Metoda lui David Hawkins de asumare a greselilor

Metoda lui David Hawkins (autorul cartii Putere versus forta) de
asumare a greselilor.
Asumarea 100% a responsabilitatii si consemnarea greselilor

1. Consemneaza, in scris, toate greselile si toate lucrurile de care te
simti vinovat/a.
2. Consemneaza in scris toate greselile de care altii cred ca tu esti
vinovat/a, chiar daca tu consideri ca nu este asa.
3. Asuma-ti responsabilitatea pentru toate.
4. Daca toate acestea iti apartin, nimeni nu te mai poate ataca in niciun
fel.
5. Daca cineva te ataca pentru ceva, acest lucru se intampla fiindca acel
ceva nu este al tau.
6. Mai mult decat atat, nu e nimic rau daca esti fraier/a sau urat/a.
7. In acest fel, ne recunoastem greselile si incetam sa le mai etichetam
drept greseli/vini.
8. Trebuie sa ispravim cu sensibilitatea noastra narcisista.
9. Nici o reactie negativa nu are cauze exterioare; toate tin de alegerea
noastra.
10. Calea de a fi blindat/a este de a fi stapanul/a a tot ceea ce pare
greseala/vina.
11. Calea de a depasi reactiile egoului este de a spune:
Sunt urat/a sau fraier/a!? Nu conteaza, Dumnezeu ma iubeste asa cum sunt!
~Dr. David R. Hawkins, Seminar Emotions and Sensations (Emotii si
Senzatii), Creative Life Center, Sedona, Arizona

– Universul este intotdeauna in favoarea puterii. Mai mult, universul nu
uita.
In cele din urma, va trebui sa acceptam responsabilitatea pentru fiecare
gand, cuvant, fapta pe care le-am generat. Altfel, vom trai din nou exact
aceeasi suferinta pe care am pricinuit-o altora. Noi ne cream propriul rai
sau iad.
~David R. Hawkins, The Eye of the I (Ochiul Sinelui), publicata de
Editura Cartea Daath.

Atunci cand cineva realizeaza ca el/ea este universul, ca este pe deplin
contopit/a cu Tot Ceea ce Este, mereu si pentru eternitate, nicio suferinta
nu mai este posibila
~David R. Hawkins, (Realitate si Subiectivism);

Daca ne asumam responsabilitatea ca suntem autorii lumii noastre, ne
apropiem de sursa acesteia, de unde o putem corecta.
~David R. Hawkins, I. Reality and Subjectivity (Realitate si
Subiectivism);

Toate vietile au suisuri si coborasuri. Fiecare om se naste, sufera si
moare. Exista fericire si tristete, nenorocire si succes, crestere si
descrestere. Bursa de valori creste si se prabuseste. Bolile si accidentele
vin si pleaca. Dansul karmic al vietii se desfasoara in teatrul karmic al
universului.

Toate reactiile la incercarile vietii sunt subiective. Nu se intampla
nimic oribil, incitant, trist, bun sau rau. Nu are niciun rost sa adopti o
pozitie din care sa consideri ca nu ar trebui sa aiba loc catastrofe, ca
cei nevinovati nu ar trebui sa sufere, sau nu-i asa ca e oribil sau
trebuie sa fie vina cuiva. Dintr-o perspectiva mai larga, ar trebui sa nu
fim perturbati de continutul sau contextul vietii. Aceasta abordare
presupune renuntarea la judecarea altora, la asteptari sau sensibilitati.
~David R. Hawkins, I. Reality and Subjectivity (Realitate si
Subiectivism);

Ceea ce le iert altora, imi iert si mie, in mod automat, fiindca tot ceea
ce vad in exterior este proiectia mea in lume.
~David R. Hawkins, Healing and Recovery (Vindecare si
Recuperare);
Calea de a deveni intangibil este sa recunosti ca orice aspect negativ pe
care ti-l poti imagina despre tine, chiar ar putea exista in tine.
~David R. Hawkins, Seminar Emotions and Sensations (Emotii si
Senzatii), Creative Life Center, Sedona, Arizona.

sursa http://atingereaiubirii.blogspot.ro

imagine IQmatrix.com

Reclamă

Principiile Divine.

