Cu cat stim mai mult , cu atat avem o raspundere mai mare

  Deci cel care cunoaste Legea Spirituala si nu o pune in practica, sufera in mod teribil consecintele.
  Daca noi Intelegem ca cuvantul ‘DUMNEZEU’ inseamna ‘LEGE DIVINA’, multe pasaje din Biblie ni se vor clarifica.
  ‘Razbunarea este a Mea, si a Mea e rasplata!’, spune Dumnezeu (Legea). Dar sa fie clar ca Legea este cea care se razbuna, si nu Dumnezeu! Dumnezeu Il vede pe om perfect, ‘creat dupa imaginea (imaginatia) Sa’ si dotat cu ‘puterea stapanirii de sine’.
  Iata ideea perfecta despre om, cum este inregistrata in Intelegerea Divina, asteptand ca omul s-o recunoasca, caci el nu poate fi decat asa cum se vede el insusi si nu poate deveni altceva decat ceea ce se vede el insusi ca devine.
  Acest paragraf as spune ca se refera la Constiinta de sine. Daca tu traiesti impresii despre tine si nu ceea ce tu esti IN ADEVAR, atunci legic vei experimenta din intregul tau potential exact cat iti permiti tu singur sa te vezi a fi…Nimeni nu te limiteaza in experienta, decat proria ta viziune, mai grav chiar, iluzia ca tu te percepi si inca CORECT, din simplul motiv ca noi nu am venit sa ne constatam vietile ci sa le creem constient… si nici nu ar fi corect cred ca cineva sa pluseze, sa te oblige sa accepti ceea ce tu refuzi, din maretia cu care ai fost inzestrat. Facand abstractie de ADEVARATA TA IDENTITATE, de fapt nu faci decat sa afirmi indirect ca ai lectii neintelese, deci nici macar compasiunea nu se justifica.
   Noi vedem mai intai succesul sau esecul, bucuria sau durerea inainte de a aparea ca scene create de imaginatia noastra. Noi am observat aceasta la mama care isi imagineaza boala copilului ei, la sotia care ‘vede’ reusita sotului sau.
Iisus Hristos a spus: ‘Veti cunoaste Adevarul si Adevarul va va elibera’
  Astfel noi constatam ca LIBERTATEA (care ne salveaza din conditiile nefericite)PROVINE DIN CUNOASTERE, respectiv DIN CUNOASTEREA LEGILOR SPIRITUALE.
  AICI ma simt dator sa atentionez ca termenul “libertate”, ca si oricare altul, cunoaste o infinitate de definiri posibile. Cu exceptia CELEI EXPLICATE AICI, oricare alta este simpla “erezie” a mintii…
  Ascultarea precede comanda si LEGEA DIVINA ASCULTA DE CEL CARE O RESPECTA. Legea electricitatii trebuie sa fie cunoscuta inainte de a servi omului. Daca este folosita cu ignoranta, ea devine inamicul lui mortal. La fel si cu Legea spirituala!   Cel mai frecvent noi insa AFLAM LEGEA, apoi nu o luam in seama, dar am dori sau avem asteptari ca ea sa functioneze benefic in viata noastra, noi neacceptandu-o de fapt, neintegrand-o in vietile noastre. Rezultatul va fi INTOTDEAUNA ca vom suferi in continuare exact ce rezulta din pasajul acesta.

O doamna cu o vointa puternica, dorea sa posede o casa apartinand unor cunostinte si deseori isi construia imagini mentale in care se vedea locuind in aceasta casa.  Dupa catva timp, proprietarul muri si ea intra in posesia acelei case.
  Cativa ani mai tarziu, invatand sa cunoasca Legea spirituala, ea ma intreba: ‘Crezi ca am contribuit la moartea acelui om?’ ‘Da’, i-am raspuns. ‘Dorinta ta era atat de puternica, incat a maturat totul; dar ai platit datoria Karmica. Sotul tau, pe care il iubeai atat de tandru, a murit la scurt timp dupa aceea, si aceasta casa a fost pentru tine ‘un cal troian’. Totusi, nici primul propietar al acestei case, nici sotul ei n-ar fi putut sa fie afectati de gandurile acestei persoane, daca ar fi fost ancorati in Adevar, dar ei erau amandoi sub incidenta legii Karmice (fiind ignoranti). Aceasta doamna, care dorea atat de mult acea casa, ar fi trebuit sa spuna: ‘Spirit Infinit, da-mi casa care mi se cuvine, tot atat de minunata ca aceasta, si care este a mea prin drept Divin!’
Alegerea Divina i-ar fi dat satisfactie perfecta si ar fi adus fiecaruia binele lui. Modelul Divin este singurul cu care se poate lucra pe deplin sigur. Reia pe drept cuvant aceasta explicatie si aici: alinierea cu planul Divin este conditie a constientei noastre.
Dorinta este o forta formidabila, dar trebuie ca ea sa fie canalizata in mod convenabil, in caz contrar instalandu-se haosul.
  OMUL NU TREBUIE SA CEARA NICIODATA ALTCEVA DECIT CEEA CE II APARTINE PRIN DREPT DIVIN ! ! !
   Dar sa revenim la exemplul nostru: daca doamna respectiva ar fi repetat mental: ‘Daca aceasta casa pe care o doresc este a mea, eu nu pot s-o pierd; dar daca nu-mi apartine, da-mi, Doamne, echivalentul ei!’, proprietarul ar fi luat poate hotararea sa se mute, deci in mod armonios (daca acea casa era pentru ea alegerea Divina) casa i-ar fi revenit sau ar fi primit o alta casa, echivalentul celei dorite. Deci, ATENTIE : orice lucru caruia ii fortam manifestarea prin vointa personala este intotdeauna ‘rau primit’, prin urmare sortit insuccesului.
  Aici, aparent se intra in conflict cu fizica quantica, magia, “the secret”…Spun aparent deoarece unui anumit nivel de constienta e necesar sa ii corespunda si un nivel de ATENTIE la oportunitatea si armonia creeri acelei manifestari in experienta. Ea oricum este iluzorie, da doar gustul experientei, dar macar sa nu strice jocul altei entitati creatoare. Este asa numita “aliniere”, pomenita succint si in filmul “the Secret”. A nu se uita ca este, totusi, doar un joc.
  Omul a primit acest ordin precis: ‘faca-Se Voia Mea, si nu a ta !’, si, lucru curios, el obtine intotdeauna exact ce-si doreste, cand renunta la vointa sa personala, permitand astfel Spiritului Infinit sa actioneze prin intermediul lui.
‘Stai linistit si asteapta cu incredere Eliberarea de la Dumnezeu’ (Legea).
Asadar, CUNOASTEREA LEGII SPIRITUALE II DA OMULUI PUTEREA SA-SI STEARGA GRESELILE.
Omul nu poate forta ambianta exterioara sa fie ceea ce nu este el ansusi! Retineti ca toti au spus asta, intr-o forma sau alta. Pana ce subconstientul (Fiul) nu este impregnat sau una cu Tatal, ceea ce este convingerea subconstientului, credinta sa, aceea se va aduce in manifestare.

TOTUL SE PLATESTE.
Oamenii au impresia ca daca obtin ceva ,e deptul lor sa aibe acel lucru.
Dreptul Divin e legea prin care pot si pastra ceea ce primesc.
Dar pierd din vedere un amanunt . Cum poti sa-ti si inchipui ca poti primi ceva fara sa dai ceva in schimb.
Universul are o Lege care spune „Nimic nu se pierde , nimic nu se câstiga,totul se transforma.”
Tot ceea ce primesti ,daca nu rasplatesti daruind pentru el ,ti se va lua .
Dar ce ar mai fi de luat in considerare este ca si cel care ti-a va pierde ,pe langa ceea ce a pierdut dandu-ti tie.

Daca doreste bogatii, el trebuie mai intai sa-si constientizeze propria bogatie interioara.

Astfel, o doamna veni sa-mi ceara un tratament pentru prosperitate. Ea se interesa foarte putin de starea ei interioara, care era in mare dezordine.

Eu i-am spus: ‘DACA VREI SA FII BOGATA, TREBUIE SA FII ORDONATA! TOTI CEI CARE POSEDA MARI AVERI SUNT ORDONATI in interior si in plan exterior; ORDINEA ESTE prima LEGE CEREASCA.’ Apoi am adaugat: ‘Cat timp nu va fi ordine la tine acasa, bogatia te va ocoli.’

Imediat, ea incepu sa-si aranjeze prin casa, mutand mobilele, facand ordine in sertare, curatand covoarele, si peste putin timp realiza o importanta demonstratie pecuniara, sub forma unui dar, pe care i-l facu o ruda. Ea insasi s-a transformat, si acum isi conduce singura afacerile, isi supravegheaza tot ceea ce o inconjoara, asteptand in fiecare clipa PROSPERITATEA, stiind ca DUMNEZEU ESTE IZVORUL CEL MAI SIGUR.

De fapt aici se refera la dizarmonii versus armonia Universala. Desigur dezordinea este haotica si nu poate fi consonanta cu armonia.

Multi ignora ca a da anseamna a face un plasament si ca a tezauriza, a economisi in exces, duce inevitabil la pierderi!

‘Cel care da fara constrangere, va deveni mai bogat, iar cel care economiseste prea mult, va saraci.

Legea Spirituala a prosperitatii sustine intotdeauna pe cel care cheltuieste fara teama, dar cu intelepciune.

   RESURSELE NOASTRE SUNT INEPUIZABILE SI INFAILIBILE, ATUNCI CAND INCREDEREA NOASTRA ESTE ABSOLUTA ! ! ! Aici este invocata o lege mai putin cunoscuta, aceea a “totalitatii”, adica a fii absolut in alegerea, decizia si increderea ta.
Dar increderea si credinta trebuie sa preceada demonstratia.
‘Faca-Se Voia Ta!’
‘Credinta este esenta lucrurilor pe care le speram, evidenta lucrurilor pe care nu le vedem’ – deoarece credinta mentine viziunea stabila, imaginile adverse se risipesc si ‘la timpul potrivit,  vom recolta, daca nu ne indoim.’

Iisus Hristos a adus vestea cea buna (Evanghelia) care ne invata ca exista O LEGE MAI PUTERNICA DECIT KARMA. ESTE LEGEA HARULUI CERESC, A GRATIEI DIVINE, A IERTARII. Doar ACEASTA LEGE IL ELIBEREAZA PE OM de legea cauza-efect – legea consecintelor! Insist si eu pentru intelegerea corecta: ambele sunt Legi Adevarate ale Creatiei si deci ambele functioneaza. Cea a Karmei este cea sub care ne situeaza egoul infatuat, care crede ca el stie si poate. Lipsit insa de clarviziune, el creeaza un ciclu cauza/efect nedorit ca gust al experientei. Totodata el ne separa de legea Gratiei, sub care daca am alege sa ne situam constient, am beneficia de tot ceea ce, in Planul Divin, ne este rezervat.
‘Prin Har Ceresc, si nu prin legea karmei ne vom mantui!’
Ni se spune ca vom recolta ceea ce am semanat; dar darurile lui Dumnezeu se revarsa neancetat asupra noastra. ‘Tot ceea ce poseda Imparatia, ai apartine OM-ului.’ Aceasta stare de beatitudine continua il asteapta pe acel OM care a depasit intelegerea si gandirea muritorului de rand. …respectiv inconstienta. Tribulatiile exista in(ne)intelegerea omului obisnuit, dar Iisus Hristos a spus: ‘Fiti curajosi, Eu am invins lumea (lumescul)!’

