Omul vechi , omul nou………..

Înainte de a dori să pornești în căutarea sinelui tău , a copilului din tine ,

ar fi bine să îți pui niște întrebări care să îți facă un tablou reprezentativ al adultului care ești.

Într-o ordine aleatorie acestea și într-o formă simplă acestea ar fi :

  • Cu cine mă identific?
  • Trăiesc în prezent sau în trecut?
  • Ce simt și ce nu simt?
  • Îmi cunosc orgoliile?
  • De ce îmi este teamă?
  • Sunt temerile mele sau sunt induse de trecut?
  • Ce aștept?
  • Și mai ales de la cine aștept?
  • Cine sau ce îmi conduce viața?
  • Rutina?
  • Întâmplarea ?
  • Rațiunea ?
  • Vocea interioară ?
  • Știu tot sau mai am de învățat?
  • Am înțeles tot sau mai am lucruri care nu le înțeleg?
  • Hotărârile care le iau sunt ale mele sau le iau alții pentru mine ?
  • Am așteptări ?
  • Am dorințe?
  • Am vise?
  • În ce cred?
  • Îmi este frică de necunoscut?

Și ultima dar cea mai importantă 

       –   Pot , Trebuie și Vreau  să știu cine sunt ?

R.D.

Reclamă

Cu cat stim mai mult , cu atat avem o raspundere mai mare

  Deci cel care cunoaste Legea Spirituala si nu o pune in practica, sufera in mod teribil consecintele.
  Daca noi Intelegem ca cuvantul ‘DUMNEZEU’ inseamna ‘LEGE DIVINA’, multe pasaje din Biblie ni se vor clarifica.
  ‘Razbunarea este a Mea, si a Mea e rasplata!’, spune Dumnezeu (Legea). Dar sa fie clar ca Legea este cea care se razbuna, si nu Dumnezeu! Dumnezeu Il vede pe om perfect, ‘creat dupa imaginea (imaginatia) Sa’ si dotat cu ‘puterea stapanirii de sine’.
  Iata ideea perfecta despre om, cum este inregistrata in Intelegerea Divina, asteptand ca omul s-o recunoasca, caci el nu poate fi decat asa cum se vede el insusi si nu poate deveni altceva decat ceea ce se vede el insusi ca devine.
  Acest paragraf as spune ca se refera la Constiinta de sine. Daca tu traiesti impresii despre tine si nu ceea ce tu esti IN ADEVAR, atunci legic vei experimenta din intregul tau potential exact cat iti permiti tu singur sa te vezi a fi…Nimeni nu te limiteaza in experienta, decat proria ta viziune, mai grav chiar, iluzia ca tu te percepi si inca CORECT, din simplul motiv ca noi nu am venit sa ne constatam vietile ci sa le creem constient… si nici nu ar fi corect cred ca cineva sa pluseze, sa te oblige sa accepti ceea ce tu refuzi, din maretia cu care ai fost inzestrat. Facand abstractie de ADEVARATA TA IDENTITATE, de fapt nu faci decat sa afirmi indirect ca ai lectii neintelese, deci nici macar compasiunea nu se justifica.
   Noi vedem mai intai succesul sau esecul, bucuria sau durerea inainte de a aparea ca scene create de imaginatia noastra. Noi am observat aceasta la mama care isi imagineaza boala copilului ei, la sotia care ‘vede’ reusita sotului sau.
Iisus Hristos a spus: ‘Veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va elibera’
  Astfel noi constatam ca LIBERTATEA (care ne salveaza din conditiile nefericite)PROVINE DIN CUNOASTERE, respectiv DIN CUNOASTEREA LEGILOR SPIRITUALE.
  AICI ma simt dator sa atentionez ca termenul “libertate”, ca si oricare altul, cunoaste o infinitate de definiri posibile. Cu exceptia CELEI EXPLICATE AICI, oricare alta este simpla “erezie” a mintii…
  Ascultarea precede comanda si LEGEA DIVINA ASCULTA DE CEL CARE O RESPECTA. Legea electricitatii trebuie sa fie cunoscuta inainte de a servi omului. Daca este folosita cu ignoranta, ea devine inamicul lui mortal. La fel si cu Legea spirituala!   Cel mai frecvent noi insa AFLAM LEGEA, apoi nu o luam in seama, dar am dori sau avem asteptari ca ea sa functioneze benefic in viata noastra, noi neacceptandu-o de fapt, neintegrand-o in vietile noastre. Rezultatul va fi INTOTDEAUNA ca vom suferi in continuare exact ce rezulta din pasajul acesta.

