Dincolo de simțuri

Cu cât un spirit se ridică spre treapta maximă spirituală, pe care se află spiritul pur, cu atât el poate folosi un procent mai mare din potenţialul creierului său. Acest lucru funcţionează asemenea unui sistem de protecţie al Universului, puterea fiind dată celui care se află în rezonanţă cu legile evoluţiei universale, şi nu celui care ar putea folosi-o în sens distructiv.

Omul este legat, prin corpul fizic, de materie, de Pământ, iar prin spirit aparţine Universului Nevăzut. Fizicul şi spiritul sunt legate prin corpul eteric al sufletului.

Corpul fizic foloseşte ca senzori de legătură cu viaţa materială cele cinci simţuri. Corpul astral, al spiritului, beneficiază de simţuri din afara normalului, extrasenzoriale. Studiind cele cinci simţuri ale corpului material, din punct de vedere al omului ca un copil al Universului care îşi duce viaţa pe Pământ, se poate constata că simţurile care îşi au senzorii în partea superioară a corpului fizic iau informaţii din eter, pe când celelalte iau informaţii din materie.

Astfel, văzul transmite creierului, prin intermediul ochilor, imaginea lumii înconjurătoare, fără ca aceasta să fie atinsă fizic. Auzul transmite vibraţia din lumea materială, fără ca urechile să o atingă. Mirosul transmite, de asemenea, informaţii, folosindu-se de nas, tot din aerul din jur, fără o atingere fizică. Doar gustul şi simţul tactil transmit informaţii creierului prin contact direct cu materia.

În corpul energetic al omului există şapte centri, cei superiori reprezintă legătura cu Universul, iar cei din partea inferioară a corpului reprezintă legătura cu Pământul. Activarea centrilor superiori duce la o creştere spirituală, iar activarea celor inferiori duce la accentuarea dorinţelor vieţii pământene. Pentru o viaţă sănătoasă este necesar să existe un echilibru în funcţionarea tuturor centrilor energetici. Omul, prin naştere, este materie şi spirit, deci trebuie să se bucure de viaţa de pe Pământ, dar să aplice legile creşterii spirituale.

Dacă există dezechilibru între centrii spiritului şi cei ai fizicului, se creează condiţiile apariţiei bolilor.

Ignorarea legilor spirituale aduce afecţiuni ale fizicului, iar absolutizarea spiritului şi minimizarea fizicului duc la fanatism religios.

Reclamă

VOCEA INTERIOARĂ

Multă lume ar dori să afle ce este aceasta voce interioară și cum poate deveni manifestă .

Această voce interioară se manifestă doar după mult exercițiu și lucru cu tine însuți. În interiorul nostru există o multitudine de voci .

Tot timpul auzim ceva în interiorul nostru, le numim gânduri .La orice se întâmplă în jurul nostru , gândim. La fiecare gând emis un alt gând vine și îl contrazice ,apoi un altul și un altul și ne oprim în momentul în care luăm o hotărâre.De fapt ni se pare că ne-am oprit pentru că întrebările noastre continuă, chiar dacă nu le verbalizăm și rămân la stadiu de gând ,ele sunt voci care se aud în mintea noastră . Se spune că cel care aude voci trebuie dus la doctor ,dar pun întrebarea: Cel care constată că persoana care care aude voci trebuie dusă la doctor pe ce fond a rostit această constatare,nu cumva pe fondul unui gând care l-a auzit ca o voce în mintea lui . Deci diferența între cei doi este că unul recunoaște că aude voci iar celălalt nu.

De aici putem trage o concluzie ,gândurile sunt vocile care se aud în interiorul nostru.Dar câte din aceste gânduri sunt personale , strict ale noastre.Puține , pentru că multe sunt emise ca urmare a unor reflexe sociale ,culturale,mostenite de la generațiile anterioare , când am fost învătați că AȘA trebuie făcute lucrurile.

De ce la unii funcționează aceste instrucțiuni de folosire a eului propriu și la alții nu ? Pentru că oamenii sunt diferiți,nu există doi indivizi la fel ,chiar dacă anumite caracteristici îi pot grupa pe oameni în categorii, proporțiile în care se manifestă sunt diferite. Să zicem că la moduri de gândire ar putea exista moduri de a reacționa la fel pe grupe de indivizi ,dar la trăiri sentimente și afinități fată de alte persoane nu mai există posibilități de încadrare .Pe acesta latură deja nu se mai poate explica rațional de ce iubești pe cineva ,de ce ești prieten cu cineva,Si aici mă refer la prietenia reală ,cea în care există un soi de chimie pe care mintea nu o poate explica .Sentimentele față de cineva la care omul nu aduce argumente ca să le susțină ci pur și simplu nu are cuvinte de a susține mental sentimentul în cauză și declară doar că așa simte ,sunt trăiri autentice și sunt rezultatele a ceea ce vă dictează vocea interioară.

Dacă faceți un experiment pe voi ,și realizați că toate lucrurile minunate din existența fiecăruia s-au întâmplat în momentele în care mintea era goală de gânduri și erați rupți de realitatea monotonă de zi cu zi ,o să vă dați seama când ați auzit vocea interioară. Există multe modalități de a scăpa de gânduri ,meditație,rugăciune ,contemplare a unor obiecte sau locuri care vă fac plăcere,și multe alte metode descrise în ezoterism.Dar același dușman care te îndepărtează de a pune în practică ,mintea începe să aleagă dintre metodele care ar putea fi puse în aplicare.Și uite așa cu ajutorul minții ne îndepărtăm de acțiune,și rămânem la stadiul de planificare.Reale sunt sentimentele , gândurile tin de trecut ,nici un gând nu este o proiecție a prezentului.Toate iau în calcul trecutul și ceea ce am învățat în trecut , sunt proiecții care planifică viitorul ,dar nu au legatură cu prezentul ,singurul element palpabil din toată ecuația.Viitorul îl putem clădi doar trăind prezentul pentu că ieri nu se mai întoarce, mîine este relativ ,poate fi sau nu ,deci nu rămâne decât azi .Constientizând asta , gândurile despre trecut vor dispărea ,despre viitor și veți avea posibilitatea de a trăi în prezent și să te apropii de sinele tău divin și să comunici cu el. Credință, muncă cu tine însuți și trăit prezentul la maxim .Mulți vor spune că e ușor de zis și greu de făcut ,dar până nu faci de unde știi dacă e greu sau ușor.

Radu Dragan

Reclamă

De ce sunt aici ?

Fiecare om are o misiune personală .

Fiecare om e unic.

Fiecare om are un destin .

În 1999 am cunoscut un om care mi-a schimbat existența,a fost lectorul meu la cursurile de radiestezie și inforenergetică. În 2000 el a plecat din această lume lăsându-mă cu multe semne de întrebare:

Cine sunt eu?

De ce am venit pe acest pământ?

Cine sunt cei din jurul meu?

De ce sunt prin preajma mea? .

Suntem mai mult decât vedem,auzim și atingem ?

Care ne sunt limitele și cum le putem depăși ?

Am descoperit după ani de cercetări că nimic nu este întâmplător, totul funcționează după un plan bine stabilit.Un plan care este mai presus de înțelegerea minții umane. O mulțime de forme de învățământ de la psihologie la științe ezoterice nu mi-au dat nici un răspuns la întrebările mele.

În urma lor am tras concluzia că nici una din ele nu au o formă finală ,formă care să poată spune “Da, asta e soluția la problema ta.

