Sapte emoţii explicate de medicina traditională chineză…….

Medicina tradiţională chineză ne învaţă că bolile interne sunt adesea cauzate de cele şapte emoţii: bucurie, tristeţe, furie, supărare, melancolie, frică şi spaimă. Relaţia psihologică între emoţii şi sistemul imunitar este de o importanţă copleşitoare. Excesul ori represia emoţiilor au tendinţa de a ne face vulnerabili la boli cronice, iar la rândul lor bolile cronicene fac vulnerabili la excesul sau represia emoţiilor.
Excesul unei emoţii, în particular, va dăuna în timp organului care are legătură cu emoţia respectivă. Reciproc, un organ neechilibrat poate cauza o manifestare intensă a emoţiilor ce sunt direct conectate cu acesta. Cunoaşterea problemelor emoţionale ne ajută la vindecarea corpului şi a organului respectiv. De asemenea, tratarea corpului, în special a organului respectiv, diminuează expresia sau manifestarea emoţiilor intim conectate cu acestea.

O persoană care este în mod frecvent iritabilă, furioasă, frustrată sau depresivă poate determina congestia ficatului sau poate genera un exces de căldură în ficat. Acest proces, în schimb, poate genera simptome ca: faţa şi ochi înroşiţi, tinitus, ameţeli, migrene, tensiune la gât şi umeri, tulburări de somn, constipaţie, simptome premenstruale, menstruaţii dureroase şi neregulate, ameţeli, vărsături şi alte simptome digestive. În schimb, o persoană care suferă de aceste simptome (cauzate de o dietă excesivă de grăsimi, alcool, cofeină, un mod de viaţa stresant şi emoţii refulate pe o perioadă mai îndelungată) va începe să manifeste iritaţie, frustrare, depresie şi furie fără a avea un motiv aparent.
Dacă această persoană lucrează în expresia adecvată şi se eliberează de frustrare, iritabilitate şi furie (prin scris, creativitate, mişcare, etc) ficatul acesteia se va descongestiona şi “căldurile” în ficat se vor risipi, iar persoana în cauză va deveni mai puţin predispusă la accese de furie sau depresie.

Să luăm pe rând fiecare din cele şapte emoţii şi să observăm ce efect au asupra organismului.

Bucurie
În cadrul celor şapte emoţii, bucuria se
caracterizează prin excitabilitate mărita. Această condiţie afectează
inima şi poate duce la insomnie, anxietate, gândire confuză, accese de
râs sau plâns, convulsii, isterie şi nebunie.

Furie
Resentimentele, frustrarea, iritabilitatea, furia,
indignarea, amărăciunea, animozitatea şi mânia afectează ficatul şi
produce dureri de cap, tinitus, ameţeli, vedere înceţoşată, confuzie
mentală, vomă, hipertensiune arterială, sindroame premenstruale,
depresie, umflarea sânilor înainte de menstruaţie, menstre neregulate
sau dureroase şi dereglări digestive.

Tristeţe
Tristeţea afectează atât plămânii cât şi inima
şi provoacă dispnee, depresie sau accese de plâns, oboseală, amenoree,
dificultăţi de respiraţie, rezistenţă redusă la răceli şi gripă,
palpitaţii, ameţeli, insomnie şi anxietate.

Melancolie
Melancolia este, de asemenea, cunoscută sub
numele de caracter meditativ sau obsesie. Ea perturbă funcţiile splinei
şi provoacă lipsa poftei de mâncare, oboseală, umezeală, digestia slabă,
distensie abdominală, scaune moi, anemie şi imunitate scăzută.

Durere
Durerea afectează plămânii şi duce la dificultăţi
de respiraţie, expectoraţie de mucus, transpiraţie, oboseală, tuse,
alergii, astm, pneumonie, bronşită şi alte boli pulmonare, anxietate şi
sensibilitate la răceli şi gripă.

Frică
Nesiguranţa, paranoia şi frica afectează rinichii
şi glandele suprarenale şi poate cauza enurezis nocturn, urinare
frecventă, incontinenţă urinară, dureri de spate şi genunchi, infecţii
ale urechii, infertilitate, un libidou redus, semne de îmbătrânire
prematură şi imunitate scăzută.