O doamna cu o vointa puternica, dorea sa posede o casa apartinand unor cunostinte si deseori isi construia imagini mentale in care se vedea locuind in aceasta casa.  Dupa catva timp, proprietarul muri si ea intra in posesia acelei case.
  Cativa ani mai tarziu, invatand sa cunoasca Legea spirituala, ea ma intreba: ‘Crezi ca am contribuit la moartea acelui om?’ ‘Da’, i-am raspuns. ‘Dorinta ta era atat de puternica, incat a maturat totul; dar ai platit datoria Karmica. Sotul tau, pe care il iubeai atat de tandru, a murit la scurt timp dupa aceea, si aceasta casa a fost pentru tine ‘un cal troian’. Totusi, nici primul propietar al acestei case, nici sotul ei n-ar fi putut sa fie afectati de gandurile acestei persoane, daca ar fi fost ancorati in Adevar, dar ei erau amandoi sub incidenta legii Karmice (fiind ignoranti). Aceasta doamna, care dorea atat de mult acea casa, ar fi trebuit sa spuna: ‘Spirit Infinit, da-mi casa care mi se cuvine, tot atat de minunata ca aceasta, si care este a mea prin drept Divin!’
Alegerea Divina i-ar fi dat satisfactie perfecta si ar fi adus fiecaruia binele lui. Modelul Divin este singurul cu care se poate lucra pe deplin sigur. Reia pe drept cuvant aceasta explicatie si aici: alinierea cu planul Divin este conditie a constientei noastre.
Dorinta este o forta formidabila, dar trebuie ca ea sa fie canalizata in mod convenabil, in caz contrar instalandu-se haosul.
  OMUL NU TREBUIE SA CEARA NICIODATA ALTCEVA DECIT CEEA CE II APARTINE PRIN DREPT DIVIN ! ! !
   Dar sa revenim la exemplul nostru: daca doamna respectiva ar fi repetat mental: ‘Daca aceasta casa pe care o doresc este a mea, eu nu pot s-o pierd; dar daca nu-mi apartine, da-mi, Doamne, echivalentul ei!’, proprietarul ar fi luat poate hotararea sa se mute, deci in mod armonios (daca acea casa era pentru ea alegerea Divina) casa i-ar fi revenit sau ar fi primit o alta casa, echivalentul celei dorite. Deci, ATENTIE : orice lucru caruia ii fortam manifestarea prin vointa personala este intotdeauna ‘rau primit’, prin urmare sortit insuccesului.
  Aici, aparent se intra in conflict cu fizica quantica, magia, “the secret”…Spun aparent deoarece unui anumit nivel de constienta e necesar sa ii corespunda si un nivel de ATENTIE la oportunitatea si armonia creeri acelei manifestari in experienta. Ea oricum este iluzorie, da doar gustul experientei, dar macar sa nu strice jocul altei entitati creatoare. Este asa numita “aliniere”, pomenita succint si in filmul “the Secret”. A nu se uita ca este, totusi, doar un joc.
  Omul a primit acest ordin precis: ‘faca-Se Voia Mea, si nu a ta !’, si, lucru curios, el obtine intotdeauna exact ce-si doreste, cand renunta la vointa sa personala, permitand astfel Spiritului Infinit sa actioneze prin intermediul lui.
‘Stai linistit si asteapta cu incredere Eliberarea de la Dumnezeu’ (Legea).
Asadar, CUNOASTEREA LEGII SPIRITUALE II DA OMULUI PUTEREA SA-SI STEARGA GRESELILE.
Omul nu poate forta ambianta exterioara sa fie ceea ce nu este el ansusi! Retineti ca toti au spus asta, intr-o forma sau alta. Pana ce subconstientul (Fiul) nu este impregnat sau una cu Tatal, ceea ce este convingerea subconstientului, credinta sa, aceea se va aduce in manifestare.

TOTUL SE PLATESTE.
Oamenii au impresia ca daca obtin ceva ,e deptul lor sa aibe acel lucru.
Dreptul Divin e legea prin care pot si pastra ceea ce primesc.
Dar pierd din vedere un amanunt . Cum poti sa-ti si inchipui ca poti primi ceva fara sa dai ceva in schimb.
Universul are o Lege care spune „Nimic nu se pierde , nimic nu se câstiga,totul se transforma.”
Tot ceea ce primesti ,daca nu rasplatesti daruind pentru el ,ti se va lua .
Dar ce ar mai fi de luat in considerare este ca si cel care ti-a va pierde ,pe langa ceea ce a pierdut dandu-ti tie.

Daca doreste bogatii, el trebuie mai intai sa-si constientizeze propria bogatie interioara.

Astfel, o doamna veni sa-mi ceara un tratament pentru prosperitate. Ea se interesa foarte putin de starea ei interioara, care era in mare dezordine.

Eu i-am spus: ‘DACA VREI SA FII BOGATA, TREBUIE SA FII ORDONATA! TOTI CEI CARE POSEDA MARI AVERI SUNT ORDONATI in interior si in plan exterior; ORDINEA ESTE prima LEGE CEREASCA.’ Apoi am adaugat: ‘Cat timp nu va fi ordine la tine acasa, bogatia te va ocoli.’

