă. Cu cât răspundem de mai multe ori prin „da”, cu atât această facultate este mai puternică. Indiferent de cât este de puternică sau de slabă, orice capacitate poate fi dezvoltată şi perfecţionată în folosul practicării psihometriei.

1. Aţi simţit vreodată privirea cuiva îndreptată asupra dumneavoastră fără ca, de fapt, să vedeţi acest lucru sau într-un moment în care eraţi practic singur?
2. Aţi simţit vreodată prezenţa cuiva înainte de a-l vedea cu adevărat?
3. Aţi trăit vreodată o experienţă de tip „deja vu” sau „am mai fost aici”?
4. Există încăperi sau oameni care vă fac să vă simţiţi mai bine sau mai puţin bine?
5. Aţi sesizat vreodată dispoziţia reală a iubitului sau a unui prieten fără a avea o comunicare verbală?
6. Vă treziţi cu uşurinţă contaminat de dispoziţiile altora?
7. Sunteţi în stare să spuneţi dacă vă place sau nu cineva, în momentul în care faceţi cunoştinţă?
8. Vi s-a întâmplat vreodată să intraţi într-o încăpere şi să simţiţi, fără ca cineva să vă spună, că acolo s-a petrecut ceva (cum ar fi o ceartă sau o încăierare) înainte de sosirea dumneavoastră?
9. Vi se potriveşte expresia: „Ştie să se poarte cu un animal”?
10. Când faceţi cunoştinţă cu cineva, puteţi spune ce fel de copilărie a avut?
11. Sunteţi o persoană pentru care atingerea este importantă?
12. Ați avut contact cu alte dimensiuni în meditație sau în alte forme de practică yoga?

Pentru mulţi oameni, psihometria este una dintre capacităţile parapsihologice cel mai uşor de dezvoltat. Oricine poate să şi-o dezvolte cu uşurinţă şi o poate folosi pentru a-şi şlefui şi rafina toate celelalte percepţii de natură parapsihologică. O bună practică a psihometriei presupune precizie. Prin simţul tactil (fizic sau subtil), poţi deveni conştient de evenimentele legate de un obiect sau de persoanele care au mânuit ori au posedat obiectul.
Impresiile pot căpăta o diversitate de forme, dar toate apar în urma contactului fizic între psihometrist şi obiectul sau persoana la care acesta se acordează. Adesea, vor fi receptate mai întâi acele impresii care se datorează celor mai recente evenimente sau cele având cel mai puternic impact emoţional, dar lucrurile nu se petrec neapărat astfel.

Cele mai obişnuite tipuri de impresii sunt următoarele:
• impresiile fizice, prin intermediul simțurilor
• impresiile emoţionale
• impresiile astrale
• impresiile mentale

Impresiile fizice care apar sunt de mai multe feluri. Putem simţi o furnicătură, o jenă, o modificare de temperatură în trup sau în obiect. Trebuie să fim conștienți în timp ce ţinem obiectul, care dintre părţile trupului nostru se manifestă în acel moment printr-o senzaţie. Simţim undeva vibrații? Adesea aceste impresii oferă indicii asupra unor reacții de natură fizică ale posesorului obiectului.
Mulţi oameni vor simţi la început modificări de temperatură atunci când ating prima dată obiectul, acesta dând impresia că a devenit fierbinte sau rece, ceea ce oferă un punct de plecare. Este ca şi cum ai da mâna cu cineva pentru prima dată. Faptul că strângerea de mână este fără vlagă sau este puternică îţi oferă o primă impresie despre persoană. În psihometrie este la fel. Trebuie să fim atenți la ceea ce simţim atunci când atingem pentru prima dată obiectul sau persoana.

Impresiile auditive, care îmbracă şi ele o mulţime de forme. Deşi nu prea frecvente, ele apar totuşi. Acest lucru depinde, adesea, de nivelul dezvoltării de tip paranormal a persoanei şi de înclinaţia ei naturală spre semnalele auditive.
Semnalele auditive pot lua forma unui ţârîit, bâziit, a unor cuvinte, propoziţii sau chiar a unor întregi mesaje. Unii mediumi se folosesc de spiritele lor călăuzitoare pentru a strânge informaţii despre un obiect şi despre posesorii lui. Aceste comunicări cu spiritele pot lua forma unor percepţii auditive.
Percepţiile auditive pot fi efectiv auzite doar în minte, ca şi cum cineva ar vorbi în mintea noastră, dar pot veni şi din afară, ca şi cum cineva ne-ar vorbi în realitate. Uneori mesajul este limpede, alteori poate fi criptic.