Viața nu e o căutare de soluții ,viața este o soluție ,viața nu e o gară în care stai să alegi cu care tren să mergi ,viața este un tren,un tren pe care l-ai luat de la început și în care ești până la sfârșit.

În acel tren urcă oameni,coboară oameni iar toți cei care fac aceasta o fac pentru tine ,ca tu să te descoperi mai usor,ca tu să afli cine ești și ce cauți aici cu adevărat.Răspunsul la ce căutăm noi de fapt nu se află înafară se află înăuntrul nostru,în spate la toate etichetele pe care existența ni le-a pus și a acoperit partea de esență care este inima noastră.

Acolo este Răspunsul,în inima noastră.

Recuperarea sacrului ne duce din starea de falsă identificare cu existența noastră zilnică tridimensională către renaștere, renașterea fiind momentul în care  ajungem să ne identificăm cu peisajul din sufletul nostru .

Servicii oferite:

Dezvoltare personală;
Psihologie ,Bioenergetică ,Biodetecție,
Echilibrare energetica – se obtine in urma unui stil sanatos de viata si a controlului interactiunii cu factorii externi si interni;
Reconectare la realitate – trăim aici și acum;
Anularea tiparelor mentale nocive;
Consiliere spirituală;
Vindecare ancestrală;
Conștientizarea cauzelor suferințelor.

Dincolo de materie – lumea vizibilă cu sufletul…..

În timpurile îndepărtate, marii iniţiaţi comunicau discipolilor Adevărul. Azi, marile Lumini ale lumii spirituale comunică celor chemaţi Adevărul. Astfel aflăm că în natura înconjurătoare există o diversitate de materii eterice, de diferite grade, a căror fineţe este atât de mare, încât simţurile fizice nu sunt în stare să ni le reveleze. Aceste materii sunt animate de unde vibratorii, diferite de cele care animă materia vizibilă, tangibilă, în sânul lor existând o infinitate de vieţuitoare, de aceeaşi compoziţie cu mediul unde trăiesc.

Aceste afirmaţii, ca şi multe altele, sunt primite azi de lumea savantă cu neîncredere, ba chiar cu ironie, invocând întrebarea: „De ce nu se poate proba existenţa acestor materii şi forţe, de ce nu pot fi văzute, auzite şi pipăite de toţi oamenii?”

Răspunsul la această întrebare este următorul: Lumile hiperfizice, cu materiile şi forţele lor, nu pot fi văzute şi simţite, nu se poate lua cunoştinţă de existenţa lor, pentru că oamenii nu dispun deocamdată decât de organele de simţ necesare perceperii lumii fizice.
Este adevărat că omul are în fiinţa sa – pe lîngă organele de simţ fizice – şi organe de simţ impresionabile de prezenţa materiilor invizibile şi a entităţilor spirituale vieţuitoare în mediile hiperfizice, dar aceste simţuri dorm, stau latente în fiinţa noastră. Numai când aceste simţuri superioare vor fi puse în activitate, când vor fi chemate la viaţă, omul va deveni un medium între Cer şi pământ. Din acel moment el va auzi, simţi şi vedea materii şi fiinţe animate de alte forţe decât cele fizice.
Cu alte cuvinte, lumea hiperfizică este pentru om la fel cum este lumea culorilor pentru omul născut orb. El va auzi sunetele, va simţi cald sau rece, va pipăi lucrurile moi sau tari din lumea fizică, dar nu va avea nici o idee despre ceea ce înseamnă roşu, albastru sau verde. Mintea sa nu are posibilitatea să definească peisajele, perspectivele şi culorile, deoarece nu a avut niciodată un organ capabil de a primi vibraţiile luminii, care, sosind pe scoarţa cerebrală, se transformă în noţiuni de culori şi forme. In mintea orbului din naştere, lumea vizibilă de către un om sănătos nu provoacă nici o noţiune corespunzătoare; însă cu toate că nu o vede, ea există.
Faptul că cea mai mare parte din omenire nu vede fiinţele, materiile din lumile hiperfizice, nu este un argument că ele nu există.  Dacă printr-o „minune” sau operaţie, orbul din naştere ar dobândi vederea, la început n-ar pricepe nimic, ar rămâne uluit, dar treptat, făcându-şi educaţia vizuală a imaginilor sosite pe cortex, ajunge să ia pe deplin cunoştinţă şi de acest domeniu necunoscut lui până atunci. La fel s-ar întâmpla cu oricare dintre oamenii care dobândesc vederea spirituală. Dacă graţie unor evenimente neprevăzute, unei educaţii sau practici speciale, omul ajunge să-şi dezvolte simţurile superioare ale lumilor suprafizice, ar vedea forme şi ar auzi sunete neinteligibile la început, dar încetul cu încetul, obişnuindu-se cu ele, le va înţelege şi distinge unele de altele.