Imediat, ea incepu sa-si aranjeze prin casa, mutand mobilele, facand ordine in sertare, curatand covoarele, si peste putin timp realiza o importanta demonstratie pecuniara, sub forma unui dar, pe care i-l facu o ruda. Ea insasi s-a transformat, si acum isi conduce singura afacerile, isi supravegheaza tot ceea ce o inconjoara, asteptand in fiecare clipa PROSPERITATEA, stiind ca DUMNEZEU ESTE IZVORUL CEL MAI SIGUR.

De fapt aici se refera la dizarmonii versus armonia Universala. Desigur dezordinea este haotica si nu poate fi consonanta cu armonia.

Multi ignora ca a da anseamna a face un plasament si ca a tezauriza, a economisi in exces, duce inevitabil la pierderi!

‘Cel care da fara constrangere, va deveni mai bogat, iar cel care economiseste prea mult, va saraci.

Legea Spirituala a prosperitatii sustine intotdeauna pe cel care cheltuieste fara teama, dar cu intelepciune.

   RESURSELE NOASTRE SUNT INEPUIZABILE SI INFAILIBILE, ATUNCI CAND INCREDEREA NOASTRA ESTE ABSOLUTA ! ! ! Aici este invocata o lege mai putin cunoscuta, aceea a “totalitatii”, adica a fii absolut in alegerea, decizia si increderea ta.
Dar increderea si credinta trebuie sa preceada demonstratia.
‘Faca-Se Voia Ta!’
‘Credinta este esenta lucrurilor pe care le speram, evidenta lucrurilor pe care nu le vedem’ – deoarece credinta mentine viziunea stabila, imaginile adverse se risipesc si ‘la timpul potrivit,  vom recolta, daca nu ne indoim.’

Iisus Hristos a adus vestea cea buna (Evanghelia) care ne invata ca exista O LEGE MAI PUTERNICA DECIT KARMA. ESTE LEGEA HARULUI CERESC, A GRATIEI DIVINE, A IERTARII. Doar ACEASTA LEGE IL ELIBEREAZA PE OM de legea cauza-efect – legea consecintelor! Insist si eu pentru intelegerea corecta: ambele sunt Legi Adevarate ale Creatiei si deci ambele functioneaza. Cea a Karmei este cea sub care ne situeaza egoul infatuat, care crede ca el stie si poate. Lipsit insa de clarviziune, el creeaza un ciclu cauza/efect nedorit ca gust al experientei. Totodata el ne separa de legea Gratiei, sub care daca am alege sa ne situam constient, am beneficia de tot ceea ce, in Planul Divin, ne este rezervat.
‘Prin Har Ceresc, si nu prin legea karmei ne vom mantui!’
Ni se spune ca vom recolta ceea ce am semanat; dar darurile lui Dumnezeu se revarsa neancetat asupra noastra. ‘Tot ceea ce poseda Imparatia, ai apartine OM-ului.’ Aceasta stare de beatitudine continua il asteapta pe acel OM care a depasit intelegerea si gandirea muritorului de rand. …respectiv inconstienta. Tribulatiile exista in(ne)intelegerea omului obisnuit, dar Iisus Hristos a spus: ‘Fiti curajosi, Eu am invins lumea (lumescul)!’

Gandirea materialista/carnala/lumeasca este a ignorantei, adica a pacatului, a bolii si a mortii. Iisus a inteles irealitatea lor absoluta si a afirmat ca boala si durerea vor trece; si chiar si moartea, ultimul inamic, va fi anvins! “griji, nevoi, necaz, durere” as spune ca corespunde unui manunchi de frecvente din Creatie, pe care puteti foarte lesne sa le evitati in mod constient, lundu-va in mod ATENT atentia de la ele. Asa cum la piata nu veti cumpara decat ceea ce voi alegeti sa aveti in sacosa, fara a va putea trezi cu un produs nedorit, exact la fel puteti ignora din creatie orice alegeti ca nu corespunde intentiei voastre de a experimenta. Treceti pe langa ele, fara a le vedea, exact ca in fata tarabei pe care sta ceva ce nu va doriti. Doar asa veti scapa de boli, lipsuri, suferinte de orice fel. Alta cale chiar NU ESTE. Odata ce o anumita “realitate” a fost creata de cineva,constient sau inconstient, ea exista ca atare, doar ca nu e treaba voastra, daca voi nu alegeti. Renuntati sa va mai tot spuneti ca iata, boala exista la vecinul; e treaba sa ce a  ales el sa experimenteze si nu a voastra. Daca o doriti, priviti la ea atent si vi se va transfera automat. Ca nu boala este transmisibila, ci informatia aceea, indiferent ce crede actuala medicina.

