Oamenii se căsătoresc , fac copii , trăiesc , iar apoi mor.
Unii rămân împreună toată viața ,alții divorțează.
Căsătoria e un legământ sacru , făcut în fața lui Dumnezeu , legământ care se bazează pe algoritmi care induc anumite condiționări în viața fiecărei părți din această comuniune. La bine și la greu , până când moartea ne va despărți , jur credință, și alte cuvinte care în fața lui Dumnezeu ele devin legi.
În cazul în care cei doi rămân uniți pentru toată viața ,totul e minunat ,toți acești algoritmi își urmează cursul.
Dar în cazul divorțului ,oamenii chiar dacă sunt despărțiți prin lege , ei , în baza de date a universului rămân uniți în plan spiritual prin legămintele făcute în momentul căsătoriei . Apoi își pun întrebarea de ce lucrurile le merg anapoda într-o nouă relație ,de ce viața le face surprize.
Simplu .
Pentru că pe Dumnezeu nu l-au anunțat că ei se despart.
Au fost prea ocupați să împartă case, pământuri ,mobilă și copii.
Nu i-au cerut Lui Dumnezeu iertare că și-au încălcat legămintele , nu au cerut anularea acelor legăminte.
O viață nouă poți să o începi după ce te-ai rupt complet de cea veche, așa cum nu poți pune apă într-un pahar plin .
Singurul care îți poate anula legămintele făcute în fața Lui este El . Bunul Dumnezeu .
Marea problemă a oamenilor este că , la bine Îi mulțumesc Lui Dumnezeu ,iar la greu uită de El.
Situațiile de acest gen necesită conștientizare și iertare , altfel legătura dintre soți nu va fi ruptă niciodată, iar ce va urma nu va fi niciodată cum a fost .
R.D.