Pentru cunoaşterea acestei lumi invizibile se cer ani de zile de observaţii şi o continuă educaţie. Se petrece acelaşi fenomen ca în lumea fizică. Toţi oamenii au ochi; cei sănătoşi văd lucrurile şi fiinţele, dar oare toţi cunosc natura, funcţia şi rostul lor în angrenajul universului? Sunt necesari ani de studii pentru a le cunoaşte, deosebi şi afla rostul în decorul vast al naturii.
Unii oameni afirmă: „Deoarece noi, deocamdată, nu simţim, auzim sau vedem aceste lumi invizibile, înseamnă că nu a sosit timpul să le cunoaştem. Când va veni vremea, se vor dezvolta treptat şi simţurile superfizice din noi şi atunci le vom cunoaşte. La ce bun să ne batem capul cu ele de pe acum? Să terminăm cu deplina cunoaştere a lumii fizice, şi apoi omenirea va trece şi la cunoaşterea lumilor necunoscute”.
Argumentul este puternic în aparenţă, însă greşit în fond, şi iată de ce. Să presupunem că suntem chemaţi neapărat într-o ţară îndepărtată, unde va trebui să trăim mulţi ani. Ei bine, se cade să cunoaştem din vreme condiţiile în care vom trăi acolo, mediul şi influenţa lui asupra noastră.
Bineînţeles că ajungând acolo, ne vom adapta, vrând-nevrând, acelui mediu, dar oare nu este mai bine să cunoaştem din vreme noile condiţii şi să ne pregătim pentru ele? Evident că da. Aşa fiind, nu numai că nu este de prisos, dar chiar se impune să cunoaştem lumile invizibile, deoarece cunoscându-le din timp vom şti cum să ne comportăm atunci când dezbrăcând haina carnală, trupul, vom pătrunde în aceste lumi, unde ne vom desfăşura existenţa în forme noi de viaţă.
Pregătiţi ca atare vom fi scutiţi să rătăcim ani şi ani în neştiinţă şi să pierdem astfel o vreme îndelungată până să ne obişnuim iarăşi cu „noua” noastră patrie spirituală, veche din veşnicia veacurilor fără număr. În afara acestui motiv esenţial, se cade să luăm cunoştinţă de aceste lumi şi pentru faptul că ceea ce vedem pe pământ nu este decât efectul unor cauze aflate în lumea invizibilă. Aşa de exemplu: un om simplu constată cum telefonul transmite voci de la un loc la altul, vede cum tramvaiul circulă pe străzi, vede efectul, dar cauza care le pune în funcţiune – electricitatea – nu o vede, nu o cunoaşte. Acelaşi raport există şi între lumea fizică şi cea hiperfizică. Noi nu vom ajunge să cunoaştem pe deplin lumea fizică, lumea efectelor, până nu vom avea cunoştinţe despre lumea invizibilă, hiperfizică – domeniul cauzelor tuturor fenomenelor, lucrurilor şi fiinţelor vizibile pe pământ.
Ori de câte ori o problemă este complexă prin natura ei, se cade să se vină cu exemple cât mai numeroase. Iată un arhitect decis să proiecteze o casă. Acest om nu va îngrămădi material peste material, fără nici o ordine, fără necesitate şi în cantităţi de prisos. Mai întâi se foloseşte de gândirea şi imaginaţia sa. îşi croieşte în minte o formă de casă, cu o anumită distribuţie, cu un anumit aspect şi dimensiuni. După aceea aşterne pe hârtie ceea ce croise mental, şi încetul cu încetul, urmărindu-şi imaginaţia, face pe hârtie un plan. După acest plan, începe construcţia – realizarea fizică a unei concepţii. Cu alte cuvinte, întâi a fost o creaţie mentală, ideală, apoi a urmat realizarea ei într-o imagine, într-o formă aşternută pe hârtie, într-un proiect, şi în fine – realizarea ei în lumea fizică, cu material fizic. Ideea aparţine Lumii divine; imaginea, planul, aparţine lumii astrale; iar construcţia fizică aparţine lumii fizice.
Casa, opera fizică este trecătoare, pieritoare. Un foc, un cutremur o poate rade de pe suprafaţa pământului. Proiectul aşternut pe hârtie se poate distruge şi el, dar arhitectul are în minte imaginea casei, care nu se va distruge niciodată. Omul fizic, personalitatea creatoare va pieri şi ea, dar imaginea, creaţia sa mentală, va dura în vecii vecilor în lumea invizibilă, unde s-a imprimat ca pe o placă fotografică.
Într-adevăr, universul este plin de o sumă de materii extraeterate, numite fluide. Aceste fluide au, printre alte însuşiri, calitatea de a fixa pe ele imaginile, ideile emise de oameni, îngeri, supraîngeri şi alte entităţi spirituale. Cu alte cuvinte, în spaţiile infinite se găsesc arhivele  naturii, unde se imprimă toate gândurile, evenimentele şi sentimentele omenirii, fie întrupate, fie destrupate.
Tot ce există pe pământ – aer, apă, munţi şi câmpii, flora şi fauna, totul are influenţă asupra omului. Dar în afară de influenţele lumii vizibile, asupra fiecăruia din noi se exercită influenţe şi mai mari, şi mai puternice – influenţele lumilor invizibile. Noi suntem, la un moment dat, rezultatul influenţei mediului vizibil şi invizibil asupra noastră, şi al muncii depuse de spirit – stăpânul trupului – potrivit evoluţiei sale.
Să nu credem că ştim tot ce ne înconjoară. Chiar în lumea fizică – tangibilă, vizibilă şi cercetată cu simţurile noastre – se petrec o mulţime de fenomene de care rămânem neştiutori, pentru că simţurile noastre mărginite nu ni le fac cunoscute. De exemplu, se află înaintea noastră o statuie.
Undele luminoase căzute pe această formă se reflectă şi vin la ochii noştri, de unde sunt transmise la central văzului aflat pe cortex, de aici la suflet, şi prin intermediul sufletului conştiinţa noastră, spiritul, traduce aceste vibraţii în culoare şi formă.
Dar oare cunoaştem noi totul despre această lumină? Nu, şi iată de ce. Se ştie că lumina ce scaldă cu vibraţiile ei suprafaţa pământului, vine de la soare. Dacă facem să treacă printr-o prismă o rază de lumină, vom vedea că ea se descompune în mai multe fâşii colorate, care întâlnind un ecran, ne dau spectrul solar, compus din şapte culori: roşu, portocaliu, galben, verde, albastru, indigo şi violet. Noi atât vedem cu ochii. Cu toate acestea, adevărul este că fâşia de lumină mai dă naştere, trecând prin prismă, şi altor culori, unele înaintea roşului – infraroşu, şi altele dincolo de violet -ultraviolet. Într-adevăr, dacă punem o lentilă în dreptul spaţiului gol dinaintea roşului şi aşezăm în focarul acestei lentile o bucată de fosfor, vom vedea că fosforul se aprinde, deoarece razele obscure, invizibile ochiului nostru, trecând prin lentilă, s-au concentrat, s-au manifestat sub formă de căldură, aprinzând fosforul. Prin urmare, înaintea roşului există unde vibratorii producătoare de căldură.
Dacă punem la finele spectrului un paravan şi alături de el o placă unsă cu o soluţie de cianură de potasiu, vom vedea cum această placă se va lumina sub acţiunea razelor ultraviolete.
Fluidul este o materie formată din particule infinit de mici, de natură electrică sau magnetică. Aceste particule oferă un suport energetic pentru informaţii mentale şi sentimentale organizate în diverşi algoritmi. In funcţie de gradul evolutiv al vibraţiilor şi algoritmilor care animă aceste particule, există o scară infinită de calităţi ale fluidelor, de la cele inferioare, ce însoţesc pietrele, până la cele superioare, care intră în constituţia Divinităţii.
Cu toţii primim vibraţii din lumea hiperfizică, dar rămânem nesimţitori la acţiunea lor, deoarece conştiinţa noastră nu răspunde la influenţa lor, nu sesizează sosirea lor. Clarvăzătorii, lucizii, primind aceste vibraţii, le înţeleg, conştiinţa lor ia act de prezenţa lor, şi ei văd fenomene, fiinţe, materii şi forţe la a căror descriere rămânem pe gânduri.