Cel care practică psihometria poate trăi şi o experienţă completă gen deja vu. În timp ce ţine obiectul, întreaga zonă din jurul lui şi a obiectului pare să se modifice. Evenimentele nu sunt văzute sau trăite în imaginaţie, ci la modul concret, ca şi cum ar fi avut loc o transportare chiar în mijlocul evenimentelor, acestea fiind percepute direct, în timpul şi spaţiul în desfăşurare. Asemenea lucruri se mai întâmplă, deşi destul de rar şi pe neaşteptate.
Sunt şi alte moduri de prezentare a mesajelor provenind de la un obiect. Se pot percepe, de exemplu, mirosuri sau parfumuri, acesta fiind un mod specific de decodificare a informațiilor din sfera astrală AKASHA-ică.

Impresiile emoţionale se recepţionează şi ele cu uşurinţă atunci când ţinem sau atingem obiectul. Desigur că ni s-a petrecut să ne uităm la cineva sau să-i strângem mâna şi, în felul acesta, să aflăm dacă este fericit, trist, vesel sau deprimat. Oamenii sunt fiinţe puternic încărcate emoţional şi ne acordăm la aceste rezonanțe foarte des.
Atunci când atingem un obiect este bine să ne observăm propriile reacţii emoţionale. Adeseori, emoţiile pe care le resimţim sunt declanşate de alţii din jurul nostru.

Impresiile astrale pot fi alcătuite din viziuni, culori, stări specifice care apar atunci când ne racordăm la frecvența specifică de vibrație a obiectului pe care îl cercetăm. Aceste stări, atunci când apar, sunt dintre cele mai fidele modalitați de a descoperi mesajul ascuns în arhivele AKASHA-ice, legate de acel obiect.

Impresiile mentale sunt simboluri, scenarii, imagini izolate, gânduri ş.a. Imaginile pot fi fragmentate, împrăştiate sau complete. Impresiile pot consta doar într-un gând, o idee despre un anumit scenariu sau eveniment, sau se pot derula ca un film în mintea noastră.

Uneori cineva ne atinge din întâmplare, iar prin minte încep să ne treacă tot felul de gânduri şi imagini. De regulă, dăm la o parte asemenea lucruri, considerând că e o fantezie să credem sau să ne închipuim aşa ceva, în fond, înainte nu am simţit nicio urmă din toate acestea. Acele imagini pot fi concrete sau doar simbolice, dar oricum sunt foarte reale şi trebuie să le respectăm. Deseori simţim ceva, chiar dacă nu înţelegem ce.

Adeseori, imaginile apar sub forma unor simboluri. Acesta este un mod eficient de comunicare între subconştient și conştient. Deseori, imaginile pe care le sesizăm său le vedem interior, atunci când ţinem obiectul în contact cu noi, pot fi mai degrabă simbolice decât concrete. Poate că este greu la început să facem această diferenţă, dar prin exerciţiu vă deveni mai uşor pentru noi să facem aceasta.
Ca şi în cazul tuturor celorlalte practici, exerciţiul şi controlul sunt esenţiale, permiţându-ne afirmarea capacităţilor noastre parapsihologice. Vom învăţa să nu ne mai bazăm doar pe cele cinci simţuri, şi să învăţăm cum să ne folosim într-un mod mai concret şi mai eficient de posibilitățile latente ale ființei noastre. Reînvăţăm astfel să privim viaţa şi oamenii de la toate nivelurile conştiinţei, nu doar prin prismă a ceea ce se vede cu ochiul liber.

