„Dragostea şi compasiunea sunt o necesitate, nu un lux. Fără ele, omenirea nu poate supravieţui“, Dalai Lama.

Ce minunată ar fi lumea dacă oamenii ar putea să manifeste puţin mai multă compasiune unii faţă de alţii. Puterea compasiunii este mai pronunţată decât empatia, deoarece consistă în a-ţi imagina suferinţa celorlalţi la un nivel mai profund; prin urmare este mult mai probabil ca compasiunea să stimuleze acţiune.

Iar compasiunea nu este benefică doar pentru persoana care a fost ajutată – cultivarea compasiunii are anumite efecte psihologice deosebite asupra propriei persoane. Mai jos sunt prezentate opt studii psihologice care dezvăluie efectele practicării umanităţii.

1.Compasiunea se poate învăţa

Compasiunea nu este un sentiment pe care îl ai sau nu-l ai – este un sentiment ce poate fi (şi ar trebui) învăţat şi cultivat. Acest lucru a fost demonstrat de Weng şi colaboratorii săi (2013) care au ţinut un curs de o zi despre meditaţia bunătăţii. Acest curs facilitează dezvoltarea sentimentelor de bunăvoinţă şi iubire faţă de sine şi faţă de ceilalţi. După şedinţa de meditaţie, participanţii s-au simţit mai bine în pielea lor, manifestau mai multă compasiune faţă de ceilalţi şi s-a constatat o activare mai puternică a zonelor din creier asociate cu iubirea, afilierea şi emoţia pozitivă. Acest lucru a fost valabil şi în cazul în care participanţii au vizionat clipuri video ce prezentau persoane aflate în suferinţă, clipuri care anterior provocau sentimente negative. Autorul principal al studiului, Helen Weng a afirmat: „Este precum un antrenament cu greutăţi. Folosind această abordare sistematică am descoperit că oamenii pot de fapt să-şi întărească „muşchiul” compasiunii şi să răspundă la suferinţa celorlalţi cu grijă şi dorinţă de a ajuta”.
2. Compasiunea stimulează acţiunea

E un lucru bun să simţi mai multă compasiune, însă nu este de prea mare folos dacă nu faci nimic în privinţa asta. Totuşi, compasiunea poate fi o forţă motivantă puternică. În cadrul unui studiu, participanţii care practicau meditaţia au luat parte la un test sub acoperire privind compasiunea lor (Condon şi colaboratorii, 2013). Ei stăteau într-o sală de aşteptare improvizată în care se aflau doi actori, în timp ce un alt actor intra în cârje, prefăcându-se că are dureri. Cei doi actori care stăteau lângă participanţi ignorau persoana care avea dureri trimiţând semnalul inconştient de a nu te interveni. Totuşi, cei care au practicat meditaţia erau cu 50% mai susceptibili să ajute persoana ce acuza dureri decât grupul de control care nu a practicat meditaţia. Unul din autorii studiului, David DeSteno a afirmat: „Aspectul cu adevărat surprinzător al acestei descoperiri este că meditaţia îi determină pe oameni să îşi dorească să acţioneze virtuos – să-i ajute pe ceilalţi care suferă –chiar şi în faţa unei situaţii care îi îndeamnă să nu facă asta”.

3. Mai fericit şi mai sănătos

Faptul de a practica mai mult compasiunea nu este benefic doar pentru ceilalţi, ci aduce beneficii şi asupra propriei sănătăţi psihologice şi fizice. În cadrul unui studiu realizat de Fredrickson şi colaboratorii săi (2008) participanţii au trebuit să-şi direcţioneze compasiunea iubitoare către ei înşişi timp de o săptămână, apoi, săptămâna următoare, către cei pe care îi iubeau. Cercetătorii au descoperit că participanţii care au fost desemnaţi la întâmplare să mediteze pe tema compasiunii au prezentat niveluri crescute de fericire zilnică în comparaţie cu grupul de control. Şi nu doar atât, căci cei care au meditat cu privire la compasiune au suferit mai puţin de depresie, erau mai mulţumiţi de viaţă şi aveau o condiţie fizică mai bună.