Spaimă
Spaima afectează atât rinichii cât şi inima şi
provoacă palpitaţii, dispnee, insomnie, ameţeli, tinitus, transpiraţii
nocturne şi oboseală cronică.

În medicina tradiţională chineză, tratamentul emoţiilor exprimate excesiv sau reprimate (viciile) se face punând accentul pe viciile corespunzătoare virtuţilor emoţionale. În antichitate, medicii încurajau pacienţii să-şi schimbe viciile în virtuţii. Acest proces a fost numit „cultivarea virtuţii.” Acei medici au folosit o emoţie pentru a suprima/ trata alta. Mai jos este indicată relaţia dintre anumite organe şi emoţiile lor specifice:
Ficat
Viciu: furie, frustrare
Virtute: bunăvoinţă, iertare, stimă, respect
Inima
Viciu: supraexcitare; supra-realizare
Virtute: compasiune, grijă de sine
Plămâni
Viciu: durere, tristeţe
Virtute: conştiinciozitate, împăcare de sine
Splina
Viciu: obsesie, analiză peste măsură
Virtute: empatie, egocentrism
Rinichi
Viciu: Frică, paranoia, griji
Virtute: curaj, înţelepciune

Reciproc, organele pot fi de asemenea tratate prin compensarea emoţiilor sau cerinţelor lor esenţiale. Mai jos sunt enumerate câteva cerinţe fiziologice şi psihologice corelate cu un organ specific:
Ficat: relaxare, pace, plante medicinale
Inima: iubire, bucuri, frumuseţe
Plămâni: încredere, timp şi spaţiu
Splina: ocrotire, nutriţie
Rinichi: linişte, meditaţie, odihnă, somn, consumul de apă

Articol tradus din cartea: „Trataţi-va cu plante chinezeşti ” de Lesley Tiesursa

sursa 333ina.blogspot.com

Reclamă

Îngerul încrederii

„Am încredere în forţele benefice divine care mă protejează şi mă îndrumă neîncetat.”
Simbolism: Îngerii încrederii sunt reprezentaţi ţinând în mână un voal, pe care îl folosesc pentru a acoperi ochii. Când ochii noştri sunt acoperiţi, trebuie să avem încredere în noi înşine şi în Dumnezeu, ştiind că suntem protejaţi de aceşti îngeri gardieni, ale căror mâini ne ating, dincolo de timp şi de lucrurile lumeşti, pentru a ne oferi protecţie necondiţionată.

Funcţia angelică: Aceşti îngeri ne ajută să ne deschidem sufleteşte şi mental, pentru a putea avea încredere în oameni, în viaţă şi în binele divin.

Darurile spirituale pe care ni le oferă: Ne pot ajuta să învăţăm încrederea în noi înşine, în viaţă şi în tot ce are ea de oferit şi să învăţăm să avem mai multă încredere în ceilalţi oameni.

Îngerii încrederii ne ajută să ne trezim, să ne dezvoltăm şi să exprimăm o atitudine plină de încredere către viaţă. Această încredere se poate manifesta atunci când suntem la încercare, sfâşiaţi între o atitudine negativă, cinică sau distructivă şi dorinţa de a fi încrezători că, până la urmă cele mai înalte aspiraţii ale noastre se vor împlini şi vom avea ajunge să trăim într-o stare de armonie şi bucurie.

Aceşti îngeri ne oferă iubirea spirituală fundamentală de care avem nevoie pentru a avea încredere şi a susţine cu adevărat viaţa. Încrederea este cea care conferă calitate şi profunzime experienţelor vieţii noastre. Capacitatea de a avea încredere reprezintă un ingredient esenţial al fericirii şi al împlinirii, altfel, energia noastră va fi limitată de suspiciuni, îndoieli şi temeri. Încrederea ne dă curajul de a merge mai departe sau de a ne asuma riscuri de care nu am fi în stare în absenţa acestei componente vitale pentru maturizare şi spiritualitate.

Îngerii încrederii ne ajută pe fiecare dintre noi să apreciem experienţele pe care le avem şi să avem încredere în percepţiile noastre. Doar trezindu-ne starea de înţelepciune putem amplifica nivelul încrederii de care avem mare nevoie pentru a reuşi în viaţă. Când învăţăm să avem încredere în bunătatea vieţii savurăm cu adevărat prezenţa celorlalţi în viaţa noastră şi avem relaţii mult mai bune cu oamenii.