de Eduard Selea

Reclamă

Suflet , Spirit ………………

Pentru fiecare dintre noi există un aspect propriu, aflat într-o dimensiune Superioară, Spiritul.
Şi există un aspect al Spiritului, în alte dimensiuni, Sufletul.
Manifestarea Spiritului în lumea materială este posibilă dacă acesta îşi proiectează o particulă infimă din esenţa lui în Suflet.
Scânteia Divină, care se află în centrul Sufletului, este această proiecţie.
Scânteia Divină reprezintă Divinul din noi, prin ea se menţine legătura permanentă cu alte aspecte ale noastre.
Există, aşadar două elemente de conexiune ale fiinţei umane cu Spiritul, cu Divinul exterior: Scânteia Divină, din centrul Sufletului, şi Conştiinţa.
Prin cele două elemente entitatea umană se menţine în Programul Divin de Evoluţie, îşi poate creşte vibraţia şi nivelul de conştienţă, îşi poate urma propriul program evolutiv.
Sufletul este menţinut în corpul fizic întâi datorită unei energii speciale pe care o primeşte la coborârea în trup, apoi prin ancorare în Scânteia Divină.
În momentul morţii fizice Scânteia Divină este aspirată de către Spirit, la fel şi Conştiinţa şi Sufletul, fiind proiectate pe un nou nivel de manifestare, într-un nou Arhetip.
Există, aşadar, mai multe forme divine de existenţă ale Sufletului, plecând de la contopirea cu Spiritul la toate nivelele de proiecţie pe care acesta poate fiinţa.
Pentru fiecare dimensiune există un Arhetip specific, cu alte atribute, cu potenţial de manifestare în coordonate specifice.
În dimensiunea materială coordonatele de manifestare ale Sufletului se schimbă odată cu trecerea la noua etapă evolutivă.
Sufletul primeşte energii ce permit manifestarea compasiunii şi a iubirii necondiţionate, îşi dezvoltă capacităţile empatice, începând să perceapă empatic.
Este firesc ca odată cu implementarea unui nou Arhetip al Sufletului sensibilitatea fiinţei umane să crească, nu este firesc să crească vulnerabilitatea, şi pentru aceasta fiinţa umană trebuie să iasă din vechile tipare ale fricii, înlocuindu-le cu noile tipare ale iubirii fără condiţii, şi cu noile tipare ale compasiunii.

alexada.ro

Etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

Cinci etape de rezolvare a problemelor cu ajutorul subconștientului.

  1. În primul rând este necesar să vă definiți problema. Când considerați că există o problemă ,doriți rezolvarea ei .
  2. Când doriți rezolvarea ei , veți emite un algoritm mental în care sunt incluse date și probabilități care sunt menite să modifice efectul problemei . Aceste date și probabilitați trebuie căutate și structurate sub forma acelui algoritm. Pentru a căuta date și a emite probabilități aveți nevoie de timp și de energie.
  1. După ce sunteți înarmați cu toate logicile pe care le-ați emis veți trece la acțiune. După fiecare probabilitate încercată care nu a funcționat veți schimba datele problemei , iar dacă veți fi conștienți veți observa că ați transformat vechea problemă într-o nouă problemă compusă din elemente diferite . Veți recalcula datele problemei , dar ar bine să conștientizați că nu s-a schimbat nimic .Tot aveți o problemă . Unde e schimbarea după toată tevatura care ați făcut-o . Oricât veți încerca nu veți reuși pentru că frecvența pe care vibrați rămâne aceeași. Schimbarea trebuie să apară în cel care lucrează la problemă nu în elementele problemei.
  1. Aici e soluția . În subconștientul fiecăruia. Cum ajungem în subconștient? Simplu . Îl eliberăm , îi schimbăm vibrația energetică a mediului în care există.Iar acel mediu este mintea . Ca să eliberați subconștientul trebuie liniștită mintea.
  1. Cum? Luați o pauza. Faceți altceva. Căutați activitatea care vă face plăcere și vă ridică vibrația. Atunci când este momentul potrivit, cea mai bună soluție la problema voastră va apărea . Răspunsul corect va venica un „fulger orbitor de evident”. Vă veți auzi rostind ” De ce nu m-am gândit la asta ? „.

De ce ?

Pentru că v-ați considerat atotputernici .

Toate lucrurile bune care vi se întâmplă nu sunt meritul vostru chiar dacă vă place să vi-l atribuiți.

Acel fulger de inspirație se numeste „Intervenție Divină”.

Dacă lăsați Divinul din voi să-și facă treaba ,toate vă vor funcționa așa cum vă doriți .

Mulți oameni blochează răspunsurile la dorințele lor prin simplul fapt că nu înțeleg modul de funcționare a minții lor subconștiente . Când știți pe deplin cum funcționează mintea voastră, va crește măsura performanței în mod substanțial.

Ori de câte ori mintea voastră subconștientă accepta o idee, imediat începe să o execute. Aceasta utilizează toate resursele sale și mobilizează toate simturile, cunoștințele, puterile mentale și spirituale în acest scop.