4. Stimulează imunitatea

Puterea compasiunii afectează, de asemenea, sistemul de răspuns la stres şi sistemul imunitar al organismului. Pace şi colaboratorii (2009) au descoperit că pacienţii care au meditat mai mult pe tema compasiunii au avut răspunsuri imune mai puternice la un factor de stres, măsurate fiziologic prin nivelurile de interleukină şi cortizol.

5. Răspunsul neural empatic

Specialiştii în neuroştiinte au descoperit că intensificarea compasiunii iubitoare poate fi măsurată în creierul viu. În cadrul unui studiu realizat de Lutz şi colaboratorii săi (2008), practicanţi experimentaţi ai meditaţiei şi cei debutanţi au creat o stare mentală de bunăvoinţă-compasiune iubitoare în timp ce creierele lor erau scanate. În anumite momente, în timp ce participanţii erau aşezaţi în scaner, realizatorii experimentului au introdus sunete de suferinţă. Cât timp participanţii se concentrau pe faptul de a fi plini de compasiune, activitatea regiunilor din creier responsabile cu procesarea emoţiilor se intensifica, în comparaţie cu situaţia în care participanţii erau liniştiţi. În plus, zonele asociate cu empatia şi înţelegerea minţii celorlalţi erau, de asemenea, mai active.

6. Intensificarea empatiei

Din moment ce meditaţia pe tema compasiunii intensifică activitatea centrului empatiei din creier, aceasta sporeşte, de asemenea, acurateţea empatiei. Mascaro şi colaboratorii (2013) au supus participanţii la un test de empatie, numit „Mind in the Eyes Test”, ce constă în ghicirea emoţiilor privind doar o pereche de ochi. Cei care au finalizat un scurt curs de compasiune au avut rezultate mai bune la test, indicând faptul că acurateţea empatică a fost intensificată.

7. Mai binevoitor

În cadrul unui studiu realizat de Leiberg şi colaboratorii (2011) participanţii au jucat jocul numit Zurich Prosocial Game (ZPG). Acesta verifică dacă participanţii fie împărtăşesc sentimental, fie reacţionează atunci când alţii suferă şi evaluează costurile ajutorului. Înainte de joc, unii participanţi au luat parte, pentru o perioadă scurtă de timp, la şedinţe de meditaţie pe tema compasiunii. Rezultatele participanţilor la acest test au fost comparate cu cele ale unui grup de control care a urmat un antrenament al memoriei. Grupul celor care au participat la şedinţele de meditaţie pe tema compasiunii a manifestat un comportament mai prosocial- cu alte cuvinte participanţii erau mai binevoitori unii faţă de alţii.

8. Teama de suferinţă este diminuată

Durerea celorlalţi provoacă tristeţe şi este o reacţie naturală să eviţi persoanele care suferă. Dar faptul de a simţi mai multă compasiune poate schimba acest lucru, făcând ca sentimentele negative de evitare să fie înlocuite cu sentimente de compasiune pozitive. Asta au descoperit Klimecki şi colaboratorii săi (2013) când au supus participanţii unei şedinţe de meditaţie pe tema compasiunii şi apoi le-au prezentat un clip video despre persoanele care suferă. După respectiva ședință, oamenii reacţionau neuronal cu mai multă dragoste, afiliere şi sentimente pozitive faţă de suferinţă.