Evident că şi între lucizi există diferite grade: unii văd binişor, alţii bine şi alţii foarte bine, la fel ca în cazul văzului fizic comun. Pentru aceşti oameni, vederea în lumea invizibilă este un act involuntar – privesc şi văd. Ei pot vedea şi cu ochii deschişi şi cu ochii închişi, ceea ce denotă o independenţă între vederea fizică şi cea spirituală. Ei văd cartea pe care o au în mână, dar în jurul ei, prin ea şi dincolo de ea văd lumea invizibilă.
In această lume, luminoasă prin ea însăşi, prin care circulă valuri de materii subtile, se vede o mişcare deosebit de rapidă în toate direcţiile. Prin urmare lumea invizibilă este şi ea materială, animată de numeroase forţe, desfăşurate conform unor anumite legi. Aceste materii sunt de diferite densităţi, formate fiecare din particule eterice de anumite dimensiuni şi constituţii, materii dispuse unele deasupra altora, conform fineţii lor, dar în acelaşi timp pătrunzându-se rând pe rând, cele mai fine pe cele mai grosolane, sau cu particule mai mari. Vom descrie aceste materii dispuse în zone diferite, unele deasupra altora, în decursul capitolelor următoare.
În peregrinarea lui pe calea evoluţiei, timp de mii şi milioane de ani, omul abia a ajuns să-şi dezvolte inteligenţa. Graţie acestei inteligenţe, el face azi descoperiri din ce în ce mai numeroase şi mai uimitoare. După scurgerea a mii şi mii de ani şi veacuri, omul va deveni mai bun şi mai înţelept, iubind tot ceea ce-l înconjoară. În fine, când evoluţia omenească va fi spre sfârşit, pe lângă o înaltă inteligenţă şi o bunătate îngerească, omul va dobândi puteri deosebite, forţe divine. Atunci se va termina evoluţia omenirii pe această planetă. Masa umanităţii înaintată astfel, ridicată până la termenul final al existenţei sale terestre, va trece pe un alt corp ceresc, pentru a-şi continua drumul evolutiv infinit, iar cei înapoiaţi, întârziaţii, vor fi trecuţi prin întrupări, pe un alt glob, de aceeaşi natură cu Pământul, ca să-şi continue drumul neterminat.
Constatăm că evoluţia omului necesită multe secole, şi totuşi fiecare dintre noi poate grăbi sau scurta durata acestei evoluţii. Aceasta presupune o metodă specială, o hotărâre nestrămutată, sacrificii mari, adică viaţa sfinţilor, a marilor mistici sau a yoghinilor. Prin alimentaţie şi meditaţie, prin retragerea departe de vâltoarea lumii, prin sfinţenia, iubirea şi jertfa manifestată pentru tot ce a creat Tatăl şi prin rugăciunile lor nesfârşite, aceşti oameni ajung să-şi activeze spiritul, dezvoltă forţele latente ascunse în adâncul lor, se iluminează şi dobândesc puteri divine şi cunoştinţe ignorate de omenire. Din rândul acestor oameni ieşeau savanţii de altădată, întemeietorii unei ştiinţe vaste, din care s-a oferit omenirii numai atât cât putea pricepe şi avea nevoie pentru avansarea ei.
Bietul savant de azi se străduieşte să ştie ce este eterul, cum este constituit atomul. Se zbate în ipoteze asupra vieţii, a constituţiei lui, dar nu va cunoaşte tainele vieţii decât în ziua în care îşi va ilumina fiinţa printr-o viaţă morală, corectă, conformă legilor divine – de blândeţe şi iubire pentru tot ce există în jurul său. Numai atunci spiritul său va lucra puternic prin cuirasa, prin învelişul său trupesc, şi va vedea cu ochii spiritului atomul mare cât roata plugului, îi va vedea constituţia, va înţelege viaţa şi evoluţia ei. Numai atunci când trupul său, când sistemul său cerebral va ajunge să vibreze ca şi atomul, savantul modern va ajunge să cunoască mai mult. Atunci nu va mai exista pentru el nici un mister privitor la atom. Va cunoaşte rând pe rând toate materiile invizibile, toate forţele ce lucrează asupra lor şi toate cauzele fenomenelor petrecute în natură.
Reducând totul la materia fizică şi la legile ce o stăpânesc, savantul de azi nu poate, tocmai datorită acestui materialism feroce, să se înalţe în sfere mai înalte, să cunoască materii, legi, forţe şi fiinţe mai subtile, decât cele cunoscute în jurul său din copilărie. În antichitate, cei dotaţi cu inteligenţă, cei pregătiţi de natură, se puneau sub conducerea unui mare preot, sfânt în conduita lui şi versat în cunoştinţe oculte şi ale naturii. Acesta, timp de 20-30 de ani, îi povăţuia pe discipoli, le descria şi arăta experimental tot ceea ce se referă la om şi natură, în tot acest timp discipolii, erau ţinuţi în locuri retrase, în plină natură, feriţi de influenţele lumii, de gândurile ei josnice, de pornirile ei pătimaşe, de influenţele ei magnetice. Somnul, alimentaţia, băile şi exerciţiile fizice, antrenamentele mentale şi rugăciunile, toate erau reprezentate şi executate cu
scrupulozitate. An de an, se dezvolta în ei vederea în lumea invizibilă şi auzul în lumea tăcerii, a celor fără glas.
Când discipolul dobândea aceste două instrumente de cercetare a naturii, dincolo de materia tangibilă şi analizabilă, marele guru, iniţiat sau preot, începea să-i descrie lumea fizică şi lumea hiperfizică. îi făcea cunoscută matematica, biologia, chimia şi aşa, rând pe rând, tot ce înconjoară pe om, natura întreagă. O dată intrat în stăpânirea lor, trecea la studiul forţelor şi materiilor superfizice, a materiilor eteriforme, a fiinţelor invizibile ochilor fizici. Când – după ani de zile – îşi însuşea întreg acest domeniu, trecea la cunoaşterea originii şi a creaţiei universurilor, a vieţii şi a tuturor fiinţelor.
După aceea îşi încheia cariera de discipol cu aflarea celor mai înalte cunoştinţe îngăduite unui muritor – noţiuni referitoare la Creatorul lumilor şi atributele Sale. Din ziua când a reuşit să-şi înfrâneze simţurile şi dorinţele, să-şi ordoneze gândurile, să respingă influenţele semenilor săi, el ieşea în lume, păşea-în mijlocul omenirii, devenea la rândul său o mare lumină spirituală.
De acum înainte, cunoscător a ceea ce există pe pământ şi în Ceruri, el poate să-şi lase trupul pe pat, la umbra unui copac, într-un loc retras, iar împreună cu o parte din sufletul său să iasă şi să se îndepărteze de trup, să se ridice în spaţiu, ca un nor nevăzut, şi acolo să vadă, să cerceteze, să audă şi să primească sfaturile marilor Lumini spirituale, înaltele entităţi spirituale diriguitoare ale evoluţiei lucrurilor şi fiinţelor de pe planeta noastră. În această fază, iniţiatul posedă puteri deosebite; poate face ceea ce omul numeşte „minuni”.
El se ridică în aer, merge pe suprafaţa apei, stă în mijlocul flăcărilor, se face invizibil, vindecă boli şi face o serie nesfârşită de fapte, pentru că ştie să mânuiască toate materiile, cunoaşte secretul legilor ce le guvernează, realizând – asemenea unui mic creator – orice doreşte. Vai lui dacă o va face din vanitate sau împotriva semenilor săi! Un asemenea om era privit – cum ar fi privit şi azi – ca un supraom, respectat de toţi. De la aceşti iniţiaţi au rămas până în zilele de azi ceea ce se mai cunoaşte, ca tradiţie, despre lumea superfizică.
Anumite fenomene şi activităţi spirituale sunt în mod greşit denumite „minuni” sau „fenomene paranormale”, ele fiind cât se poate de normale. Dacă în urmă cu câteva sute de ani i s-ar fi prezentat omului imaginea unui televizor, el ar fi spus că este vorba de ceva paranormal şi cu toate acestea televizorul este azi foarte normal chiar şi pentru cei mai neştiutori copii. Mai paranormal este faptul că deşi suntem creaţi de Tatăl şi vieţuim în creaţia Sa, ne sustragem mereu de a-I fi recunoscători şi de a ne considera adevăraţii Săi copii.

