Forța noastră – slăbiciunile

Trebuie să punem la muncă slăbiciunile noastre, pentru ca ele să ne fie utile. Vă miraţi şi spuneţi: “Dar bine, slăbiciunile trebuie să le dăm la fund, să le anihilăm!”. Încercaţi şi veţi vedea dacă vă va fi uşor: voi veţi fi cei învinşi. Problema se pune la fel cu orice defect sau viciu, indiferent dacă este vorba de lăcomie, senzualitate, violenţă, pofte nemăsurate sau vanitate, trebuie să ştiţi cum să le mobilizaţi pentru ca ele să lucreze alături de voi în direcţia pe care aţi ales-o. Dacă vreţi să lucraţi singuri, nu veţi reuşi. Dacă vă veţi goni toţi duşmanii, tot ceea ce vă rezistă, cine va mai lucra pentru voi, cine o să vă mai servească?

Există animale sălbatice pe care, cu răbdare, oamenii le-au domesticit şi pe care acum le ţin lângă casă. Calul era sălbatic, câinele era asemenea lupului şi dacă omul a fost în stare să le domesticească, aceasta s-a datorat faptului că a ştiut să cultive în el anumite calităţi. Cu siguranţă că ar putea îmblânzi şi fiare sălbatice, dar pentru aceasta omul ar trebui să-şi dezvolte alte calităţi.

Aşa că fiţi fericiţi: sunteţi cu toţii foarte bogaţi din moment ce aveţi cu toţii slăbiciuni! Dar este absolut necesar să ştiţi să le utilizaţi şi să le puneţi la lucru. Eu v-am dat exemplul cu animalele, dar există şi alte forţe ale naturii ca fulgerul, electricitatea, focul, torentele… Acum că ştie cum să le stăpânească şi să se folosească de ele, omul se îmbogăţeşte. Şi cu toate acestea, la început ele i-au fost toate forţe ostile. Oamenilor li se pare foarte normal să se folosească de forţele naturii, dar dacă le spui să utilizeze vântul, furtunile, cascadele, fulgerele din interiorul lor, se miră. Şi, cu toate acestea, nimic nu este mai normal şi atunci când veţi cunoaşte regulile alchimiei spirituale, veţi şti cum să transformaţi şi să utilizaţi chiar şi otrăvurile care sunt în voi. Da, pentru că ura, furia, gelozia şi altele… sunt otrăvuri; dar în Învăţământul Fraternităţii Universale veţi afla cum să le folosiţi şi vi se va spune chiar cum să vă serviţi de toate forţele negative din voi, din care aveţi din plin. Deci, bucuraţi-vă căci aveţi în faţă o perspectivă bună.

De acum înainte, în mintea voastră, totul trebuie să se schimbe. Bineînţeles că nu trebuie să vă aruncaţi imediat asupra răului şi să începeţi să mâncaţi din el cu polonicul. În fiecare făptură, chiar şi în cea mai bună, sunt întotdeauna ascunse tendinţe infernale care vin dintr-un trecut foarte îndepărtat. Nu se pune problema de a le scoate pe toate deodată, sub pretextul de a le utiliza.

Trebuie să faceţi mai întâi o puncţie, să preluaţi doar câţiva atomi, câţiva electroni pe care să îi digeraţi bine. Nu este cazul să vă băgaţi în gâlceavă cu Infernul căci el este cel care va ieşi învingător. Trebuie să ştiţi cum să procedaţi. Trebuie să continuaţi să lucraţi cu forţele superioare prin rugăciuni, armonie, dragoste şi, din când în când, atunci când din adâncul vostru iese ceva care scoate ghearele, dinţii, unghiile pentru a vă provoca la vreo nesăbuinţă, atunci capturaţi-l, luaţi-l în studiu în laboratorul vostru şi faceţi-l să-şi secrete otrăvurile pentru ca voi să le puteţi utiliza: veţi observa atunci că răul aduce tocmai acel element de care aveţi nevoie pentru a obţine deplinătatea. Dar, vă repet, fiţi foarte atenţi şi după cele ce v-am spus nu fiţi nesocotiţi şi nu vă coborâţi să vă măsuraţi cu răul. Nu spuneţi: “Aha! Am înţeles acum, las că-i arăt eu lui!” căci s-ar putea să nu mai urcaţi. Unora li s-a întâmplat. S-au crezut foarte puternici, în timp ce de fapt nu erau suficient de ancoraţi în bine, în lumină, şi acum, bieţii de ei, în ce hal sunt! Toate forţele negative sunt călare pe ei, pe cale de a-i distruge!