Astazi, din punct de vedere stiintific, stim ca moartea ar putea fi invinsa imprimand in subconstient convingerea  tineretii eterne si a vietii vesnice.

SUBCONSTIENTUL, ACEASTA PUTERE FARA DIRECTIE, EXECUTA FARA SA DISCUTE/COMENTEZE ORDINELE PE CARE LE PRIMESTE.

Sursa :

image

site google.com

Legile spirituale ale succesului

Legea potenţialităţii pure

Prima lege spirituală a succesului este Legea Purei Potenţialităţi. Esenţa acestei legi constă în faptul că, în stare esenţială, noi suntem conştiinţă pură. Conştiinţa pură este tot una cu potenţialitatea pură; ea reprezintă un câmp al tuturor posibilităţilor şi al creativităţii infinite. Conştiinţa pură este esenţa noastră spirituală. Fiind infinită şi nelimitată, ea reprezintă de asemenea şi beatitudine pură. Celelalte atribute ale conştiinţei sunt cunoaşterea pură, tăcerea infinită, echilibrul perfect, invincibilitatea, simplitatea şi beatitudinea. Aceasta este natura noastră esenţială.

 

Legea dăruirii (consacrării)

Cea de-a doua lege spirituală a succesului este Legea dăruirii. Ea ar mai putea fi numită şi Legea dăruirii şi primirii, căci universul operează prin intermediul schimburilor dinamice. Nimic nu este static în univers. Corpul nostru se află într-un schimb constant cu corpul universului; mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea cosmosului; energia noastră este o expresie a energiei cosmice.

Fluxul vieţii nu înseamnă altceva decât interacţiunea armonioasă a tuturor elementelor şi forţelor care structurează câmpul existenţei. Această interacţiune armonioasă a elementelor şi forţelor din viaţa noastră operează sub forma Legii dăruirii. Întrucât corpul şi mintea noastră, pe de o parte, şi universul, pe de altă parte, se află într-un schimb constant şi dinamic, blocarea circulaţiei energiei ar fi similară cu oprirea circulaţiei sângelui.

Legea karma-ei, sau a cauzei şi efectului

Cea de-a treia lege spirituală a succesului este Legea karma-ei. Karma înseamnă simultan acţiunea şi consecinţele ei, cauza şi efectul, căci orice forţă generează o forţă de răspuns, care se întoarce asupra noastră cu aceeaşi putere. Toată lumea a auzit expresia „Cine seamănă culege ceea ce a semănat”. De aceea, este limpede că dacă dorim să avem parte de fericire în viaţa noastră, noi trebuie să învăţăm mai întâi cum să semănăm seminţele care vor crea această fericire. Altfel spus, karma implică o alegere conştientă (angrenarea liberului arbitru).

Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă.

Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce.

Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.

Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile.

Legea efortului minim

Cea de-a patra lege spirituală a succesului este Legea efortului minim. Această lege are la bază maniera în care funcţionează natura, fără nici cel mai mic efort, fără griji, într-o stare deplină de abandon. Acesta este principiul acţiunii minime, sau al non-rezistenţei. Altfel spus, este principiul armoniei şi iubirii. Învăţând această lecţie de la natură, noi putem să ne împlinim cu uşurinţă dorinţele.

Dacă veţi observa felul în care operează natura, veţi constata că ea merge întotdeauna în sensul efortului minim. Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă. Pământul nu face eforturi ca să se învârtească în jurul propriei sale axe; aceasta este natura lui, să se învârtească cu o viteză ameţitoare şi să înainteze în spaţiu, pe o anumită orbită. Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.

În Ştiinţa Vedică, străvechea filosofie a Indiei, acest principiu este cunoscut sub denumirea de principiul economiei de efort, care constă în „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. În final, omul ajunge la acel stadiu în care nu mai face nimic, dar realizează totul. Altfel spus, cea mai slabă intenţie a lui este suficientă pentru ca realizarea ei să se producă spontan. Aşa-numitele „miracole” nu sunt altceva decât expresii ale Legii efortului minim.

Inteligenţa naturii funcţionează fără efort, fără fricţiuni, în mod spontan. Ea nu este liniară, ci intuitivă, holistică şi are capacitatea de a inspira. Atunci când suntem în armonie cu natura, când suntem ferm stabiliţi în cunoaşterea Sinelui, putem folosi cu uşurinţă Legea efortului minim.

Efortul devine minim atunci când acţiunile noastre sunt motivate de iubire, căci natura este creată de energia iubirii. Ori de câte ori urmărim puterea şi controlul celor din jur, noi cheltuim energie. Atunci când urmărim banii sau puterea de dragul egoului, noi ne risipim energia urmărind iluzia fericirii, în loc să ne bucurăm de fericirea pe care ne-o oferă momentul prezent. Atunci când urmărim să obţinem bani numai pentru un profit personal, noi ne tăiem singuri fluxul de energie care comunică cu fiinţa noastră interioară, blocând astfel manifestarea inteligenţei naturii.