Gandirea materialista/carnala/lumeasca este a ignorantei, adica a pacatului, a bolii si a mortii. Iisus a inteles irealitatea lor absoluta si a afirmat ca boala si durerea vor trece; si chiar si moartea, ultimul inamic, va fi anvins! “griji, nevoi, necaz, durere” as spune ca corespunde unui manunchi de frecvente din Creatie, pe care puteti foarte lesne sa le evitati in mod constient, lundu-va in mod ATENT atentia de la ele. Asa cum la piata nu veti cumpara decat ceea ce voi alegeti sa aveti in sacosa, fara a va putea trezi cu un produs nedorit, exact la fel puteti ignora din creatie orice alegeti ca nu corespunde intentiei voastre de a experimenta. Treceti pe langa ele, fara a le vedea, exact ca in fata tarabei pe care sta ceva ce nu va doriti. Doar asa veti scapa de boli, lipsuri, suferinte de orice fel. Alta cale chiar NU ESTE. Odata ce o anumita “realitate” a fost creata de cineva,constient sau inconstient, ea exista ca atare, doar ca nu e treaba voastra, daca voi nu alegeti. Renuntati sa va mai tot spuneti ca iata, boala exista la vecinul; e treaba sa ce a  ales el sa experimenteze si nu a voastra. Daca o doriti, priviti la ea atent si vi se va transfera automat. Ca nu boala este transmisibila, ci informatia aceea, indiferent ce crede actuala medicina.

Astazi, din punct de vedere stiintific, stim ca moartea ar putea fi invinsa imprimand in subconstient convingerea  tineretii eterne si a vietii vesnice.

SUBCONSTIENTUL, ACEASTA PUTERE FARA DIRECTIE, EXECUTA FARA SA DISCUTE/COMENTEZE ORDINELE PE CARE LE PRIMESTE.

Sursa :

image

site google.com

Karma se poate schimba doar prin conștiență……..

   Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă. Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce. Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.
Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile. Aceste reflexe condiţionate nu diferă prin nimic de faimoasa condiţionare a lui Pavlov. Pavlov a demonstrat că dacă îi dai în fiecare zi de mâncare unui câine în timp ce suni un clopoţel, foarte rapid acesta va începe să saliveze la simplul auz al clopoţelului, întrucât învaţă să asocieze un stimul cu celălalt.
Ca rezultat al condiţionării lor, majoritatea oamenilor învaţă răspunsuri repetitive şi predictibile la stimulii din mediul înconjurător. Reacţiile lor sunt declanşate automat de oameni şi evenimente, iar ei uită că la urma urmei, aceste reacţii rămân simple opţiuni care le stau în permanenţă la dispoziţie. Ei fac aceste alegeri, dar inconştient.
Dacă ne distanţăm pentru o clipă şi contemplăm opţiunile pe care le alegem, chiar în clipa când le alegem, întregul proces trece din zona inconştientului în cea a conştiinţei. Acest procedeu de alegere conştientă prin detaşare şi contemplare are o putere incredibilă. Atunci când facem o alegere – indiferent care – noi ne putem pune două întrebări: mai întâi: „Care sunt consecinţele alegerii pe care sunt pe punctul de a o face?” În inima noastră noi vom cunoaşte imediat răspunsul la această întrebare. În al doilea rând: „Ne va face mai fericiţi, pe mine şi pe cei din jur, această alegere a mea?” Dacă răspunsul este afirmativ, putem merge mai departe cu alegerea noastră. Dacă el este însă negativ, dacă opţiunea noastră ne poate face nefericiţi, pe noi sau pe cei din jur, cel mai bine este să nu o luăm.  Nimic mai simplu!
Din întreaga infinitate de opţiuni care ne stau în permanenţă la dispoziţie nu există decât una singură care ne poate face deopotrivă fericiţi pe noi înşine şi pe cei din jur. Această decizie corectă este cea care ne va conduce la un comportament spontan corect. Acţiunea spontan corectă este acţiunea justă intreprinsă la momentul potrivit. Ea reprezintă răspunsul corect la orice situaţie care se petrece. Beneficiile cei vor fi simţite pe loc de autorul acţiunii, dar şi de cei care sunt influenţaţi de ea.
Universul aplică un mecanism extrem de interesant pentru a ne ajuta să luăm deciziile cele mai corecte în mod spontan. Acest mecanism este legat de senzaţiile noastre corporale. Corpul nostru experimentează două tipuri de senzaţii: una de confort, cealaltă de disconfort. În clipa în care faceţi o alegere în mod conştient, urmăriţi cu atenţie reacţiile corpului dumneavoastră; întrebaţi-l: „Ce se va întâmpla dacă voi lua această hotărâre?” În cazul în care corpul vă trimite un mesaj de confort, este limpede că aţi luat hotărârea justă. În cazul în care corpul vă trimite un mesaj de disconfort, cel mai bine este să nu luaţi decizia respectivă.
Există oameni care simt aceste mesaje de confort şi de disconfort în zona plexului solar, dar cei mai mulţi le simt la nivelul inimii. De aceea, ori de câte ori trebuie să luaţi o decizie, focalizaţi-vă atenţia asupra inimii şi întrebaţi-o ce trebuie să faceţi. Aşteptaţi apoi răspunsul, sub forma unei senzaţii fizice. Oricât de slab ar fi, acesta va veni cu siguranţă. Numai inima poate cunoaşte răspunsul corect. Foarte mulţi oameni cred că inima este patetică şi sentimentală. În realitate, lucrurile nu stau deloc aşa. Inima este intuitivă, holistică, relaţională şi contextuală. Ea nu abordează realitatea în termeni de învins şi învingător, ci operează direct la computerul cosmic – câmpul potenţialităţii pure, cunoaşterea pură, puterea de organizare infinită – de unde preia toate informaţiile de care are nevoie. De multe ori ea nu pare deloc raţională, dar inima are o capacitate de calcul care depăşeşte cu mult în precizie limitele gândirii raţionale.
Legea karma-ei poate fi aplicată inclusiv pentru a face rost de bani, pentru prosperitate, pentru toate lucrurile bune pe care le doriţi. Dar mai întâi de toate trebuie să deveniţi conştienţi de faptul că viitorul dumneavoastră este generat de alegerile pe care le faceţi în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră. Dacă veţi face acest exerciţiu de conştientizare în mod regulat, veţi putea aplica plenar Legea Karma-ei. Cu cât veţi deveni mai conştient în alegerile pe care le faceţi, cu atât mai multe decizii corecte veţi ajunge să luaţi, atât pentru dumneavoastră cât şi pentru cei din jur.
Ce se întâmplă însă cu karma din trecut şi cum ne influenţează ea prezentul? Există numai trei răspunsuri la această întrebare. Mai întâi de toate, este necesar să ne plătim datoriile. Este exact ceea ce fac marea majoritate a oamenilor, inconştient desigur. Această reacţie este la rândul ei o opţiune, pe care o putem prefera sau nu. De multe ori plata vechilor datorii implică foarte multă suferinţă, dar Legea karmei afirmă că nici o datorie nu poate rămâne neplătită. Contabilitatea pe care o ţine universul este perfectă, iar schimburile de energie curg în sensul compensării acestor datorii. Cea de-a doua opţiune pe care o putem alege constă în transmutarea şi transformarea karmei noastre într-o experienţă mai plăcută. Există un proces foarte interesant prin care ne putem întreba, atunci când ne plătim o datorie karmică: „Ce anume pot învăţa din această experienţă? De ce se întâmplă acest lucru şi care este mesajul universului pentru mine? Cum aş putea transforma această experienţă în ceva util pentru mine şi pentru ceilalţi oameni?”
Prin această atitudine noi putem căuta seminţele unor oportunităţi noi, asociindu-le apoi cu dharma noastră, cu scopul nostru în viaţă. Acest proces ne permite să ne transmutăm karma într-o expresie nouă. De pildă, dacă ne rupem piciorul în timp ce jucăm sport, ne putem întreba: „Ce pot învăţa din această experienţă? Care este mesajul pe care mi-l transmite universul?” Poate că mesajul constă în faptul că trebuie să încetinim puţin ritmul şi să fim mai atent cu corpul nostru.

Dacă dharma noastră constă în a-i învăţa pe ceilalţi ceea ce ştim, pornind de la întrebarea: „Cum i-aş putea ajuta pe semenii mei pornind de la această experienţă?”, ne putem decide să scriem o carte despre sport, sau putem crea nişte pantofi mai siguri, ori nişte suspensoare care să prevină accidente de felul celui care ni s-a întâmplat nouă. În acest fel nu numai că ne plătim datoria karmică, dar transformăm elementul advers într-un beneficiu care ne poate aduce bunăstare şi împlinire. Asta înseamnă transmutarea karmei într-o experienţă pozitivă.    Nu se pune problema de a scăpa complet de karma, ci de modificare a atitudinii noastre faţă de episodul karmic respectiv, generând astfel o karma nouă, pozitivă.
Cea de-a treia modalitate prin care ne putem trata karma constă chiar în transcenderea ei. A-ţi transcende karma înseamnă a deveni independent faţă de ea. Calea prin care ne putem transcende karma constă în experimentarea permanentă a Sinelui sau a Spiritului. Procesul ar putea fi asemănat cu spălarea unei rufe murdare într-un curent de apă curată. Ori de câte ori o spălăm, câteva pete de pe ea dispar. Cu cât o spălăm mai des, cu atât mai curată devine. În mod similar, seminţele karmei pot fi spălate sau transcense prin intrarea în starea de vid şi revenirea în lumea manifestată. Evident, acest lucru nu poate fi realizat decât prin practica meditaţiei.
Orice acţiune reprezintă de fapt un episod karmic. Băutul unei ceşti de cafea reprezintă un episod karmic. Acţiunea respectivă generează o amintire, care are capacitatea sau potenţialitatea de a genera apoi dorinţa (de a relua acţiunea respectivă). Programul operaţional (sofware-ul) al sufletului nostru este aşadar alcătuit din karma, memorie şi dorinţă. Sufletul nostru este un nod de conştiinţă care poartă în el seminţele karmei, amintiri şi dorinţe.     Devenind conştienţi de manifestarea acestor seminţe, putem deveni un generator conştient al propriei noastre realităţi. Făcând în mod conştient alegerile, putem începe să generăm acţiuni care să reprezinte o evoluţie pentru noi, dar şi pentru cei din jurul nostru. Asta este tot ceea ce avem de făcut.
Atât timp cât karma are un sens evoluţionist (progresiv) – deopotrivă pentru Sine şi pentru cei afectaţi de Sinele nostru – fructele ei vor fi fericirea şi succesul.

Aplicarea Legii karmei, sau a cauzei şi efectului Voi pune în aplicare Legea karma-ei, angajându-mă să urmez următoarele etape:
1. Astăzi voi deveni martorul conştient al propriilor mele decizii, în fiecare moment al zilei. Prin contemplarea conştientă a acestor opţiuni, le voi aduce în câmpul conştiinţei mele. Voi conştientiza astfel plenar faptul că cea mai bună cale de a mă pregăti pentru viitor constă în a trăi plenar conştient în prezent.
2. Ori de câte ori voi avea de făcut o alegere, îmi voi pune următoarele două întrebări: „Care sunt consecinţele alegerii mele?” şi „Ne va aduce această alegere – mie şi celor din jurul meu, care sunt afectaţi de ea – mai multă fericire şi împlinire?”
3. Îmi voi întreba apoi inima şi voi asculta răspunsul ei, exprimat sub forma unei senzaţii de confort sau de disconfort. Dacă alegerea mea îmi va trezi în inimă un sentiment de confort, voi merge înainte, fără a mă crampona însă de ea. Dacă ea îmi va trezi însă un sentiment de disconfort, voi examina mai atent consecinţele ei cu ajutorul lucidităţii interioare. Această tehnică de întrebare a inimii îmi va permite să iau cele mai bune decizii, cele care sunt corecte în mod spontan, deopotrivă pentru mine şi pentru cei din jurul meu.

