Inițiere pentru toți ?

Iniţierea este o muncă pe care fiecare o face asupra lui însuşi, o muncă neîntreruptă de organizare interioară, de purificare, de stăpânire de sine. Ori, ceea ce se petrece acum, acest interes pe care îl constatăm din ce în ce mai mult pentru lucrările de magie şi ocultism este mai mult decât îngrijorător. Pentru că el nu exprimă nevoia unei spiritualităţi adevărate ci dorinţa de a intra într-un domeniu necunoscut, misterios, interzis. De altfel, vedem rezultatele: aceste cărţi nu fac oamenii mai înţelepţi, mai echilibraţi, mai puri; din contră, ele descătuşează în ei forţe obscure, zăpăcesc ideile lor, fac din ei victime ale entităţilor inferioare, care nu caută decât să se hrănească pe seama oamenilor.

Timp de secole Biserica a combătut, pe nedrept, tradiţia iniţiatică. Dar ceea ce este pe cale de a se produce acum: ştiinţele oculte puse la dispoziţia tuturor oamenilor slabi, vicioşi, rău intenţionaţi, nu este de dorit. Dacă Iniţiaţii din trecut au dat ca precept: “a tăcea” este pentru că ştiau că secretele Ştiinţei iniţiatice puteau deveni arme foarte periculoase în mâinile oamenilor care nu erau pregătiţi să le primească. Pentru că natura umană este astfel făcută că, orice îi veţi revela, adevărurile cele mai sublime, mai divine, ea va încerca să le utilizeze pentru a servi interesele sale cele mai personale şi egoiste. De aceea tot ceea ce se dă oamenilor pentru binele lor, pentru salvarea lor, ei deturnează şi utilizează în realitate pentru ruina lor şi a altora.

Din ce în ce mai multe experimente se fac acum pentru a descoperi puterile gândirii, influenţarea obiectelor sau fiinţelor umane, acţiunea la distanţă, aflarea de informaţii secrete. Există persoane care exersează pentru a influenţa prin gândire atleţii care participă la competiţii sportive şi astfel să-i facă să câştige pe unii şi să-i facă să piardă pe alţii. Fără să vorbim de cei care se ocupă să impregneze obiecte cu influenţe nocive pentru a le trimite, sub aparenţa cadourilor, unor demnitari sau înalte personalităţi în scopul de a le dăuna şi a slăbi ţara lor. Toate aceste cercetări care se fac asupra puterii gândului, pentru a o utiliza într-un scop distructiv, sunt la fel de periculoase ca şi cercetările asupra armei atomice şi, din punct de vedere moral, ele sunt încă şi mai de condamnat. Omul nu are dreptul de a se servi de acest factor divin, gândirea, pentru a face rău. Aceasta este magie neagră, iar cei ce o practică trebuie să ştie că mai repede sau mai târziu vor fi pedepsiţi.

Nu este nimic rău în sine a vrea să cunoşti puterile gândului. Dar şi aici există, din nefericire, tot felul de oameni care vor să utilizeze aceste cunoştinţe în sensul în care le convine. Întotdeauna natura inferioară este cea care se manifestă în om pentru a-l împinge să profite de toate mijloacele care-i cad în mână. Iată de ce atâtea civilizaţii au dispărut până acum, şi a noastră de asemenea va dispărea, dacă aspectul moral, dragostea, bunătatea nu vor fi biruitoare. Când lăsăm intelectul să domine, cum el nu are prin el însuşi nici o moralitate, el nu se preocupă decât de a pune noi mijloace ştiinţifice şi tehnice la dispoziţia omului, fără să se întrebe cum le va folosi. Şi este de asemenea pentru ştiinţele oculte. Pentru că nu trebuie să credem că, dacă oamenii sunt atraşi de ştiinţele oculte, este pentru că ei au aspiraţii mistice sau un elan spre spiritualitate. Deloc. Ei pot fi chiar cei mai mari materialişti. Dar, deoarece s-au convins că pot găsi aici mijlocul de a-şi satisface ambiţiile lor, să obţină succese, îşi spun: “De ce nu? Să încercăm, vom vedea cum va fi”, şi încearcă.