1. Primul principiu etern – Principiul întregului:

„Totul este conectat la Dumnezeu în fiecare clipă!”
Nu există nimic în afara lui Dumnezeu şi niciun fir de iarbă din întregul Macrocosmos nu se mişcă fără ştirea şi voia lui Dumnezeu! Totul există prin voia Sa şi a fost creat ca întreg; unitatea divină se manifestă neîncetat pretutindeni şi ochiul celui iniţiat o recunoaşte, căci lumina sa este cea care îi face să vibreze neîncetat inima umplândui-o de bucuria supremei recunoaşteri a aceleiaşi esenţe divine în tot şi în toate.
De aceea lecţia pe care ne-o aduce cu sine acest principiu etern este aceea a eliminării separării! Fiecare dintre noi suntem o parte din Dumnezeu şi nicio parte din Dumnezeu nu este nici superioară, nici inferioară unei alte părţi şi nici separată de întreg.

2. Al doilea principiu etern – Principiul KARMA-ei:

„Ceea ce facem în fiecare clipă şi tot ceea ce se petrece cu noi este rezultatul alegerii noastre de a veni pe Pământ şi a învăţa lecţiile pe care este necesar să le învăţăm.”
Ştiind aceasta putem să alegem conştienţi în fiecare clipă calea acceptării şi a asumării pe deplin conştiente a evenimentelor cu care Jocul divin al manifestării ne confruntă neîncetat, într-o perfectă integrare divină a tuturor evenimentelor care se succed în viaţa noastră şi să învăţăm continuu, conştient din tot ceea ce se petrece, sintetizând şi asimilând astfel lecţiile pe care le avem de învăţat.

3. Al treilea principiu etern – Principiul Înţelepciunii:

„Înţelepciunea înseamnă să-ţi dai seama de ceea ce poţi să schimbi şi de ceea ce nu poţi să schimbi în viaţa ta şi, procedând în consecinţă, să creşti spiritual.”
Ceea ce ar putea sintetiza cel mai bine atitudinea înţeleaptă şi totodată lecţia de viaţă pe care ne-o aduce cu sine acest principiu sunt cuvintele lui Francisc din Assisi: „Doamne, dă-mi seninătatea să accept lucrurile pe care nu le pot schimba, curajul să schimb lucrurile pe care le pot schimba şi înţelepciunea să-mi dau seama care este diferenţa dintre ele.”

4. Al patrulea principiu etern – Principiul iubirii:

„Iubirea pură, necondiţionată, ne vindecă de ură şi de KARMA-ă şi ne reaminteşte permanent de natura noastră divină.”
Putem afirma fără să greşim câtuşi de puţin că în întreaga manifestare iubirea pură, iubirea divină este singura realitate, tot restul este iluzie. Dumnezeu a creat totul din iubire, pentru iubire, cu infinită iubire. Dumnezeu este cel care se iubeşte pe Sine în fiecare creatură şi totodată fiecare creatură nu este altceva decât Dumnezeu care se descoperă pe sine prin iubire! De aceea iubirea este suprema realitate a întregii manifestări ce ne permite ieşirea de sub incidenţa legii KARMA-ei şi intrarea sub incidenţa Legii graţiei, iubirea este cea care face cu putinţă miracolul recunoaşterii şi al reîntoarcerii în suprema sursă a iubirii infinite – Inima Supremă a lui Dumnezeu.
Aşadar lecţia fundamentală pe care ne-o aduce cu sine acest principiu este: Iubeşte necondiţionat!

5. Al cincilea principiu etern – Principiul armoniei:

„În tot ceea ce există se manifestă o ordine divină, iar noi suntem meniţi să fim permanent în armonie cu toţi şi cu toate.”
Orice încălcare a ordinii şi armoniei divine se va repercuta imediat în întreaga nostră viaţă, afectându-ne fie sănătatea, fie echilibrul interior. De aceea lecţia divină pe care ne-o duce cu sine acest principiu este foarte simplă: „Păstrează neîncetat ordinea divină din tine şi din afara ta!”