Deepak Chopra

Bagajul familial psiho-genetic

Fiecare moștenim atât un bagaj psihic de la strămoșii noștri, cât și un bagaj genetic. Legătura cu aceștia este legată de genealogie, dar și de psihologie, numită psihogenealogie. Care sunt bazele genealogiei? Să urmărim următorul scenariu: pentru a exista o familie, trebuie să existe un cuplu. Iar familia să fie structurată după o logică precisă, prin asumarea unor roluri precise. Fără o familie nu există arbore genealogic. Dar formarea unui cuplu nu-i cuprinde doar pe cei doi parteneri, ci si arborele lor genealogic. Inconștientul familial al celor doi influențează și are loc un schimb de informații în ambele sensuri. De exemplu, o femeie are o viață profesională reușită, dar în plan sentimental doar eșecuri. De ce? Pentru că în arborele ei genealogic au existat femei care au avut iubiri cu un final tragic.

Există o loialitate familială invizibilă, le datorăm părinților noștri viața noastră, tot ceea ce au făcut pentru noi să ajungem adulți (hrană, educație, dragoste), iar noi mulțumim dăruind mai departe copiiilor noștri. În familiile sănătoase există un echilibru bun, relațiile armonioase. Dar există și nedreptăți, datorii, abuzuri, obligații neachitate care pot destabiliza sistemul și vor circula de la o generație la alta. Unul dintre cele mai grele conflicte de loialitate pe care le poate trăi un copil este să aleagă între mamă și tată, lucru care se întâmplă în cazul divorțului. Acești copii deveniți adulți, îți găsesc mai greu unitatea.

Inconștientul organizează altfel timpul, diferit față de conștient. Timpul genealogic este matematic. Există o sincronizare a datelor, se repetă evenimente asemănătoare în aceeași perioadă sau chiar în aceeași dată când s-a produs traumatismul inițial. Și se repetă chiar dacă a fost secret. Există corespondențe între datele importante, vârsta la care apar și intervalele de timp care le separă. Se poate merge în căutare înapoi trei-patru generații pentru a se găsi evenimentul inițial.

Unele traumatisme (boli, accidente, incendii) au un efect asupra descendenților prin manifestări similare sau simbolice, în aceleași perioade ale anului ca cele care s-au produs inițial. Și în cazul copiiilor adoptați se poate întâmpla repetarea traumatismelor, deoarece intră în inconștientul colectiv al familiei adoptive, dar păstrează în același timp și urme din familia biologică.

Prenumele care se repetă în arborele genealogic leagă acele persoane pe plan psihic și se repetă anumite ”pattern”-uri. Sau repetarea datelor de naștere. Dacă te naști în aceeași zi cu un ascendent din familia ta, poate fi vorba de un act neterminat sau de destăinuirea unui secret ascuns. Dacă te naști la aceeași dată ca și sora sau fratele tău, indică faptul că există preferințe între frați sau față de un ascendent.

Dacă există o dificultate în a concepe un copil există posibilitatea existenței unui secret de familie referitor la un copil. Poate unuia dintre părinți îi este frică, inconștient sau conștient, de nașterea unui copil. Trebuie cercetat ce obstacole au fost legate de concepția copiiilor în respectiva familie.

Căsătoria la aceeași dată ca un alt cuplu  din familie din generațiile precedente, simbolizează dorința de a repara o căsătorie nefericită a ascendenților. Sau transmiterea repetitivă a profesiei, din tată în fiu. O profesie cu care ne simțim bine este cea care repară trecutul nostru sau al ascendenților noștri. Sărăcia este o programare familială ce rezultă din existența unor preferințe față de unii copii în defavoarea celorlalți. Găsiți obstacolele din psihogenealogia voastră și deprogramați-le! Acordați-vă dreptul de a vă depăși părinții și de a reuși acolo unde ei au eșuat.

Pentru a ne decoda trecutul este necesar de a alcătui o genogramă, care este ca un fel de plan care te ajută să vezi pe unde te afli, de unde vii și pentru a repera locul unde vrei să ajungi. Iar aceste coordonate sunt grupate în interiorul imaginii arborelului genealogic. Asta presupune adunarea datelor importante despre ascendenți sau descendenți, date de naștere, căsătorie, divorț sau deces, locul unde au trăit și diversele grade de rudenie. Se recomandă ca aceasta să se facă pe o perioadă de cel puțin patru generații. Este o muncă destul de consistentă, dar dispunem de multe mijoace care ne pot ajuta: internetul, amintirile celor mai în vârstă din familie, ale prietenilor de familie, etc. Este o adevărată expediție în trecut, o muncă de săpături arheologice, care ne ajută să ne regăsim moștenirea.

Secretele de familie reprezintă calea cea mai sigură de transmitere a repetițiilor transgeneraționale, iar secrete există în orice familie, aspecte neclare, informații neclare. Știm cu toții ce este un secret, o informație care nu este împărtășită de către toți membrii familiei, ci doar de un număr redus, din diverse motive: să nu-i rănească pe cei apropiați, pentru a ascunde o rușine, o neîmplinire, pentru a păstra familia unită sau în numele unei credințe. Chiar ținut cu bune intenții, un secret rămâne ca un corp străin în incoștientul familial, iar pe termen lung este toxic și nociv. Generează angoase, obsesii compulsiv sau depresii care se pot prelungi de-a lungul mai multor generații. Poate bloca evoluția unuia sau mai multor descendenți atunci când nu există un arbore genealogic complet.

Trebuie să distingem între secrete bune și secrete rele, patologice. În rândul celor bune se înscriu cele legate de dreptul la intimitate, la pudoare, de secretele profesionale, etc. Secretele patologice sunt cele care aduc un prejudiciu cel puțin unei persoane, adult sau copil. Aici se înscriu: cazurile de copii născuți în afara căsătoriei, a mamelor necăsătorite, cazurile de homosexualitate, depresie, boli cu transmitere sexuala, gen SIDA, crime sexuale, omoruri, incendieri, naștere în urma unui viol, paternitate incertă, moarte violentă, dispariții inexplicabile, iar exemplele pot continua. Un secret poate avea ca prim efect divizarea unui grup în două părți și introducerea unei duplicități. El are ca efect nu doar apropierea celor care îl cunosc, dar și legarea acestora prin tăcere și amenințarea cu represalii dacă încalcă acel pact. Secretele constituie adevărate corpuri străine în personalitate, divid psihicul persoanei, ruptură care produce comportamente și cuvinte ce pot părea ciudate, contradictorii sau paradoxale. Secretele de familie sunt destructive deoarece rup legăturile de încredere și de intimitate esențiale oricărei relații. În plus, se imprimă în inconștientul familial și se va exprima mai târziu în comportamentul unuia sau mai multor descendenți.

Iată cum se produce: în prima generație se declanșează procesul generat de un secret nedivulgat, cunoscut doar de câteva persoane, care trebuie să controleze informația. Trăirea generației următoare corespunde lucrurilor nespuse, adică puțini membri din familie știu sau bănuiesc ce s-a întâmplat, dar nu vorbesc despre acel lucru. Este legea tăcerii, un subiect tabu despre care este interzis să se vorbească. În cea de-a treia generație, secretul este într-un anumit fel uitat, doar câțiva descendenți pot ghici sau doar simți că s-a întâmplat ceva. Iar în a patra generație apare o fantomă. Aproape nimeni nu mai este la curent cu secretul și nu se mai gândește la ce s-a întâmplat la ce s-a întâmplat cândva. Cu toate acestea, unul dintre descendenți va repeta drama sau o va dezvălui. Asta înseamnă că acel descendent nu a uitat secretul, el există în inconștientul său și poarta fantoma strămoșului care a creat acel secret. Fantoma este o formațiune a inconștientului care are ca particularitate faptul de a nu fi fost conștientă niciodată și care rezultă din trecerea inconștietului unui părinte în inconștientului unui copil. Copiii sunt marii reparatori ai suferințelor înaintașilor lor. Este greșit să credem că alegerea de a păstra unu secret îi privește doar pe protagoniștii acelei situații. Chiar dacă pe termen scurt poate avea un efect bun, pe termen lung capată un efect contrar.

Există două feluri de a te elibera: pe plan real, când secretul este spus, povestit, dezvăluit familiei și pe plan simbolic, când se restituie violența peroanei care a cauzat prejudiciul, în mod direct sau indirect. Vindecarea de un secret, fie că este vorba de un secret mai vechi sau unul mai nou, înseamnă să-ți acorzi libertatea de a vorbi despre el. Există și anumite acte simbolice care pot completa procesul de vindecare: vorbind unui ascendent, la cimitir, alegerea unui obiect care să simbolizeze violența produsă de secretul în cauză, scrierea unei scrisori pe care apoi să o ardeți, fără a o mai reciti!

În afara secretelor de familie mai există și cuvintele puternice, care reprezintă o prezicere sau o opinie formulată de o persoană cu o autoritate destul de importantă pentru a declanșa o emoție puternică pentru cine le primește. Un astfel de cuvânt puternic se înscrie în imaginarul receptorului și produce reacții conștiente și inconștiente. Câteva exemple de cuvinte puternice: oracolul care a prezis că Oedip își va ucide tatăl, medicii care pronunță un pronostic defavorabil, femeile care spun că nu au nevoie de bărbați, etc. Și cuvintele puternice pot avea consecințe asupra mai multor generații.

Pentru a ne elibera de un trecut care ne împovărează și ne pune piedici în evoluția personală sunt mai multe căi:

-întoarcerea în trecut: trebuie să realizăm o anchetă genealogică și să decodăm ceea ce ne poate elibera și ne va ajuta la evitarea repetițiilor nedorite
aducerea la nivel conștient a evenimentului care a declanșat procesul, regăsirea trecutului și a ceea ce afectează, a emoțiilor stârnite de evenimentul traumatic
-exprimarea în cuvinte a ceea ce s-a întâmplat prin folosirea cuvintelor corecte, exprimarea verbală ne ajută să ne opunem repetiției scenariilor de viață
refuzarea unei misiuni, renunțarea la  ea, în sensul că ni se întâmplă să ne atribuim inconștient misiunea de a ne vindeca părinții sau de a le realiza aspirațiile, în loc să le realizăm pe ale noastre
-recadrarea evenimentului, adică schimbarea punctului de vedere asupra unei situații și a o vedea din alt unghi, pentru a-i înlătura latura negativă sau elaborarea unei noi lecturi a trecutului nostru, care să nu fie dominat de problema responsabilității, ci de cea a înțelegerii, astfel încât să nu existe nici victime, nici vinovați, este suficient să conștientizăm ceea ce circulă în memorii
-un gest care întrerupe repetiția (de ex, știind că o operație a fost un eșec, eviți programarea unei operații în aceeași zi, deplasarea în plan geografic pentru a te elibera de ceva sau a evita un blocaj, întoarcerea într-un punct de plecare pentru a găsi elanul și energia pozitivă)
-un ritual simbolic (inconștientul lucrează cu simboluri): a reda un gest, a realiza un demers, a pronunșa niște cuvinte într-o ordine precisă, ca o ceremonie și care produc o eliberare
psihodrama: o formă de terapie prin care se evocă situații dintr-un trecut recent sau mai îndepărtat din propria viață sau a strămoșilor, pe roluri, sub conducerea unui terapeut, situații în care se pun în evidență emoții refulate, apar amintiri uitate
-terapia prin artă: desen, scris, dans.
Orice mijoc este folosit se declanșează o cunoaștere inconștientă. Psihogenealogia are acest scop: găsirea amprentelor bune sau rele, trasarea moștenirii psihice a familiei, neutralizarea încărcăturii negative pentru a favoriza dezvoltarea potențialului. Trebuie să descoperim cine suntem, de unde venim și să parcurgem drumul către libertate .
image

Sursa: http://esențavieții. ro

Karma sau destin ?