Oamenii au dorinţe, nevoi… acestea nu lipsesc! Ceea ce le lipsesc, sunt calităţile de inteligenţă, răbdare, perseverenţă, pentru a obţine ceea ce îşi doresc. Ei caută mereu să ajungă cât mai repede folosind mijloacele cele mai uşoare. Şi când li se propune magia, ei cred că ea le poate aduce succese rapide şi sunt gata să se avânte în orice experienţă.

Priviţi câţi editori, de câţiva ani încoace, s-au apucat să publice lucrări de ocultism! Unele dintre aceste cărţi conţin reţete înspăimântătoare, mergând până la a indică cum să faci un pact cu diavolul. Ceea ce este foarte grav şi poate nu o ştiţi, este că există mulţi oameni, mai mulţi decât vă imaginaţi, care se interesează de aceste practici. Şi cei mai puternici reuşesc! De ce? Pentru că pasiunile lor, ambiţiile lor, invidia şi încăpăţânarea pe care o depun pentru îndeplinirea acestora, serveşte drept hrană, momeală spiritelor infernului; ei reuşesc astfel să le atragă, să comunice cu ele, şi aproape să le dea viaţă.

Oamenii nu îşi dau seama de pericolul pe care îl prezintă practicarea magiei negre. Ce responsabilitate există pentru autorii şi editorii acestor cărţi! Cum ei nu se gândesc decât cum să câştige bani, ei se păzesc să explice în detaliu cititorilor toate pericolele care decurg din aplicarea reţetelor lor, nu le pasă că alţii îşi vor pierde sufletul din cauza lor. Ei pun la dispoziţia unor oameni care nu au învăţat încă să-şi stăpânească impulsurile lor instinctive mijloace de satisfacere a tuturor ambiţiilor… Cum putem să credem că aceşti oameni vor rezista? Unii doresc să obţină dragostea unui bărbat sau a unei femei, sau să se răzbune pe un duşman, sau să-şi satisfacă ambiţia sau lăcomia de bani, şi cum aceste dorinţe sunt mai puternice decât gândirea, ei decid să recurgă la magie neagră. Este atât de tentant să vezi toate aceste dorinţe îndeplinite! Câţi oameni, care ştiu că alcoolul sau tutunul le distruge sănătatea, nu pot să învingă nevoia de a bea şi de a fuma! Este la fel cu practicile magice: de ce să pui la dispoziţia unor oameni slabi mijloace care, sub influenţa unei dorinţe sau a unei pasiuni necontrolate, le vor folosi la a pierde pe alţii sau a-i pierde pe ei? Ei da! Pentru că ei atrag entităţi malefice care vor să-i prade, de asemenea, şi pe ei. Numai că, nimeni nu-i previne. Autorii cărţilor de magie neagră ar trebui să ştie că sunt nişte criminali şi că într-o zi justiţia divină îi va pedepsi. Să nu fie miraţi, în ziua aceea. Nu avem dreptul de a atrage oamenii în regiunile infernului, nu avem dreptul să-i antrenăm decât spre Cer.

Câte cazuri se cunosc, în istorie, de oameni care au pierit lamentabil pentru că s-au amestecat în magia neagră! Desigur, se pot obţine şi rezultate, dar trebuie cunoscute pericolele pe care aceasta le reprezintă şi ar trebui să nu se angajeze nimeni pe acest drum, pentru că abisul îi aşteaptă pe vrăjitorii şi magicienii negri. La ce serveşte să ai ambiţii spirituale, dacă nu ai conştiinţa consecinţelor apropiate sau îndepărtate ale actelor tale?