În momentul în care transformați viața într-o lupta vă veți transforma în victimă.

Veți fi și atacator și atacat. Iar pe lângă voi vor exista și daune colaterale.

Puteți folosi această putere în mod constructiv în orice moment dacă alegeți acest mod de viață.

Ce mai rămâne este să mulțumiți Divinității pentru ceea ce v-a dat ,vă dă și vă v-a da !

Radu Drăgan

 Reclamă

Alegerile sufletului……

„Dacă la un moment dat, eşti înfricoşat, asta se întâmplă pentru că alegi să‑ţi fie frică.
Dacă eşti bucuros, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti supărat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti supărat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti hărţuit, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti iubit, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti ignorat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti ajutat, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti jignit, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă eşti înţelept, eşti aşa pentru că alegi să fii.
Dacă te simţi nedreptăţit, este aşa pentru că alegi să fii.
Lista poate continua la nesfârşit.
De fapt, … chiar continuă.

Înţelege că A Fi este o STARE în care se află cineva – nu o acţiune pe care o face.
Nu poţi să faci „fericit”, poţi doar să fii “fericit” – în funcţie de ce anume hotărăşti să fii.
Nu poţi să faci „trist”.
Nu poţi să faci „fricos”.
Nu poţi să faci „nedreptăţit” sau „jignit” sau „supărat”.
Poţi doar să fii astfel.
Oare ce te determină să fii toate acestea? Mulţi oameni cred că motivul se află în ceea ce se întâmplă în jurul lor; că totul este determinat de ceea ce face cineva sau altceva.
Nu e câtuşi de puţin aşa!
Decizia ta în privinţa a ce anume face altcineva, determină această stare. E vorba de alegerea pe care o faci.
Situaţia e foarte complexă, deoarece problema este următoarea: atât de multe dintre alegerile tale sunt făcute, acum, în mod automat şi se bazează atât de mult pe experienţa anterioară, încât ţi se pare că nu tu le controlezi. Astfel, ţi se pare că acţiunile celorlalţi, sau experienţele exterioare ţie sunt cele care induc în tine, asemenea reacţii.
Adevărul este că tu alegi să fii în starea în care te găseşti. Singura diferenţă dintre tine şi cei care sunt maeştri în a‑şi controla viaţa, este că Maeştri aleg în mod diferit.
Ideea care reiese de aici este că starea de A Fi este ceva ales şi nu indus. Tu ai ales să fii ceea ce dorești. De ce ai ales astfel, e o cu totul altă chestiune – şi poate constitui subiectul unei alte cărţi. Dar ştiu un lucru sigur: alegerea nu s‑a făcut cu forţa. Adesea, alegerile pot părea impuse cu forţa, dar nu sunt niciodată aşa.
Tu poţi produce o stare de A Fi, pur şi simplu, selectând una. Şi poţi face acest lucru oricând, oriunde.
O stare de A Fi este un sentiment, nu o acţiune. Totuşi, tu poţi hotărî să simţi într‑un anumit fel. Adică, ai puterea de a decide cum te vei simţi şi cum te simţi chiar acum.
Acesta este marele secret al existenţei umane. Acesta este marele dar, marele instrument. Folosind acest instrument, întregul Univers ţi se deschide – şi ţi se dă absolut toată libertatea ca să fii şi să trăieşti experienţa lui Cine Eşti Tu cu Adevărat.
Acesta este Adevărul, Adevărul care te va elibera.”
Neale Donald Walsch

Reclamă

A trăi în inimă.

Cum poți trăi din inima?

Primul și cel mai important pas este de a nu ajunge în inimă prin creier.    Activarea și responsabilizarea centrul inimii tale începe cu recunoașterea că există un creier și un centru emoțional care este situat în inima ta.

Într-o lume care este bazată pe ceea ce auzi și vezi și în mod constant ești bombardat cu stimuli mentali, ești expus la o mulțime de senzații care te fac să procesezi informația mental , nefiltrată de sufletul tău.

De la gândurile despre activitatea ta de zi cu zi la relații, locuri de muncă, responsabilități sociale, acasă, familie … .și lista ar putea continua , ai rămas blocat pe sistemul de procesare mental al informației.

Gândurile tale sunt o reflectare a ceea ce se petrece în jurul nostru.

Cum putem liniști aceste gânduri și să trăim mai mult în inimile noastre?