 

Legea intenţiei şi a dorinţei

Cea de-a cincea lege spirituală a succesului este Legea intenţiei şi a dorinţei. Această lege are la bază faptul că energia şi informaţia există pretutindeni în natură. De fapt, la nivelul câmpului cuantic nu există nimic altceva decât energie şi informaţie. Câmpul cuantic este doar un alt nume pentru câmpul potenţialităţii pure sau pentru conştiinţa pură. Iar acest câmp cuantic este influenţat de intenţie şi de dorinţă. Ne propunem să examinăm în detaliu acest proces.

Dacă sunt reduse la natura lor esenţială, o floare, un curcubeu, un fir de iarbă, un corp uman, toate înseamnă energie şi informaţie. În natura sa esenţială, întregul univers nu este altceva decât o mişcare a energiei şi informaţiei. Singura diferenţă dintre noi şi un copac se referă la conţinutul informaţional al corpurilor noastre.

La nivel material, atât noi cât şi copacul suntem alcătuiţi din aceleaşi elemente reciclate, în principal carbon, hidrogen, oxigen, sodiu, şi alte elemente în cantităţi mai mici. Pentru câţiva dolari, aceste elemente pot fi cumpărate de la un magazin. Diferenţa dintre noi şi copac nu constă neapărat în cantitatea de carbon, hidrogen sau oxigen. Mai mult, noi şi copacul fac un schimb permanent de carbon şi de oxigen. Adevărata diferenţă se referă la energie şi informaţie.

În planul naturii, noi, oamenii, suntem o specie privilegiată, întrucât avem un sistem nervos capabil să devină conştient de conţinutul energetic şi informatic al câmpului ce dă naştere corpului nostru fizic. Noi experimentăm subiectiv acest câmp sub forma gândurilor noastre, a sentimentelor, emoţiilor, dorinţelor, amintirilor, instinctelor, impulsurilor şi convingerilor noastre. Acelaşi câmp poate fi experimentat şi obiectiv, sub forma corpului fizic, iar prin intermediul acestui corp, putem experimenta acest câmp ca fiind lumea exterioară. În esenţă, totul este însă alcătuit din acelaşi material. Aşa se explică de ce înţelepţii din vechime au afirmat că: „Eu sunt acela, tu eşti acela, tot ce există este acela, şi altceva nu există în afara lui”.

Corpul nostru nu este separat de corpul universului, căci la nivel cuantic nu există limite bine definite. Acolo totul este numai vibraţie, val, fluctuaţie, convoluţie, perturbări localizate într-un câmp cuantic mai mare. Acest câmp cuantic lărgit – universul – este adevăratul nostru corp.

Sistemul nervos uman este nu doar capabil să devină conştient de informaţia şi energia propriului său câmp cuantic, dar întrucât conştiinţa umană are o flexibilitate infinită datorită acestui sistem nervos perfect creat, noi ne putem schimba în mod voluntar conţinutul informaţional care dă naştere corpului nostru fizic. La fel, noi putem modifica în mod voluntar energia şi conţinutul informaţional al corpului nostru cuantic lărgit – care este mediul înconjurător sau lumea exterioară – determinând anumite manifestări.

Există două calităţi inerente conştiinţei care permit această schimbare conştientă: atenţia şi intenţia. Atenţia energizează, iar intenţia transformă. Obiectul asupra căruia ne concentrăm atenţia – indiferent care este el – va creşte şi va deveni mai puternic în viaţa noastră. Invers, dacă ne reducem atenţia acordată unui anumit obiect (sau subiect), acesta îşi va pierde treptat importanţa, se va dezintegra şi va dispărea (din viaţa noastră). Pe de altă parte, intenţia declanşează transformarea energiei şi informaţiei. Ea îşi organizează propria împlinire.

Aşadar, calitatea intenţiei acordată unui obiect al atenţiei noastre va genera o infinitate de evenimente spaţio-temporale care vor conduce la rezultatul dorit, conform legilor spirituale ale succesului. Acest lucru se datorează faptului că intenţia sădită în solul fertil al atenţiei are o putere de organizare infinită. Puterea de organizare infinită se referă la puterea de a organiza o infinitate de evenimente spaţio-temporale, toate în acelaşi timp. Putem vedea expresia acestei puteri infinite de organizare în fiecare fir de iarbă, în fiecare pom înflorit, în fiecare celulă a corpului nostru. O putem vedea oriunde există viaţă.