fragment din Cartea Magiei Divine -Omraam Mikhael Aivanhov

Reclamă

Și noi avem shamanii noștri

Trăim într-o perioadă critică a istoriei Umanitătii. Criza este în primul rând existenţială, iar fiinţa umană a pierdut sensul vieţii. Tehnologia a luat loc capacităţilor extrasensoriale ale omului ce acum depinde de alţii. Până acum o sută de ani omul mai avea posibilitatea de a se adapta naturii. În zilele noastre societatea încearca să creeze omului noi necesităţi iar fiinţa umană continuă să slăbeasca din punct de vedere energetic, devenind tot mai firavă din punct de vedere genetic. Scoală se bazează pe logică şi control, se insistă cu formalităţiile dar tinerii ar trebui să înveţe sensul vieţii şi să studieze capacitatea de a supravieţui în mijlocul naturii.

Lipsesc punctele de referinţă iar adevăraţii maeştrii sunt puţini. Se trăieşte un stil de viaţă consumistic bazat pe extreme: ori dogme religiose ori materialism rigid. Însa în ultimul timp a apărut o deschidere înspre nou, înspre un tip de spiritualitate universală şi înspre paranormal. Multe persoane s-au încarnat pentru a da noi puncte de referinţă.

E timpul reîntoarcerii Şamanilor, cei ce vin să ne reamintească de originile şi rădăcinile noastre şi sunt precursorii unui timp nou, al reînnoirii spiritului.

shamanCuvântul Şaman este compus din două părţi: Sha – în extremul orient înseamnă experienţă profundă, transcendent, probă, calitate, dar, har, îar Man, manus, om, fiinţă umană. Unind aceste două părţi şaman înseamnă Om cu experienţă profundă. Pentru siberieni, tunguşi, buriaţi, şaman înseamna om ce vorbeste cu spiritele şi are puterea de a vindeca. În sens ancestral, şamanul este cel ce îşi cunoaşte propria moarte sau cel ce s-a întors din moarte.

Şamanul provine din transcendent, din puterea telurică a Pământului mamă, Glia, aşa cum o defineşte Eliade în Istoria religiilor. Şamanul este o calitate ce se adaugă persoanei umane, în urma unei chemări la care omul a răspuns. Şamanul este o stare de conştiinţă, de simbioză cu forţele naturii. El este iniţiat în misterele vieţii şi ale morţii. Întotdeauna, originea şamanului prin excelentă este ancestrală.

După cele mai vechi tradiţii, şamanul este o fiinţă de origine feminină şi încarneaza Pământul la originile sale. În perioadele cele mai vechi ale umanităţii şamanul era femeia iniţiată în misterele vieţii şi ale morţii şi era numită mama cea mare, bunica, femeia cea mai în vârsta sau cea mai înţeleaptă. Statuietele Zeiţei mamă descoperite în Orientul Mijlociu reprezintă Şamana, dar Şamanul poate fi atât o femeie cât şi un bărbat.

Şamanul îşi începe aventura cu prima iniţiere ce are loc în momentul în care candidatul acceptă chemarea spiritului. La scurt timp după această acceptare el trece printr-o experienţă puternică legată de transcendental. În general, viitorul şaman se simte dus de spirite în alte dimensiuni şi de multe ori devorat şi recompus. După acest început, pentru că iniţiere înseamnă a începe un parcurs, el învaţă să se cunoască pe sine însuşi, primeşte un nume nou ce reprezintă puterea sa, specializarea sa şi învată să vadă dincolo de materie şi să cunoască entităţile ce îl vor ghida în viaţa de şaman. Apoi învaţă care sunt instrumentele sacre de care are nevoie, cum să le folosească, cuvintele de putere, riturile sacre, dar în special invaţă legile care guvernează lumea şi Altarul Strămoşilor. În timpul vieţii sale, şamanul va primi mai multe iniţieri urcând treptele şamanismului. În general sunt treisprezece iniţieri iar marii şamani le iau pe toate. Şamanul se maturizează şi îşi completează parcursul în general în circa treizeci de ani de la prima iniţiere. Apogeul şamanului este la circa cincizeci de ani.