Multa lume confunda karma cu destinul. Desi sunt noţiuni asemanatoare, relaţia dintre ele este aceea dintre scop şi acţiunea in vederea atingerii scopului.

Destinul este un scop, o ţintă, iar karma este acţiunea pentru realizarea lui. Cand venim in această lume, şi karma, şi destinul sunt destul de bine stabilite. Inainte de orice, spiritul işi stabileşte destinul vieţii pe care urmeaza s-o inceapă. El işi stabileşte obiectivul final al acelei reincarnări, cunoscand experienţele vieţilor anterioare, ritmul sau de evoluţie şi stadiul evolutiv in care se afla. Destinul suprem este integrarea in lumina, dar nu-si poate propune dintr-o data acest lucru.

Chiar şi un destin intermediar, de integrare in lumea spiritelor, poate fi hazardat cand evoluţia de pana atunci nu l-a apropiat de aceasta. Pentru a progresa, spiritul trebuie sa experimenteze foarte mult, intr-o succesiune de reincarnari, trecand prin multe situatii deosebite si rezolvand multe probleme.

Daca isi alege un destin indepartat de nivelul lui de evoluţie atins, va trebui sa experimenteze foarte multe şi omul nu va avea o viaţa usoara. Va suferi probabil foarte mult … dar suferinta nu înseamna neaparat evolutie! Apoi, in functie de destin ( pe care-l cunoaste foarte bine), spiritul isi alege trei lucruri: – in primul rand parinţii (spiritul ii alege pentru ca ii considera corespunzatori realizarii scopului) – in al doilea rand, momentul naşterii ( pentru a beneficia de o anumita conjunctura astrala) .

Aceasta influenta astrala il va ajuta sa-si indeplineasca destinul Oamenii apreciază lucrurile in funcţie de placerea lor, lucrurile bune fiind cele placute şi rele cele neplacute. Spiritul insa , are alte criterii de evaluare: este bun ceea ce corespunde destinului si rau ceea ce nu corespunde acestuia, oricat de placut sau nu ar fi pentru om – in al treilea rand, spiritul isi alege karma care sa-l conduca spre realizarea destinului. Niciodata nu exista o contradictie intre karma şi destin. Omul traieste la un moment dat pentru un anumit destin, cu o anumită karma.

Reclamă

sursa astrologykom.blogspot.com

Legăturile karmice………….

“Cu oamenii care îţi sunt acum foarte apropiaţi, sau care îţi sunt rude, ai avut relaţii strânse şi în vieţile anterioare, deşi probabil că în „roluri” diferite. Prietenii tăi din prezent ţi-au fost tovarăşi în trecut. Mama de acum ţi-a fost, poate, frate sau fiică şi soţul din această viaţă s-ar fi putut să-ţi fi fost atunci soţie sau un bun prieten. Ai ales să fii împreună cu oameni pe care i-ai cunoscut înainte şi cu care ai fost într-un anumit raport, pentru a putea avea ocazii de a-ţi echilibra karma pe care o ai cu ei, sau pur şi simplu din bucuria de a fi iarăşi împreună.
Când îi întâlneşti în această viaţă, sufletul tău îşi aminteşte de ei şi de momentele petrecute împreună cu ei în trecut.

Karma ta este o împletitură formată din relaţiile şi experienţele pe care le-ai avut cu oamenii din viaţa ta. Multe din relaţiile prezente sunt o reflectare a legăturilor vieţilor trecute cu oamenii cunoscuţi atunci. Dacă în trecut relaţia a fost negativă, înseamnă că acum aţi ales să fiţi împreună pentru a corecta karma prin echilibrarea ei şi aducerea ei la un nivel pozitiv. Atunci când aveţi probleme cu cei pe care îi cunoaşteţi acum şi cu relaţia cu ei, în majoritatea cazurilor acest lucru se datorează karmei negative dintre voi pe care v-aţi creat-o unul altuia în altă viaţă.

Dacă în trecut aţi avut o relaţie pozitivă, ea se continuă şi în prezent şi se întăreşte şi mai mult.

Când, întâlnind pe cineva pentru prima oară, simţi că între voi există o puternică legătură, înseamnă ca aţi trecut împreună, într-o viaţă anterioară, prin întâmplări şi experienţe comune, fie pozitive, fie negative. Mai există şi alţi oameni cunoscuţi cu care aţi stabilit legături karmice în alte vieţi. Poţi simpatiza sau antipatiza pe cineva de la prima privire, fără să îţi explici de ce. Este semnul clar al unei relaţii karmice din trecut. Ai senzaţia precisă că ceva trebuie făcut pentru echilibrarea relaţiei dintre voi.

Există totdeauna un motiv serios de a te întâlni cu cineva în această viaţă şi motivul devine evident la câtva timp – zile sau săptămâni sau luni – după ce întâlneşti persoana respectivă.

Relaţia voastră prezentă indică o legătură karmică trecută. Fie că cei pe care îi cunoşti sunt simple suflete de care eşti legat karmic, relaţia actuală cu ei are un scop precis. Scopul poate consta ori în aprofundarea relaţiei dintre voi, ori în rezolvarea karmei dintre voi prin echilibrare, karmă pe care v-aţi făcut-o cândva; în cele mai multe cazuri este vorba de o combinaţie a ambelor motive.

Stările emoţionale din vieţile trecute se transmit de la o viaţă la alta şi influenţează relaţiile şi simţămintele în mai multe vieţi succesive. Multe din problemele din prezent îşi au rădăcina într-o viaţă anterioară. Problemele create atunci, până ce se rezolvă, continuă să influenţeze relaţia prezentă şi experienţele trăite împreună cu acea persoană.

Relaţia ta de acum poate fi o continuare a unei relaţii precedente şi poate reflecta fapte care au avut loc şi nu s-au echilibrat atunci. Relaţia actuală există pentru a plăti datoriile karmice şi pentru a învăţa.

„În război şi în dragoste totul este permis” poate fi valabil într-un sens negativ în cazul unei răzbunări, dar sub nici o formă nu te ajută din punct de vedere spiritual la echilibrarea karmei pe care ţi-ai dobândit-o. Tot ce-ai făcut cuiva, într-o viaţă trecută sau în prezent, se întoarce împotriva ta, ca un bumerang, până ce se rezolvă. Dacă acum manevrezi pe altcineva, te vei găsi în situaţia unei marionete trasă de sfori în viaţa viitoare. Dacă tratezi pe cineva cu respect, tot aşa vei fi şi tu respectat.

Karma pe care o împarţi cu alte persoane existente acum în viaţa ta, se manifestă în moduri foarte variate. Dacă arunci o privire asupra situaţiilor prin care ai trecut cu persoanele care îţi sunt apropiate şi îţi laşi gândurile să curgă, încercând să vezi cum oglindeşte prezentul trecutul, vei conştientiza legăturile din trecut care vă leagă si care determină respectivele situaţii. Motivul de a fi împreună cu cineva în această viaţă este faptul că în acest moment împrejurările sunt cele mai potrivite pentru a vă rezolva karma existentă între voi.

PLĂTIREA DATORIILOR DIN TRECUT

Echilibrarea karmei şi învăţarea lecţiilor sunt complementare una faţă de alta, deşi ele pot fi separate şi distincte între ele. Sunt situaţii în care prima trebuie să fie învăţată lecţia şi pe urmă echilibrată karma, aşa cum în alte cazuri karma este cea care trebuie mai întâi echilibrată pentru a putea învăţa apoi lecţia. Plătirea datoriilor din trecut este trăită ca un proces care te conduce, prin diferite nivele de conştienţă şi înţelegere, la numeroase experienţe, pe măsură ce acţiunile, reacţiunile şi interacţiunile îşi fac apariţia în prezent.

Experienţele pe care le trăieşti reprezintă tot atâtea trepte care te ajută să ajungi în inima problemelor. Treptele sunt clădite din experienţe care duc una din alta. După ce înveţi o lecţie sau o parte din ea, te deplasezi mai departe pentru a învăţa alte părţi ale lecţiei, sau pentru a păşi mai sus spre o altă lecţie sau spre un nivel de conştienţă superior. Treptele se unesc şi formează o scară care te conduce, indicându-ţi modul de a-ţi completa lecţiile şi de a-ţi echilibra karma. Scara pe care păşeşti te ajută să înţelegi natura experienţelor prin care treci şi, în mod simbolic, treptele te conduc spre spiritualitate.

Când priveşti în prezent în tine pentru a afla trecutul, vei descoperi baza de plecare a lecţiilor din prezent şi a karmei. Vei vedea toate etapele parcurse până să ajungi unde te afli acum şi îţi vei da seama cum experienţele din trecut le-au creat pe cele din prezent. Examinând situaţiile prezente, vei conştientiza faptul că de fapt tu ştii intuitiv ce trebuie făcut pentru a-ţi echilibra karma şi a învăţa lecţiile.

Stările tale emoţionale constituie un barometru permanent al modului cum te străduieşti să-ţi rezolvi echilibrul. Pe măsură ce-ţi conştientizezi karma, fii foarte atent la simţămintele pe care le încerci faţă de situaţiile şi relaţiile în care eşti implicat(a). Observă motivele şi cauzele subterane, încearcă să înţelegi de ce reacţionezi astfel în faţa evenimentelor vieţii. Simţămintele încercate îţi vor arăta care îţi este lecţia şi ce trebuie să faci ca să-ţi echilibrezi karma.”

