Legendele ouălor roșii la noi și la alte popoare

Simbolistica ouălor de paști a început să se piardă în negura vremurilor din motive binecunoscute de fiecare.

Rândurile de mai jos încearcă să readucă în prezent unele legende ale noastre și ale altor culturi despre semnificația ouălor roșii

care le vopsim de Paște .Acum ne vom aduce aminte și de ce facem asta.

Una dintre cele mai populare legende spune că Maica Domnului a venit să-și plângă fiul iubit care fusese răstignit și a adus un cos cu ouă pentru a-i îndupleca pe cei care îi chinuiau fiul. Aceștia însâ nu au fost impresionați de darul ei și au ras. Îndurerată, Maica Domnului s-a asezat în genunchi în fața crucii pe care era răstignit Isus, a pus coșul cu ouă jos, iar acestea s-au înroșit datorită picăturilor de sânge ce cădeau din rănile lui Isus. Văzând aceasta, Domnul a spus celor care se aflau de față : ,,De acum înainte să faceți și voi ouă roșii… întru aducere aminte de răstignirea mea, după cum am făcut și eu astăzi”.

În Europa Centrală, este cunoscută o alta legendă care spune că Maria Magdalena când a sosit la Roma i-a dat un cadou marelui împarat Tiberius – un ou de culoare roșie – care simboliza sangele lui Isus și bucuria Invierii Mântuitorului. O povestire românească spune că Maria Magdalena ar fi vindecat-o și pe soția împăratului roman de orbire atingându-i ambii ochi bolnavi cu ouăle roșii vopsite pentru a aminti sacrificiul și Invierea lui Isus. O legenda tradițională europeană amintește despre replica evreilor ,,Isus va învia din morți doar atunci când găina va face ouă roșii”. În momentul când Isus a înviat, se spune că toate găinile au făcut ouă roșii și astfel s-a confirmat adevărul acestei credințe creștine. Din acel moment a apărut un obicei ca primul ou pentru Paști să fie de culoare roșie și să fie păstrat până la Paștele din anul urmator.

O alta legendă despre evrei spune că după moartea lui Isus, mari căpetenii și preoți evrei s-au așezat la masa să se veselească, avand printre bucate ciorba de cocos cu oua fierte. Unul dintre meseni amintind despre credința creștinilor că Hristos va invia după moartea sa a stârnit râsete printre mai marii evreilor și i-a făcut să afirme ,,Isus va învia când cocoșul din mâncare va prinde viață și ouăle se vor înroși”. În câteva momente cocoșul a prins viață și i-a stropit cu ciorbă fierbinte pe față, iar ouăle au devenit roșii. De atunci se spune că evreii obisnuiesc să-și radă acea zona a capului unde au fost atunci opăriți și să-și lase părul mai lung la perciuni, unde nu au ajuns picăturile fierbinți.    În tradiția populară se crede în puterea miraculoasă a ouălor de Paști: că ar proteja animalele de boli și spirite rele, că ar vindeca bolile oamenilor și că îi apără de toate relele.              Tradiția spune că toți creștinii trebuie să meargă la biserică în seara de Inviere, să participe la slujbă si să ia lumină. Dimineata, cănd se întorc de la slujbă, membrii familiei se vor spala pe față cu apa în care a stat un ou roșu și un bănut de argint, apoi vor manca întâi ouă și pască sfințită și abia după aceea restul bucatelor. Cel mai vârstnic din familie va ciocni primul ou cu vârful ascuțit spre alt ou care este ținut de un alt membru al familiei și va rosti urarea ,,Hristos a Inviat”, iar răspunsul ce-l va primi va fi ,,Adevărat a Inviat”.

În satele din Bucovina, ouăle de Paști erau vopsite doar în roșu și erau numite ,,merișoare”. Cu timpul obiceiul s-a mai schimbat și astăzi ele sunt vopsite și în verde, galben sau albastru. Cu ani în urma, pe vremea bunicilor se obișnuia că ouale de Paști să fie înroșite cu suc de sfecla crudă, cu ceapă roșie pusă la fiert, sau cu plante lăsate la macerat în ziua de Duminica Floriilor.