sursa Existența lumilor invizibile – Scarlat Demetrescu

Reclamă

Omul se crede singur……

„Omul se crede singur, dar în realitate este legat cu milioane de alte fiinte. El intra în contact cu ele prin gândurile si sentimentele sale. Daca aceste gânduri si sentimente sunt bune, nobile, luminoase, ele influenteaza favorabil fiintele care sunt dedesubtul lui, dar în acelasi timp declanseaza o miscare în regnurile superioare si energii divine încep sa se reverse asupra lui.

Întelepciunea, lumina, dragostea îngerilor, a arhanghelilor, a divinitatilor curg prin intermediul Initiatilor si a marilor Maestri si ating pe oamenii capabili sa le primeasca; dar ele nu se opresc aici, trec prin oameni pentru a ajunge la animale, vegetale si minerale. Apoi, datorita unui alt curent, aceasta forta se ridica din mineral pâna la regnurile superioare si în felul acesta are loc o circulatie extraordinara în univers. Cel care este legat în acest lant viu al creaturilor este patruns de bucuria, pacea si lumina pe care fiintele superioare le poarta în ele. Este deci periculos sa ramâi independent, separat, izolat pentru ca te privezi de posibilitatea de a beneficia de acesti curenti benefici. Si atunci de unde veti primi inspiratia si fortele necesare pentru viata de fiecare zi? „Le vom gasi în noi însine…” veti spune voi. Da, pentru o luna, pentru un an poate, dar în scurt timp rezervele voastre se vor epuiza. Daca din orgoliu si dorinta de independenta va veti taia legatura care va uneste cu fiintele superioare, va veti pierde puterea. Chiar daca ati început proiecte vaste, în curând nu va va mai ramâne nimic pentru ca este imposibil sa realizezi ceva maret daca nu esti legat în lantul viu al creaturilor. Este ca si când un bec electric si-ar imagina ca el este cel care lumineaza fara sa se gândeasca la centrala care-i trimite curentul al carei simplu conductor este.

În realitate, fie ca o cerem, fie ca nu, noi suntem legati, bransati, dar trebuie de fiecare data sa stabilim în mod constient aceasta legatura cu fiintele superioare pentru ca în noi sa circule un curent viu. Cel care refuza sau neglijeaza sa creeze aceasta legatura pierde mai devreme sau mai târziu lumina, forta si tot ceea ce mai are. Omul poate fi puternic, poate face miracole, dar nu trebuie sa uite ca nu este decât un conductor de energii venite de sus. El trebuie sa-si spuna: „Întelepciunea divina este cea care actioneaza în mine… lumea divina este cea care se manifesta prin mine…”, caci altfel va pierde tot.”

Omraam Mikhael Aivanhov

Reclamă

Spatiul sacru al inimii

Ati avut acest loc in interiorul inimii voastre si el inca se gaseste acolo, acum. Acest spatiu a existat chiar dinaintea creatiei si va exista si dupa ce ultima stea isi va trimite lumina stralucitoare in unuvers. In timpul noptii, atunci cand patrundeti in vis va parasiti mintea si intrati in Spatiul Sacru din interiorul inimii. Va aduceti aminte sau va reamintiti doar visul?
In interiorul inimii voastre se afla un loc, un loc sacru in care lumea poate fi refacuta, la propriu, prin co-creare constienta. Daca va doriti cu adevarat pacea spiritului si, daca vreti sa va reintoarceti ACASA, va invit sa vizitati frumusetea propriei voastre inimi.
Odata ce ati intrat in „Lumina Marelui Intuneric” viata voastra se va schimba – intr-un final, va veti aminti cine sunteti cu adevarat. Cu timpul, viata voastra va deveni o viata de serviciu pus in slujba omenirii.

Spatiul sacru al inimii – numit uneori si camera constiintei, in care toate lucrurile sunt posibile, aici si acum.
Cand mintea coopereaza, inima raspunde. Inima are un creier propriu cu neuroni reali, in jur de 40000 de celule.
Inima umana genereaza un camp energetic cu mult mai mare si mai puternic decat al oricarui organ din corp – inclusiv al creierului din craniu. Acest camp elecromagnetic are un diametru de 2 m avand axa centrala in inima. Forma sa seamana cu cea a unei gogosi dintr-un TOR (corp geometric care rezulta din rotirea unui cerc in jurul unei axe situate pe planul cercului, dar care nu trece prin centru )
Aici, in Spatiul Sacru al inimii, se naste un camp toroidal mai mic, ambele fiind centrate pe aceeasi axa, exact ca cele 5 corpuri platonice din cubul lui Metatron.
Acest camp toroidal poate fi folosit pe post de portal pentru a patrunde in camera secreta a inimii.
Chirurgii cardiologi au descoperit ca in inima exista un loc foarte mic, ce nu trebuie atins niciodata – altfel persoana ar muri imediat. Sunt convins ca acest camp toroidal trece exact prin punctul respectiv si ca este generat din Spatiul Sacru al inimii.

Trebuie sa va urmati inima si sa fiti sinceri cu voi insiva. daca unele concepte din aceasta carte nu vi se potrivesc, pur si simplu nu le luati in considerare. Sunt convins ca pentru fiecare dintre noi exista o cale pentru a ne gasi Spatiul Sacru al Inimii.

In inima noastra exista o alta realiate – la fel de importanta si poate mai insemnata decat aceasta lume structurata a mintii in care traim cu totii.

Patrunderea in Spatiul Sacru al inimii nu implica un proces de invatare – mai degraba este un proces de reamintire, deoarece noi am fost dintotdeauna in acest loc, inca de la inceputuri. Am ales sa ne indreptam atentia spre aceasta cale a constiintei polarizate – insa, odata ce lectia va fi invatata, sunt convins ca ne vom intoarce la starea primordiala a UNIMII.

Voi sunteti preaiubitul copil al lui Dumnezeu, care are un vis ca este o fiinta umana, pe o mica planeta, in mijlocul neantului. Ce se va intampla atunci cand va reamintiti cine sunteti cu adevarat? Numai voi puteti sti asta.

Acum stiti cum sa ajungeti ACASA. In interiorul Spatiului Sacru al inimii au luat nastere toate lumile, toate dimensiunile, toate universurile si intreaga creatie. Prin propria voastra inima toate celelalte inimi sunt interactionate cu intreaga viata de pretutindeni.

Spatiul sacru al inimii (Drunvalo Melchizedek)

Reclamă

Lumina – energia fundamentală

Fiecare raza de soare este o sursa de energie. Deoarece resursele actuale: carbunele, petrolul, uraniul, sunt pe cale de epuizare, în viitor umanitatea se va orienta din ce în ce mai mult catre razele soarelui ale caror posibilitati sunt infinite. Dar lumina solara nu este energie ce se poate utiliza numai în planul fizic. Lumina este un spirit viu care coboara din soare si care intra în contact direct cu spiritul nostru.
Coborând asupra unui obiect sau fiinta, oricare ar fi ea, fiecare raza de soare aduce ceva. Chiar si pietrele au nevoie de aceasta viata pe care o primesc de la soare. Fiindca pietrele, cu toate ca sunt nemiscate, sunt vii. Acesta viata este mai perceptibila la plante care cresc si se multiplica gratie luminii solare. La animale, razele soarelui se transforma nu numai în vitalitate, ci si în sensibilitate. Da, gratie razelor soarelui animalele încep sa simta suferinta sau bucuria. În sfârsit, la oameni, razele soarelui se transforma în inteligenta, fiindca începând cu regnul uman lumina uman lumina este primita destul de complet pentru a se putea manifesta drept gând. Spiritul care va vorbeste prin gura unui om este o emanatie a luminii solare. Lumina este aceea care gândeste, vorbeste, care cânta, creeaza.

Pe masura ce lumina îsi croieste drum în sufletul omenesc, ea se reflecta sub forma de inteligenta, de iubire de frumusete, de noblete, de forta. Numai razele soarelui sunt capabile sa mentina, sa alimenteze si sa creasca viata în om, cu conditia ca el sa învete s-o primeasca. Daca va deschideti din toata inima în fata razelor soarelui, veti simti lucrarea pe care o vor începe s-o faca pentru regenerarea si învierea voastra.