Gloria Chadwick

Sursa: drumuricatretine

Reclamă

Destinul colectiv

In existenţa sa terestră, omul nu cunoaşte legile care conduc universul, ducându-şi viaţa fără să ştie nimic despre marile scopuri ale Divinităţii.
Când faptele sale rele s-au acumulat prea mult, când gândurile şi vorbele au creat în preajma sa o lume nevăzută, împiedicând ajungerea fluidelor superioare până la el, copleşit de povara păcatelor sale adunate din viaţă în viaţă, omul va fi smuls din seria nesocotinţelor sale, printr-o zguduire sufletească puternică. Acest seism îl va aduce la o altă ^concepţie, la o altă înţelegere a adevărurilor, a legilor, a legăturii dintre el şi cauzele create de el. în vederea acestui scop, destinul său este astfel alcătuit încât viaţa trupească să-i fie brusc curmată, printr-o moarte violentă în război, revoluţie, incendiu, cutremur, naufragiu, catastrofă feroviară etc.
Toţi cei desemnaţi de Forţele cereşti, de spiritele executoare ale legii destinului, să treacă printr-o moarte violentă, vor fi adunaţi într-o zi la un loc, fiind puşi în situaţia de a pieri brusc din existenţa lor fizică. Se vor îmbarca pe acelaşi vapor – care va naufragia, trenul lor va deraia, vor merge la un teatru, unde vor fi carbonizaţi de un incendiu etc. însă vor scăpa toţi cei nedestinaţi acestui fel de a pleca din lumea fizică, neavând în destinul lor datorii de plătit printr-un accident sau catastrofă. Aceştia vor pierde trenul sau vor renunţa în ultimul moment de a mai pleca cu acel tren sau vapor, vor scăpa ca prin minune din mijlocul unei catastrofe seismice sau a unei înspăimântătoare ploi de gloanţe etc. Cazul se va prezenta mulţimii neştiutoare ca fiind „o scăpare providenţială”, dar în realitate a fost determinat de legea cauzalităţii.
Ca să ilustrez acest fel de expiere al destinului colectiv, şters printr-o suferinţă comună, voi cita un caz petrecut în ţara noastră. în anul 1930 presa română a publicat date asupra nenorocirii petrecute în comuna Costeşti, judeţul Argeş. în Săptămâna Patimilor, în preajma comemorării învierii Domnului nostru Isus Christos, s-a aprins, de la o lumânare, biserica de lemn, arzând 110 persoane. Un cerc de revelaţie din Bucureşti, a primit, prin intermediul unui medium, o comunicare referitoare la acest caz. Iată textul comunicării:
„Sunt mai bine de trei sute de ani de când prin apusul Europei oamenii se ucideau între ei, pentru ideile lor religioase. în Franţa, sub instigaţia preoţilor, cetăţenii catolici îi urmăreau şi-i exterminau pe hughenoţii protestanţi. Cu toate prigonirile şi suferinţele îndurate, hughenoţii au preferat să moară decât să se lepede de credinţa lor.
La acea epocă, într-un mic sătuc, pitit la poalele munţilor Ceveni, s-a ascuns o mână de hughenoţi, goniţi ca fiarele sălbatice, catolicii considerându-i eretici. Aici, neavând biserică, să se roage lui Dumnezeu, se furişau noaptea unul câte unul pe drumuri ascunse, pe cărări pline de spini, către un punct mai ridicat al muntelui, unde se adunau într-un adăpost de vite, făcut din trunchiuri groase de lemn şi scânduri.
Nu departe de acest sătuc, era un orăşel unde îşi avea sediul episcopul catolic din partea aceea. E Săptămâna Mare, se ţin predici prin toate bisericile catolice, ocazie cu care se tună şi fulgeră în contra ereticilor. între altele, episcopul din acest oraş spuse: «A-i distruge pe aceşti oameni este o binefacere, este a face un lucru plăcut Domnului, a câştiga un loc în cer»-, şi apoi cu un gest larg le dădu binecuvântarea. «Duceţi-vă, căutaţi-i şi oriunde îi veţi găsi, denunţaţi-i».
O voce ascuţită de femeie se ridică din mijlocul mulţimii: «Eu cunosc un cuib de hughenoţi, ştiu unde se adună, şi peste câteva ore se vor întruni acolo. Să mergem să-i distingem». Din mulţime se desprinse o ceată de 110 persoane – bărbaţi, femei şi tineri – şi prin drumuri ascunse, necunoscute nefericiţilor de hughenoţi, s-au dus până la locul lor de rugăciune.
Sub adăpost se aflau 73 de persoane, înălţând cu sufletul pierdut rugi fierbinţi către Cel Atotputernic. Cei veniţi au înconjurat adăpostul, au aprins torţe şi i-au dat repede foc. Bărbaţii ţinteau cu archebuzele încărcate, gata să ucidă pe oricare ar da să fugă din această casă de rugăciune.
Predicatorul observă grozăvia, îşi dădu seama că nu mai este nici o scăpare. Cu vocea tremurândă de emoţie, zise: «Fraţilor, a venit vremea să dăm socoteală Domnului de ,viaţa noastră. Bunul Dumnezeu să ne ierte păcatele, slăbiciunile şi groaza de care sufletele noastre sunt cuprinse acum, şi să ierte şi pe nenorociţii care ne-au urmărit cu ura lor, precum i-a iertat Mântuitorul pe călăii Săi».
A doua zi – sărbătoare mare printre catolici. S-a mai distras un cuib de şerpi. Sus pe munte nu a mai rămas decât o mână de cenuşă, oase calcinate, o Biblie arsă pe la colţuri – Cuvântul Domnului nu piere.
Aţi iertat voi martiri, dar legea dreptăţii, legea cauzalităţii nu se poate înlătura. Acţiunea nesocotinţei lor va trebui să aibă urmări, sancţiuni!
Trei sute şi mai bine de ani, spiritele acestor ucigaşi au rătăcit prin spaţiu, învăluiţi în noaptea neagră şi torturaţi de actul lor nebunesc. Domnul i-a adunat pe toţi la un loc, azi pe unul, mâine pe altul, aducându-i din nou pe pământ, ca oameni trupeşti în satul Costeşti din România; iar în Săptămâna Mare, pe când se rugau, au ars toţi cei 110 care au dat foc fraţilor de altă credinţă. Au plătit fapta lor din trecut! Legea divină s-a executat.
Cine omoară prin sabie, prin sabie va pieri. Cine omoară prin foc, prin foc va pieri. Nimic din ce pare omului neînţeles, nu este fără rost. Totul este recompensat – şi fapta bună, şi cea rea!”
Pământul se roteşte în jurai axei sale într-o zi, şi în acelaşi timp călătoreşte mereu în jurul soarelui, înconjurându-1 într-un an. Vremea se scurge mereu, anii şi secolele se înşiră fără oprire.
Entităţile spirituale vin valuri la reîntrupare, pe suprafaţa pământului, pentru a-şi face şcoala vieţii, iar după un timp se întorc în spaţiu. Această migraţie intensă, de la Cer la pământ, ori de la pământ la Cer, se urmează sute de mii de ani, având ca scop perfecţionarea.
Umanitatea se înşiră astfel inconştientă pe calea evoluţiei, împinsă de legea progresului. Din această mulţime nesfârşită, răsar în anumite locuri şi momente, entităţi spirituale în care se dezvoltă facultăţi divine, graţie conştiinţei lor mai devreme iluminată, graţie destinului lor mereu fericit, graţie unor zguduiri sufleteşti ce au înflăcărat şi cuprins întreaga lor fiinţă. Aflând rostul vieţii,
înţelegând legea binelui şi a iubirii, aceşti oameni îşi analizează firea, îşi recunosc caracterul şi slăbiciunile, pornind hotărâţi la corectarea defectelor şi la întărirea pârtilor bune. Ştiind că totul are urmări, că vor fi iertaţi în aceeaşi măsură în care au iertat, cunoscând că orice faptă rea, oricât de redusă ar fi, va trebui expiată, fiind conştienţi că orice gând pregăteşte mentalitatea şi facultăţile omului din prezent, dar mai ales pe cele din vieţile viitoare, vor exprima în viaţa lor terestră doar blândeţe şi iertare. Aceşti oameni se desprind din cursul general al ^evoluţiei, vor urma conştient şi ştiinţific o cale spirituală, acumulând în fiinţa lor materii mai fine. în acest fel vor dispune de forţe mai mari decât fraţii lor, păşind grăbiţi să-şi termine cât mai repede şcoala pământului.
Mii de veacuri a durat până când omul, supus la flacăra durerilor şi a suferinţelor de tot felul, a ajuns la momentul fericit în care să înţeleagă că deasupra tuturor lucrurilor există legi inflexibile. Din acest moment, omul trece în sfârşit la partea a doua a existenţei sale terestre, se naşte în lume din nou, dar de această dată se botează în lumina spiritualităţii. Va muri şi se va naşte şi de acum înainte, dar vieţile lui se vor scurge mai lin, vor fi mai pioase, mai fericite iar progresul său spiritual va fi din ce în ce mai accentuat.
Omul va şti că minciunii care cutreieră spaţiile trebuie să-i opună foiţa adevărului, pentru ca astfel să distrugă forţele ce se opun mersului omenirii spre perfecţiune. El va şti că împotriva forţei gândurilor egoiste, care dezagregă materiile şi tulbură armonia din natură, e nevoie să răspândească mereu foiţa iubirii şi a unirii. El va şti că forţa rugăciunii, ce cheamă din spaţiu lumină – forţele şi materiile binefăcătoare – poate ameliora sau vindeca o boală, poate consola o pierdere sau întări un suflet. Atunci, asemenea unui soare dătător de viaţă şi lumină, omul va răspândi către anumite persoane bolnave, necăjite şi disperate, valul rugăciunii sale, le va înconjura cu fluide benefice şi luminoase, dăraindu-le sănătate şi eliberându-le din adâncul mâhnirii în care au căzut.
Prin urmare, din ziua când omul s-a convins că există legi ce conduc existenţa universurilor, din ziua când se străduieşte să repare trecutul şi să-şi amelioreze viitorul, el va lucra cu forţele pe care i le pune la dispoziţie Divinitatea, pentru ridicarea celor de sub el. Graţie voinţei sale, îşi va îmbunătăţi mereu destinul şi va îndulci soarta altora, până va ajunge la perfecţiunea finală a evoluţiei terestre. El va face ceea ce realizează şi fizicianul, care emite un sunet de o anumită vibraţie, urmat de un alt sunet a cărui limită inferioară de vibraţie corespunde limitei superioare a primului sunet; cele două sunete se vor întâlni, şi la întretăierea acestor două forţe sau vibraţii se produce linişte. Acest fenomen poartă numele de interferenţă’.
Tot astfel poate lucra forţa iubirii contra forţei urii. în felul acesta, omul drept va ajunge la tăcere şi pace, la armonizarea şi echilibrarea forţelor sale, la eliberarea sufletului de sub influenţa nefastă a forţelor distrugătoare.
Domnul Isus Christos a spus: „ Când unul te loveşte, întinde şi celălalt obraz”. El a dorit să spună: palma primită acum e palma pe care ai dat-o odată; este efectul cauzei produsă de tine într-o altă întrupare. Tu, care ai primit palma, nu trebuie să răspunzi cu o altă palmă, căci în acest caz generezi o cauză, al cărei efect îl vei culege cândva. Ca să nu mai continue această înşirare de cauze şi efecte, întinde şi celălalt obraz, în virtutea legii iertării.
E greu de înţeles înălţimea acestor cuvinte ale Luminii lumilor sistemului nostru solar, dar şi mai greu este de aplicat.

Scarlat Demetrescu- Din tainele vieții și universului

Reclamă

De la constiență la inconstiență

Sau mai corect ce poate însemna să pierzi legătura cu tine pentru o secundă.

Spațiu informațional ,iar aici nu ma refer la cel creat de nevoia tehnologică umană de a acapara tot cee ce oamenii de stiință cred că pot controla.Mă refer la acel spațiu informațional care conține date pe care mintea umană nu și-l poate explica ,acel ceva care se petrece fară controlul nostru.

Acest spațiu în care nașterea ,moartea și tot ceea ce se petrece între cele două momente și este încărcat cu tot ceea ce nu înțelegem,este spațiul din care vin toate acele intuiții ,premoniții sau alte tipuri de comunicare care fac legătura între noi ca entitate umană și un acel Ceva mai presus de noi.

Acel Ceva tot timpul comunică cu noi ,ne întreține inexplicabilitatea funcțiilor ,și ne face să funcționăm între marile momente existențiale.

O secundă de nemanifestare a acelei lipse de comunicare poate face diferența între a ne fi bine sau rău.

Nu neapărat că nu auzim acea voce interioară care ne atenționează doar și cu o secundă înainte dacă e bine sau nu e bine ceea ce urmează să alegem , dar mai degrabă cred că e o manifestare a unui orgoliu care ne spune că putem și singuri să facem anumite lucruri ,că suntem atotștiutori.Da , le putem face și singuri ,dar cu ce daune.

Vă voi povesti un caz simplu cu care m-am întâlnit zilele trecute și pe care îl consider tărănesc de simplu de înțeles.

Am întâlnit un om care într-o zi ,într-o secundă de pierdere a contactului cu starea de conștiență și certitudine care o manifesta până atunci ,a trecut din rai în iad.

Într-o zi de iarna ,omul lucra la un canton CFR de undeva de lângă Borșa ,Maramureș.

În canton era cald și era cufundat într-o stare de confort existențial.

Se apropia ora la care trebuia să schimbe un macaz.

Nici o clipă nu s-a gândit că acel macaz era macazul existenței lui de până atunci.