Primul loc de putere al şamanului este în sine însuşi, apoi el îşi extinde puterea în jurul său pe raza aurei, pe circa trei metri, cu timpul umple casa unde locuieşte şi apoi se extinde pe o rază de circa treisprezece metri. Tot aşa mai departe, şamanul îşi extinde puterea asupra întregii comunităţi pe care o conduce în mod spiritual iar odată cu maturitatea, aura sa ajunge până la Orizont. Marii Şamani au încorporat planeta în aură. Locul de putere pleacă din spirit, se manifestă la nivel terestru prin centrul focului sacru, iar la nivel cosmic prin soare. Întotdeauna şamanul pleacă din centru, iar marele simbol al şamanului este ochiul. El se încarnează de obicei în Acvila şi în Şarpe, iar apoi în Dragon pentru că ei zboară la mare înălţime, iar şamanul învaţă ce este libertatea şi ce înseamnă să vezi de sus.

Şamanul învaţă să se vindece singur cu ajutorul spiritelelor ce îl ghidează, iar apoi îi va ajuta pe alţii. El vindecă mai întâi sufletul şi apoi trupul cum făcea Hristos ce era un Şaman Ancestral. Şamanul vindecă cu puterea spiritului ce e activ în el şi impreună mâinile, se roagă cu putere, cere, comandă forţelor naturii, ia asupra sa răul din bolnav şi îl dizolvă. Foloseşte puterea cuvântului, a ritualului sacru, tămâierea, sunetul tamburului, puterea aurei şi capacitatea de a penetra câmpul auric al bolnavului. Pentru şaman boala este o energie externă ce a pătruns în corpul cuiva sau doar un dezechilibru energetic. Şamanul este capabil să călătorească în lumea celui pe care vrea să-l vindece, dar are nevoie de o motivaţie şi cere celui bolnav să se reconecteze spiritului pentru că nu există boala decât prin pierderea centrului.

Şamanul are grijă de bunăstarea comunităţii, iar după ani şi ani lasă un urmaş în locul lui ce va deveni şaman pentru comunitate. Atunci el începe pregătirea finală pentru transmutare. Transmutarea are loc doar dacă şamanul a completat toate cele treisprezece iniţieri. După trecerea în cealaltă dimensiune şamanul va continua să ajute comunitatea şi va face parte din altarul strămoşilor.

* * * * *

Aici în Carpaţi au existat dintotdeauna şamani. Ei i-au învăţat pe daci că sunt nemuritori şi au pus bazele Kogaiononului, locul sacru din Carpaţi. Vechi şamani din Carpaţi vin din alte dimensiuni şi au rămas ascunşi timp de milenii pentru că omul s-a îndepărtat de natură şi de viaţă. A ajuns momentul ca ei să reintre în această dimensiune, să iasă din umbră şi să ajute la reînnoirea spiritului. Ei sunt stramoşii dacilor, aveau ca şi simbol dragonul, balaurul, semnul puterii spirituale pus sub semnul focului şi au protejat aceşti munţi devenind gardienii Carpaţilor.

* * * * *

Nagual în original Nahkaal este un cuvânt de origine pre-hindo- europeană, utilizat în special în vechea limbă tamil din Sri Lanka ce utilizează caracterele naga şi înseamnă:

Nah – câmp energetic fără formă, asemeni unui nor ce indică plasma energetică ce învăluie corpul şi este aura complexă. Din punct de vedere practic nah indică emanaţia ce iese din gura muribundului în timp ce acesta moare. Nah indică un câmp de energie ce poate deveni plasmă. În sens popular nah generează fantoma celui decedat.

Ka – este un cuvânt folosit de aproape toate marile culturi ale acestei planete, din Egipt şi până în India şi Tibet şi înseamna energia configurată, plasmată într-o formă specifică, numită şi corp eteric.