Este nevoie de timp, efort, dedicare, eliberarea energiilor negative, amintirilor, gândurilor și a evenimentelor pe care le-am acumulat de-a lungul vieții noastre.

Ce trebuie să pretindem de la mintea noastră?

Doar pace, să facem pace cu mintea noastră !!!!!

Orice gând este de domeniul trecutului ,deci nu ar trebui să ne mai afecteze!

Orice am fi putut face sau nu am fi putut face , s-a întâmplat într-un anumit mod pentru că noi am ales așa, ideea este să înțelegem că nu ni s-a întâmplat nimic rău până acum ,atâta timp cât putem scrie sau citi aceste rânduri.

Emoțional, mental, spiritual, și fizic suntem ființe diferite pentru că experimentăm în mod diferit existența cu toate elementele ei.

Pentru a vedea lumea prin inimă este necesar să fii în primul rând plin de compasiune pentru tine și pentru cei din jurul tău , în special în ceea ce privește experiențele tale proprii, doar ce simți tu e al tău , restul sunt experiențele celorlalți..

Mintea noastră vede doar separare, devastare și fatalism iar aceste însușiri ne țin prizonieri ai propriilor noastre experiențe.

Pentru a trăi din inimă trebuie să recunoști prezența Divinului în existența ta și să crezi cu tărie că viața ta se desfășoară conform Planului Divin.

Pentru a trăi în inimă trebuie să înțelegi că în primul rând ,tu ești o ființă spirituală ,iar apoi o minte și un trup să înțelegi că trebuie să trăiești în simbioză cu Pământul și tot ceea ce există în jurul tău, nu în competiție .

Mintea ta e umplută cu gândurile tuturor,gânduri pe care le-ai preluat de la ei .

Inima este plină de sentimentele tale ,care sunt numai ale tale ,care nu pot fi influențate decât de minte.

Dacă reușești să îți golești mintea de gânduri, inima va vorbi cu tine, iar ea fiind doar a ta , îți va spune întotdeauna ADEVĂRUL.

Radu Drăgan

Reclamă

Formele gând

  Rămâne bine stabilit că atunci când un om gândeşte, emite şiruri nesfârşite de forme-idei, care părăsind fiinţa umană se propagă prin spaţiu. La ieşirea din corpul duhului, ideile penetrează materia eterică, aflată peste tot în univers. Din această cauză materia eterică ce umple universul intră în vibraţie ondulatorie, sub forma unor sfere concentrice. Materia fluidică a spaţiilor nesfârşite este asemănătoare apei unui imens ocean. Prin urmare undele fluidice mentale pot fi comparate cu undele create de o piatră aruncată în apă, unde care pe măsură ce se îndepărtează de locul contactului dintre piatră şi apă, pierd tot mai mult din amplitudinea oscilaţiilor. Fenomenul propagării formelor-idei se aseamănă şi mai mult cu vibraţiile produse de limba ce loveşte clopotul unei biserici, vibraţii care pun în mişcare aerul ce se mişcă sub forma unor unde sferice concentrice.

La fel se petrece şi cu gândirea noastră. Ea joacă rolul clopotului, care, vibrând, pune în vibraţie materia subtilă mentală, risipită în universul nostru. Aceste unde ale materiei mentale întâlnesc mii şi milioane de alte unde, trecând unele prin altele fără să-şi perturbe vibraţiile şi fără să-şi devieze sensul mişcării. Fenomenul se aseamănă cu fenomenul fizic numit interferenţă, când undele de lumină trec unele prin altele fără să se deformeze. Se înţelege că puterea de propagare a undelor mentale este direct proporţională cu puterea prin care ideile au penetrat această materie şi au pus-o în mişcare; la rândul lor, ideile vor avea o vibraţie, o forţă, cu atât mai mare, cu cât ele aparţin unei game mai înalte din seria nesfârşită de idei create de duh.