Dar, bineînteles, pentru a simti ce sunt razele soarelui si cât sunt de puternice, pure, divine, trebuie sa va pregatiti în fiecare zi sa le întâmpinati, daca nu veti ramâne asemeni acelor oameni adormiti si ignoranti care lasa sa treaca pe lânga ei razele soarelui fara a fi constienti de bogatiile pe care le contin. Iar dupa aceea, se plâng: „Mi-e foame, mi-e sete, sunt sarac, obscur, cine ma poate ajuta?” si totusi au tot ce le trebuie în aceste raze! si daca i-ati cunoaste pe cei ce le trimit!… Da, fiindca în soare vietuiesc fiinte mult superioare noua, ne privesc, ne zâmbesc uneori, dar noi, în acest timp, noi unde suntem ?… stiu foarte bine ca este dificil sa-i faci pe oameni sa accepte ca lumina este mai mult decât o vibratie fizica, ca este un spirit viu. si deoarece sunt opaci la aceasta idee, nu pot primi de la soare toate binecuvântarile sale.
Trebuie sa va aranjati în asa maniera existenta voastra încât lumina sa ocupe un loc din ce în ce mai important. Dar mai presus de toate trebuie sa deveniti constienti de prezenta sa în fiecare lucru pentru a putea beneficia de el. Daca mâncati constientizând ca hrana, cerealele, fructele, legumele, sunt o condensare a razelor solare la care au fost expuse, veti crea cele mai bune conditii fiziologice pentru ca aceste raze sa fie bine absorbite si repartizate în organismul vostru. Daca respirati cu convingerea ca prin respiratie atrageti în voi lumina, sunteti capabili sa primiti lumina celesta, spiritul lui Dumnezeu. Fiindca, evident, asa cum v-am mai spus, aceasta lumina pe care o vedeti venind de la soare nu este decât forma cea mai materiala a luminii. Dincolo de ea exista alte forme de lumina, mai subtila, si daca veti sti sa intrati în legatura cu ele, va vor aduce viata eterna.

Dimineata, când priviti soarele, gânditi ca aceste raze care sosesc pâna la voi, sunt creaturi vii care pot sa va ajute sa va rezolvati problemele din timpul zilei … dar numai cele din ziua respectiva, nu si cele de a doua zi. Mâine va trebui din nou sa mergeti sa le consultati, si tot numai pentru o zi. Ele nu va vor raspunde niciodata pentru doua sau trei zile în avans. Ele vor spune: „Nu va nelinistiti. Veniti din nou mâine si va vom raspunde.” În fiecare zi, când mâncati, nu faceti provizii pentru o saptamâna, ci numai pentru o zi. Ei bine, cu lumina se întâmpla la fel, fiindca este o hrana pe care trebuie sa o absorbiti în fiecare zi, ca sa poata deveni în voi sentimente, gânduri, inspiratii…
De ce nu aveti pentru lumina aceeasi logica ca pentru nutritie. Voi spuneti: „Adevarat, am mâncat ieri, dar asta a fost pentru ieri, astazi trebuie sa manânc din nou”. La fel este si pentru lumina, în fiecare zi aveti nevoie sa va hraniti cu ea.

Puteti de exemplu, sa faceti urmatorul exercitiu.
Va aflati la rasaritul soarelui si asteptati prima raza sa apara. Sunteti atent si vigilent si de Indata ce a aparut o beti, o aspirati … si astfel începeti sa beti soarele. În loc numai sa o primiti (priviti) si sa o respirati, o beti, o mâncati, gândind ca aceasta lumina care este vie se propaga în toate celulele organelor voastre, ca le împrospateaza, le întareste, le purifica. Acest exercitiu va ajuta sa va concentrati, iar rezultatele sunt fantastice: întreaga voastra fiinta vibreaza si veti ajunge sa simtiti ca beti într-adevar lumina.
Cu mai multe mii de ani în urma, înteleptii Indiei au revelat în Cartile lor sacre importanta pe care o atribuiau soarelui. Sa luam de exemplu Puranele.
În Agni Purana, soarele este considerat o manifestare a lui Vishnon (Visnu) si sursa tuturor lucrurilor.
În Matsya Purana, se spune ca adorând soarele, sunt adorati Brahma, Visnu si Shiva – trinitatea care corespunde Tatalui, Fiului si Sfântului Duh în religia crestina.
În Markandeya Purana, soarele este numit lacasul cunoasterii, cel care desfiinteaza tenebrele, Sufletul Suprem fara pata, Cauza universala, materialul si imaterialul si este considerat drept Puterea primordiala existând în toate manifestarile apei, pamântului, vântului si focului. Se spune totodata ca cel care întâmpina în fiecare dimineata soarele cu respect si veneratie, în smerenie si pacea inimii sale, obtine gratia lui Lakshmi, divinitatea iubirii si frumusetii. Cel care adora soarele cu o daruire totala este eliberat de pacat si se bucura de imunitate contra tuturor bolilor.
Brahma Purana prezinta soarele ca pe ochiul celor trei lumi, ca pe Stapânul Universului, germenele actiunii, portul milei si simbolul actiunii însasi.
Brahmanda Purana prezinta soarele ca pe cauza tuturor activitatilor în lume.
Linga Purana îl prezinta ca pe ordinea universala.
Padma Purana indica recitarea anumitor imnuri tantrice spre a fi recitate în abordarea soarelui pentru a putea fi vindecate tot felul de boli fizice si psihice.
În Brahma Vaivarta Purana, se spune ca soarele vindeca toate, elibereaza de tristete, de agitatie mentala si frica. El daruieste fericirea, eliberarea, credinta si toate binecuvântarile.
De-a lungul anilor, stiinta initiatica a considerat întotdeauna soarele fizic ca pe o reprezentare a adevaratului soare spiritual care este centrul cunoasterii universale si a puterii universale manifestate prin raspândirea celor sapte culori. De aceea, daca va pot da un sfat, va voi spune: „Lasati totul la o parte, studiati numai razele soarelui”. Daca ati sti ce contine o raza de soare, ce putere, ce bogatie, claritate, puritate, inteligenta ! … Da, inteligenta, va surprinde asta ? Dar nimeni, pe acest pamânt nu este asa de inteligent cum sunt razele soarelui, nici un savant, nici un geniu …
Ocupati-va de razele soarelui, doriti-le, cautati-le, iubiti-le, deschideti-va în fata lor si veti întelege sensul creatiei, viata voastra va deveni creatoare, minunata, va capata sens, o plenitudine ! Entitati spirituale locuiesc în fiecare raza si se manifesta diferit dupa culoarea lor: rosu, albastru, verde, galben, etc. De aceea este asa de important pentru discipol sa învete sa lucreze cu lumina.
Fragment din „Lumina-spirit viu”Omraam Mikhael Aivanhov

Reclamă

Lumile Universului

Cosmologia modernă consideră Universul nostru drept gazdă a mai multor lumi, fiecare având caracteristici proprii, o stare proprie a materiei şi a timpului. Noi locuim în spaţiul tridimensional cu coordonatele: înălţime, lăţime, lungime, iar funcţia timpului este sensibilă la orice mişcare mecanică sau biologică. Dar, în lumea noastră materială există fenomene mult mai subtile, care primesc în următoarele dimensiuni caracteristicile timpului. Dezvoltarea voinţei, intelectului, intuiţiei, dragostei, sunt coordonatele spaţiilor cu patru,cinci, şase şi şapte dimensiuni. Universul nostru este străbătut de cea mai subtilă substanţă, despre care se aminteşte în multe filozofii cosmogonice ale antichităţii – Absolutul, care are un număr infinit de dimensiuni. Trecutul, prezentul,viitorul sunt unite în Absolut, În afară de Universul nostru, în Absolut există şi alte universuri, dar cunoaşterea lor este încă greu accesibilă chiar şi pentru civilizaţii mai avansate de pe alte planete. Universul nostru uneşte treisprezece lumi, şapte lumi principale, cinci lumi intermediare şi o lume opusă, lumea forţelor „întunecate”.