Încrederea se reflectă în toate alegerile pe care le facem, de la relaţiile pe care le avem, la serviciul şi cariera pe care o alegem, chiar şi în hainele pe care le purtăm. Când ne lipseşte încrederea, vom purta mereu o umbrelă cu noi şi vom face alegerile cele mai sigure, mai puţin riscante, din frica de a nu suferi sau de a greşi. Numai atunci când îndrăznim să ne asumăm riscurile, să ne ridicăm pentru a ne susţine crezurile şi să avem încredere în simţul nostru lăuntric de a alege binele de rău, doar atunci vom reuşi să fim creativi, îndrăzneţi şi să avem realizări cu totul excepţionale în viaţă.

Ne rugăm acestor îngeri pentru a ne ajuta să ne trezim înţelepciunea cea tainică a inimi. Putem cere încrederea pe care s-o acordăm celorlalţi, astfel încât să ne simţim în siguranţă atunci când ne exprimăm iubirea şi grija unul pentru celălalt. Ei ne ajută să intuim când anume este cazul să avem încredere totală într-o fiinţă umană – cum este cazul în relaţia cu Ghidul spiritual – şi să ne eliminăm orice suspiciune, inerţie sau blocaj în această direcţie.

sursa  yogaesoteric.AC27

Visele conștiente

Cât de liberi suntem când visam! Barierele timpului, limitele spaţiului, regulile logicii, constrângerile conştiinţei, toate se risipesc şi noi devenim zeii propriilor noastre creaţii trecătoare. Freud a considerat visele noastre de o importanta centrala,din cauză că fiind create de noi, sunt unice. Înţelege visele omului şi vei înţelege omul, pare să spună el.
Mii de oameni au primit informaţii prin visele lor, printr-un mod paranormal, când erau disperaţi sau în pericol, sau într-un punct crucial al vieţii lor. Atunci însă când acest lucru mi s-a întâmplat mie, am simţit că este nu mai puţin decât un miracol. Freud spunea că somnul creează condiţii favorabile pentru telepatie. Somnul creează condiţii favorabile pentru receptarea informaţiilor de la Inteligenţa Superioară. Nu trebuie să fim ca unii care aşteaptă pasiv să sune telefonul. Oare nu s-ar putea să luăm iniţiativa şi să formăm noi acest număr de telefon pentru a comunica cu Inteligenţă Superioară? Dacă putem ajunge la Dumnezeu prin rugăciune, cu siguranţă putem dezvolta o metodă pentru a ajunge la Inteligenţa Superioară.
Un mod care este foarte simplu şi uşor de învăţat este Controlul Viselor.
Când interpretam un vis care a fost dinainte programat, adăugând pătrunderea în patologia psihicului propriu, găsim soluţii pentru problemele noastre zilnice. Sunt trei etape pentru învăţarea Controlului Viselor si toate include un nivel de meditaţie al minţii.
Prima etapă este să învăţăm să ne aducem aminte visele proprii. Mulţi spun: „Eu nu visez deloc”, dar acest lucru nu este adevărat. S-ar putea să nu ne aducem aminte, dar toţi visam. Dacă se înlătura visele, apar dereglări mentale şi emoţionale în câteva zile. Apar acele coincidenţe pe care nu putem să ni le explicăm. Noi nu avem nici o obiecţie împotriva cuvântului „coincidenţă” în Controlul Mental, dar îi dăm un înţeles special. Dacă un şir de întâmplări, care nu pot fi explicate uşor, conduc la un rezultat constructiv, aceasta o denumim coincidenţa. Când se obţine un rezultat distructiv, atunci acesta îl denumim accident. În Controlul Mental învăţăm cum să declanşăm coincidenţele. „E doar o coincidenţă” este o expresie pe care noi nu o folosim.