Avea de facut o alegere . Cu ce să se încalțe ca să parcurgă cei zece metri care erau pâna la macaz.Avea o pereche de ghete de iarnă și pantofii de interior cu care stătea înăuntru la căldură.

Ce și-a spus ? Doar pentru zece metri pe gheață ,n-a fi foc dacă ar merge cu pantofii,durează doar trei minute.

Și a ieșit . Dupa doi metri a alunecat și a căzut pe șine ,a dat cu coastele de șina de cale ferată, i-au perforat plămânul ,a ajuns la Cluj, i-au scos un plămân ,a stat 65 de zile în spital între viață și moarte. Apoi afecțiunea a urcat ,vocea i-a dispărut încetul cu încetul ,iar acum este din nou la operație. Este străveziu ,palid ,trist ,speriat și gol pe dinăuntru.

Un om de un metru nouăzeci .

Cu vocea dogită mi-a spus un lucru:

„Să știi că înainte am auzit că o voce mi-a spus , „Ai grijă că vei cădea ! „” .

L-am întrebat ce a răspuns ,iar el a spus că a răspuns :”Până acolo nu mi se poate întâmpla nimic,pot și singur”.

Iar de atunci trăiește doar cu păreri de rău și în suferință.

Să fie Karmă sau alegere ? Eu zic că e una și același lucru.

Doar momentul de timp diferă, momentul primei alegeri.

Radu Drăgan.

Reclamă

Manifestarea iubirii.

De foarte multe ori, oamenii confunda iubirea cu dragostea, manifestata prin mangaierea sau imbratisarea trupului.
Iubirea, ca valoare a fiintei umane, cuprinde un inteles mai amplu, care poate fi cunoscut in mod deosebit prin traire si simtire.
Fiecare fiinta umana isi are valoarea sa bine definita pe aceasta planeta, indiferent de rasa, sex, fizionomia trupului sau religie. Aceasta valoare trebuie cunoscuta de catre fiecare om si impartasita chiar, dandui-se sensul adevarat, pentru a se putea pastra armonia in univers.
Armonia se pastreza  valoarea iubirii luminata de om, care a fost creat de catre Dumnezeu-Creatorul, prin binecuvantarea data, “dupa chipul si asemanarea Sa.” Prin aceasta binecuvantare, data de Insusi Creatorul, omul trebuie sa-si traiasca viata in aceasta dimensiune karmica prin valoarea-i data, asa cum se cere unei fiinte spirituale.
Pentru aceasta, el, omul, trebuie sa-si manifesteze dorinta de cunoastere, si prin aceasta sa cerceteze fiecare traire si simtire a aproapelui sau. Asa cum am spus, fiecare om isi are valoarea sa in univers, valoare ce-i este data de nivelul constiintei lui, masurat in caste, ca simbol al luminii sale. Fiecare casta, ce cuprinde o unitate masurabila a constiintei omului, care ii arata intelepciunea pe care Creatorul o recunoaste ca valoare a fiintei, trebuie cunoscuta de catre fiecare om. Cunoasterea acestei valori il poate determina pe om sa o cuprinda prin meditatie, rugaciune, fapte bune si acceptarea oricaror situatii ce vin in pasul vietii sale.
Viata omului, ca destin, poate fi schimbata prin ceea ce accepta el, ca fiinta spirituala, vie, sau fiinta nespirituala, nevie.
A fi o fiinta spirituala, vie, inseamna a fi in armonie permanenta cu universul si in acord cu Legile Divine, universale, iar a fi o fiinta nespirituala, nevie, inseamna a fi in dizarmonie cu universul si in dezacord cu Legile Divine, acceptand intunericul ca forma de existenta. Cum exista liberul arbitru, lasat de catre Insusi Dumnezeu, fiecare om isi alege calea existentei sale prin timp si spatiu.
Iubirea, ca valoare a fiintei umane, este singura in masura sa modifice comportamentul omului, schimbandu-i chiar destinul, eliberandu-l de greutatea karmei. Prin aceasta eliberare a sa de cuprinsul karmei, omul poate cunoaste cu adevarat ce-nseamna a iubi. Valoarea constiintei sale crescand, ea il ajuta ca prin meditatie, rugaciune, fapte bune, sa priveasca spre aproapele sau cu un gand de binecuvantare, pretuindu-l.
Prin aceasta pretuire a aproapelui, fiinta umana spiritualizata respecta statutul de fiinta a fiecarui confrate, acceptandu-l, ajutandu-l chiar sa se inalte prin cunoasterea pe care i-o poate da.
Cunoasterea ajuta omul in a-si manifesta iubirea. Iubirea da nou sens vietii fiintei care a ajuns la o anumita cunoastere, de o valoare precisa.
Valoarea venita catre cuprinsul omului il inalta, facand ca tot ceea este in preajma lui sa se schimbe prin simpla sa prezenta, manifestata prin iubire.
Aceasta manifestare a iubirii poate redestina destine in pasii acelora care pot sa accepte adevarul venit prin cei de langa ei. Iubirea da un nou sens vietii fiintei umane. Pentru aceasta trebuie sa se accepte ideea ca omul prin insasi existenta sa este cale catre adevar prin ceea ce i s-a dat prin binecuvantarea Creatorului.
Iubirea poate cuprinde adevarul fiecarui om, daca omul isi poate manifesta iubirea. Manifestarea iubirii poate fi inteleasa de fiecare om, daca omul accepta iubirea ca valoare absoluta. Necuprinsul iubirii aduce infinita bucurie fiintei, prin retraire, aceasta stie sa si-o manifesteze.
Fiecare manifestare a unei trairi, daca poate fi pretuita, se poate spune ca omul si-a invatat lectia pentru care se afla acum si aici…

maitreya.ro

Reclamă

Legile spirituale ale succesului

Legea potenţialităţii pure

Prima lege spirituală a succesului este Legea Purei Potenţialităţi. Esenţa acestei legi constă în faptul că, în stare esenţială, noi suntem conştiinţă pură. Conştiinţa pură este tot una cu potenţialitatea pură; ea reprezintă un câmp al tuturor posibilităţilor şi al creativităţii infinite. Conştiinţa pură este esenţa noastră spirituală. Fiind infinită şi nelimitată, ea reprezintă de asemenea şi beatitudine pură. Celelalte atribute ale conştiinţei sunt cunoaşterea pură, tăcerea infinită, echilibrul perfect, invincibilitatea, simplitatea şi beatitudinea. Aceasta este natura noastră esenţială.

 

Legea dăruirii (consacrării)

Cea de-a doua lege spirituală a succesului este Legea dăruirii. Ea ar mai putea fi numită şi Legea dăruirii şi primirii, căci universul operează prin intermediul schimburilor dinamice. Nimic nu este static în univers. Corpul nostru se află într-un schimb constant cu corpul universului; mintea noastră interacţionează dinamic cu mintea cosmosului; energia noastră este o expresie a energiei cosmice.

Fluxul vieţii nu înseamnă altceva decât interacţiunea armonioasă a tuturor elementelor şi forţelor care structurează câmpul existenţei. Această interacţiune armonioasă a elementelor şi forţelor din viaţa noastră operează sub forma Legii dăruirii. Întrucât corpul şi mintea noastră, pe de o parte, şi universul, pe de altă parte, se află într-un schimb constant şi dinamic, blocarea circulaţiei energiei ar fi similară cu oprirea circulaţiei sângelui.

Legea karma-ei, sau a cauzei şi efectului

Cea de-a treia lege spirituală a succesului este Legea karma-ei. Karma înseamnă simultan acţiunea şi consecinţele ei, cauza şi efectul, căci orice forţă generează o forţă de răspuns, care se întoarce asupra noastră cu aceeaşi putere. Toată lumea a auzit expresia „Cine seamănă culege ceea ce a semănat”. De aceea, este limpede că dacă dorim să avem parte de fericire în viaţa noastră, noi trebuie să învăţăm mai întâi cum să semănăm seminţele care vor crea această fericire. Altfel spus, karma implică o alegere conştientă (angrenarea liberului arbitru).

Orice om este în esenţă un suflet care la dispoziţie posibilităţi infinite de a face alegeri. În fiecare clipă a existenţei noastre noi suntem scăldaţi în câmpul tuturor posibilităţilor, unde avem acces la o infinitate de opţiuni. Unele dintre aceste opţiuni sunt luate conştient, în timp ce altele sunt luate inconştient. Cea mai bună cale de a înţelege şi de a maximiza efectele legii karma-ei constă însă în a deveni conştienţi de alegerile pe care le facem în fiecare clipă.

Indiferent dacă suntem de acord sau nu, tot ceea ce ni se întâmplă în acest moment este rezultatul unei alegeri făcute în trecut. Din nefericire, foarte mulţi oameni fac aceste alegeri inconştient. Ei nu se gândesc la consecinţele opţiunii lor, dar acestea se vor produce.

Dacă eu insult pe cineva, acesta va alege probabil opţiunea de a se simţi ofensat. Dacă îi fac însă un compliment, el va alege probabil opţiunea de a se simţi flatat. La urma urmei, nu este însă vorba decât de o opţiune.

Este posibil ca eu să insult o persoană şi aceasta să nu se simtă ofensată. La fel, se poate să-i fac cuiva un compliment, iar el să nu se simtă flatat. Altfel spus, deşi au la dispoziţie opţiuni infinite, marea majoritatea a oamenilor au devenit simple noduri de reflexe condiţionate care sunt declanşate în permanenţă de oameni şi de evenimente, declanşând tipare comportamentale previzibile.

Legea efortului minim

Cea de-a patra lege spirituală a succesului este Legea efortului minim. Această lege are la bază maniera în care funcţionează natura, fără nici cel mai mic efort, fără griji, într-o stare deplină de abandon. Acesta este principiul acţiunii minime, sau al non-rezistenţei. Altfel spus, este principiul armoniei şi iubirii. Învăţând această lecţie de la natură, noi putem să ne împlinim cu uşurinţă dorinţele.

Dacă veţi observa felul în care operează natura, veţi constata că ea merge întotdeauna în sensul efortului minim. Iarba nu se străduieşte să crească, ea creşte pur şi simplu. Peştii nu învaţă să înoate, înoată pur şi simplu. Florile nu fac eforturi ca să înflorească; înfloresc pur şi simplu. Păsările nu învaţă să zboare, ci zboară direct. Aceasta este natura lor inerentă. Pământul nu face eforturi ca să se învârtească în jurul propriei sale axe; aceasta este natura lui, să se învârtească cu o viteză ameţitoare şi să înainteze în spaţiu, pe o anumită orbită. Copiii mici sunt fericiţi în mod natural; aceasta este natura lor. Natura soarelui este să strălucească, natura stelelor să lumineze. Iar natura omului constă în a-şi realiza visele, dându-le o formă fizică, fără nici un efort şi cu cea mai mare uşurinţă.

În Ştiinţa Vedică, străvechea filosofie a Indiei, acest principiu este cunoscut sub denumirea de principiul economiei de efort, care constă în „a face mai puţin şi a realiza mai mult”. În final, omul ajunge la acel stadiu în care nu mai face nimic, dar realizează totul. Altfel spus, cea mai slabă intenţie a lui este suficientă pentru ca realizarea ei să se producă spontan. Aşa-numitele „miracole” nu sunt altceva decât expresii ale Legii efortului minim.

Inteligenţa naturii funcţionează fără efort, fără fricţiuni, în mod spontan. Ea nu este liniară, ci intuitivă, holistică şi are capacitatea de a inspira. Atunci când suntem în armonie cu natura, când suntem ferm stabiliţi în cunoaşterea Sinelui, putem folosi cu uşurinţă Legea efortului minim.