Conform planului naturii, toate lucrurile şi toate fiinţele sunt legate între ele. Când apar ghioceii, ştim că primăvara este aproape. Când păsările încep să migreze, ştim că vine toamna. Natura este o simfonie, iar această simfonie este orchestrată la nivelul ultim al creaţiei.

Corpul uman este un alt exemplu al acestei simfonii. O singură celulă din corpul nostru face şase trilioane de operaţiuni pe secundă, şi trebuie să cunoască ce fac toate celelalte celule din corp, în acelaşi timp. Corpul uman poate cânta la un instrument, poate ucide microbii, poate concepe un copil, poate recita o poezie, contemplând în acelaşi timp mişcarea stelelor, şi toate acestea deoarece câmpul corelaţiilor infinite face parte din propriul său câmp informaţional.

Unul din cele mai remarcabile lucruri legate de sistemul nervos al omului este faptul că el îşi poate controla puterea sa infinită de organizare prin intermediul intenţiei conştiente. La om, intenţia nu este blocată într-un sistem energetic şi informaţional rigid. Ea are o flexibilitate infinită. Altfel spus, atâta vreme cât nu violăm celelalte legi ale naturii, noi putem să le comandăm prin intenţia noastră să ne împlinească visele şi dorinţele.

 

Legea detaşării

Cea de-a şasea lege spirituală a succesului este Legea detaşării. Această lege susţine că pentru a dobândi ceva în universul material, este necesar să renunţăm la ataşamentul nostru faţă de respectivul lucru. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la intenţiile sau la dorinţele noastre. Singurul lucru la care trebuie să renunţăm este ataşamentul faţă de rezultatul lor.

Această lege este extrem de puternică. În momentul în care renunţăm la ataşamentul faţă de rezultate, combinând intenţia focalizată cu detaşarea de fructele ei, vom obţine cu siguranţă ceea ce ne dorim. Orice dorinţă poate fi împlinită prin intermediul detaşării, căci detaşarea are la bază credinţa necondiţionată în puterea Sinelui real.

Pe de altă parte, ataşamentul are la bază teama şi insecuritatea, iar nevoia de securitate este centrată pe necunoaşterea Sinelui real. Sursa prosperităţii, a belşugului, a obţinerii oricărui lucru din universul material, este întotdeauna aceeaşi: Sinele real, conştiinţa care ştie cum să împlinească orice nevoie. Tot restul nu sunt decât simboluri: maşini, case, bani, haine, avioane. Simbolurile sunt trecătoare; ele vin şi pleacă. Urmărirea simbolurilor seamănă cu călătoria pe o hartă, în locul teritoriului real. Ea dă naştere la anxietate şi ne lasă goi pe dinăuntru, căci noi confundăm Sinele cu simbolurile sale.

Ataşamentul se naşte din conştiinţa sărăciei, căci el se adresează întotdeauna simbolurilor. Detaşarea este sinonimă cu conştiinţa bogăţiei, căci ea aduce cu sine libertatea de a crea. Fericirea şi râsul nu se pot naşte decât din implicarea detaşată, care conduce la crearea spontană şi lipsită de efort a simbolurilor prosperităţii. Fără detaşare noi suntem prizonierii neajutorării, lipsei de speranţă, nevoilor lumeşti, grijilor triviale, disperării tăcute şi seriozităţii excesive şi inutile – adică ai acelor calităţi care caracterizează existenţa mediocră şi conştiinţa sărăciei.

Conştiinţa bogăţiei este capacitatea de a obţine tot ceea ce dorim, oricând dorim şi cu eforturi minime. Această experienţă nu este însă posibilă fără centrarea în înţelepciunea incertitudinii. În această incertitudine putem descoperi libertatea de a crea tot ceea ce dorim.

Oamenii caută cu disperare securitatea, fără să-şi dea seama de inutilitatea demersului lor. Chiar şi ataşamentul faţă de bani este un semn de insecuritate. Unii oameni îşi spun: „În clipa când voi avea un milion de dolari mă simţi pe deplin sigur. Atunci voi fi independent din punct de vedere financiar şi mă voi retrage la pensie. Voi avea astfel timp să fac tot ceea ce mi-am dorit de-a lungul vieţii mele”. Dar acest lucru nu se petrece niciodată, niciodată.

Cei care urmăresc securitatea o caută de-a lungul întregii vieţi, dar nu o descoperă niciodată. Ea rămâne veşnic efemeră, căci securitatea nu poate fi niciodată obţinută numai cu ajutorul banilor. Ataşamentul faţă de bani va crea întotdeauna insecuritate, indiferent cât de mare este contul în bancă. De fapt, printre oamenii cei mai nesiguri din lume se numără de multe ori chiar cei foarte bogaţi.