Semnificația ouălor de Paști la alte popoare:

În Babilon oul era un simbol sacru, în mitologia babilonienilor există credința că zeița Astarte și-a făcut apariția într-un ou enorm care a căzut din cer în fluviul Eufrat.

În Egiptul Antic, o legendă spune că soarele a apărut pe lume dintr-un ou.

Druizii au făcut din ouă emblema lor sacră.

Străvechii perși considerau că luna, soarele și pământul au apărut în noaptea haosului din ou.

Brahma apărea în mitologia indusă că fiind creatorul bolții cerești din coaja unui ou și al pământului din conținutul acestuia.

La evrei, de Paște oul este așezat pe o tava specială și semnifică pierderea și sacrificiul.

Chinezii obișnuiesc să dăruiască ouă roșii la o lună după nașterea unui copil, cu ocazia unei ,,petreceri a oului”.

La creștini, ouăle roșii simbolizează stânca care a închis mormântul lui Isus, precum și Invierea prilejuită de înlăturarea stâncii de către îngerul Domnului.

sursa  destepti.ro

Reclame

Fapta bună.

Ce înseamnă o faptă bună? Este explozia iubirii,adică a energiei, creaţiei, creativităţii şi altruismului. Dacă apa curge izvorând într-un torent neîntrerupt se umple bazinul până la refuz. Dacă izvorul seacă, apa poate să curgă   îndărăt. Cu cât senzaţia Divinului din noi devine neîntreruptă, cu atât avem mai multă energie şi iubire şi încetăm să ne ataşăm de activitatea noastră. în filozofia indiană se spune că bolile apar din cauza dependenţei mărite faţă de lumea exterioară. Prin urmare, renunţarea la lume ne permite să scăpăm de dependenţe şi să ne îmbunătăţim sănătatea. în filosofia indiană, detaşarea de rezultatele muncii noastre este unul dintre aspectele principale ale fericirii.
Iisus Hristos spunea că atunci când săvârşeşti o faptă bună nu trebuie să ştie stânga ce face dreapta. Aceasta înseamnă, de asemenea, detaşarea de rezultatele activităţii noastre. Chiar şi aşteptarea laudelor pentru faptele noastre bune este tot un fel de dependenţă de rezultate. Mândria pentru că faci o faptă bună ne permite să aşteptăm recunoştinţă în viitor şi să sperăm la răsplata de sus. Orice aşteptare înseamnă dependenţă. De aceea, când regretăm nişte bani sau timpul pierdut înseamnă că n-am primit răsplata aşteptată, că avem puţină energie şi puţină iubire în suflet. Dacă acordăm, continuu, atenţie şi iubire aproapelui nostru, nu înseamnă că nu trebuie să-i cerem acelaşi lucru. Trebuie să-i îndemnăm, periodic, pe prietenii noştri să se sacrifice, să ajute şi să aibă grijă de cineva.
Îmi amintesc de o povestire pe care am citit-o pe când aveam cincisprezece ani. Subiectul este următorul. Pe o navă cosmică ce se îndepărtase suficient de mult de Pământ au apărut nişte probleme grave. Era nevoie de un schimb de informaţie urgent iar pentru transmiterea ei era nevoie de câteva zile. Schimbul reciproc de semnale ar fi durat luni de zile şi membrii echipajului puteau să moară. Unul dintre coordonatorii proiectului a avut ideea de a transmite continuu informaţia din ambele sensuri iar pe parcurs să unească întrebările şi răspunsurile. Problema fost rezolvată în câteva zile. Când a fost întrebat cum de s-a gândit la aşa ceva, autorul a răspuns că astfel comunică soţia sa cu prietena ei când stau de vorbă. Apropo, această schemă stă la baza activităţii creierului când un grup de oameni acţionează conform regulii: să nu oprim imaginaţia în nici un caz. Critica, analiza, aprecierea sunt interzise. Aceasta înseamnă că adevărata creaţie începe în clipa când este eliminată raţiunea sănătoasă. Când interacţionăm la nivelurile de suprafaţă cu o energie scăzută, situaţia este reglată de raţiunea sănătoasă, adică funcţionează regulile, principiile, blocarea. Când trecem la conţinutul interior şi nivelul energetic creşte brusc, raţiunea sănătoasă cedează locul iubirii care trece dincolo de limitele conştiinţei şi vieţii. în acest caz raţiunea sănătoasă nu este decât o parte infimă a iubirii. Probabil, de aceea sfântul Augustin spunea: „Iubeşte-L pe Dumnezeu şi poţi să faci tot ce doreşti.”