Ca să-ţi aminteşti visele nu poţi conta pe lumini strălucitoare, ci te poţi baza pe efectul cumulativ al programării proprii în timp ce eşti la nivelul tău, ca să-ţi aduci aminte. În timpul meditaţiei chiar înainte de a adormi, spune: „Vreau să-mi aduc aminte un vis, voi ţine minte un vis”. Pune pe noptiera un creion şi o hârtie şi culcăte. Când te trezeşti dimineaţa sau noaptea, notează tot ceea ce îţi aminteşti despre vis. Seara de seara exersează, astfel şi evocările vor fi din ce în ce mai clare şi mai complete. Când vei fi mulţumit de îmbunătăţirea capacităţii tale, atunci vei fi gata pentru următorul pas.
Înainte de a adormi în timpul meditaţiei, gândeşte-te la o problema care poate fi rezolvată pe bază de informaţii sau sfaturi. Alege o problema a cărei rezolvare te preocupă cu adevărat; întrebări prosteşti evoca răspunsuri prosteşti. Acum programeaza-te cu aceste cuvinte: „Doresc să am un vis, care va conţine informaţia pentru a rezolva problema pe care o am în minte.
„Voi avea un asemenea vis, pe care mi-l voi aminti şi-l voi înţelege”.
Când te vei trezi dimineaţa sau noaptea, analizează visul pe care ţi-l aminteşti cel mai
viu şi încearcă să-l înţelegi. Numai tu poţi interpreta visele pe care ai decis să le ai.
După autoprogramarea corespunzătoare dinainte a visului, vei avea o presimţire a modului cum trebuie înţeles. Subconştientul nostru fără grai comunica cu noi prin „presimţiri”. Exersând vei avea din ce în ce mai multă încredere în aceste „presimţiri” programate.
Dacă vei exersa răbdător Controlul Viselor, vei descoperi una din cele mai mari resurse mentale.

Sursa: Silva Metod

Radu Drăgan

Reclamă

Respirația – un mod de viață

Toate marile traditii spirituale ale lumii folosesc respirația ca vehicul de accesare ale straturilor mai profunde ale ființei, de conectare la dimensiunea sacră a existenței. Respirația este energie vitala în primul rând și este strâns legată de capacitatea de deschidere, acceptare și transformare. Respirația este cea care leagă “interiorul” cu “exteriorul” și conduce, ușor-ușor, la înțelegerea realității ca “tot”.

Nivelul inimii este punctul de intersecție între ființa transcendentală, verticală, infinită, și ființa întrupată, aflată într-un parcurs în timp și spațiu, într-o realitate creată. Inima este punctul în care putem cu adevărat să facem alegeri, pentru că reflecta spațiul extins al iubirii, acceptării și al păcii interioare. De la acest nivel de trăire și înțelegere nonconceptuală, apare vindecarea tuturor celorlalte niveluri de conștiință.

Respirația Inimii “parcurge” dimensiunea verticală și face posibilă conștientizarea faptului că fiecare chakră corespunde unei anumite realități, sau nivel de experimentare a realității, cu atribute specifice.

Simpla constientizare și setare a atenției are o dimensiune terapeutică intrinsecă, deoarece cresterea gradului de prezenta aduce după sine vindecare la toate nivelurile. Energia urmeaza întotdeauna atenția adusă la nivel de concentrare. Respirația Inimii lucrează foarte mult cu gestul energetic, conectat la respirație.

Omul, ca și întrupare și exprimare unică a divinului în realitatea fizică, este în fapt o ființă multidimensională, cu acces la experiențe nelimitate și cu un parcurs firesc și curgător, de la nivelurile cele mai dense până la cele mai subtile. De multe ori însă, experientele pe care le traversăm lasă urme neconștientizate ce se reflectă ca blocaje, limitări la nivel energetic, emoțional și în cele din urmă fizic, corpul fiind cea mai densă formă de energie pe care o experimentăm ca oameni. Frici neexprimate, cuvinte nerostite, emoții ascunse sau uitate, judecăți de sine, toate se oglindesc în identificarile în care ne risipim, uitând cine suntem de fapt – ființe deschise către esenta divină.

Inspirația corectă

Când inspiri, împinge stomacul înainte, simte cum toracele este „inundat” cu aer iar zona intercostală se depărtează, apoi ridică-ți pieptul (în timp ce încă inspiri).

Inspirația trebuie să fie un proces lin, lent, curgător, fără întreruperi.