Căutarea securităţii este o iluzie. În tradiţiile spirituale de altădată, soluţia la această dilemă a fost găsită în înţelepciunea insecurităţii, sau a incertitudinii. Aceasta afirmă că urmărirea certitudinii şi a securităţii nu reprezintă altceva decât un ataşament faţă de ceea ce cunoaştem. Şi ce anume cunoaştem? Trecutul. Cunoaşterea nu este altceva decât închisoarea condiţionării trecutului. Aceasta nu poate conduce la evoluţie, la eliberare, iar atunci când nu există evoluţie, tot ce mai rămâne este stagnarea, entropia, dezordinea şi descompunerea.

Pe de altă parte, incertitudinea reprezintă solul fertil al creativităţii pure şi al libertăţii. Incertitudinea înseamnă să ne aruncăm în necunoscut în fiecare moment al existenţei noastre. Necunoscutul este câmpul tuturor posibilităţilor, este întotdeauna nou, întotdeauna proaspăt, întotdeauna deschis faţă de apariţia unor noi manifestări. Fără incertitudine şi fără necunoscut, viaţa nu ar fi altceva decât o repetiţie fadă a unor amintiri trăite cândva. Omul ar deveni victima trecutului său, iar tiranul de astăzi ar fi acelaşi ego lăsat nesupravegheat ieri.

De aceea, renunţaţi la ataşamentul dumneavoastră faţă de ceea ce cunoaşteţi, păşiţi cu curaj în necunoscut, şi veţi pătrunde în câmpul tuturor posibilităţilor. Voinţa de a păşi în necunoscut derivă din acceptarea înţelepciunii incertitudinii. În acest fel, în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră veţi avea parte de aventură, de trăiri vii, de mister. Veţi experimenta astfel viaţa ca pe un joc incitant, ca pe o magie, ca pe o sărbătoare a propriului dumneavoastră spirit.

Nu lăsaţi să treacă nici o zi fără a căuta aventura în câmpul tuturor posibilităţilor. Atunci când daţi dovadă de incertitudine înseamnă că vă aflaţi pe calea cea bună, aşa că nu renunţaţi. Nu este deloc important să vă faceţi o idee clară şi rigidă despre ceea ce veţi face săptămâna viitoare sau anul viitor, căci dacă aveţi o idee prea clară despre ceea ce se va petrece şi dacă vă ataşaţi prea rigid de acel viitor anticipat, nu faceţi altceva decât să blocaţi o întreagă gamă de posibilităţi care s-ar fi putut petrece.

 

Legea dharma-ei, sau a menirii în viaţă

Cea de-a şaptea lege spirituală a succesului este Legea dharma-ei. Dharma este un cuvânt sanscrit care înseamnă „menirea în viaţă”. Legea dharma-ei afirmă că noi ne-am asumat manifestarea în această formă fizică cu unicul scop de a împlini această menire. Câmpul potenţialităţii pure este în esenţa lui însăşi divinitatea, iar divinul îşi asumă o formă umană numai cu scopul de a împlini un anumit ţel.

Potrivit acestei legi, orice om are un talent unic şi o manieră unică de a-l exprima. Există ceva ce putem face mai bine decât oricine altcineva din întreaga lume. Oricărui talent unic (şi expresiei sale manifestate) îi corespund o serie de nevoi unice. Atunci când aceste nevoi se suprapun peste expresia creativă a talentului nostru, scânteia produsă dă naştere la abundenţă şi belşug. Exprimarea talentelor noastre pentru a răspunde acestor nevoi creează prosperitate.

Dacă i-am învăţa pe copii acest principiu încă de la începutul vieţii lor, am vedea ce efecte remarcabile poate să producă el. Personal, am făcut acest lucru cu copiii mei. Le-am spus întotdeauna că există un motiv pentru care se află în această lume şi că ei trebuie să descopere singuri care este acest motiv. Copiii mei au auzit aceste lucruri de la vârsta de patru ani. În plus, i-am învăţat cum să mediteze, după care le-am spus: „Aş dori să nu vă temeţi niciodată, dar absolut niciodată, în legătură cu felul în care vă veţi câştiga existenţa. Dacă nu veţi reuşi singuri acest lucru, eu voi avea grijă de voi, aşa că nu trebuie să vă faceţi griji. Aş dori de asemenea să nu vă concentraţi excesiv asupra notelor pe care le obţineţi la şcoală. Nu ţin să deveniţi cei mai buni. Ceea ce mi-aş dori în schimb foarte mult din partea voastră ar fi să vă puneţi întrebarea în ce fel puteţi servi umanitatea, şi care sunt talentele voastre speciale. Fiecare om are un talent special pe care nu-l mai are nimeni altcineva, şi fiecare o mare o manieră specială de a exprima acel talent, pe care nimeni altcineva nu o mai are”. Şi astfel, toţi copiii mei au ajuns la cele mai bune şcoli, au avut cele mai mari note, şi fiecare încearcă să îşi exprime unicitatea, concentrându-se asupra lucrurilor pe care le au de dăruit. Aceasta este Legea dharma-ei.