Prima lume, tridimensională, ne este bine cunoscută. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare roşie şi sunt în armonie cu vibraţiile sunetului”do”din prima octavă.

A doua lume, eterică, nu are fiinţe vii. Energia corespunde oscilaţiilor undelor culorii portocalii şi notei „re”. Energia acestei lumi se consumă pentru mişcarea fiinţelor vii de pe pământ. A treia lume este cea astrală. Materia este câmpul gravitaţional al Lunii. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare galbenă şi notei „mi”.

A patra lume – (spaţiul cvadridimensional) – este cea mentală. Materia este câmpul gravitaţional al planetelor sistemului Solar. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare verde şi notei „fa”.

A cincea lume – (spaţiul pentadimensional) —este lumea karmică. Materia este câmpul gravitaţional al Soarelui. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare bleu şi notei „sol”.

A şasea lume – (spaţiul hexadimensional) — este lumea intuitivă. Materia este câmpul gravitaţional al galaxiei noastre şi corespunde oscilaţiilor undelor de culoare albastră şi notei „la”.

A şaptea lume – (spaţiul septidimensional) — este Nirvana (lumea iubirii).Materia este câmpui gravitaţional al Universului şi corespundeculorii violet şi notei „si”.

Există şi reflectarea în oglindă a Nirvanei — a treisprezecea lume. Sentimentul opus iubirii, care duce la creaţie — sentimentul urii, care duce la distrugere. Materia şi energia lumii a treisprezecea corespund undelor de culoare maron, nota lipseşte. În religia hindusă se numeşte lumea lui Shiva, în creştinism — lumea lui Lucifer. Această lume este răspândită în întregul Univers, dar planeta de bază a lumii a treisprezecea se considera Pământul, care devine astfel centrul luptei universale. Poate că, tocmai din această cauză, pe Pământ sunt condiţii minunate atât pentru dezvoltare rapidă, cât şi pentru degradare la fel de rapidă. Fiecare din cele treisprezece lumi are aceeaşi importanţă pentru Absolut. Această dependenţă cosmică este exprimată în pictură: contopirea principalelor culori creează o culoare unică, globală — alb sau negru. Aceasta este culoarea Absolutului. De asemenea dacă se amestecă într-una singură toate culorile curcubeului, se obţine culoarea albă (lanţul creaţiei şi al iubirii). Dacă se face acelaşi lucru, schimbând însă culoarea violet (iubirea) cu culoarea maron (ura), se va obţine culoarea neagră (lanţul distrugerii).

Albert Ignatenko

Univers

Lumile Universului

Cosmologia modernă consideră Universul nostru drept gazdă a mai multor lumi, fiecare având caracteristici proprii, o stare proprie a materiei şi a timpului. Noi locuim în spaţiul tridimensional cu coordonatele: înălţime, lăţime, lungime, iar funcţia timpului este sensibilă la orice mişcare mecanică sau biologică. Dar, în lumea noastră materială există fenomene mult mai subtile, care primesc în următoarele dimensiuni caracteristicile timpului. Dezvoltarea voinţei, intelectului, intuiţiei, dragostei, sunt coordonatele spaţiilor cu patru,cinci, şase şi şapte dimensiuni. Universul nostru este străbătut de cea mai subtilă substanţă, despre care se aminteşte în multe filozofii cosmogonice ale antichităţii – Absolutul, care are un număr infinit de dimensiuni. Trecutul, prezentul,viitorul sunt unite în Absolut, În afară de Universul nostru, în Absolut există şi alte universuri, dar cunoaşterea lor este încă greu accesibilă chiar şi pentru civilizaţii mai avansate de pe alte planete. Universul nostru uneşte treisprezece lumi, şapte lumi principale, cinci lumi intermediare şi o lume opusă, lumea forţelor „întunecate”.

Prima lume, tridimensională, ne este bine cunoscută. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare roşie şi sunt în armonie cu vibraţiile sunetului”do”din prima octavă.

A doua lume, eterică, nu are fiinţe vii. Energia corespunde oscilaţiilor undelor culorii portocalii şi notei „re”. Energia acestei lumi se consumă pentru mişcarea fiinţelor vii de pe pământ. A treia lume este cea astrală. Materia este câmpul gravitaţional al Lunii. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare galbenă şi notei „mi”.

A patra lume – (spaţiul cvadridimensional) – este cea mentală. Materia este câmpul gravitaţional al planetelor sistemului Solar. Energia şi materia corespund oscilaţiilor undelor de culoare verde şi notei „fa”.

A cincea lume – (spaţiul pentadimensional) —este lumea karmică. Materia este câmpul gravitaţional al Soarelui. Materia şi energia corespund oscilaţiilor undelor de culoare bleu şi notei „sol”.

A şasea lume – (spaţiul hexadimensional) — este lumea intuitivă. Materia este câmpul gravitaţional al galaxiei noastre şi corespunde oscilaţiilor undelor de culoare albastră şi notei „la”.

A şaptea lume – (spaţiul septidimensional) — este Nirvana (lumea iubirii).Materia este câmpui gravitaţional al Universului şi corespundeculorii violet şi notei „si”.

Există şi reflectarea în oglindă a Nirvanei — a treisprezecea lume. Sentimentul opus iubirii, care duce la creaţie — sentimentul urii, care duce la distrugere. Materia şi energia lumii a treisprezecea corespund undelor de culoare maron, nota lipseşte. În religia hindusă se numeşte lumea lui Shiva, în creştinism — lumea lui Lucifer. Această lume este răspândită în întregul Univers, dar planeta de bază a lumii a treisprezecea se considera Pământul, care devine astfel centrul luptei universale. Poate că, tocmai din această cauză, pe Pământ sunt condiţii minunate atât pentru dezvoltare rapidă, cât şi pentru degradare la fel de rapidă. Fiecare din cele treisprezece lumi are aceeaşi importanţă pentru Absolut. Această dependenţă cosmică este exprimată în pictură: contopirea principalelor culori creează o culoare unică, globală — alb sau negru. Aceasta este culoarea Absolutului. De asemenea dacă se amestecă într-una singură toate culorile curcubeului, se obţine culoarea albă (lanţul creaţiei şi al iubirii). Dacă se face acelaşi lucru, schimbând însă culoarea violet (iubirea) cu culoarea maron (ura), se va obţine culoarea neagră (lanţul distrugerii).

Albert Ignatenko

Univers

Principiile Divine.