6. Al şaselea principiu etern – Principiul abundenţei:

„Abundenţa este o stare în care putem să materializăm bogăţie pe toate planurile.”
Tot ce avem de făcut în această direcţie este să urmărim să trăim plenar şi total conştient această stare şi astfel vom avea experienţa raiului pe Pământ.

7. Al şaptelea principiu etern – Principiul atracţiei:

„Totul lucrează împreună cu noi în fiecare clipă sau altfel spus totul va fi atras permanent către noi prin rezonanţă.”
Fiecare gând înseamnă selectarea unei anumite frecvenţe de rezonanţă, fiecare atitudine atrage prin rezonanţă o aptitudine şi în ultimă instanţă un caracter, fiecare acţiune atrage prin rezonanţă o reacţiune. Aşadar lecţia acestui principiu este foarte simplă: Atenţie la ceea ce ne dorim căci mai devreme sau mai târziu vom primi!

8. Al optulea principiu etern – Principiul evoluţiei:

„Totul evoluează continuu.”
Spirala evolutivă poate fi însă ascendentă sau descendentă. Aşadar: Fii conştient continuu de evoluţia ta şi orientează-te continuu către Dumnezeu, conştient fiind chiar şi de faptul că „elanul către Dumnezeu este Dumnezeu” aşa cum se spune într-un străvechi text al înţelepciunii şivaite.

9. Al nouălea principiu etern – Principiul materializării:

„Puterea de a materializa este dreptul nostru divin, iar noi suntem co-creatori la realitatea în care trăim.”
Suntem creaţi după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu şi asemeni Lui avem puterea de a ne crea fiecare dintre noi ceea ce am putea denumi propriul nostru „univers”. Tot ceea ce avem de făcut cunoscând acest principiu este să participăm conştient la opera divină.

10. Al zecelea principiu etern – Principiul DHARMA-ei (al menirii spirituale):

„Fiecare dintre noi avem o menire unică aici pe Pământ.”
Fiecare suflet ce coboară în manifestare vine spre a-şi împlini aici o anumită menire spirituală, ce constitue pentru el însuşi sensul acelei existenţe şi tocmai de aceea împlinirea ei este foarte importantă pentru creşterea şi realizarea spirituală a fiecăruia dintre noi. Aşadar îndemnul şi totodată lecţia spirituală a acestui principiu este: Împlineşte-ţi DHARMA perfect conştient.

11. Al unsprezecelea principiu etern – Principiul posibilităţilor infinite:

„În infinitul divin totul este posibil, dar nu totul este permis.”
Asemeni lui Dumnezeu Tatăl fiinţa umană este şi ea înzestrată cu putere de creaţie, menţinere şi resorbţie în propriul său univers lăuntric. Atât timp cât fiinţa umană se menţine pe un nivel de conştiinţă limitat şi puterea sa creatoare va fi limitată. Pe măsură ce sufletul respectiv se înalţă, recunoscându-şi natura sa divină, reală, esenţială, liberă şi nelimitată, şi puterea sa creatoare va redobândi natura sa divină ce îşi va extrage neîncetat forţa şi libertatea de acţiune numai şi numai din omnipotenţa şi voinţa supremă atotdeterminatoare a lui Dumnezeu Tatăl, cărora ea le va recunoşte neîncetat suveranitatea. De aceea ceea ce ne învaţă acest principiu am putea sintetiza prin: Foloseşte în fiecare moment cu înţelepciune ceea ce îţi este permis.

12. Al doisprezecelea principiu etern – Totul este Dumnezeu

„Omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu.”
Putem spune aşadar că fiecare dintre noi, recunoscându-şi natura sa divină, reală, esenţială, are dreptul divin şi posibilitatea să se manifeste asemeni lui Dumnezeu – în comuniune deplină cu El.