Legea dharma-ei are trei elemente. Primul afirmă că orice om se află pe acest pământ

pentru a-şi descoperi Sinele real, pentru a realiza că adevărata sa identitate este una spirituală, că în esenţă este o fiinţă spirituală care şi-a asumat o manifestare în formă fizică. Nu este corect să spunem că noi suntem fiinţe umane care au din când în când experienţe spirituale. Realitatea este inversă: noi suntem fiinţe spirituale care şi-au asumat o formă umană ocazională.

Orice om se află pe această planetă pentru a-şi descoperi sinele superior sau sinele spiritual. Acesta este primul înţeles al Legii dharma-ei. Noi trebuie să descoperim singuri că în interiorul nostru se află un zeu sau o zeiţă într-o stare embrionară, care doreşte să se nască pentru ca noi să ne manifestăm divinitatea.

Cel de-al doilea element al Legii dharma-ei se referă la exprimarea talentului nostru unic. Legea dharma-ei afirmă că orice fiinţă umană se naşte cu un talent unic. Fiecare dintre noi are un talent unic prin expresia lui, atât de unic încât nu mai există nimeni pe această planetă care să dispună de acest talent, sau de expresia lui. Altfel spus, există în noi posibilitatea de a face ceva mai presus decât oricine altcineva pe această planetă. Atunci când ne descoperim această menire şi când o exersăm, noi pierdem noţiunea timpului. Atunci când ne exprimăm talentul unic de care dispunem (în unele cazuri avem chiar mai multe asemenea talente unice), expresia acestui talent ne conduce într-o lume a conştiinţei care transcende hotarele timpului.

Cel de-al treilea element al Legii dharma-ei se referă la serviciul adus umanităţii, semenilor noştri, la anumite întrebări pe care orice om ar trebui să şi le pună, căutând răspunsul la ele: „Ce pot face pentru a fi de folos? Cum îi pot ajuta pe cei cu care intru în contact?” Atunci când combinăm capacitatea de a ne exprima talentul unic cu serviciul adus umanităţii, se poate spune că respectăm plenar Legea dharma-ei. Dacă mai adăugăm şi experienţa directă a propriei noastre spiritualităţi, a câmpului potenţialităţii pure, este de-a dreptul imposibil să nu avem acces la o prosperitate infinită, căci aceasta este singura cale prin care poate fi atinsă prosperitatea.

Această prosperitate nu este temporară, ci permanentă, căci talentul nostru este unic şi nu poate fi depăşit de nimeni, la care se adaugă serviciile aduse semenilor noştri, pe care le putem descoperi răspunzând la întrebări de tipul: „Ce pot să fac ca să-i ajut pe alţii?”, în locul unora de tipul: „Ce pot să fac pentru a-mi fi mie bine?”

Întrebarea „Cu ce mă aleg eu?” ţine de dialogul interior al egoului. Întrebarea „Ce pot să fac pentru a le fi de folos altora?” ţine de dialogul interior al spiritului. Spiritul se referă la acel domeniu al conştiinţei noastre în care experimentăm universalitatea. Simpla trecere de la un dialog interior bazat pe întrebarea „Eu cu ce mă aleg?” la întrebarea „Ce pot face pentru alţii” este suficientă pentru a transcende egoul şi pentru a pătrunde în lumea spiritului. Calea cea mai sigură pentru a pătrunde în lumea spiritului este meditaţia, dar simpla trecere de la o întrebare la alta, aşa cum am arătat mai sus, este suficientă pentru a căpăta acces la lumea spirituală, adică la acea lume în care ne putem experimenta propria universalitate.

Dacă doriţi să folosiţi la maximum Legea dharma-ei, este necesar să faceţi mai multe angajamente.

Primul angajament este acesta: îmi propun să caut până când îmi voi descoperi sinele superior, care îmi transcende egoul, prin intermediul practicii spirituale.

Cel de-al doilea angajament este următorul: voi urmări să îmi descopăr talentele unice, pentru a mă bucura de ele, căci ştiu că pătrunderea în lumea spiritului, care transcende timpul, aduce după sine fericirea. Voi cunoaşte astfel beatitudinea.

Cel de-al treilea angajament este acesta: mă voi întreba în permanenţă ce pot face pentru a fi de folos umanităţii. Voi răspunde la această întrebare şi apoi voi aplica în practică acest răspuns. Îmi voi folosi talentele unice pentru a le fi de folos semenilor mei, îmbinând împlinirea nevoilor lor cu dorinţa mea de a-i ajuta pe alţii.

fragmente din „Cele șapte legi  spirituale ale succesului”-Deepak Chopra.

Reclamă