 

Expirația corectă

Lasă-ți pieptul și toracele să se relaxeze – aerul va fi eliminat automat. Apoi, când tot aerul pare că s-a dus, împinge-ți stomacul ușor înăuntru, pentru a elimina orice „urmă” de aer din plămâni.

Când expiri, totul devine mult mai usor și firesc – cu excepția momentului când „ajuți” aerul să iasă, împingând usor stomacul înapoi.

Esențial pentru o respirație corectă:

  • Găsește un loc liniștit, unde să te retragi pentru a respira nederanjat de nimeni.Golește-ți mintea de gânduri. Deschide larg fereastra pentru ca aerul să inunde camera.
  • Fie că alegi să stai pe scaun, fie că stai pe podea cu picioarele încrucișate, important este să ții coloana dreapta. Orice poziție „cocoșată” va dăuna exactității cu care trebuie să efectuezi exercițiile de respirație.
  • Respiră adânc și lent, dacă vrei să te relaxezi.
  • Efectuează exercițiile pe stomacul gol. Dacă ai avut parte de o masă consistentă, lasă să treacă cel putin 3 ore până la momentul efectuării exercițiilor sau o oră și jumătate dacă masa a constat într-o gustare ușoară. Altfel, organismul tău, centrat pe digestie, nu va transporta suficient sânge încărcat cu oxigen până la creier, proces extrem de important în cadrul unei respiratii corecte.

Pentru beneficii maxime, poți efectua exercițiile de două ori pe zi ,dimineața devreme, înainte de micul dejun, și la începutul serii. Este bine să nu mănânci nimic timp de 15 minute după exerciții.

Conștientizează zilnic diferența între stările tale în lipsa acestui exercițiu și cele pe care le ai după ce l-ai făcut și fă tu alegerea dacă să-l continui sau să renunți la el . La nivel fizic acest exercițiu te încarcă cu aer ,element esențial vieții , iar la nivel subtil te încarcă cu energia Universului ,energie fără de care noi și nimic din jurul nostru nu ar funcționa.

Reclamă

Spatiul sacru al inimii

Ati avut acest loc in interiorul inimii voastre si el inca se gaseste acolo, acum. Acest spatiu a existat chiar dinaintea creatiei si va exista si dupa ce ultima stea isi va trimite lumina stralucitoare in unuvers. In timpul noptii, atunci cand patrundeti in vis va parasiti mintea si intrati in Spatiul Sacru din interiorul inimii. Va aduceti aminte sau va reamintiti doar visul?
In interiorul inimii voastre se afla un loc, un loc sacru in care lumea poate fi refacuta, la propriu, prin co-creare constienta. Daca va doriti cu adevarat pacea spiritului si, daca vreti sa va reintoarceti ACASA, va invit sa vizitati frumusetea propriei voastre inimi.
Odata ce ati intrat in „Lumina Marelui Intuneric” viata voastra se va schimba – intr-un final, va veti aminti cine sunteti cu adevarat. Cu timpul, viata voastra va deveni o viata de serviciu pus in slujba omenirii.

Spatiul sacru al inimii – numit uneori si camera constiintei, in care toate lucrurile sunt posibile, aici si acum.
Cand mintea coopereaza, inima raspunde. Inima are un creier propriu cu neuroni reali, in jur de 40000 de celule.
Inima umana genereaza un camp energetic cu mult mai mare si mai puternic decat al oricarui organ din corp – inclusiv al creierului din craniu. Acest camp elecromagnetic are un diametru de 2 m avand axa centrala in inima. Forma sa seamana cu cea a unei gogosi dintr-un TOR (corp geometric care rezulta din rotirea unui cerc in jurul unei axe situate pe planul cercului, dar care nu trece prin centru )
Aici, in Spatiul Sacru al inimii, se naste un camp toroidal mai mic, ambele fiind centrate pe aceeasi axa, exact ca cele 5 corpuri platonice din cubul lui Metatron.
Acest camp toroidal poate fi folosit pe post de portal pentru a patrunde in camera secreta a inimii.
Chirurgii cardiologi au descoperit ca in inima exista un loc foarte mic, ce nu trebuie atins niciodata – altfel persoana ar muri imediat. Sunt convins ca acest camp toroidal trece exact prin punctul respectiv si ca este generat din Spatiul Sacru al inimii.