Toate aceste studii indică faptul că următorul citat al lui Dalai Lama este cât se poate de adevărat: „Dacă vrei ca cei din jurul tău să fie fericiţi, practică compasiunea. Dacă vrei ca tu să fii fericit, practică compasiunea.”

scientia.ro

Reclamă

Iubire și orgoliu

Iubirea si orgoliul sunt două noțiuni care  nu au nici o legătură între ele.
Chiar mai mult de atât ele sunt în totală contradicție.
Orgoliu este iubirea de sine dusă la extrem călcând in picioare sufletul tău,sufletele celorlalți pentru un ideal care este dictat de cultura populară, curentul social sau de direcția natională ,într-un cuvânt ține de competitia umană.
Dacă pierdem din vedere faptul că fiecare faptură umana este diferită de cealaltă prin inteligența emoțională ,prin vârstă astrală ,e simplu putem avea o competiție .
Dar dacă luăm în considerare elementele de mai sus e ca și cum un melc s-ar întrece cu un iepure.
Cei orgolioși nu sunt capabili de iubire pentru că iubirea înseamna dăruire ,iar orgoliosul prin natura lui este cel care primește ,nu cel care dăruiește.
Cei au orgoliu au doar plăcerea de a de a primi , de a acapara fără a ajunge la finalitatea de a fi mulțumit.
Cei care iubesc dăruiesc necondiționat au capacitatea de a mulțumi în fiecare secundă a existenței lor.
Deci alegerea e simplă iubire sau orgoliu?
La acestea nu există cale de mijloc sau negociere.
Matematica ne dă doar două alternative ,fals sau adevărat , 0 sau 1 ,fără variabilă.
Orgoliu sau Iubire .Orgoliu 0    .Iubire 1.

Radu Drăgan.

Reclamă

Fii un părinte bun.

Fii un părinte bun. Ce înseamnă să fii un părinte bun?

Să-i oferi copilului tău dragostea ta, dar mai presus de toate înțelegerea , să înțelegi întotdeauna și să-ți fie clar că alegerea este a copilului. Dacă vrea să-ți urmeze sfaturile , el le poate urma, dar să știi că orice ai face tu, el urmează întotdeauna propria lui alegere. Explică-i doar o singură dată totul despre subiectul în discuție .Dacă se identifică cu ceea ce îi spui tu din învățăturile tale, înseamnă că ceea ce spui tu e pentru el ,dacă vezi că respinge ideile tale ,nu este ceea ce își dorește , este ceea ce îți dorești tu. Îl iubești, așa că nu-i comanda , nu este sluga ta . Lasă-l să înțeleagă.

Părintele nu trebuie să utilizeze copilul pentru îndeplinirea propriilor ambiții. El trebuie să iubească copilul, să-l facă puternic, să-l ajut să devină mai atent, astfel încât copilul să-și poată simți propriile căi în viață.

Poți să ai un copil independent,care va rezista provocărilor vieții, dacă tu reușești să-i dai libertate.

Și dacă există un părinte bun, copilul va fi și el bun.

Aceasta este atmosfera de familie, spațiul în care trăim. Acest spațiu trebuie să fie de intimitate, de dragoste, de acceptare și noncondiționare.

Numai atunci relația spirituală în comuniunea părinte –copil va fi canalizată pe o pantă ascendentă și cei inplicați în relație vor experimenta o stare de plenitudine dată de lipsa conflictului.

Radu Drăgan

Reclamă

Există gânduri proprii ?

Cum poți să știi adevărul? Te poți gândi doar la ceva despre care știi deja. Gândirea poate exista numai în limitele cunoscute. Adevărul nu se cunoaște încă, atunci cum poți să crezi ceva despre necunoscut? Necunoscut nu poate fi gândit, necunoscutul trebuie să fie experimentat. Dar oamenii gândesc despre adevăr, despre Dumnezeu, despre iubire. Oamenii trebuie să experimenteze ca să-l descopere pe Dumnezeu, să descopere adevărul,să descopere iubirea.

Experiență este singur lucru original în existența omului. Attât timp cât omul este unic , gândirea nu este niciodată originală, este întotdeauna împrumutată.

Dacă stai o secundă si reflectezi ,îți vei da seama că nimic din ceea la ce te-ai gândit nu a venit de la tine .Pe fondul unei întâmplări, a unui cuvânt al unui stimul ai început să gândești.
Atunci ,între atâtea gânduri care nu au veni de la noi ,care sunt ale noastre?
Gândul este un reflex la un stimul,pe când sentimentele care ne încearcă și ne produc tot felul de stări care nu le înțelegem de cele mai multe ori ,acelea sunt ale noastre,în ele constă unicitatea fiecăruia, în ceea ce simte,și mai ales în cum manifestă ceea ce simte.