Mulţumim neîncetat lui Dumnezeu cu TOT-ul, în TOT, pentru TOT!

sursa : yogaesoteric.net

imagine Art.com

Reclamă

Reîncarnarea.

Adevărul reîntrupării a fost cunoscut de iniţiaţii veacurilor apuse şi revelat şi azi de marile Lumini ale spaţiilor. Această cunoştinţă o posedau pieile-roşii din America – din Alaska până în Peru şi Bolivia, celţii din Europa, locuitorii băştinaşi din insulele Hawaii. În Asia, ideea reîntrupării este şi azi foarte răspândită exercitând o mare influenţă în conduita omului. Peste 600 milioane de locuitori ai Indiei, Indochinei, Tibetului, Chinei, Mongoliei şi Japoniei, cred în reîntrupare şi cunosc legile ei la fel cum noi, occidentalii, ştim că sângele circulă prin vasele sanguine. Pentru asiatici, legea reîntrupării este o lege ca orice lege naturală – legea contracţiei la frig şi a dilataţiei la cald a corpurilor. Ea este socotită o lege fundamentală, care se exercită asupra tuturor entităţilor, fie ele minerale, vegetale, animale, umane, fie soare sau univers.

Vechimea acestei cunoaşteri se pierde în noaptea veacurilor şi aproape că nu există religie sau legendă care să nu aibă un sâmbure din această idee. Reîntruparea fiind cunoscută din timpuri foarte îndepărtate şi trecută prin mintea diferitelor popoare, a ajuns la noi sub diferite forme şi însoţită de numeroase erezii. Gândirea superioară a omului de azi a înlăturat părţile absurde aparţinând superstiţiei pentru a-i reda valoarea filosofică şi morală avută în trectul îndepărtat. Graţie nenumăratelor comunicări făcute de entităţi spirituale, în şedinţele de revelaţie, această idee se întinde peste tot pământul, fiind găsită firească, deoarece explică multe probleme sociale, religioase şi filosofice, nerezolvate până azi.

Este mai bine de un secol de când ştiinţa a luat un avânt uimitor, valul descoperirilor purtând omul pe undele nevăzutului, spre înălţimile infinitului. An de an, omul îşi îmbogăţeşte cunoştinţele cu privire la lumea înconjurătoare, dar în aceeaşi măsură credinţa lui slăbeşte şi omenirea alunecă pe panta materialismului. Bisericile sunt din ce în ce mai puţin frecventate de credincioşi deoarece preotul de azi, pierzând legătura cu Cerul, cu ştiinţa şi cu arta, nu mai este în stare să dea un răspuns acceptabil la întrebările referitoare la viaţă, creaţie, destin, Absolut, nefiind în măsură să explice fenomenul naşterii şi al morţii. Din această cauză, mulţi afirmă că religia este de prisos, ba chiar dăunătoare, întrucât ea stagnează progresul omenirii, şi în loc să-1 apropie pe om de Tatăl său creator, îl îndepărtează. Se susţine că biserica – fiind îngrădită de dogme şi deci anchilozată în aceleaşi forme de mai bine de o mie de ani – vine flagrant în conflict cu datele ştiinţifice răspândite în masele populare. Omul de azi nu este satisfăcut de răspunsul oferit de biserică, el având nevoie de o religie ştiinţifică şi artistică, bazată pe iubire, cunoaştere şi comuniune cu Divinitatea.