Trebuie sa va urmati inima si sa fiti sinceri cu voi insiva. daca unele concepte din aceasta carte nu vi se potrivesc, pur si simplu nu le luati in considerare. Sunt convins ca pentru fiecare dintre noi exista o cale pentru a ne gasi Spatiul Sacru al Inimii.

In inima noastra exista o alta realiate – la fel de importanta si poate mai insemnata decat aceasta lume structurata a mintii in care traim cu totii.

Patrunderea in Spatiul Sacru al inimii nu implica un proces de invatare – mai degraba este un proces de reamintire, deoarece noi am fost dintotdeauna in acest loc, inca de la inceputuri. Am ales sa ne indreptam atentia spre aceasta cale a constiintei polarizate – insa, odata ce lectia va fi invatata, sunt convins ca ne vom intoarce la starea primordiala a UNIMII.

Voi sunteti preaiubitul copil al lui Dumnezeu, care are un vis ca este o fiinta umana, pe o mica planeta, in mijlocul neantului. Ce se va intampla atunci cand va reamintiti cine sunteti cu adevarat? Numai voi puteti sti asta.

Acum stiti cum sa ajungeti ACASA. In interiorul Spatiului Sacru al inimii au luat nastere toate lumile, toate dimensiunile, toate universurile si intreaga creatie. Prin propria voastra inima toate celelalte inimi sunt interactionate cu intreaga viata de pretutindeni.

Spatiul sacru al inimii (Drunvalo Melchizedek)

Reclamă

Anahata sau chakra inimii

Denumirea “Anahata” inseamna “nelovit” sau “care nu suna”. Traditia vedica considera ca interactiunile dintre obiecte, indeosebi lovirea lor, produce sunetele. In schimb, sunetul primordial provine din taramul de dincolo de limitele lumii in care fiintam, este sunetul tacerii absolute, reprezinta sursa tuturor sunetelor si este denumit “sunetul Anahata”. Din acest motiv, in centrul inimii se manifesta perceptia sunetului, care transcende in campul spiritual de evolutie, spre un nivel superior al constientului – E. Berendt -“Nada Brahma”-

Centrul Anahata este proiectat intre vertebrele a 4-a si 5-a a toracelui, simbolul asociat fiind un lotus verde cu 12 petale, fiind perceput adesea cu irizari roz. Traditia hindusa ii reprezinta o hexagrama in centrul lotusului, fiind armonica superioara a “stelei lui David” – Swadisthana. Astrologia esoterica considera ca este guvernata de Venus. Animalul reprezentativ asociat este o antilopa iar calitatea aferenta chakrei Anahata este armonia confruntarii – respectiv compasiunea si empatia, sublimata in iubire neconditionata.

Pe planul fizic Anahata este asociata inimii si sistemului circulator, sistemului imunitar, plamanilor si sistemului respirator, mainilor si bratelor. Glanda endocrina care ii este asociata este timusul iar plexul cardiac este componenta sistemului nervos aferenta inimii.

Disfunctia centrului energetic al inimii poate provoca afectiuni ale organelor si sistemelor gestionate de catre aceasta, cum ar fi durerile precordiale iar in cazuri grave infarctul miocardic – in pozitia culcat – sau angina pectorala – in pozitie verticala -, dar si cazuri de astm, probleme de imunitate, boli ale aparatului respirator, pana la cancer pulmonar.

Anahata si iubirea

Centrul energetic Anahata ii revine o functie extrem de importanta in evolutia fiintei umane, aceea de traire si manifestare a iubirii, care poate fi exprimata pe multe planuri, in stari din ce in ce mai rafinate. Spectrul iubirii este foarte larg, intre dragostea de sine – solicitanta, restrictiva si egoista, prin stadiul de pasiune mistuitoare si pana la iubirea neconditionata, plina de compasiune si de altruism. Acestea pot fi delimitate astfel: heart-chakra-anahata-dirk-czarnota 1415504_28904369dragoste , afectiunea dependenta intre fiinte care au nevoie una de cealalta pentru a trai – dragostea sexuala intre barbat si femeie, dragostea intre parinti si copii sau dragostea intre dascal si invatacel; pasiune , dragoste pasionala, adeziune pasionala sau pasiune inflacarata pentru un lider, pentru o cauza sau pentru un lucru; iubire  , iubirea neconditionatasau iubirea pura care se manifesta in forma cea mai elevata. Iubirea neconditionata poate fi numai daruita, fara a astepta sau a pretinde ceva in schimb. Odata cu aparitia unor pretentii in schimbul iubirii oferite, aceasta se degradeaza in pasiune sau in eros.