Radu Drăgan

Reclamă

Somnul și liniștea sufletului

Somnul este un exemplu perfect de combinație între disciplină și grație.

Tu nu te poți face singur să dormi. Nu poți obliga corpul să doarmă fără a avea un motiv întemeiat , o oboseală manifestă, consumul anumitor medicamente sau alti stimuli externi. Somnul este un act de predare. Este o declarație de încredere.

Nu putem face noi înșine să ne producem somnul, dar putem crea condițiile necesare pentru un somn liniștit.

Cum se ajunge la starea de somn conștient fără stimuli externi?

Ei bine,fiecare persoană este diferită și fiecare situație are propriile provocări. Obținerea stării de somn a corpului tău necesita unele încercări care probabil vor da unele stări de eroare, dar ca să ai parte de un somn conștient și relaxat ,cu vise plăcute care să ți le și aduci aminte ,există câteva acțiuni preparatorii care trebuie făcute sau evitate pentru a crește calitatea somnului.

În primul rând ora de culcare ar fi ideal să fie aceeași în fiecare zi,în al doilea rând, o muzică liniștitoare contribuie foarte mult la starea în care vei adormi. Multă lume consideră că somnul este modul în care te odihnești cel mai bine. E adevărat pe undeva ,dar somnul odihnește numai trupul și mentalul, zbuciumurile sufletești nu se vindecă prin somn. Una din lucrurile cele mai importante care trebuie făcute înainte de culcare este să îți liniștești sufletul.

Un remember asupra activității din ziua care a trecut ,mai ales asupra trăirilor de care ai avut parte ,și mai ales cele care au avut un impact negativ asupra ta ,înțelegând în primul rând că în acel moment nu mai poți modifica trecutul , dar poți măcar în experiențele negative pe care le-ai trăit peste zi să cauti o parte pozitivă care să o valorifici transformând-o într-o învățătură care să te ajute în modelarea atitudinilor tale viitoare.

Somnul este perioada în care pierdem controlul asupra corpului și a raționalului nostru și totuși nu murim. Înseamnă că ceva trăiește în noi în timpul somnului.

Ce a mai rămas viu ? Sufletul .

Atunci cum putem avea un somn liniștit dacă o componentă a noastră este cuprinsă de neliniște?

În concluzie ,ar fi ideal dacă sufletește ne-am culca odihniți ,am ierta pe cei care noi credem că ne-au greșit în acea zi ,i-am accepta așa cum sunt ,chiar mai mult de atât ,să le dăruim un gram de iubire iertându-i . Noi suntem singurii care putem face asta dacă dorim ,iar dacă trebuie ca să ierți pe cineva ,asta înseamnă să te duci la întâlnire cu sufletul lui. Iar datoria noastră este să mergem la întâlnire chiar dacă el nu vine. Vom avea senzația datoriei împlinite.

Mai simplu de atâta nu poți să ajungi la un somn conștient și liniștitor.

Radu Drăgan

Reclamă

Iertarea

Evenimentele negative ne afectează mai mult decât cele pozitive.

Amintirea lor este mai vie pentru noi și are o importantă mai mare decât amintirea elementelor pozitive în modelarea vieții noastre.

Despărțirile, accidentele, lucrurile pe care părinții ni le-au făcut și pe care noi le considerăm rele, pierderi financiare și chiar imaginea negativă care noi credem că o au cei din jurul nostru față de noi, ocupă cea mai mare a spațiului nostru psihic, lăsând puțin loc pentru cuvinte bune sau experiențe plăcute care ne-ar putea ajuta pe calea provocărilor vieții.

Omul are o capacitate extraordinară de adaptare, care stă în stare latentă înăuntrul lui.