Dar şi savanţii – grăbiţi să proclame domnia materiei şi a legilor ei – se vor convinge în curând că, în afara materiei tangibile, mai există şi alte substanţe eterice, conduse de legi diferite celor fizice. La începutul apariţiei materialismului se credea că acesta va da un răspuns satisfăcător la toate întrebările. Se afirma că, în definitiv, nu există în univers decât materie, energie şi legile care le pun în activitate, că au murit pentru totdeauna vechile credinţe care, secole de-a rândul, au stagnat civilizaţia, că spiritul de care se tot vorbeşte nu este decât produsul imaginaţiei, iar religia o înşiruire de poveşti şi rugăciuni, care nu lămuresc viaţa şi adâncul prefacerilor din natură şi din corpul omului. Fizicianul a demonstrat prin experienţe că natura este condusă de legi; chimistul, graţie cercetărilor ingenioase, revelează lumii structura necunoscută a materiei; biologul, în teoria sa evoluţionistă, arată că există o ordine în lume şi un scop în toate domeniile complexe ale vieţuitoarelor. În straturile succesive ale scoarţei terestre se citeşte, azi, minunata istorie a secolelor scurse. Telescoape gigantice ne aduc mai aproape nebuloase, galaxii şi miliarde de sori îndepărtaţi; trupul omenesc este studiat şi cunoscut până în cele mai ascunse celule. Lumea întreagă este în freamăt la fiecare nouă descoperire. Dar cu toate acestea flacăra de entuziasm a materialiştilor se stinge treptat; iar la lumina maturităţii spiritului, lucrurile şi fenomenele sunt văzute mai clar, spiritul nostru revenind la ştiinţa ezoterică, la tradiţia şi comoara spirituală a omenirii.

Din acest considerent ne vom strădui să reluăm ideile abandonate în vremurile materialismului, acordând acestor studii atenţia cuvenită. Asemenea cercetătorului de minereu preţios – care reia şi realege metalul preţios din bucăţelele aruncate – omul caută azi în aceste cunoştinţe vechi, să mai găsească multe şi nebănuite bogăţii, desconsiderate de-a lungul secolelor de ignoranţă şi întuneric.

Este evident că printre lucrurile noastre de preţ există şi podoabe false, fără valoare, cu toată strălucirea lor. Astfel, ştiinţa va fi obligată să mai arunce din teoriile sale inexacte, religia – din dogmele, ritualurile şi ipocrizia ei, iar filosofia – din speculaţiile ei deşarte. În faţa acestor frământări intelectuale, prefaceri şi conflicte, omul rămâne dezorientat şi se întreabă cu nelinişte: „Care este adevărul?”

Natura omului este făcută să caute mereu, să-şi explice existenţa lucrurilor şi a faptelor, să-şi chinuie sufletul în faţa enigmelor ce se ridică mereu în drumul său. Din această cauză, materialismul – atât de trâmbiţat şi pompos întronat – se năruie, şi omul se întoarce către datele ştiinţei ezoterice, către tradiţia spirituală a lumilor invizibile, ascunsă şi încuiată cu zeci de lacăte, căutând să-şi explice prin ea existenţa lumilor şi a destinului omenesc.

Bietul om se întreabă mereu: „Există un Dumnezeu, o Putere inteligentă, infinită, care a creat totul în univers atât de armonios?” „Da”, îi răspunde biserica. „Da”, răspunde şi sufletul său, dar el vede în jurul său nedreptăţi, războaie, calamităţi, boli, suferinţe de tot felul. În sufletul său se naşte întrebarea: „Dacă există un Dumnezeu, de ce permite atâta suferinţă şi nedreptate? De ce slabul cade pradă celui puternic?” Priveşte în jur şi constată violenţă şi cruzime: şopârla mănâncă furnici, ea este mâncată de şarpe, şarpele este mâncat de un arici, care la rândul său cade pradă unei vulpi. Toate fiinţele omoară şi la rândul lor sunt omorâte, şi atunci se întreabă bietul om: „Unde este mila şi dreptatea lui Dumnezeu?”