Efortul devine minim atunci când acţiunile noastre sunt motivate de iubire, căci natura este creată de energia iubirii. Ori de câte ori urmărim puterea şi controlul celor din jur, noi cheltuim energie. Atunci când urmărim banii sau puterea de dragul egoului, noi ne risipim energia urmărind iluzia fericirii, în loc să ne bucurăm de fericirea pe care ne-o oferă momentul prezent. Atunci când urmărim să obţinem bani numai pentru un profit personal, noi ne tăiem singuri fluxul de energie care comunică cu fiinţa noastră interioară, blocând astfel manifestarea inteligenţei naturii.

 

Legea intenţiei şi a dorinţei

Cea de-a cincea lege spirituală a succesului este Legea intenţiei şi a dorinţei. Această lege are la bază faptul că energia şi informaţia există pretutindeni în natură. De fapt, la nivelul câmpului cuantic nu există nimic altceva decât energie şi informaţie. Câmpul cuantic este doar un alt nume pentru câmpul potenţialităţii pure sau pentru conştiinţa pură. Iar acest câmp cuantic este influenţat de intenţie şi de dorinţă. Ne propunem să examinăm în detaliu acest proces.

Dacă sunt reduse la natura lor esenţială, o floare, un curcubeu, un fir de iarbă, un corp uman, toate înseamnă energie şi informaţie. În natura sa esenţială, întregul univers nu este altceva decât o mişcare a energiei şi informaţiei. Singura diferenţă dintre noi şi un copac se referă la conţinutul informaţional al corpurilor noastre.

La nivel material, atât noi cât şi copacul suntem alcătuiţi din aceleaşi elemente reciclate, în principal carbon, hidrogen, oxigen, sodiu, şi alte elemente în cantităţi mai mici. Pentru câţiva dolari, aceste elemente pot fi cumpărate de la un magazin. Diferenţa dintre noi şi copac nu constă neapărat în cantitatea de carbon, hidrogen sau oxigen. Mai mult, noi şi copacul fac un schimb permanent de carbon şi de oxigen. Adevărata diferenţă se referă la energie şi informaţie.

În planul naturii, noi, oamenii, suntem o specie privilegiată, întrucât avem un sistem nervos capabil să devină conştient de conţinutul energetic şi informatic al câmpului ce dă naştere corpului nostru fizic. Noi experimentăm subiectiv acest câmp sub forma gândurilor noastre, a sentimentelor, emoţiilor, dorinţelor, amintirilor, instinctelor, impulsurilor şi convingerilor noastre. Acelaşi câmp poate fi experimentat şi obiectiv, sub forma corpului fizic, iar prin intermediul acestui corp, putem experimenta acest câmp ca fiind lumea exterioară. În esenţă, totul este însă alcătuit din acelaşi material. Aşa se explică de ce înţelepţii din vechime au afirmat că: „Eu sunt acela, tu eşti acela, tot ce există este acela, şi altceva nu există în afara lui”.

Corpul nostru nu este separat de corpul universului, căci la nivel cuantic nu există limite bine definite. Acolo totul este numai vibraţie, val, fluctuaţie, convoluţie, perturbări localizate într-un câmp cuantic mai mare. Acest câmp cuantic lărgit – universul – este adevăratul nostru corp.

Sistemul nervos uman este nu doar capabil să devină conştient de informaţia şi energia propriului său câmp cuantic, dar întrucât conştiinţa umană are o flexibilitate infinită datorită acestui sistem nervos perfect creat, noi ne putem schimba în mod voluntar conţinutul informaţional care dă naştere corpului nostru fizic. La fel, noi putem modifica în mod voluntar energia şi conţinutul informaţional al corpului nostru cuantic lărgit – care este mediul înconjurător sau lumea exterioară – determinând anumite manifestări.

Există două calităţi inerente conştiinţei care permit această schimbare conştientă: atenţia şi intenţia. Atenţia energizează, iar intenţia transformă. Obiectul asupra căruia ne concentrăm atenţia – indiferent care este el – va creşte şi va deveni mai puternic în viaţa noastră. Invers, dacă ne reducem atenţia acordată unui anumit obiect (sau subiect), acesta îşi va pierde treptat importanţa, se va dezintegra şi va dispărea (din viaţa noastră). Pe de altă parte, intenţia declanşează transformarea energiei şi informaţiei. Ea îşi organizează propria împlinire.

Aşadar, calitatea intenţiei acordată unui obiect al atenţiei noastre va genera o infinitate de evenimente spaţio-temporale care vor conduce la rezultatul dorit, conform legilor spirituale ale succesului. Acest lucru se datorează faptului că intenţia sădită în solul fertil al atenţiei are o putere de organizare infinită. Puterea de organizare infinită se referă la puterea de a organiza o infinitate de evenimente spaţio-temporale, toate în acelaşi timp. Putem vedea expresia acestei puteri infinite de organizare în fiecare fir de iarbă, în fiecare pom înflorit, în fiecare celulă a corpului nostru. O putem vedea oriunde există viaţă.

Conform planului naturii, toate lucrurile şi toate fiinţele sunt legate între ele. Când apar ghioceii, ştim că primăvara este aproape. Când păsările încep să migreze, ştim că vine toamna. Natura este o simfonie, iar această simfonie este orchestrată la nivelul ultim al creaţiei.

Corpul uman este un alt exemplu al acestei simfonii. O singură celulă din corpul nostru face şase trilioane de operaţiuni pe secundă, şi trebuie să cunoască ce fac toate celelalte celule din corp, în acelaşi timp. Corpul uman poate cânta la un instrument, poate ucide microbii, poate concepe un copil, poate recita o poezie, contemplând în acelaşi timp mişcarea stelelor, şi toate acestea deoarece câmpul corelaţiilor infinite face parte din propriul său câmp informaţional.

Unul din cele mai remarcabile lucruri legate de sistemul nervos al omului este faptul că el îşi poate controla puterea sa infinită de organizare prin intermediul intenţiei conştiente. La om, intenţia nu este blocată într-un sistem energetic şi informaţional rigid. Ea are o flexibilitate infinită. Altfel spus, atâta vreme cât nu violăm celelalte legi ale naturii, noi putem să le comandăm prin intenţia noastră să ne împlinească visele şi dorinţele.

 

Legea detaşării

Cea de-a şasea lege spirituală a succesului este Legea detaşării. Această lege susţine că pentru a dobândi ceva în universul material, este necesar să renunţăm la ataşamentul nostru faţă de respectivul lucru. Aceasta nu înseamnă că trebuie să renunţăm la intenţiile sau la dorinţele noastre. Singurul lucru la care trebuie să renunţăm este ataşamentul faţă de rezultatul lor.

Această lege este extrem de puternică. În momentul în care renunţăm la ataşamentul faţă de rezultate, combinând intenţia focalizată cu detaşarea de fructele ei, vom obţine cu siguranţă ceea ce ne dorim. Orice dorinţă poate fi împlinită prin intermediul detaşării, căci detaşarea are la bază credinţa necondiţionată în puterea Sinelui real.

Pe de altă parte, ataşamentul are la bază teama şi insecuritatea, iar nevoia de securitate este centrată pe necunoaşterea Sinelui real. Sursa prosperităţii, a belşugului, a obţinerii oricărui lucru din universul material, este întotdeauna aceeaşi: Sinele real, conştiinţa care ştie cum să împlinească orice nevoie. Tot restul nu sunt decât simboluri: maşini, case, bani, haine, avioane. Simbolurile sunt trecătoare; ele vin şi pleacă. Urmărirea simbolurilor seamănă cu călătoria pe o hartă, în locul teritoriului real. Ea dă naştere la anxietate şi ne lasă goi pe dinăuntru, căci noi confundăm Sinele cu simbolurile sale.

Ataşamentul se naşte din conştiinţa sărăciei, căci el se adresează întotdeauna simbolurilor. Detaşarea este sinonimă cu conştiinţa bogăţiei, căci ea aduce cu sine libertatea de a crea. Fericirea şi râsul nu se pot naşte decât din implicarea detaşată, care conduce la crearea spontană şi lipsită de efort a simbolurilor prosperităţii. Fără detaşare noi suntem prizonierii neajutorării, lipsei de speranţă, nevoilor lumeşti, grijilor triviale, disperării tăcute şi seriozităţii excesive şi inutile – adică ai acelor calităţi care caracterizează existenţa mediocră şi conştiinţa sărăciei.

Conştiinţa bogăţiei este capacitatea de a obţine tot ceea ce dorim, oricând dorim şi cu eforturi minime. Această experienţă nu este însă posibilă fără centrarea în înţelepciunea incertitudinii. În această incertitudine putem descoperi libertatea de a crea tot ceea ce dorim.

Oamenii caută cu disperare securitatea, fără să-şi dea seama de inutilitatea demersului lor. Chiar şi ataşamentul faţă de bani este un semn de insecuritate. Unii oameni îşi spun: „În clipa când voi avea un milion de dolari mă simţi pe deplin sigur. Atunci voi fi independent din punct de vedere financiar şi mă voi retrage la pensie. Voi avea astfel timp să fac tot ceea ce mi-am dorit de-a lungul vieţii mele”. Dar acest lucru nu se petrece niciodată, niciodată.

Cei care urmăresc securitatea o caută de-a lungul întregii vieţi, dar nu o descoperă niciodată. Ea rămâne veşnic efemeră, căci securitatea nu poate fi niciodată obţinută numai cu ajutorul banilor. Ataşamentul faţă de bani va crea întotdeauna insecuritate, indiferent cât de mare este contul în bancă. De fapt, printre oamenii cei mai nesiguri din lume se numără de multe ori chiar cei foarte bogaţi.

Căutarea securităţii este o iluzie. În tradiţiile spirituale de altădată, soluţia la această dilemă a fost găsită în înţelepciunea insecurităţii, sau a incertitudinii. Aceasta afirmă că urmărirea certitudinii şi a securităţii nu reprezintă altceva decât un ataşament faţă de ceea ce cunoaştem. Şi ce anume cunoaştem? Trecutul. Cunoaşterea nu este altceva decât închisoarea condiţionării trecutului. Aceasta nu poate conduce la evoluţie, la eliberare, iar atunci când nu există evoluţie, tot ce mai rămâne este stagnarea, entropia, dezordinea şi descompunerea.

Pe de altă parte, incertitudinea reprezintă solul fertil al creativităţii pure şi al libertăţii. Incertitudinea înseamnă să ne aruncăm în necunoscut în fiecare moment al existenţei noastre. Necunoscutul este câmpul tuturor posibilităţilor, este întotdeauna nou, întotdeauna proaspăt, întotdeauna deschis faţă de apariţia unor noi manifestări. Fără incertitudine şi fără necunoscut, viaţa nu ar fi altceva decât o repetiţie fadă a unor amintiri trăite cândva. Omul ar deveni victima trecutului său, iar tiranul de astăzi ar fi acelaşi ego lăsat nesupravegheat ieri.

De aceea, renunţaţi la ataşamentul dumneavoastră faţă de ceea ce cunoaşteţi, păşiţi cu curaj în necunoscut, şi veţi pătrunde în câmpul tuturor posibilităţilor. Voinţa de a păşi în necunoscut derivă din acceptarea înţelepciunii incertitudinii. În acest fel, în fiecare clipă din viaţa dumneavoastră veţi avea parte de aventură, de trăiri vii, de mister. Veţi experimenta astfel viaţa ca pe un joc incitant, ca pe o magie, ca pe o sărbătoare a propriului dumneavoastră spirit.