Sute de studii științifice din întreaga lume confirma tendinta noastră spre negativitate : în timp ce o zi buna nu are nici un efect de durată în ziua următoare, o zi proastă are un efect de lungă durată.

Noi procesăm datele negative, mai rapid și mai bine decât datele pozitive,iar ele ne afectează cel mai mult.

Social, investim mai mult în evitarea unei reputații proaste decât în ​​construirea unei bune.

Emoțional, durează mult mai mult pentru a evita o stare proastă decat pentru a experimenta una bună.

Pesimiști au tendința de a evalua sănătatea lor mai precis decât optimiștii.

Remarcile negative ies în evidență și par mult mai autentice.

Indiferent de cât de multe zâmbete vedem în mulțime, vom observa mereu fața furiosă prima dată.

Omul obișnuit are o natură fatalistă, principiul unul din zece al mentalului uman este cel care ne guvernează aprecierile existenței. Dacă o persoană ne face să ne simțim bine de nouă ori , iar o dată ne supără ținem minte întâmplarea negativă ,o amplificăm până celelalte nouă se estompează.

Dar nu ne punem întrebarea ,chiar ne-a supărat el sau atitudinea noastră a fost cea care a ales supărarea .

Sunt situații în care ne pare rău de atitudinea care am adoptat-o în anumite situații ,iar dacă această atitudine o conștientizăm iar apoi ne cerem iertare pe toate planurile structurilor noastre, lucrurile iau o turnură neașteptată în valorizarea evenimentului petrecut.

Important este ca iertarea să fie manifestată în profunzime ,acel cineva implicat să simtă iertarea .

Iertarea este o trăire ,nu este doar o acțiune manifestată doar mental și fizic ,ea trebuie să implice sufletul ,părticica de Divin din noi care trebuie să fie catalizatorul oricărei acțiuni din existența noastră.

Fără iertare nu există iubire, iar iubirea fără iertare e doar un șir de vorbe goale.

Radu Drăgan

Stima de sine

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înţeles că în toate împrejurările, mă aflam la locul potrivit, în momentul potrivit.

Şi atunci, am putut să mă liniştesc.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Stimă de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am realizat că neliniştea şi suferinţa mea emoţională, nu erau nimic altceva decât semnalul că merg împotriva convingerilor mele.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Autenticitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să doresc o viaţă diferită şi am început să înţeleg că tot ceea ce mi se întâmplă, contribuie la dezvoltarea mea personală.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeste … Maturitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să realizez că este o greşeală să forţez o situaţie sau o persoană, cu singurul scop de a obţine ceea ce doresc, ştiind foarte bine că nici acea persoană, nici eu însumi nu suntem pregătiţi şi că nu este momentul …

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Respect.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am început să mă eliberez de tot ceea ce nu era benefic … Persoane, situaţii, tot ceea ce îmi consumă energia. La început, raţiunea mea numea asta egoism.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Iubire de sine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să-mi mai fie teamă de timpul liber şi am renunţat să mai fac planuri mari, am abandonat Mega-proiectele de viitor. Astăzi fac ceea ce este corect, ceea ce îmi place, când îmi place şi în ritmul meu.

Astăzi, ştiu că aceasta se numeşte … Simplitate.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să mai caut să am întotdeauna dreptate şi mi-am dat seama de cât de multe ori m-am înşelat.

Astăzi, am descoperit … Modestia.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am încetat să retrăiesc trecutul şi să mă preocup de viitor. Astăzi, trăiesc prezentul, acolo unde se petrece întreaga viaţă. Astăzi trăiesc clipa fiecărei zile.

Şi aceasta se numeste … Plenitudine.

În ziua în care m-am iubit cu adevărat, am înteles că raţiunea mă poate înşela şi dezamăgi. Dar dacă o pun în slujba inimii mele, ea devine un aliat foarte preţios.

şi toate acestea înseamnă … Să ştii să trăieşti cu adevărat.

Charlie Chaplin

Reclamă