Se spune în Talmud, că la sfârşitul timpurilor, cei Drepţi, adică Iniţiaţii, se vor ospăta din carnea Leviatanului, acest monstru care trăieşte pe fundul oceanelor. Da, va fi sfârtecat, sărat… şi păstrat, probabil în congelatoare. Apoi, la momentul potrivit, toţi cei Drepţi se vor ospăta cu bucăţi din carnea lui. Ce perspectivă îmbucurătoare!

Dacă ar trebui să înţelegem aceasta literal, cred că o mulţime de creştini, de esteţi, ar fi pe drept cuvânt dezgustaţi. Dar trebuie să interpretăm şi iată interpretarea. Leviatanul este o entitate colectivă care reprezintă locuitorii planului astral (simbolizat prin ocean) şi dacă acest monstru va constitui într-o zi ospăţul celor Drepţi, aceasta însemnează că cel ce ştie să-şi stăpânească şi să-şi utilizeze poftele şi pasiunile din planul astral, poate găsi în ele un izvor de bogăţii şi de binecuvântări”.

Omraam Mikhael Aivanhov

Reclamă

Vindecătorii daci

  Sunt puţine mărturii şi documente despre preoţii şi terapeuţii geto-daci. Zamolxe „stăpânea meşteşugul de-a te face nemuritor”.
  Socrate spunea că: „reputaţia medicilor geto-daci era reală şi ea s-a menţinut timp de secole, iar faima lor a ajuns la marginile lumii”.
  În scrierile despre daci ale lui Platon, Socrate şi Herodot se găsesc idei comune despre importanţa vindecării sufletului mai înainte de toate. Strabon povesteşte de unele tehnici „şamanice” la daci care, ca toţi tracii, cunoşteau şi tehnica extazului, dar care la ei atinsese o putere deosebită. În virtutea religiei lor, iniţiaţii daci „se abţineau de la orice aliment din carne mulţumindu-se cu miere, lapte, brânză, fructe şi legume şi încă pentru altele ei erau numiţi în acelaşi timp „cei care se tem de zeu” – theosebeis şi „cei care umblă prin fum”(tehnică de extaz – prin intermediul şi provocată de fumul de cânepă) – kapnobatoi
  Zamolxe interzisese sub o pedeapsă foarte aspră practicarea oricăror vrăjitorii şi spiritisme, considerându-le ca foarte dăunătoare întregului popor din care fac parte cei ce le practică.
  Iniţierea preoţilor daci era  teribil de grea şi era foarte bine stratificată, astfel încât numai cei buni ajungeau pe treptele superioare „aproape de zeu…”
  Această iniţiere cuprinde printre altele, coborârea în infern, iniţierea războinicului, extazul, transa, doctrinele imortalităţii, metempsihoza .
  După scrierile antice, se pare că pe teritoriul Daciei abundau aşezările asceţilor şi înţelepţilor. Aceşti asceţi şi contemplativi erau vegetarieni, hrănindu-se doar cu alimente primare vegetale.
  Strabon spune că „aceşti solitari pioşi care trăiau departe de femei şi deşertăciunile lumii erau cunoscuţi sub numele de ktistai.
  Dacii îi denumeau pe aceşti asceţi „pleistoi” sau „polistoi” sau în traducere liberă „fondatori”.
  În Dacia exista una sau mai multe clase de „specialişti ai sacrului”care se caracterizau printr-o viaţă într-un anumit fel monahală, pentru că erau celibatari, vegetarieni şi trăiau în singurătate totală, aveau vârste incredibile, de sute de ani.
  Sălaşul lui Zamolxe, pe care şi l-a construit şi în care îi primea pe iniţiaţi, aduce aminte de toate locurile iniţiatice ale religiilor antice.
  În această grotă subterană imensă, Zamolxe, a petrecut singur şapte ani în care anticii spuneau că a practicat „moartea iniţiatică” şi prin revenirea la viaţă a zdrobit porţile infernului.
  După descrierile antice , „peştera sacră a lui Zamolxe era imensă şi se afla în inima muntelui sfânt al geţilor, Kogaionon” actualmente masivul Bucegi.
   Interiorul peşterii era ciudat, pereţii erau drepţi, iar pe fiecare dintre ei cât şi pe podea şi tavan erau nişte sori imenşi de aur. Din pereți se revărsa o lumină albă, albă lăptoasă, care te înconjura îndată ce intrai, ca un abur al zeilor. În acel loc erau tot felul de obiecte ciudate şi necunoscute, aşa cum nimeni nu mai văzuse. Aici nu putea intra oricine, căci ar fi fost ars.
  

image

Radu Drăgan