Cu cat centrul inimii este mai deschis, cu atat avem mai mult capacitatea de a oferi iubirea spirituala, pura. Chakra inimii ne permite de asemenea sa percepem frumusetea si puritatea iubirii spirituale oferita de semenii nostri si sa o primim cu toata increderea. Ce e drept, nu putem cere sau chiar pretinde iubire, dar o putem primi atunci cand Anahata este trezita.

Iubirea este legata de corpul mental, de capacitatea acestuia de a fi constient de sine si de obiectul iubirii, cat si de natura spirituala a acesteia. In plus, functionarea impecabila a centrului inimii permite detasarea noastra de valorile si obiectele materiale.

Lacasul invatatorului iubirii

Lateral sub chakra inimii este proiectat un centru energetic mai mic, pe care traditia hindusa il considera a fi “templul invatatorului iubirii” din sufletul nostru. In mistica crestina inima adaposteste “lacasul iubirii”, iubirea neconditionata pe care a propovaduit-o Mantuitorul Isus. Doctrina vedica il reprezinta printr-un lotus cu opt petale, de culoare rosie. In interiorul lotusului acestei chakre se reprezinta o insula cu un altar din pietre pretioase sub un copac protector, lacas unde fiecare discipol se poate intalni cu “Maestrul” sau, in starea de meditatie. Aceasta chakra este denumita copacul Kalpa, unde Kalpa reprezinta un ciclu complet de creatie si distrugere, in acceptiunea cosmogoniei hinduse, cu durata de aproximativ 26.000 de ani, menita evolutiei spirituale. Varianta crestina a meditatiei Kalpa este “rugaciunea inimii” sau practica isihasmului – denumita sihastrie in termeni populari.

Corpul mental si energia defensiva WeiQi sunt structurile asociate chakrei inimii. Chakra Anahata este asociata cu elementul Aer – dupa traditia hindusa. Simtul asociat centrului inimii este pipaitul sau simtul presiunii. Mantra acestui centru energetic este YAM.

Transplant de spirit ?

image

Oare spiritul unui om poate fi „transplantat” odată cu inima sa?

Sylvia Claire este convinsă de acest lucru. Un tânăr mort într-un accident de motocicletă i-a salvat viaţa donându-i inima şi plămânii lui. Sylvia avea 47 de ani şi o boală gravă de plămâni, pentru care nu există tratament. Singura şansă era transplantul, iar acest lucru s-a întâmplat în anul 1988, fiind o premieră medicală de răsunet în America. Sylvia a primit o viaţă nouă, dar şi o personalitate nouă, după cum mărturiseşte ea în cartea autobiografică „Schimbarea inimii”. Fostă balerină, cu un stil de viaţă organizat şi sănătos, Sylvia s-a trezit după operaţie cu pofte şi dorinţe pe care nu le avusese niciodată. Gusturile ei culinare erau total schimbate, dorea bere şi aripioare picante, ardei iuţi şi gustări sărate, mâncăruri pe care înainte le detesta.

Schimbări de personalitate

În afară de noile preferinţe culinare, Sylvia se simţea cu totul altfel, puternică şi hotărâtă. Nu mai era fiinţa fragilă şi bolnăvicioasă de dinainte de operaţie şi bănuia că moştenise o parte din personalitatea plină de viaţă a donatorului ei. Ştia că primise inima şi plămânii unui tânăr care murise într-un accident de motocicletă şi avea adesea coşmaruri legate de el. Doctorul care o operase încerca să o liniştească spunându-i că inima este doar o pompă pentru sânge şi nimic mai mult. Dar Sylvia nu s-a mulţumit cu explicaţiile seci. Bazându-se pe visele ei, şi-a identificat donatorul, pe nume Tim Lamirande, şi a făcut o vizită familiei lui. Spre surprinderea ei, mama şi surorile tânărului i-au confirmat că multe dintre noile sale preferinţe i-au aparţinut lui Tim. Povestea Sylviei a devenit celebră în toată lumea după ce cartea sa a fost transpusă pe peliculă, cu Jane Seymour în rolul principal.