Omul nu înţelege nimic din desfăşurarea evenimentelor petrecute în jurul său, pentru că nu cunoaşte adâncul tainelor ce îl înconjoară, după cum nu ştie că moartea va face să se nască viaţa şi mai strălucitoare. El nu ştie, pentru că în faţa lui stă aparenţa, iar nu realitatea. Omul neştiutor nu vede în lume decât un vast complot al sălbăticiei fără milă, de la mic la mare, şi nedumerit, se întreabă: „Dacă există, într-adevăr, un Dumnezeu, de ce există atâta mizerie în lume? De ce oameni puternici şi sănătoşi devin într-o bună zi orbi? De ce copii nevinovaţi sunt loviţi de boli, şi mame – care strâng cu dragoste la sân un copilaş – sunt omorâte?” De câte ori nu se întreabă ignoranţii: „De ce în această lume binele rămâne nerecompensat şi răul nepedepsit? Adesea criminalul circulă liber şi inocentul este aruncat în închisoare. Dispreţul îi urmăreşte pe cei ce muncesc şi îi împinge către mormânt, pe când în lume forfotesc neruşinaţi şi şarlatani. De ce atâta nedreptate?” Religia ar vrea să ne facă să înţelegem că în lumea cealaltă aceste suferinţe vor fi răsplătite, păcatele noastre vor fi iertate şi ignoranţa luminată. Bazaţi pe aceste afirmaţii, timp de secole, oamenii au ridicat ochii spre Cer, au suferit încercările acestei lumi, cu speranţa că se vor bucura dincolo de fericirea promisă.

Scepticul însă, zâmbind, răspunde acestor suflete frumoase şi încrezătoare: „Dacă Dumnezeu a creat această lume pe care o vedem atât de nedreaptă, ce mai putem aştepta în lumea de dincolo? Dacă nu este dreptate aici pe pământ, pentru ce ar fi mai multă acolo? Dacă toate sufletele se nasc egale, de ce soarta oamenilor este atât de diferită?” Oare să fie la mijloc o simplă întâmplare? Se poate concepe un univers alcătuit de Tatăl ceresc, în care vieţile oamenilor sunt aruncate la voia întâmplării? Nu, de o mie de ori nu – răspunde omul cunoscător – deoarece chiar dacă nu vedem totul şi toate, lumea noastră fizică este guvernată de legi sublime şi absolut juste.

Cu toate acestea, neştiutorul, dar mai ales materialistul, vine mereu, în faţa aparenţelor ce ne înconjoară, cu argumente noi şi cu întrebări de felul: „De ce unii oameni au un trup sănătos şi plin de viaţă, iar alţii îl au slab şi bolnav? De ce unii sunt frumoşi şi din fiinţa lor respiră distincţia, iar alţii au o înfăţişare grosolană şi brutală? De ce unora li s-a dat o inteligenţă vie, iar alţii sunt animaţi de puţine gânduri, şi acelea confuze?”

Cu mulţi ani în urmă, trecătorii puteau vedea pe treptele Universităţii din Bucureşti un om mic, diform. Avea aproape 40 de ani, dar trupul său nu era mai mare decât al unui copil de 8 ani. Braţele îi erau închircite, capul mare, iar picioarele arcuite. Îţi era greu să-1 priveşti. Îşi câştiga existenţa vânzând piepteni, butoni de manşetă şi multe alte nimicuri. Universul său intelectual se limita la răspântiile unde îşi petrecea viaţa. Dacă s-ar compara sărăcia acestei vieţi, suferinţele lui morale, dorinţa lui vagă de iubire, zilele sale triste, orizontul cunoştinţelor sale restrânse, cu existenţa lipsită de griji a unora aflaţi în plenitudinea fizică şi mentală, ori cu desfătarea sentimentală şi morală, cu înţelegerea larga a altora, multora dintre noi ni s-ar tulbura mintea şi nu am mai putea spune nici un cuvânt.

Acestea sunt faptele şi, tu – care ştii că în dosul acestor inegalităţi există totuşi o dreptate – te mâhneşti deoarece nu o poţi demonstra pe înţelesul tuturor. Toţi te combat cu emfază şi îţi aruncă în faţă fel de fel de argumente. Materialistul, scepticul şi ateul te vor întreba: „Pentru ce un copil se naşte într-un bordei, condamnat prin însăşi naşterea sa la o viaţă restrânsă, iar un altul se naşte în mijlocul unei societăţi avansate în cultură şi civilizaţie, unde are prilejul să înveţe şi să fie educat.