1. Primul principiu etern – Principiul întregului:

„Totul este conectat la Dumnezeu în fiecare clipă!”
Nu există nimic în afara lui Dumnezeu şi niciun fir de iarbă din întregul Macrocosmos nu se mişcă fără ştirea şi voia lui Dumnezeu! Totul există prin voia Sa şi a fost creat ca întreg; unitatea divină se manifestă neîncetat pretutindeni şi ochiul celui iniţiat o recunoaşte, căci lumina sa este cea care îi face să vibreze neîncetat inima umplândui-o de bucuria supremei recunoaşteri a aceleiaşi esenţe divine în tot şi în toate.
De aceea lecţia pe care ne-o aduce cu sine acest principiu etern este aceea a eliminării separării! Fiecare dintre noi suntem o parte din Dumnezeu şi nicio parte din Dumnezeu nu este nici superioară, nici inferioară unei alte părţi şi nici separată de întreg.

2. Al doilea principiu etern – Principiul KARMA-ei:

„Ceea ce facem în fiecare clipă şi tot ceea ce se petrece cu noi este rezultatul alegerii noastre de a veni pe Pământ şi a învăţa lecţiile pe care este necesar să le învăţăm.”
Ştiind aceasta putem să alegem conştienţi în fiecare clipă calea acceptării şi a asumării pe deplin conştiente a evenimentelor cu care Jocul divin al manifestării ne confruntă neîncetat, într-o perfectă integrare divină a tuturor evenimentelor care se succed în viaţa noastră şi să învăţăm continuu, conştient din tot ceea ce se petrece, sintetizând şi asimilând astfel lecţiile pe care le avem de învăţat.

3. Al treilea principiu etern – Principiul Înţelepciunii:

„Înţelepciunea înseamnă să-ţi dai seama de ceea ce poţi să schimbi şi de ceea ce nu poţi să schimbi în viaţa ta şi, procedând în consecinţă, să creşti spiritual.”
Ceea ce ar putea sintetiza cel mai bine atitudinea înţeleaptă şi totodată lecţia de viaţă pe care ne-o aduce cu sine acest principiu sunt cuvintele lui Francisc din Assisi: „Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea să-mi dau seama care este diferenţa dintre ele.”

4. Al patrulea principiu etern – Principiul iubirii:

„Iubirea pură, necondiţionată, ne vindecă de ură şi de KARMA-ă şi ne reaminteşte permanent de natura noastră divină.”
Putem afirma fără să greşim câtuşi de puţin că în întreaga manifestare iubirea pură, iubirea divină este singura realitate, tot restul este iluzie. Dumnezeu a creat totul din iubire, pentru iubire, cu infinită iubire. Dumnezeu este cel care se iubeşte pe Sine în fiecare creatură şi totodată fiecare creatură nu este altceva decât Dumnezeu care se descoperă pe sine prin iubire! De aceea iubirea este suprema realitate a întregii manifestări ce ne permite ieşirea de sub incidenţa legii KARMA-ei şi intrarea sub incidenţa Legii graţiei, iubirea este cea care face cu putinţă miracolul recunoaşterii şi al reîntoarcerii în suprema sursă a iubirii infinite – Inima Supremă a lui Dumnezeu.
Aşadar lecţia fundamentală pe care ne-o aduce cu sine acest principiu este: Iubeşte necondiţionat!

5. Al cincilea principiu etern – Principiul armoniei:

„În tot ceea ce există se manifestă o ordine divină, iar noi suntem meniţi să fim permanent în armonie cu toţi şi cu toate.”
Orice încălcare a ordinii şi armoniei divine se va repercuta imediat în întreaga nostră viaţă, afectându-ne fie sănătatea, fie echilibrul interior. De aceea lecţia divină pe care ne-o duce cu sine acest principiu este foarte simplă: „Păstrează neîncetat ordinea divină din tine şi din afara ta!”

6. Al şaselea principiu etern – Principiul abundenţei:

„Abundenţa este o stare în care putem să materializăm bogăţie pe toate planurile.”
Tot ce avem de făcut în această direcţie este să urmărim să trăim plenar şi total conştient această stare şi astfel vom avea experienţa raiului pe Pământ.

7. Al şaptelea principiu etern – Principiul atracţiei:

„Totul lucrează împreună cu noi în fiecare clipă sau altfel spus totul va fi atras permanent către noi prin rezonanţă.”
Fiecare gând înseamnă selectarea unei anumite frecvenţe de rezonanţă, fiecare atitudine atrage prin rezonanţă o aptitudine şi în ultimă instanţă un caracter, fiecare acţiune atrage prin rezonanţă o reacţiune. Aşadar lecţia acestui principiu este foarte simplă: Atenţie la ceea ce ne dorim căci mai devreme sau mai târziu vom primi!

8. Al optulea principiu etern – Principiul evoluţiei:

„Totul evoluează continuu.”
Spirala evolutivă poate fi însă ascendentă sau descendentă. Aşadar: Fii conştient continuu de evoluţia ta şi orientează-te continuu către Dumnezeu, conştient fiind chiar şi de faptul că „elanul către Dumnezeu este Dumnezeu” aşa cum se spune într-un străvechi text al înţelepciunii şivaite.

9. Al nouălea principiu etern – Principiul materializării:

„Puterea de a materializa este dreptul nostru divin, iar noi suntem co-creatori la realitatea în care trăim.”
Suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi asemeni Lui avem puterea de a ne crea fiecare dintre noi ceea ce am putea denumi propriul nostru „univers”. Tot ceea ce avem de făcut cunoscând acest principiu este să participăm conştient la opera divină.

10. Al zecelea principiu etern – Principiul DHARMA-ei (al menirii spirituale):

„Fiecare dintre noi avem o menire unică aici pe Pământ.”
Fiecare suflet ce coboară în manifestare vine spre a-şi împlini aici o anumită menire spirituală, ce constitue pentru el însuşi sensul acelei existenţe şi tocmai de aceea împlinirea ei este foarte importantă pentru creşterea şi realizarea spirituală a fiecăruia dintre noi. Aşadar îndemnul şi totodată lecţia spirituală a acestui principiu este: Împlineşte-ţi DHARMA perfect conştient.

11. Al unsprezecelea principiu etern – Principiul posibilităţilor infinite:

„În infinitul divin totul este posibil, dar nu totul este permis.”
Asemeni lui Dumnezeu Tatăl fiinţa umană este şi ea înzestrată cu putere de creaţie, menţinere şi resorbţie în propriul său univers lăuntric. Atât timp cât fiinţa umană se menţine pe un nivel de conştiinţă limitat şi puterea sa creatoare va fi limitată. Pe măsură ce sufletul respectiv se înalţă, recunoscându-şi natura sa divină, reală, esenţială, liberă şi nelimitată, şi puterea sa creatoare va redobândi natura sa divină ce îşi va extrage neîncetat forţa şi libertatea de acţiune numai şi numai din omnipotenţa şi voinţa supremă atotdeterminatoare a lui Dumnezeu Tatăl, cărora ea le va recunoşte neîncetat suveranitatea. De aceea ceea ce ne învaţă acest principiu am putea sintetiza prin: Foloseşte în fiecare moment cu înţelepciune ceea ce îţi este permis.

12. Al doisprezecelea principiu etern – Totul este Dumnezeu

„Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.”
Putem spune aşadar că fiecare dintre noi, recunoscându-şi natura sa divină, reală, esenţială, are dreptul divin şi posibilitatea să se manifeste asemeni lui Dumnezeu – în comuniune deplină cu El.

Mulţumim neîncetat lui Dumnezeu cu TOT-ul, în TOT, pentru TOT!

sursa : yogaesoteric.net

imagine Art.com

Reclamă