Memoria celulară

Teoria conform căreia toate celulele organismului au memorie şi poartă cu sine amprenta personalităţii noastre a căpătat tot mai mulţi adepţi în ultimii ani. Dovezi concrete nu există, deşi au fost realizate câteva studii în acest sens, dar fără rezultate concludente. Doar mărturiile unor pacienţi cu transplant, în special transplant de inimă, susţin că în viaţa lor au apărut modificări majore la nivel psihologic şi emoţional. Să fie ADN-ul, acidul cu structură unicat care identifică fiecare fiinţă vie de pe Terra, un vehicul pentru suflet? Şi, odată transplantat în alt organism, este posibil să ia cu sine o încărcătură mai preţioasă decât o simplă structură moleculară? Răspunsurile nu pot fi decât speculative. ADN-ul conţine genele care ne fac unici, dar şi fragmente de informaţie pe care nu le putem descifra cu mijloacele ştiinţifice din prezent. Studiul ADN-ului este abia la început. Cu siguranţă, această structură miraculoasă, care creează şi susţine viaţa, ne rezervă şi alte surprize pe viitor.

INIMA, MAI MULT DECÂT UN MUŞCHI

Doctorul american Paul Pearsall a fost unul dintre cei mai vehemenţi apărători ai teoriei conform căreia toate celulele organismului au memoria proprie. El a adunat zeci de mărturii de la pacienţii care au primit o inimă nouă şi a redactat câteva studii despre schimbările prin care au trecut aceşti oameni. A stat de vorbă cu familiile şi cu prietenii donatorilor şi a verificat informaţiile pe care le primea de la pacienţi. Numeroasele coincidenţe pe care le-a notat l-au determinat să creadă că transplantul de inimă lasă urme adânci în conştiinţa şi în personalitatea pacienţilor. În opinia doctorului Pearsall, inima nu este doar un motor pentru sânge, ci un organ complex care gândeşte, iubeşte, comunică şi transmite energie către toate celelalte organe, chiar dacă sunt în alt corp. În vremurile vechi, inima era considerată sălaşul sufletului şi al gândurilor, al sentimentelor şi al amintirilor. Dr. Pearsall consideră inima drept un „partener” al creierului, formând împreună un sistem complex care generează gânduri şi emoţii şi este capabil să stocheze cantităţi uriaşe de informaţie. Sufletul unui om, caracterul lui şi tot ceea ce îl defineşte nu poate fi localizat într-un singur organ sau într-o singură regiune a corpului. Întregul organism participă la formarea personalităţii şi a gândirii noastre.

BIZARERII INEXPLICABILE

William Sheridan, un american de 63 de ani, din New York, a primit şansa la o viaţă nouă după ce a trecut cu succes printr-un transplant de inimă dificil. Recuperarea după intervenţia chirurgicală a decurs fără probleme şi William s-a întors acasă restabilit complet. După o vreme, fără să îşi dea seama prea bine ce se întâmplă, a început să deseneze în creion. Nu fusese niciodată atras de desen sau de pictură, nu ştia să fi avut vreun talent artistic, dar, după operaţie, simţea că s-a întâmplat ceva în sufletul lui. A început să deseneze într-un stil care îi impresiona pe toţi cei din jur, dar mai ales pe sine însuşi. Discutând cu medicul care îl operase despre noua lui pasiune, a aflat că primise inima unui artist care desenase toată viaţa în creion. Un alt american, în vârstă de 47 de ani, un simplu muncitor, a primit inima unui student de culoare, ucis pe stradă de un glonţ rătăcit. După transplant, bărbatul i-a declarat doctorului Pearsall că a început să îi placă foarte mult muzica clasică, deşi înainte nici nu asculta aşa ceva. Spre surprinderea lui, a aflat că tânărul de la care primise inima studia vioara şi avea un talent deosebit, fiind lăudat de profesorii care îl meditau. De altfel, studentul a fost omorât în timp ce se ducea la ora de vioară.

sursa: libertatea.ro

Radu Drăgan