Anumite împrejurări – ca de exemplu apropierea de sistemul nostru a unei comete, stările de opoziţie sau conjuncţie ale unor planete, efluviile magnetice mai mari ori mai slabe ale stelelor etc. – produc agitaţii în oceanul fluidic al universului. In acest caz, propagarea undelor ce vor purta ideile emise de duh va fi, oarecum, paralizată. In Cer totul se petrece asemănător ca şi pe pământ. Aceleaşi legi domnesc în toate lumile, de toate gradele, bineînţeles adaptate mediului respectiv. In zilele când magnetismul cosmic, solar sau planetar este mai mare, aerul e agitat şi sunetul clopotului de la biserică moare la o mică distanţa de el. Daca aerul e liniştit, vibraţiile clopotului se propagă în depărtare, fiind auzite până în satele vecine. Acelaşi fenomen se petrece şi cu propagarea ideilor noastre prin spaţiu. Când atmosfera mentală este calmă, gândirea noastră e purtată pe undele materiei mentale, până la locul destinat, impresionând destinatarul gândului nostru. Ziua, din cauza căldurii solare, aerul vibrează. Datorită curenţilor fluidici se produc agitaţii în atmosfera materiei mentale, motiv pentru care gândirea noastră nu străbate prin oceanul fluidic decât foarte greu şi la o distanţă apropiată. Noaptea, când aerul este mai liniştit şi materia gândurilor e mai calmă, ruga noastră, sugestia noastră, poate străbate prin oceanul fluidic la distanţe de zeci de ori mai mari decât în timpul zilei. Iată de ce se recomandă ca rugăciunea să o înălţăm la miezul nopţii. Ea va străbate spaţiile până la Soarele nostru, de unde anumite duhuri, îngeri-solari, au datoria să o transmită mai departe, prin tot universul, până la centrul Sferei divine, sediul Tatălui creator.

Când un om analizează ceva, face o reflexie, meditează asupra unei probleme oarecare, el creează idei. Ele neavând nici o destinaţie, ieşind din corpul eteric al omului, vor rămâne în jurul său, formând o atmosferă de gânduri în jurul capului. Cât timp acest născocitor de idei va fi activ, preocupat de diferite probleme ale vieţii, aceste idei nu vor avea nici un rol, nu pot produce nici un efect; insă de îndată ce creatorul lor va fi liniştit, cu mintea liberă, aceste idei, prin vibraţia lor, vor pune în vibraţie materia sa mentală, generând idei similare, cu aceleaşi forme, muzică şi culori, care emise în afara lor, le vor întări pe cele preexistente. Acum forţa lor a devenit dublă. Cu o alta ocazie, ideile vor lucra din nou asupra mentalului acestui om, şi gândul său va fi preocupat mereu de aceleaşi idei, bune sau rele, până într-o zi, când îl vor decide la o acţiune corespunzătoare acelei gândiri sau serii de idei.

Pentru a ilustra şi mai bine influenţa gândului asupra noastră, să luăm două exemple. Cineva a fost nedreptăţit sau păgubit de un altul. In mintea păgubaşului sau a nedreptăţitului s-a născut ideea de ură, de răzbunare. Această gândire a dat naştere unor forme-idei, care stau în preajma lui. Din timp în timp, aceste forme-idei se furişează în interiorul, în mentalul său, iar spiritul, amintindu-şi de paguba, de nedreptatea ce i s-a făcut este răscolit de ideea răzbunării. Gânduri noi întăresc pe cele dintâi, până când ideea urii şi a răfuielii, lucrând mereu asupra mentalului său, îl determină să execute fapta răzbunării, ce îi încolţise în minte. Astfel, într-una din zile, loveşte, rănind grav, sau ucigând pe cel care l-a nedreptăţit. Nefericitul crede că şi-a făcut dreptate, uitând că nu are dreptul să judece faptele omului pedepsite sau nepedepsite de legile omeneşti.

Iată de ce se impune să examinăm din timp în timp, ce fel de idei aleargă prin mintea noastră, şi de îndată ce constatăm că ele sunt de o calitate inferioară sau josnică, să trecem la alte idei, adică să căutăm să le gonim din mentalul nostru, pentru a nu ne mai influenţa. Dar este posibil ca gândul nostru să fie destinat pentru o anumită persoană. In acest caz, această formă-gând se îndreaptă, prin spaţiu, asemenea unui glonţ, până la persoana respectivă, şi dacă o va găsi liberă, se va introduce în corpul gândurilor ei şi de acolo va lucra asupra spiritului, producând anumite efecte, după natura şi destinaţia formei-gând. Dacă persoana destinatară este ocupată, forma-gând va sta în preajma ei până în momentul când, devenind liberă, se strecoară în interior şi o influenţează.