Al – este rădacina unui cuvânt utilizat de aproape toate limbile Orientului apropiat şi mijlociu şi indică divinitatea.

Cuvântul Nah-ka–al este cuvântul original. Nah-ka-al a generat o frăţie ancestrală de maeştri experţi în tainele vieţii şi ale morţii, în special în deschiderea porţilor dintre dimensiuni. Ei sunt gardienii porţilor şi deţin cunoaşterea ancestrală. Din acest cuvânt – concept provine nagual, cuvânt simplificat şi adaptat limbii spaniole. Prin nagual se înţelege acel aspect şamanic consacrat în America Centrală şi de Sud, cu precădere cel mexican şi indică linia şamanică specializată în călătorii eterice. Întotdeauna, nagualul e legat de explorare, de dimensiunea mayaşilor şi incaşilor şi este pragmatic, mai puţin ritual. Printre cei ce au făcut cunoscută linia nagualului se numară Carlos Castaneda ce vorbeşte în scrierile lui de nagualul yaqui, o tradiţie legată de vechea configuraţie a toltecilor ce a fost regenerată şi restructurată de şamanul nagual don Juan Matus şi grupul lui compus de 16 şamani nagual.

* * * * *

În Europa, nagualul nah-ka-al îşi are sediul în România, în Carpaţi, şi are o tradiţie milenară deşi prea puţin cunoscută. Nagualul nu şi-a făcut niciodată publicitate, a rămas în umbră pentru că Umanitatea nu era pregătită să-l experimenteze. Nah-ka-alul din Carpaţi este strâns legat de Annunaki ce proveneau din constelaţia dragonului, mai precis din sistemul solar Alpha draconis numită şi Tuban. Ei au configurat structura ancestrală a strămoşilor dacilor cu semnificaţia de dax, drax, dragoni şi s-au conectat cu Agartha ce este zona intermediară a Planetei aşa numita interfaţă. Nagualul nah-ka-al se bazează pe structura dragonului şi împărtăşeşte un cod numit codul dragonului ce se referă la parcursul unui individ ce fiind iniţiat devine un nagual, un corp eteric configurat şi deci un gardian – explorator trans-dimensional.

Pe teritoriul vechii Dacii a existat o puternică tradiţie şamanică. O dovadă a unei culturi avansate în acest sens este şi ansamblul cunoscut sub numele de Gânditorul de la Hamangia, rebotezat Gânditorul de la Cernavodă. De fapt sunt două statuete, care reprezintă un bărbat şi o femeie în două posturi diferite. S-a descoperit că cele două posturi sunt practic posturi vindecătoare iar astăzi aceste posturi se predau în toată lumea, în worksop-urile de profil. Un alt filon puternic al tradiţiilor şamanice autohtone îl reprezintă solomonarii, acesta fiind numele şamanului în cultura dacică. Tradiţia solomonarilor a continuat până la sfârşitul secolulului al XIX-lea, ultimul solomonar (sau berevoi–după Vasile Voiculescu) fiind identificat pe teritoriul României la finele anilor 1800. Despre solomonari, Părintele Ghelasie aminteşte în cartea sa Moşul din Carpaţi, că aceştia au fost primii iniţiaţi în misterele lui Zalmoxe.

Nagualul nah-ka-al este un individ ce uneşte cunoştiinţele şamanice cu cele ştiinţifice. Este un om de ştiinţă şi un mistic în acelasi timp, dar mai presus de toate este un individ pragmatic, bine organizat, disciplinat, care preferă experienţa directă, vede departe şi se bazează pe rezultatele obţinute.

Nagualul astăzi, uneşte şamanismul cu ştiinta şi în special cu fizica cuantică şi este foarte puţin ritualic dar mult pragmatic.

Sursa Ovidiu Victor Cosbuc – antropolog si saman