Fragment  Scarlat Demetrescu-Din Tainele Vieții Si a Universului.

Reclamă

Vishuddha sau chakra gatului

vishuddha-chakra-fifth-throat-chakra 800px-Lord_White_Elephant

Denumirea “Vishuddha” inseamna “purificare”, astfel ca acestei chakre ii revine tocmai acest rol. Simbolistica hindusa o reprezinta printr-un lotus cu 16 petale, de culoare azurie, uneori figurata cu aspect de fum albastru-violet. In centrul lotusului se plaseaza un triunghi cu varful in jos, cu un cerc alb inclus. Astrologia esoterica leaga Vishuddha de planeta Mercur iar calitatile la care centrul gatului este sensibil sunt legate de cunoastere, de stiintele concrete si de judecata. Animalul sacru asociat chakrei gatului este un elefant alb, simbolul intelepciunii, al discernamantului si al statorniciei.

Doctrina hindusa considera ca Vishuddha este locul unde poate fi gustat Nectarul Divin, elixirul nemuririi. Acest nectar este o secretie dulce, semitransparenta, produsa de glanda lalana chakra, aflata in spatele beregatei. Yoghinii cufundati in meditatie pot astfel supravietui vreme indelungata, fara apa si fara hrana, pe baza resurselor vitale ale lalanei. Mitologia greaca a sublimat aceasta credinta sub forma nectarului si a ambroziei – bautura si mancare – alimente eterice consumate de catre zeii din Olimp. Elixirul vietii vesnice a fost preluat ritual si simbolic chiar si in euharistia din slujba crestina, prin inchinarea de vin sfintit si mancarea unui fragment de anafura – azima sfintita, tinute in dosul gurii pana se dizolva.

La nivel fizic, Vishuddha guverneaza sistemul nervos, faringele cu corzile vocale si urechile, dar este legata direct si de organele genitale ale femeii, prin legatura cu Swadisthana chakra. Glandele endocrine asociate sunt tiroidele si paratiroidele iar plexul nervos aferent este plexul cervical.

Prin verbalizare, Vishuddha este centrul responsabil pentru transformarea formelor-gand in campuri purtatoare de energie si informatie manifestate, prin cuvantul rostit. Folosirea in comunicare a centrului de la gat este specifica fiintelor inteligente, mai ales a omului. Din acest motiv, vocea poate avea efecte puternic terapeutice, dar poate deveni o arma de temut, destructiva, prin adresarea acuzelor, a cuvintelor de ocara sau de injurii. In cazul folosirii benefice a calitatilor Vishuddha, cantatul este exprimarea purificarii sufletului, a gandurilor si a emotiilor prin intermediul gatlejului.

Judecata de sine si judecata altora este alta trasatura a chakrei gatului. Prin disfunctia acesteia, oamenii suparati pe lume sunt adesea ragusiti si cu gatul intepenit. Pe de alta parte, atunci cand Vishuddha functioneaza la parametrii normali, calmul, seninatatea si detasarea devin trasaturi permanente ale persoanei respective. Doctrina hindusa si mistica crestina considera ca centrul gatului constituie puntea de legatura din lumea fizica in lumea spirituala. Taramul cauzal – planul karmic – este cel asociat acestei chakre. Prin judecatile si autojudecatile pe care le formulam in gand, ne consemnam datorii si debite in “cartea vietii” sau “Cronica Akasha”, care se rasfrang asupra subconstientului nostru si ne determina actiunile. Aceasta dependenta de cauzalitate este denumita “karma” in traditia hindusa.

Odata deschis centrul energetic de la baza gatului, comunicarea cu vechii cunoscuti si prieteni se poate deteriora, intrucat conectarea la lumea spirituala implica modificarea energiilor – la frecvente mai ridicate, ceea ce provoaca schimbarea preocuparilor si a simpatiilor, generand dificultati de comunicare. Limbajul popular spune ca asemenea oameni “nu mai sunt pe aceeasi lungime de unda”. Pe de alta parte noile preocupari si energiile aferente interactioneaza cu campuri si energii de acelasi fel, astfel ca apar alti prieteni si alte simpatii.