Nu lăsaţi să treacă nici o zi fără a căuta aventura în câmpul tuturor posibilităţilor. Atunci când daţi dovadă de incertitudine înseamnă că vă aflaţi pe calea cea bună, aşa că nu renunţaţi. Nu este deloc important să vă faceţi o idee clară şi rigidă despre ceea ce veţi face săptămâna viitoare sau anul viitor, căci dacă aveţi o idee prea clară despre ceea ce se va petrece şi dacă vă ataşaţi prea rigid de acel viitor anticipat, nu faceţi altceva decât să blocaţi o întreagă gamă de posibilităţi care s-ar fi putut petrece.

 

Legea dharma-ei, sau a menirii în viaţă

Cea de-a şaptea lege spirituală a succesului este Legea dharma-ei. Dharma este un cuvânt sanscrit care înseamnă „menirea în viaţă”. Legea dharma-ei afirmă că noi ne-am asumat manifestarea în această formă fizică cu unicul scop de a împlini această menire. Câmpul potenţialităţii pure este în esenţa lui însăşi divinitatea, iar divinul îşi asumă o formă umană numai cu scopul de a împlini un anumit ţel.

Potrivit acestei legi, orice om are un talent unic şi o manieră unică de a-l exprima. Există ceva ce putem face mai bine decât oricine altcineva din întreaga lume. Oricărui talent unic (şi expresiei sale manifestate) îi corespund o serie de nevoi unice. Atunci când aceste nevoi se suprapun peste expresia creativă a talentului nostru, scânteia produsă dă naştere la abundenţă şi belşug. Exprimarea talentelor noastre pentru a răspunde acestor nevoi creează prosperitate.

Dacă i-am învăţa pe copii acest principiu încă de la începutul vieţii lor, am vedea ce efecte remarcabile poate să producă el. Personal, am făcut acest lucru cu copiii mei. Le-am spus întotdeauna că există un motiv pentru care se află în această lume şi că ei trebuie să descopere singuri care este acest motiv. Copiii mei au auzit aceste lucruri de la vârsta de patru ani. În plus, i-am învăţat cum să mediteze, după care le-am spus: „Aş dori să nu vă temeţi niciodată, dar absolut niciodată, în legătură cu felul în care vă veţi câştiga existenţa. Dacă nu veţi reuşi singuri acest lucru, eu voi avea grijă de voi, aşa că nu trebuie să vă faceţi griji. Aş dori de asemenea să nu vă concentraţi excesiv asupra notelor pe care le obţineţi la şcoală. Nu ţin să deveniţi cei mai buni. Ceea ce mi-aş dori în schimb foarte mult din partea voastră ar fi să vă puneţi întrebarea în ce fel puteţi servi umanitatea, şi care sunt talentele voastre speciale. Fiecare om are un talent special pe care nu-l mai are nimeni altcineva, şi fiecare o mare o manieră specială de a exprima acel talent, pe care nimeni altcineva nu o mai are”. Şi astfel, toţi copiii mei au ajuns la cele mai bune şcoli, au avut cele mai mari note, şi fiecare încearcă să îşi exprime unicitatea, concentrându-se asupra lucrurilor pe care le au de dăruit. Aceasta este Legea dharma-ei.

Legea dharma-ei are trei elemente. Primul afirmă că orice om se află pe acest pământ

pentru a-şi descoperi Sinele real, pentru a realiza că adevărata sa identitate este una spirituală, că în esenţă este o fiinţă spirituală care şi-a asumat o manifestare în formă fizică. Nu este corect să spunem că noi suntem fiinţe umane care au din când în când experienţe spirituale. Realitatea este inversă: noi suntem fiinţe spirituale care şi-au asumat o formă umană ocazională.

Orice om se află pe această planetă pentru a-şi descoperi sinele superior sau sinele spiritual. Acesta este primul înţeles al Legii dharma-ei. Noi trebuie să descoperim singuri că în interiorul nostru se află un zeu sau o zeiţă într-o stare embrionară, care doreşte să se nască pentru ca noi să ne manifestăm divinitatea.

Cel de-al doilea element al Legii dharma-ei se referă la exprimarea talentului nostru unic. Legea dharma-ei afirmă că orice fiinţă umană se naşte cu un talent unic. Fiecare dintre noi are un talent unic prin expresia lui, atât de unic încât nu mai există nimeni pe această planetă care să dispună de acest talent, sau de expresia lui. Altfel spus, există în noi posibilitatea de a face ceva mai presus decât oricine altcineva pe această planetă. Atunci când ne descoperim această menire şi când o exersăm, noi pierdem noţiunea timpului. Atunci când ne exprimăm talentul unic de care dispunem (în unele cazuri avem chiar mai multe asemenea talente unice), expresia acestui talent ne conduce într-o lume a conştiinţei care transcende hotarele timpului.

Cel de-al treilea element al Legii dharma-ei se referă la serviciul adus umanităţii, semenilor noştri, la anumite întrebări pe care orice om ar trebui să şi le pună, căutând răspunsul la ele: „Ce pot face pentru a fi de folos? Cum îi pot ajuta pe cei cu care intru în contact?” Atunci când combinăm capacitatea de a ne exprima talentul unic cu serviciul adus umanităţii, se poate spune că respectăm plenar Legea dharma-ei. Dacă mai adăugăm şi experienţa directă a propriei noastre spiritualităţi, a câmpului potenţialităţii pure, este de-a dreptul imposibil să nu avem acces la o prosperitate infinită, căci aceasta este singura cale prin care poate fi atinsă prosperitatea.

Această prosperitate nu este temporară, ci permanentă, căci talentul nostru este unic şi nu poate fi depăşit de nimeni, la care se adaugă serviciile aduse semenilor noştri, pe care le putem descoperi răspunzând la întrebări de tipul: „Ce pot să fac ca să-i ajut pe alţii?”, în locul unora de tipul: „Ce pot să fac pentru a-mi fi mie bine?”

Întrebarea „Cu ce mă aleg eu?” ţine de dialogul interior al egoului. Întrebarea „Ce pot să fac pentru a le fi de folos altora?” ţine de dialogul interior al spiritului. Spiritul se referă la acel domeniu al conştiinţei noastre în care experimentăm universalitatea. Simpla trecere de la un dialog interior bazat pe întrebarea „Eu cu ce mă aleg?” la întrebarea „Ce pot face pentru alţii” este suficientă pentru a transcende egoul şi pentru a pătrunde în lumea spiritului. Calea cea mai sigură pentru a pătrunde în lumea spiritului este meditaţia, dar simpla trecere de la o întrebare la alta, aşa cum am arătat mai sus, este suficientă pentru a căpăta acces la lumea spirituală, adică la acea lume în care ne putem experimenta propria universalitate.

Dacă doriţi să folosiţi la maximum Legea dharma-ei, este necesar să faceţi mai multe angajamente.

Primul angajament este acesta: îmi propun să caut până când îmi voi descoperi sinele superior, care îmi transcende egoul, prin intermediul practicii spirituale.

Cel de-al doilea angajament este următorul: voi urmări să îmi descopăr talentele unice, pentru a mă bucura de ele, căci ştiu că pătrunderea în lumea spiritului, care transcende timpul, aduce după sine fericirea. Voi cunoaşte astfel beatitudinea.

Cel de-al treilea angajament este acesta: mă voi întreba în permanenţă ce pot face pentru a fi de folos umanităţii. Voi răspunde la această întrebare şi apoi voi aplica în practică acest răspuns. Îmi voi folosi talentele unice pentru a le fi de folos semenilor mei, îmbinând împlinirea nevoilor lor cu dorinţa mea de a-i ajuta pe alţii.

fragmente din „Cele șapte legi  spirituale ale succesului”-Deepak Chopra.

Reclamă

Cauză și efect……..

Legea cauzei şi efectului spune că orice cauză are un efect rezultant şi fiecare efect devine cauza unui alt efect. Nu există nimic la întâmplare. Nimic nu începe un nou lanţ de evenimente. Universul e un ciclu perpetuu. Orice spunem sau facem are o consecinţă. Asta nu înseamnă că trebuie sa privim consecinta ca pe o pedeapsă. Pur şi simplu, are un rezultat. Karma e doar rezultatul sau consecinţa unei acţiuni.

Există multe expresii care ilustrează această lege: „Ce semeni, aia culegi”, „Părinţii mănâncă aguridă şi copiilor li se strepezeşte gura”, „Cum îţi aşterni, aşa dormi”, „După faptă şi răsplată”. Altfel spus, ceea ce emiţi se întoarce la tine (de fapt, nici nu te părăseşte vreodată).
E important să examinăm efectele din viaţa noastră şi cauzele lor. Trebuie să devenim conştienţi de toate alegerile pe care le facem, pentru că toate vor deveni cauzele rezultatelor de pe parcursul drumului. Dacă gândurile noastre sunt cele care ne creează viaţa, cum trebuie să ne schimbăm gândurile (cauza) pentru a obţine un efect diferit? Şi căror forţe exterioare le permitem să provoace efecte asupra vieţii noastre?

Legea karmei este legea vindecării în acţiune. Ea afirmă că nu poţi ataca o persoană, fără să te ataci pe tine însuţi. Într-un final, trebuie să simţi suferinţa pe care ai cauzat-o.
Agresiunea este o forma de proiecţie prin care încercăm să-i dăm altuia durerea noastră. Dacă suferim, dorim ca şi alţii să sufere – aşadar, agresam, iar apoi ne simţim vinovaţi. Vina menţine agresiunea în câmpul nostru energetic. Credem că am scăpat de suferinţa noastră, dar nu este aşa. Ea se află încă acolo. Apoi, într-o zi, în viaţa noastră intră cineva sau ceva care ne declanşează vina şi o aduce la suprafaţă pentru a fi vindecată. Poate că suntem agresati sau răniţi de către altcineva. Poate că doar vizionăm un film sau citim o carte care ne tulbură.

Atunci când vina se ridică la suprafaţă şi ne cuprinde, iese la lumină şi ocazia de a ne vindeca. Primim o şansă pentru a ne asuma greşelile şi remuşcările cu privire la ceea ce am spus sau făcut altuia. Avem ocazia să ne recunoaştem greşeala, să o corectăm şi să cerem iertare.

Negarea ne împiedică întotdeauna să ne manifestăm responsabilitatea adecvată pentru gândurile, sentimentele, cuvintele şi acţiunile noastre. Până nu înlăturăm acest mecanism de negare, nu putem înfrunta adevărul despre noi înşine. Legea karmei ne asigură că vina şi ruşinea noastră vor fi conştientizate şi aduse spre vindecare. Deci, chiar dacă nu facem nimic spre a ne sparge cochilia negării, viaţa o va face, într-un final, în locul nostru, întrucât, mai devreme sau mai târziu, trebuie să ne asumăm responsabilitatea corespunzătoare.

Majoritatea dintre noi suntem mai fericiţi atunci când ne oferim benevol să ne asumăm responsabilitatea, decât atunci când suntem “forţaţi” de evenimente să o facem. De ce să ne proiectăm vina asupra celorlalţi, când aceasta creează o distanţă inutilă sau o amânare între păcatul nostru şi îndreptarea lui? De ce să-i implicăm şi pe alţii în melodrama noastră, dacă putem descoperi rădăcina suferinţei sau a fricii şi tratarea ei?

Roata karmică nu reprezintă decât oameni care îşi proiectează durerea şi încearcă să o trateze într-o relaţie cu altcineva. Ea ne oferă multe ocazii de a ne privi problemele şi de a ni le asuma.
Roata karmică nu este alimentată de electricitate. Ea se autosusţine. Prin urmare, nu încetează să se rotească. Nu te dai jos de pe roata karmică, oprind-o. Te dai jos, prin asumarea propriilor probleme – o dată pentru totdeauna si cautand solutii alternative la viata pe care o traiesti.

Sursa:    lumeaîngerilor.ro

Reclamă