La fel, gândurile de iertare se duc ca o săgeată catre persoanele destinate, dar e posibil la unele persoane, din cauza naturii lor răutăcioase, mintea fiindu-le mereu într-o furtună, sa respinga formele-idei de iertare. Ele revin la autorul lor, dar în drumul lor de întoarcere – pe firul magnetic pe care au fost emise – atrag din spaţiu fluide mentale de acelaşi grad superior, acoperind cu binecuvântare emiţătorul. Acest om iertător a rupt orice legătură karmică cu acel spirit inferior, pentru că l-a iertat, iar pentru gestul său sublim a fost urcat pe o treaptă spirituală superioară.

Amintiţi-vă mereu că cea mai mare forţă din lume este ideea sau gândul. Cu gândul a creat divinul Tată tot ce vedem şi nu vedem, dar ideea cea mai sublimă este rugăciunea. In bucurie, mulţumiţi prin rugă Tatălui, în nenorocire, înălţaţi-vă gândul la Cel care conduce şi ţine în mână tot universul. Ideile rugăciunii se înalţă spre Centrul divin şi de acolo coboară o rază strălucitoare, care te scaldă dându-ţi sănătate în boală, ajutor în primejdie, mângâiere în durere, linişte şi pace sufletului tău zbuciumat.

Transmiterea şi puterea gândului a fost cunoscută cu mii de ani în urmă de marii preoţi din India, Chaldeea şi Egipt, dar dezvăluirea ei se pedepsea cu moartea, deoarece, dacă prin puterea gândului înţeleptul putea face bine, omul nepriceput putea face cel mai mare rău semenului său. Legile divine nu sunt scrise peste tot, dar încălcarea lor aduce asupra celui care a păcătuit toata greutatea lor. Vai de duhul care va întrebuinţa puterea gândului pentru a nenoroci pe altul!

Exista cazuri cand prin puterea gândului, a rugăciunii, se poate vindeca un bolnav. In diferite centre parapsihologice de pe glob se recurge la vindecarea sau eliberarea de vicii pe calea magnetismului, dar tot prin intermediul ideii. In acest scop, bolnavul este adormit, hipnotizat de către un magnetizor. După ce a fost complet adormit, i se spune: „Ai fost bolnav, dar de acum boala va trece, mâine vei fi mai bine, poimâine mai uşurat, iar peste trei zile vei fi complet vindecat.” Dacă e vorba de un viciu, i se sugerează să nu mai bea, să nu mai fumeze, să nu mai fure etc. De cele mai multe ori, dacă n-au intervenit alte împrejurări, această metodă a dat rezultate frumoase.

Ca orice în lume, obişnuinţa, buna educare duc la perfecţiune. Astfel şi corpul mental trebuie silit să lucreze ordonat, atent şi metodic. Suntem chemaţi să facem tot posibilul ca materia mentală să devină din ce în ce mai fină. In acest scop, vom hrăni corpul mental cu ideile unor conferinţe morale, ştiinţifice şi filosofice. Vom citi lucrările de seamă ale marilor gânditori ai omenirii. Dar mai presus de toate, ceea ce contribuie cel mai mult la fabricarea şi subtilizarea materiei mentale, este propria noastră gândire, reflectarea la ceea ce am făcut şi urmările ei, reflectarea la ceea ce va trebui să facem şi analizarea sub toate aspectele a efectelor ce vor urma. De la actele şi vorbele noastre, vom trece la vorbele şi faptele celor cu care am venit în contact. Care e dedesubtul vorbelor şi faptelor, de ce au procedat aşa şi nu altfel, ce au vrut ei să zică etc. Deosebit de mult se dezvoltă puterea gândirii noastre, când examinăm natura şi ordinea din ea.

Gândind mereu la probleme abstracte, filosofice, ne vom obişnui într-o asemenea măsură cu acest grad înalt de gândire, încât ideile banale sau josnice ne vor provoca neplăcere. O conversaţie trivială ne va determina să plecăm din acel mediu. Obişnuit cu adevărul, mentalul nostru nu mai e capabil să emită minciuna. Cantitatea de cunoştinţe acumulate ne face mai înţelept, aşa că zâmbim de milă când primim explicaţii şi argumentări care denotă o desăvârşită ignoranţă a naturii omeneşti şi a legilor naturii. Spiritul se va ascuţi într-o asemenea măsură, încât prin inducţie sau prin deducţie, întrevedem sau descoperim adevărul în toate situaţiile şi împrejurările cele mai complexe.

fragment  Din tainele vietii si ale universului – Scarlet Demetrescu

Reclamă