Un efect secundar al deschiderii chakrei Vishuddha este dezvoltarea abilitatilor intuitive de cunoastere si de comunicare, atat verbale, cat mai ales perceptiile senzoriale largite si cele extrasenzoriale: capacitatile de telepatie, de telecognitie, de retrocognitie si de premonitie – cunoasterea lucrurilor aflate in alta parte, a trecutului si a viitorului.

Disfunctiile la nivelul acestui plex energetic pot provoca boli ale sistemelor aferente, de exemplu: laringita, usturimi in gat, ameteli, alergii, astm, oboseala, anemie si la femei probleme cu ciclul lunar. Prin legatura cu centrul sacral uneori se constata tendinte de imbolnavire a pielii, care uimitor pot fi remediate prin comunicare verbala sau prin activitati de exprimare artistica – efect folosit in medicina. Drept urmare a situatiilor indelungate de stres, apar simptome de oboseala cronica, pana la surmenaj, cazuri in care chakra gatului poate fi grav perturbata, afectand tiroida, adesea fara ca acesta sa prezinte semne clinice la analize. Remediul eficient al acestor afectiuni este neaparat odihna, pentru ca epuizarea nu poate fi recuperata numai prin reglarea superficiala a chakrei. In cazuri extreme, disfunctia chakrei gatului poate determina tetanie si osteita fibroasa – cresterea semnificativa a concentratiei de calciu in urina si sange, prin influenta asupra glandelor paratiroide.

Corpul cauzal – karmic si energia spirituala ShenQi sunt structurile asociate chakrei gatului. Chakra Vishuddha este asociata cu elementul eter. Simtul caracteristic centrului de la gat este auzul. Mantra acestui centru energetic este HAM.

Karma și legea atracției.

dominovy_efektCu toții facem greșeli și lucruri stupide din când în când, chiar și cei mai luminați. Aceste comportamente care ne ies din caracter sunt efecte karmice din alte reincarnări. Trebuie să ne plătim toate datoriile karmice înainte de a promova, deci nu este neobișnuit pentru oamenii avansați să aibă vieți grele sau să sufere. Trebuie să continuăm să ne reîncarnăm în regatul uman până când vom învăța toate lecțiile karmei. Intrăm apoi în al cincilea regat cu o karma curată, dar nu scăpăm nici acolo de ea, fiindcă ea se aplică tuturor ființelor. Efectele karmei în planurile mai înalte sunt mai subtile decât în cele umane fiindcă aici nu există suferință.
Legea Atracției spune că ce se aseamănă se adună.
Mințile noastre sunt ca magneții care atrag tot ceea ce continuă să ne atragă atenția. Tot ce apare în viața noastră este atras de gânduri și imagini pe care le avem în minte. Gândurile ne influențează viața, deci tot ceea ce gândim se va manifesta. Nu contează dacă gândurile sunt pozitive sau negative sau neutre. Legea atracției acționează fără să știe toate acestea și ne oferă ceea ce cerem. Legea atracției poate fi însă îmbunătățită, slăbită sau întârziată de legile karmei și ale destinului, deci nu oricine visează să câștige la loterie sau să devină un star rock va și deveni.
Legea atracției este exploatată azi, ca un fel de școală de a atrage bogăția sau alte minuni. Trebuie să știm că orice dorință poate fi împlinită, dar depinde și de depozitele noastre de karmă pozitivă. Altfel, ea ne va face datoria karmică mai mare.
Cel mai bun mod de a folosi legea atracției este să adopți o privire pozitivă asupra vieții și să o lași să se scurgă natural, să ai încredere în viață, în loc să-i opui rezistență.
Nu te preocupa de greșelile trecutului, nu te îngrijora de ceea ce se va petrece în viitor, fiindcă asta atrage negativitate în viața ta.
Când nu vei mai fi îngrijorat de ceea ce face viața cu tine, vei constata că totul vine fără niciun efort.