Sursa : Lazarev

Reclamă

Creația – Lumina primordială.

Unul din simbolurile Creației lumii este roza mistică.

Cele șase cercuri care formează petalele reprezinta cele șase zile necesare lui Dumnezeu pentru a crea lumea (șase zile simbolice, evident, care au durat miliarde de ani !). De altfel, unii ezoterici au interpretat primul cuvânt al Genezei «Berechit» ceea ce înseamnă „la început” ca și verbul «bara» „a crea” și «chit» = „șase”. În fiecare cerc puneți câte o culoare din șase: violet, albastru, verde, galben, portocaliu și roșu, și meditați asupra lor … Cercul central reprezintă lumina albă din care au izvorât celelalte șase culori.

Daca nu întelegeți profunzimea acestui simbol, cel puțin contemplând această imagine perfectă veți crea legături între ea și noi și acest lucru vă va ajuta în evoluția voastră spirituală.

Lumina este starea cea mai subtilă a materiei, iar ceea ce noi numim materie, nu este decât forma cea mai condensată a luminii. În întreg universul este deci același tip de materie… sau aceeași lumină … mai mult sau mai puțin subtilă, mai mult sau mai puțin condensată. Tot ceea ce găsiți condensat pe pamânt se află în planul eteric sub o forma mai fină, mai pură. și iată care este sensul lucrării spirituale să ajungem să găsim tot ceea ce avem nevoie într-o stare subtilă cât mai apropiată de starea primordială.

Dimineata, în timp ce primim răsăritul soarelui, ne putem hrăni cu cel mai pur tip de hrană: Lumina. Când Iisus spunea: „Preafericiți cei cărora le este foame și sete …” el nu vorbimages-4ea de o foame și o sete fizică, ci de foamea și setea de adevăr, de întelepciune, de justiție, de libertate pâna la a nu mai avea foame și sete decât de foc și lumină.

Sufletului îi este foame , spiritului îi este sete. Sufletul manânca focul, iar spiritul bea lumină. Spiritul este un principiu masculin, sufletul un principiu feminin, și fiecare se hrănește cu elementul care-i este complementar. Sufletul aspiră la un principiu pozitiv, activ, dinamic, și el manânca focul. Spiritul, care este masculin, are nevoie de principiul feminin și bea lumină.

În același mod în care principiul masculin generează principiul feminin, astfel focul produce lumina: lumina este o manifestare, o emanație a focului. Când aprindeți un foc, el genereaza lumină, și cu cât materialele care alimentează focul sunt mai pure, cu atât lumina este mai subtilă și mai pură.

Lumina este veșmântul focului, de aceea lumina este în legatură cu materia. În înalt, în regiunile sublime, lumina este în relație cu materia, iar focul cu spiritul. De aceea Dumnezeu, Focul primordial, a creat mai întâi lumina, și numai după aceea lumina a creat lumea, nimic n-a fost făcut fără lumină. De fiecare dată când aprindeți un foc în fața voastră se repetă exact istoria creației lumii.

Omraam Mikhael Aivanhov